Contract de muncă

Angajatorul nu a făcut altceva decât să respecte legea atunci când a nominalizat persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă în funcţie de condiţiile concrete de la locul de muncă ale acestora şi atâta vreme cât locul de muncă este prevăzut în anexa II din Ordinul 50/1990, voinţa legiuitorului fiind ca acestea să beneficieze de grupa a II-a de muncă şi nu de grupa I de muncă.

Este irelevant faptul că reclamantul a lucrat în condiţii la fel de nefavorabile, de microclimat, noxe, suprasolicitare fizică şi nervoasă, risc de accidente ca şi cele prevăzute în grupa I de muncă, atâta timp cât s-a prevăzut prin lege încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Mai mult, a recunoaşte tuturor angajaţilor din cadrul unităţii încadrarea în grupa I de muncă, indiferent de locul unde şi-a desfăşurat activitatea însemnă implicit  a-i discrimina pe acei salariaţi care au lucrat efectiv în locurile încadrate în grupa I de muncă, prevăzute de acte normative, în care condiţiile de muncă şi factorii de risc au fost mult mai grele, comparativ cu ceilalţi salariaţi din unitate pentru care legea a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 06.04.2017

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 05.01.2017 reclamantul SS a chemat în judecată pe pârâta RAAN prin lichidator judiciar EI SPRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioadele 23.02.1989 – 15.10.1991 şi 28.10.1992-01.05.1995 a desfăşurat activitate în grupa I de muncă în procent de 100% şi să fie obligată pârâta să elibereze o adeverinţă tip în acest sens, conform HG nr.257/2011, Anexa 14.

În fapt, reclamantul a arătat că în perioadele  23.02.1989 – 15.10.1991 şi 28.10.1992-01.05.1995  şi ulterior până în 2015 a lucrat ca electrician la instalaţia de fabricare a H2S, instalaţia de depozitare a H2S şi instalaţia de epurare -  instalaţii speciale ce vehiculau gaz deosebit de toxic din cadrul RAAN – Suc. RP, fără a schimba locul de muncă. 

A precizat că a lucrat în condiţii grele de muncă ce afectează starea de sănătate, astfel că se impune a i se recunoaşte beneficiul grupei I de muncă datorită faptului că a fost supusă unui complex de factori de risc, de îmbolnăvire şi accidente, respectiv pericol de electrocutare, accidentări de natură neelectrică (căderi în gol, arsuri, vătămări corporale, intoxicaţii cu H2S), activitatea fiind prestată la instalaţii aflate în funcţiune unde se vehiculau cantităţi foarte mari de gaz toxic (hidrogen sulfurat gaz letal), risc mecanic, termic, chimic - mediului de muncă în condiţii de zgomot, temperaturi ridicate/scăzute, curenţi de aer, intemperii, umiditate, gaze toxice, pulberi, lucru la înălţime, dar si factori de risc legaţi de sarcina de muncă care determină suprasolicitarea fizică şi psihică..

Aceste activităţi au fost recunoscute încă de la încheierea primului contract de muncă prin sporurile speciale acordate în perioadele 23.02.1989 – 15.10.1991 şi 28.10.1992-01.05.1995 , respectiv spor complexitate, spor pentru condiţii grele de muncă, spor special pentru personalul care lucrează în mediu cu H2S, antidot acordat pentru refacerea persoanelor ce lucrează în mediu toxic, spor suplimentar la concediu, etc.

Reclamantul a mai arătat că a solicitat pe linie ierarhică şefului de secţie, compartimentului Serviciu resurse umane, sindicatului şi ulterior îndreptarea situaţiei privind acordarea grupei I de muncă în conformitate cu celelalte categorii de muncitori care-şi desfăşurau activitatea în instalaţiile menţionate şi aveau grupa I de muncă (operatori chimişti, electricieni, lăcătuşi mecanici, compresorişti, etc.) din alte secţii .

De asemenea, a arătat că, prin cererea nr. 3098/10.10.2016 a solicitat eliberarea unei adeverinţe cu privire la locul de muncă şi grupa corespunzătore, cerere la care i s-a răspuns prin nota nr. 36/09.11.2016 .

Reclamantul a arătat că de-a lungul întregii perioade 23.02.1989 – 15.10.1991 şi 28.10.1992-01.05.1995 a beneficiat de spor special pentru persoanele care lucrează în mediu de H2S, spor de complexitate şi spor pentru condiţii grele de muncă (mediu toxic şi periculos) acordate persoanelor încadrate în grupa I de muncă, precizând că în toată perioadă nu şi-a schimbat locul de muncă, aşa cum rezultă din înscrierile din carnetul de muncă , contractele individuale de muncă .

Prin acţiune s-au invocat dispoziţiile art.158 alin.1, art.l59 alin.2 din Legea nr.263/2010 referitoare la dovada vechimii în muncă şi la adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, precum şi dispoziţiile art.126 alin.1 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010.

Reclamantul a mai arătat că actele normative nu reglementează încadrarea ope legis în grupele de muncă, ci prevăd o procedură specială în acest sens, iar până la data de 1 aprilie 2001 încadrarea activităţii în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr.50/1990, completat şi modificat, pentru categorii de personal specific unei anumite ramuri de activitate fiind emise ordine de către ministerele de resort.

În acest sens, prin Ordinul nr.969/1990 al Ministerului Industriei Chimiei şi Petrochimiei, personalul unităţilor din subordinea Ministerului Chimiei şi Petrochimiei  care lucrează în instalaţii,  locuri de muncă, activităţi şi categorii profesionale cuprinse în anexa la HG nr.456/1990 beneficiază de încadrare în grupa I de muncă, în condiţiile respectării metodologiei prevăzute la Ordinul nr.50/1990; punctul 4 din Anexa la HG nr.456/1990 include în lista locurilor de muncă încadrate în grupa I de muncă pe cele din instalaţiile ce fabrică, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat (H2S) instalaţiile de distilare a apei grele, de schimb izotopic şi de epurare a apei reziduale cu hidrogen sulfurat.

A mai arătat că, conform metodologiei de aplicare a Ordinului nr.50/1990 angajatorul RP a făcut demersurile necesare şi a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă, fiind emisă decizia nr.361/04.10.1990 care reprezintă actul administrativ de încadrare.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Ordinului nr.50/1990 pct.3,6,7 şi 9, decizia nr.361/1990, HG nr.257/2011, Legea nr.263/2010, Ordinul nr.969/1990 al MiChP, HG nr.456/1990.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie certificată:cartea de identitate, carnetul de muncă, contractele individuale de muncă din perioada în litigiu, fişa de post, Nota internă nr. 36/09.11.2016, decizia nr. 410/1989, cererea nr.2543/2014,  adresa nr. 3723/18.06.2015, nota internă nr. 28/30.09.2016, decizia nr.361/1990, Ordinul nr.969/1990 al Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice, HG nr.456/1990 şi  anexa la hotărâre, practică judiciară.

În baza art.201 alin.1  Cod proc. civ acţiunea a fost comunicată pârâtei care nu a formulat întâmpinare.

Din oficiu, în baza art.22 alin.2  Cod proc. civ s-au solicitat relaţii de la pârâtă cu privire la locul de muncă, condiţiile de muncă în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în perioada în litigiu, relaţii comunicate cu adresa nr.336/22.03.2017 la care s-au  anexat în copie decizia nr. 359/1995, Nota comună nr.5605/12.09.1995 încheiată de reprezentanţii sindicatelor şi patronatul din cadrul ROMAG şi anexele la aceasta privind locurile de muncă şi categoriile profesionale beneficiare de încadrare în grupele I şi II de muncă,  contractele individuale de muncă ale reclamantului, fişa postului şi Nota internă 14/20.03.2017.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Conform contratului individual de muncă, actelor adiţionale la contractul individual de muncă şi a înscrierilor din carnetul de muncă în perioada din litigiu respectiv 23.02.201989 -15.10.1991, 28.10.1992 -01.05.1995 reclamantul SŞ a fost angajat al RAAN în funcţia de electrician, locul de muncă fiind Secţia 8.

Prin Decizia fostului angajator nr.359/156/1995 locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în această perioadă în grupa a II-a de muncă în baza HG 559/1990, Ordinului 969/1990 şi Ordinului 50/1990, anexa II pct. 160.

Decizia a prevăzut că începând cu data de 01.05.1995 beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă personalul din secţiile şi instalaţiile care prepară, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat, distilare, epurare pe cu H2S, personalul CFU care participă la siguranţa circulaţiei, personalul din secţiile auxiliare (mecanică.,electrică, AMA)  care deservesc şi lucrează în secţiile de bază şi conducerea tehnică a filialei conform anexei nr 1 din nota comună/1995.

La art. 2 din decizie s-a prevăzut că personalul necuprins în art 1 beneficiază de încadrare în grupa a II-a conform anexei 2 din nota comun.

Nota comună a fost încheiată între conducerea filialei ROMAG  şi Sindicat iar anexele la aceasta cuprind listele, locurile de muncă şi categoriile profesionale beneficiare de încadrarea în grupa I şi II de muncă.

Încadrarea locului de muncă al reclamantului în grupa a II-a de muncă pentru această perioadă a fost determinată de specificul activităţii Secţiei 8, respectiv de a asigura mentenanţa din punct de vedere ANC la toate secţiile şi instalaţiile din cadrul platformei ROMAG P şi a fost în totală concordanţă cu dispoziţiile legale respectiv HG 559/1990, Ordinul Ministrului Industriei Chimice şi Petrochimice nr. 969/1990 şi Ordinul 50/1990.

Reclamantul a susţinut că având în vedere felul muncii desfăşurate şi locul de muncă potrivit fişei postului şi sarcinilor de serviciu, specifice condiţiilor reglementate pentru grupa I, se impune recunoaşterea încadrării în grupa I de muncă, cu atât mai mult cu cât şi-a desfăşurat activitatea în secţii în care se vehicula hidrogen sulfurat, aspect reieşit şi din nota internă nr. 36 din 09.11.2016.

Susţinerile reclamantului nu sunt întemeiate.

În cazul de faţă angajatorul nu a făcut altceva decât să respecte legea atunci când a nominalizat persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă în funcţie de condiţiile concrete de la locul de muncă ale acestora şi atâta vreme cât locul de muncă este prevăzut în anexa II din Ordinul 50/1990, voinţa legiuitorului a fost ca acestea să beneficieze de grupa a II-a de muncă şi nu de grupa I de muncă.

Este irelevant faptul că reclamantul a lucrat în condiţii la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizică şi nervoasă, risc de accidente ca şi cele prevăzute în grupa I de muncă atâta timp câr s-a prevăzut prin lege încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Mai mult, a recunoaşte tuturor angajaţilor din cadrul unităţii încadrarea în grupa I de muncă, indiferent de locul unde şi-a desfăşurat activitatea însemnă implicit a-i discrimina pe acei salariaţi care au lucrat efectiv în locurile încadrate în grupa I de muncă, prevăzute de actele normative arătate mai sus, în care condiţiile de muncă şi factorii de risc au fost mult mai grele comparativ cu ceilalţi salariaţi din unitate pentru care legea a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă.

De remarcat este şi faptul că pentru a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă trebuie ca timpul efectiv lucrat în aceste condiţii să fie de cel puţin 50 % din programul de lucru şi 70 % din program în condiţii de grupa a II-a. Ori, asigurând mentenanţa din punct de vedere AMC la toate instalaţiile din cadrul platformei ROMAG P este firesc să nu lucreze în condiţiile prevăzute de lege numai în instalaţiile în care se fabrică, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat,  instalaţii de distilare a apei grele, de schimb izotopic şi de  epurare ape reziduale cu H2S, platforma combinatului având şi alte instalaţii decât acestea.

Mai mult, atunci când reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în secţiile în care existau instalaţii care fabricau, vehiculau şi depozitau hidrogen sulfurat,  instalaţii de distilare a apei grele, de schimb izotopic şi de epurare ape reziduale cu H2S angajatorul a dispus încadrarea locului de muncă în grupa I, respectiv începând cu data când locul de muncă a fost la Secţia AMA I.

Reclamantul a susţinut că alţi colegi au beneficiat de încadrare în grupa I de muncă prin hotărâri judecătoreşti însă acest aspect nu are relevanţă deoarece practica judiciară nu este obligatorie pentru instanţă şi potrivit constituţiei judecătorii se supun doar legii, iar hotărârile judecătoreşti sunt opozabile doar părţilor litigioase şi nu erga omnes.

 Faţă de aceste considerente acţiunea reclamantului va fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare