Obligatia de a face

Cod ECLI:

Dosar nr. XXXX/193/2015 - obligaţie de a face -

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect obligaţie de a face, privind pe reclamantul I. D. şi pe pârâta F. M. E..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, răspund reclamantul, prin avocat H. M., şi pârâta, asistată de avocat B. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care: 

Avocat B. F. depune la dosar înscrisuri, planşe foto şi CD cu înregistrare video. 

Instanţa procedează la vizionarea CD-ului cu înregistrarea video, sens în care a fost încheiat procesul verbal aflat la fila 196 dosar.

Avocat H. M. arată că proba cu înregistrarea video nu este relevantă, dat fiind că este vorba de o cu totul altă construcţie, situată la 200 m de locul la care părţile au făcut referire la termenele anterioare. 

Faţă de prezenţa martorului S. I., instanţa procedează la audierea acestuia, depoziţia sa fiind consemnată în procesul verbal ataşat la dosarul cauzei. 

Constatând cercetarea judecătorească finalizată potrivit art. 392 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa trece la dezbaterea fondului cauzei. 

Avocat H. M., pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtei să amenajeze ţarcul câinilor la o distanţă de cel puţin 148 m, conform concluziilor expertului care a întocmit raportul de expertiză, dat fiind că nu există impedimente ca padocul să fie ridicat şi amenajat la o distanţă corespunzătoare  pentru a nu periclita relaţiile de vecinătate dintre părţi.

Avocat H. M. susţine că, înainte de efectuarea expertizei, padocul a fost ridicat, stânjenind reclamantul în exercitarea folosinţei proprietăţii sale şi afectându-i bunul trai, dat fiind că au existat cazuri în care câinii au ieşit din ţarc, fiind imposibil ca aproximativ 38 de câini să nu fie agresivi atunci când sunt în haită.

Totodată, avocat H. M. arată că reclamantul este deranjat nu numai de mirosul câinilor, dar şi de lătratul acestora, astfel că se impune plasarea acestora la o distanţă rezonabilă; în plus, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat şi onorariu de expertiză.

Avocat B.  F., pentru pârâtă, solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.

În susţinere, avocat B.  F. a invocat prevederile art. 44 în raport de art. 136 alin. 5 din Constituţia României, precizând că, la momentul dobândirii terenului extravilan, reclamantul a obţinut autorizaţie de construcţie cu destinaţia stadol, grajd şi fermă, iar nu pentru casă de locuit, cunoscând că pe proprietatea pârâtei se află câini, împrejmuiţi cu trei rânduri de garduri, fiind animale neagresive.

În plus, pârâta a susţinut că, în urma verificărilor efectuate de către D.S.V., nu au fost constatate abateri cu privire la starea şi întreţinerea animalelor. 

Deopotrivă, pârâta a invocat prevederile Hotărârii Consiliului Local nr. 221/25.06.2009, art. 4, privind categoria de câini adăpostiţi, neînsoţiţi, astfel că se impune respingerea acţiunii, întrucât nu au fost încălcate prevederile sus-menţionate.

Conform schiţei planului urbanistic, aflată la fila 140 dosar, pârâta a învederat instanţei că în apropierea proprietăţii sale se află şi poligonul de tragere al Jandarmeriei, sens în care este interzisă edificarea unor construcţii de locuit în zonă.

Avocat B.  F. depune concluzii scrise şi dovada achitării onorariului de avocat.

În replică, avocat H. M. solicită respingerea apărărilor formulate de către pârâtă, având în vedere că acestea nu privesc obiectul cauzei, acesta vizând limitele dreptului de proprietate şi exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate, iar nu dreptul de proprietate în sine. 

În ceea ce priveşte hotărârea Consiliului Local sus-menţionată, reclamantul, prin avocat, invocă art. 2 lit. c), privind situaţia câinilor fără rasă şi stăpâniţi, relativ la care există obligaţia de întreţinere, care nu a fost îndeplinită, padocul fiind ridicat în timpul procesului, astfel că pârâta se află în culpă procesuală în continuare. 

Totodată, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 295/2004 privind câinii fără stăpân. 

Interpelată fiind, pârâta rată că iniţial deţinea 38 de câini, actualmente fiind aproximativ 21.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată în data de xx.xx.xxxx pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamantul I. D. şi pe pârâta F. M. E., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să îşi amenajeze pe proprietatea sa, la o distanţă de 250 m faţă de proprietatea sa, un adăpost pentru câinii pe care în cazează în prezent în locuinţa sa sau în anexele acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamantul a cumpărat de la pârâtă, acum 5-6 ani, o suprafaţă de 1000 m.p., aflată lângă proprietatea pârâtei, unde aceasta deţine, de aproximativ 2 ani, 38 de câini, care fac zgomot infernal şi emană un miros specific îngrozitor, astfel încât bunul trai al său şi al familie sale fiind afectat.

Reclamantul arată că pârâta îşi cazează câinii în anexa construită la 15 m distanţă de gardul despărţitor dintre proprietăţi, precizând că soţia sa însărcinată şi copilul acestora au nevoie de linişte şi de un mediu curat. 

De asemenea, reclamantul a arătat că a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâta nu a dat curs propunerii lansate de reclamant şi nici notificării emise.

Totodată, reclamantul a susţinut că s-a adresat organelor de poliţie şi D.S.V. Botoşani, în vederea luării unor măsuri faţă de problemele cu care se confrunta.

În drept, au fost invocate prevederile art. 14-15, art. 603, art. 1516, art. 1528 din Codul civil, respectiv art. 451-453 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f. 6-26), cu martori, cu expertiză şi cu efectuarea unei cercetări la faţa locului.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 30).

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare (f. 37-38), prin care a solicitat repunerea sa în termenul de a formula întâmpinare, respectiv respingerea acţiunii ca inadmisibilă, invocând excepţia necompeteţei teritoriale a Judecătoriei Botoşani.

În motivare, pârâta a susţinut, în esenţă, că terenul pe care se află câinii este împrejmuit corespunzător, iar animalele deţin carnet de sănătate, fiind bine întreţinuţi, vaccinaţi şi sterilizaţi, astfel că nu prezintă pericol pentru cetăţeni.

Totodată, pârâta a subliniat animalele nu ies neînsoţite din curte, iar când sunt scoase din ţarc poată mereu botniţe.

În privinţa pretenţiilor reclamantului cu privire la ridicarea unui edificiu la o distanţă de 250 m de limita proprietăţilor, pârâta a învederat instanţei că nu există nicio dispoziţie legală care o să îi limiteze dreptul său de proprietate în acest sens. 

În apărare, pârâta a menţionat că nu deţine culpa faptului că reclamantul şi-a edificat o locuinţă în extravilan, fara a avea autorizaţie de construcţie în acest sens, asumându-şi riscule la care poate fi supus, dat fiind că la momentul construirii locuinţei avea cunoştinţă de existenţa câinilor pe proprietatea pârâtei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 186, 205-208 li art. 453 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f. 40-47) şi a probei cu martori.

Pârâta a depus dovada achitării unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (f. 39).

La data de xx.xx.xxxx, reclamantul a  depus note de probe (f. 53), iar la data de xx.xx.xxxx părţile au depus obiective pentru expertiză (f. 130, 132)

La solicitarea instanţei, Primăria municipiului Botoşani, I.G.P.R., Tele M Botoşani şi D.S.V. Botoşani au comunicat la dosar relaţiile solicitate (f. 59-67, 135-147, 178-181). 

La data de xx.xx.xxxx, expertul a solicitat amânarea cauzei, urmând a depune raportul de expertiză la data de xx.xx.xxxx (f. 155-164), când părţile au înţeles să formuleze obiecţiuni (f. 166-167), urmate de comunicarea răspunsului expertului în data de xx.xx.xxxx (f. 170-171).

Reclamantul a făcut dovada achitării onorariului definitiv de expertiză prin chitanţele depuse la filele 131 şi 172 dosar. 

La termenul din xx.xx.xxxx, pârâta a depus concluzii scrise (f. 192-194).

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv proba cu expertiză şi proba cu martorii D. D. C., L. S. şi S. I. (f. 175, 187, 195). 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părţile se învecinează în temeiul dreptului lor de proprietate, asupra imobilelor terenuri, situate în vecinătate prin linia despărţitoare a acestora şi existenţa unei căi de acces dar tot în proprietatea pârâtei, imobilul proprietatea reclamantului fiind situat în extravilanul mun. Botoşani, iar cel aparţinând pârâtei având acelaşi regim juridic ca ale reclamantului.

Sub aspectul analizei regimului juridic al dreptului de proprietate al celor două proprietăţi, nu există diferenţe pentru că, aceste două imobile s-au desprins dintr-un trup comun, în condiţiile în care reclamantul a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr. XXXX/xx.xx.xxxx suprafaţa de 1000 m.p. identificată mai sus, în p.c. nr. XXX a U.A.T. Botoşani de la pârâtă, care are în realitate a avut iniţial în proprietate suprafaţa de  25900 m.p. înscrisă în Titlul de Proprietate nr. XXXXX/1994.

Notează instanţa pentru început că, în soluţionarea cererii nu va avea în vedere regimul juridic al construcţiilor amplasate pe cele două terenuri, atât timp cât cauzele şi înlăturarea efectelor diferendului litigios de faţă, nu necesită o astfel de analiză, din perspectiva faptului că indiferent de destinaţia acestor construcţii şi modalitatea în care sunt exploatate, obiectivul principal al soluţionării cererii priveşte dreptul de proprietate, în mod general, la nivel de principiu al exercitării atributelor acestuia şi cu predilecţie cele două terenuri învecinate şi nu interesează în prezenta cauză, individualizarea materială a bunurilor care fac obiectul acestui drept, pe de o parte locuinţa reclamantului, iar pe de altă parte animalele patrupede, cazate de către pârâtă, în respectivele construcţii.

Reţine instanţa că, între părţile cauzei au existat relaţii de comunicare şi bună înţelegere, o perioadă de timp de la vânzarea terenului, situaţie de fapt care a şi determinat acordul pârâtei F. M. E. privind conectarea utilajelor de construcţie ale reclamantului la punctul de consum aparţinând pârâtei privind reţeaua de curent electric, în scopul edificării construcţiei tip locuinţă a acestuia.

Constată instanţa totodată că, pârâta cazează pe terenul proprietatea sa un număr susbstanţial de animale patrupede, respectiv câini de vârstă şi talie diferită, pentru care a depus la dosarul cauzei documente privind vaccinarea acestora, ce dovedeşte starea de sănătate a  acestora, dar care fiind într-un număr mai mare, mult peste media obişnuită a numărului de câini, care sunt crescuţi într-o gospodărie în mod liber în lipsa unui spaţiu închis pe lângă împrejmuirea normală, cauzează un impact sonor ridicat şi un disconfort fonic, prin lătratul acestora, iar pe de altă parte produc emanarea unui miros specific acestor animale, fiind de notorietate faptul că, prin lipsa de igienă sanitară a blanei lor şi a salivei, putând pune în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a persoanei sau prin posibilitatea de a evada de pe proprietatea împrejmuită a pârâtei, toate pe fondul incorect al cazării lor pe terenul acesteia fără nici o măsură de siguranţă temeinică şi protecţie împotriva intenţiei imprevizibile  şi periculoase a animalului de a muşca sau de a ataca.

Mai notează instanţa că, în dezlegarea litigiului dintre părţi, are în vedere şi alte cazuri de notorietate, care au ajuns la cunoştinţa publicului larg, despre cazuri în care câinii cu sau fără stăpân, au provocat vătămări corporale sau au produs decesul unor persoane care au fost atacate, or, în speţa de faţă există premisele unui eveniment de acest gen, obligaţiile instituţiilor publice competente dar şi al instanţei fiind acela de a găsi soluţii, în vederea preîntâmpinării acestor evenimente periculoase, însă în echitate şi fără a realiza ingerinţe în atributele dreptului de proprietate ale părţilor, prin păstrarea unui raport previzibil şi echitabil între valoarea juridică ocrotită precum viaţa, sănătatea şi integritatea persoanelor, iar pe de altă parte limitele legale sau judiciare impuse dreptului de proprietate ale părţilor şi care să justifice aceste limitări.

Reţine instanţa că, neînţelegerile dintre părţi, au început aşa cum au declarat martorii audiaţi, de la intenţia reclamantului în scopul de a poseda teren mai mult decât cel cumpărat cu ocazia celei de-a doua vinderi de imobile dintre părţi, cauzarea pârâtei a unor defecţiuni la contorul de energie electrică a acesteia din urmă, toate aceste împrejurări desfăşurându-se pe fondul adăpostirii pârâtei a unui număr de câţiva zeci de câini, tensiuni care au crescut treptat şi care fac la momentul de faţă nevoie de intervenţia instanţei, în vederea stabilirii unor relaţii de bună vecinătate între părţi pe viitor.

Mai reţine instanţa că, reclamantul locuieşte în imobilul construit pe terenul de 1000 m.p. cumpărat de la pârâtă, cu întreaga familie, având şi copii minori, încropind o gospodărie unde desfăşoară activităţi curente traiului cotidian, iar pârâta desfăşoară anumite activităţi zootehnice, precum creşterea oilor.

Arată instanţa că, reclamantul a demarat o serie de încercări prin notificarea pârâtei, dar şi prin adrese către instituţiile administrative locale, chiar şi mijloace de comunicare media din localitate, pentru a cere sprijin în rezolvarea situaţiei de fapt stânjenitoare cauzată de mirosul şi agresivitatea firească al acestor patrupede, fără a rezolva aceste probleme în vreun mod anume.

În drept, instanţa constată că este învestită cu o acţiune având ca obiect obligaţia de a face în sarcina pârâtei, întemeiată pe dispoziţiile art. 1528 şi următoarele Noul Cod civil, dispoziţii legale în vigoare la data apariţiei obligaţiilor de vecinătate dintre părţi, dispoziţiile art. 603 coroborat cu art. 630 Noul Cod Civil, precum şi dispoziţiile Hotărârii Consiliului Local al mun. Botoşani nr. 221/25.06.2009.

Analizând legalitatea şi temeinicia acţiunii reclamantului, instanţa constată că aceasta este întemeiată în parte, pentru următoarele argumente legale.

Prin obligaţie de a face se înţelege îndatorirea debitorului unui raport juridic de a săvârşi anumite fapte, acţiuni, lucrări sau servicii, deci, în general, orice prestaţie pozitivă în afara celor care se încadrează în noţiunea de „a da”.

Instanţa constată că, raportul juridic care s-a creat între reclamant şi pârâtă, îşi are izvorul în imperativul, recunoscut de către lege în respectarea atributelor dreptului de proprietate, în condiţiile şi limitele fixate tot de către lege, iar acest raport s-a născut la momentul la care pârâta a efectuat adăpostirea pe terenul său a unui număr de 38 de câni fără a-i închide într-un spaţiu bine delimitat, altul decât împrejmuirea firească a proprietăţii, în aşa fel încât să împiedice în orice condiţii ieşirea câinilor găzduiţi şi să evite punerea în pericol a vieţii sau sănătăţii membrilor familiei reclamantului, prin lăsarea în libertate a tuturor câinilor adăpostiţi, care în opinia reclamantului i-au produs prejudicii legate de modul în care suportă mirosul şi zgomotul de lătrat al câinilor, la care se adaugă teama şi impreviziunea de a fi atacat el sau membrii familiei sale de către aceste animale care prin firea lor sunt agresive, conturându-se astfel dreptul de proprietate al reclamantului de a exercita atributele în mod absolut şi fără vreo tulburare din partea altei persoane, aceasta din urmă dovedindu-se a fi pârâta în calitatea sa de proprietară a câinilor crescuţi peste limita obişnuită, potrivit cu obiceiul locului din zona adiacentă mun. Botoşani şi a împrejurimilor acestuia, precum şi obligaţia corelativă a pârâtei de respecta dreptul de proprietate al reclamantului prin îndeplinirea tuturor obligaţiilor necesare asigurării exercitării acestui drept în bune condiţii prin evitarea disconfortului fonic, igienic şi imprevizibil vătămător de sănătate şi integritate a vieţii persoanei umane, în raport cu necesitatea protejării animalelor, oricare ar fi acestea.

Potrivit art. 1528 Cod civil, în cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia, cu excepţia cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.

Potrivit art. 603 Cod civil, se specifică faptul că, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, iar în din dispoziţiile art. 630 alin. 1 Cod civil, se desprinde împrejurarea că, dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relaţiile de vecinătate, instanţa de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare atunci când acest lucru este posibil.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor Hotărârii Consiliului Local al mun. Botoşani nr. 221/25.06.2009 privind aprobarea Regulamentului de întreţinere şi circulaţie a câinilor cu stăpân pe teritoriul mun. Botoşani, la art. 2 lit. b, se arată că, câinii fără rasă cu stăpân, sunt definiţi acei câini care nu aparţin unei rase definite prin standard, care au un stăpân şi sunt ţinuţi într-un loc bine stabilit, iar printre obligaţiile stăpânilor acestor patrupede, numărându-se şi ţinerea câinilor legaţi, sau în împrejmuiri corespunzătoare, să nu aducă atingere liniştii publice, să nu murdărească spaţiile de folosinţă comună, să efectueze curăţenia şi dezinfecţia lor.

Toată această paletă de texte de lege, oferă drepturi dar şi obligaţii ale proprietarilor de bunuri, în temeiul cărora îşi pot exercita atributele dreptului de proprietate numai în acord cu normele constituţionale potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi.

Proprietarul unui imobil întruneşte concomitent, atât calitatea de subiect activ al raportului juridic ce se naşte între el şi restul subiectelor de drept nedeterminate, cât şi pe cea de subiect pasiv în raport cu dreptul altor proprietari, în general şi cu dreptul de proprietate al deţinătorilor imobilelor învecinate, în special, aceste drepturi şi obligaţii corelative, creând premisa unei acţiuni în justiţie proprietarului căruia i s-a limitat exerciţiul dreptului sau i s-a încălcat acel drept.

 Cele două obligaţii, protecţia mediului şi protecţia bunei vecinătăţi, sunt de interes public, chiar dacă buna vecinătate ocroteşte interesele private ale vecinilor şi reprezintă limitări legale ale dreptului de proprietate, pe lângă cele judiciare, caracteristica acestora fiind că  limitele juridice sunt impuse prin voinţa juridică exprimată fie de legiuitor, fie de judecător, cu prilejul soluţionării unui conflict juridic privitor la exerciţiul prerogativelor acestui drept şi, având a tranşa litigiul, judecătorul stabileşte el însuşi prin hotărârea pe care o va pronunţa, în cadrul principiilor generale de drept aplicabile în materie, eventualele limitări ale exerciţiului dreptului de proprietate, între proprietarii unor fonduri învecinate.

Astfel dreptul de proprietate poate să sufere îngrădiri, nu numai ca urmare a restricţiilor de ordin legal, ci şi prin controlul efectuat de instanţele judecătoreşti asupra modului în care el este în mod practic exercitat de titularul său, căruia într-adevăr i se recunoaşte dreptul de a beneficia de toată utilitatea bunului său, dar în acelaşi timp nu i se poate permite proprietarului să îşi exercite în mod abuziv prerogativele pe care i le conferă dreptul său şi pe care legea i le recunoaşte în acest sens. Drepturile subiective civile pot fi exercitate numai în limitele externe şi interne stabilite, titularul lor fiind obligat să respecte legea, să ţină seama de regulile de convieţuire socială şi să fie de bună credinţă, reguli care trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

Este posibil, mai ales în cazul relaţiilor de vecinătate, ca un proprietar să îşi exercite dreptul fără să încalce vreo dispoziţie legală expresă şi cu toate acestea, să producă unui alt titular al dreptului de proprietate un prejudiciu ce se cere a fi acoperit, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, cu alte cuvinte atunci când actele de folosinţă ale unui imobil întrec limitele normale ale exercitării dreptului  de proprietate, suntem în prezenţa unui abuz de drept.

Vecinătatea constituie prin ea însăşi un act şi fapt juridic producător de obligaţii. Astfel se săvârşeşte abuzul de drept, chiar dacă un proprietar îşi exercită dreptul său în limita dispoziţiilor legale şi în acord cu scopul acordării acelui drept subiectiv, dacă prin acest exerciţiu s-a cauzat un prejudiciu vecinului său, întrecându-se condiţiile obişnuite ale vremurilor şi situaţiei juridice ale imobilului, având un caracter nenormal, sau excesiv al dreptului de proprietate.

În mod concret, analizând aceste principii raportate la speţa de faţă, instanţa constată că între părţi s-a născut aşa cum a arătat mai sus un raport juridic civil de vecinătate, care a dat naştere la o serie de drepturi şi obligaţii, privind exercitarea în condiţii normale a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile învecinate.

Or, din probatoriul administrat, reprezentat în special de declaraţiile martorilor, care au arătat că animalele domestice sunt găzduite, peste limita obişnuită şi în condiţii în care provoacă larmă mare, zgomot puternic, prin lătrat, care se petrece numai la câţiva metri de gospodăria reclamantului, beneficiind o stare igienică şi sanitară, primită în condiţii minimale, prin faptul că nu sunt spălate periodic, chiar dacă sunt vaccinate, fiind în permanenţă o sursă de pericol prin agresivitatea acestora, care este o caracteristică a prezenţei lor fireşti în proprietatea privată a omului, în aceleaşi condiţii de apropiere riscantă de proprietatea reclamantului, dar şi prin numărul mare al patrupedelor, prin exercitarea dreptului de proprietate al pârâtei se depăşesc condiţiile obişnuite ale vremurilor şi situaţiei juridice ale imobilului, având un caracter nenormal şi excesiv faţă de reclamant şi familia sa, atunci când se află pe terenul învecinat, prin încălcarea drepturilor acestora la viaţă, linişte, sănătate şi la un mediu curat şi dezinfect.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere un raport proporţional între limitările aduse dreptului de proprietate ale pârâtei şi intensitatea acestor limite, în raport de scopul urmărit prin impunerea acestor limite, astfel încât să se păstreze un raport rezonabil şi echitabil între aplicarea limitelor dreptului de proprietate şi ocrotirea valorilor sociale şi umane ocrotite de către lege.

Din acest punct de vedere instanţa constată că, potrivit expertizei tehnice în specialitatea cadastru, întocmită de către expert tehnic judiciar D. F. (filele 157-164 ds.) şi a suplimentului la raportul de expertiză (fila 171 ds.), s-au individualizat cele două terenuri învecinate şi totodată, s-a identificat şi un padoc pentru animale, sub forma unui ţarc de câini, construit din grad de sârmă şi stâlpi metalici, prin punctele 22,23,24,25,22 contur roşu (fila 162 ds.), care răspunde cel mai bine, cerinţelor privind închiderea câinilor în interiorul său, printr-o distanţă rezonabilă de proprietatea reclamantului, care să asigure o diminuare normală a zgomotului produs de lătratul patrupedelor, crearea unor condiţii favorabile menţinerii igienii şi protecţiei mediului înconjurător şi nu în ultimul rând evitarea atacului persoanei umane de către aceste animale care sunt caracterizate, în mod normal de agresivitate.

În spiritul echităţii raportului de proporţionalitate arătat, instanţa va respinge solicitarea reclamantului privind deplasarea padocului pe laturile identificate în raportul de expertiză prin punctele 4-5-6, reprezentând latura opusă a proprietăţii pârâtei faţă de proprietatea reclamantului, pe motiv că această soluţie, presupune cheltuieli nejustificate de către pârâtă, în condiţiile arătate mai sus şi tocmai pentru respectarea bunei vecinătăţi şi a mediului înconjurător, pe care le reclamă vecinătatea acelei laturi, cu terenurile adiacente proprietăţii reclamantei dar şi de interesele publice privind exercitarea dreptului de proprietate publică, în condiţiile în care s-ar adopta o astfel de soluţie, se poate perpetua această vulnerabilitate a vieţii şi sănătăţii umane, dar în persoana altor oameni, aflaţi pe proprietatea publică sau privată învecinată cu latura respectivă.

În ce priveşte punerea botniţei animalelor pe perioada nopţii, legislaţia în materie în vigoare, prevede acest lucru, întocmai pentru protecţia persoanei umane în raport de dorinţa altor persoane de a avea animale de companie agresive precum câinii, însă numai cu condiţia să se afle pe domeniul public, nu şi pe proprietatea privată a acestora, atât timp cât sunt legaţi sau închişi corespunzător, prezenţa permanentă a botniţei asupra acestor animale, putând creea o puternică suferinţă fizică animalelor, împrejurare care trebuie evitată din raţiuni de ocrotire a animalelor ca fiinţe vii, coroborate cu cele de ordin moral şi îndurător faţă de fiinţa oricărui animal, a cărei proprie existenţă nu o poate controla, aceasta fiind şi motivaţia care reiese din probele administrate, a pârâtei în cazarea acestor patrupede numeroase, însăşi reclamantul după cum declară martorii pârâtei, dându-i în îngrijire câţiva pui de câine.

Pentru aceste considerente instanţa va admite în parte acţiunea şi va respinge solicitările reclamanţilor de a construi un nou padoc pe latura opusă proprietăţii reclamantului, înlocuind varianta de demolare a celui existent cu varianta constructivă şi benefică pentru ambele părţi de obligare a pârâtei să respecte relaţiile de bună vecinătate în exercitarea dreptului de proprietate, asupra terenului proprietatea sa în suprafaţă de 24398 m.p.delimitat prin punctele 2,3,4,5,6,7,8,9,1,11,12,13,14,15,16,17,28,27,18,19,20,2, situat în U.A.T. Botoşani în beneficiul terenului proprietatea reclamantului, în suprafaţă de 1000 m.p. delimitat prin punctele 1,2,20,19 situat în p.c. nr. XXX delimitat portocaliu U.A.T. Botoşani, prin îndeplinirea tuturor obligaţiilor necesare asigurării exercitării dreptului de proprietate al reclamantului în bune condiţii, respectiv amenajarea unui padoc, prin consolidarea celui existent pentru câinii cazaţi pe proprietatea sa, construit din materiale rezistente, care să împiedice în orice condiţii ieşirea câinilor închişi în acest ţarc şi să evite punerea în pericol a vieţii sau sănătăţii membrilor familiei reclamantului, între punctele identificate cu nr. 24-25-22-23-24 potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar D. F. (filele 157-164 ds.) şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre precum şi închiderea tuturor câinilor cazaţi pe terenul proprietatea reclamantei în acest padoc, cu excepţia rezonabilă a celor care asigură paza.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea precizată, având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamantul, I. D., CNP XXXXXXXXXXXXX, cu domiciliul în municipiul Botoşani, str. X, nr. Y, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu pârâta, F. M. E., cu domiciliul în municipiul Suceava, str. X, nr. Y, judeţul Suceava.

Obligă pârâta, să respecte relaţiile de bună vecinătate în exercitarea dreptului de proprietate, asupra terenului proprietatea sa în suprafaţă de 24398 m.p. delimitat prin punctele 2,3,4,5,6,7,8,9,1,11,12,13,14,15,16,17,28,27,18,19,20,2, situat în U.A.T. Botoşani în beneficiul terenului proprietatea reclamantului, în suprafaţă de 1000 m.p. delimitat prin punctele 1,2,20,19 situat în p.c. nr. XXX delimitat portocaliu U.A.T. Botoşani, prin îndeplinirea tuturor obligaţiilor necesare asigurării exercitării dreptului de proprietate al reclamantului în bune condiţii, respectiv amenajarea unui padoc pentru câinii cazaţi pe proprietatea sa, construit din materiale rezistente, care să împiedice în orice condiţii ieşirea câinilor închişi în acest ţarc şi să evite punerea în pericol a vieţii sau sănătăţii membrilor familiei reclamantului, între punctele identificate cu nr. 24-25-22-23-24 potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar D. F. (filele 157-164 ds.) şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre precum şi închiderea tuturor câinilor cazaţi pe terenul proprietatea reclamantei în acest padoc, cu excepţia rezonabilă a celor care asigură paza.

Respinge restul pretenţiilor reclamantului, ca nefondate.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Botoşani.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare