Stabilirea cursului la care să fie achitate rate contractului de credit la cel valabil la momentul încheierii contractului de credit, ca urmare a pronunţării cauzei c-26/13 Kasler vs otp Ungaria.

Sentinţă civilă 4662 din 22.05.2016


Stabilirea cursului la care să fie achitate rate contractului de credit la cel valabil la momentul încheierii contractului de credit, ca urmare a pronunţării cauzei C-26/13 Kasler vs OTP Ungaria. Decizia menţionată îşi găseşte aplicabilitatea numai în ipotezele identice celei care a dus la pronunţarea sa, şi anume acelea în care creditul a fost acordat în moneda naţională (sau altă monedă decât cea a creditului) iar valoarea CHF era stabilită la cursul CHF intern al Băncii din ziua deblocării fondurilor, curs ce era stabilit unilateral de bancă. 

Sentinţa civilă nr. 4662/22.05.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 09.02.2015 sub nr. …/233/2015, reclamanţii R. C. şi R. E. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta B. C. I. S.P. B. pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să oblige pârâta să recalculeze contractul de credit de la formularea cererii de chemare în judecată şi până la data expirării sale, calcularea diferenţei de rată achitată de reclamanţi în ultimii trei ani de la data introducerii cererii de chemare în judecată în raport cu rata ce trebuia achitată respective la valoarea CHF din data de 26.02.2007, respectiv 2,0842 lei, iar această diferenţă în valoare de 21403,5 lei urmând a fi considerate drept plată anticipate.

Prin Sentinţa civilă nr. 4662/22.05.2016, pronunțată de Judecătoria Galați s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 26.02.2007, între pârâtă, în calitate de împrumutător, şi reclamanți, în calitate de împrumutați s-a încheiat Contractul de credit pentru uz personal -CHF nr. …, prin care reclamanții au împrumutat suma de 72500 franci elveţieni (CHF) pe o perioadă de 240 luni, cu o dobândă variabil[ ce se calculează după formula LIBOR CHF 1M+Spread.

Potrivit clauzelor inserate la art. IX Declaraţii şi garanţii, reclamanţii au declarat că înţeleg că prin contractarea creditului în moneda de exprimare CHF se expun şi îşi asumă consecinţele materializării acestui risc.

Instanţa reţine că reclamanţii au solicitat conversia contractului de credit în lei de la data contractării,calcularea diferenţei de rată achitată de reclamanţi în ultimii trei ani de la data introducerii cererii de chemare în judecată în raport cu rata ce trebuia achitată respective la valoarea CHF din data de 26.02.2007, respectiv 2,0842 lei, iar această diferenţă în valoare de 27403,5 lei urmând a fi considerate drept plată anticipate a creditului, întemeindu-şi pretenţiile  pe practica CJUE respectiv cauza C-26/13Kasler vs OTP Ungaria.

Cu referire la incidenţa în speţă a cauzei C-26/13Kasler vs OTP Ungaria, instanţa constată că aceasta nu are aplicabilitate in versiunea prezentată de reclamanţi având în vedere că nu există similitudine între condiţiile acordării creditului şi a clauzei de risc valutar. Astfel,instanţa reţine ca fiind întemeiate susţinerile pârâtei conform cărora în speţa respectivă banca a acordat creditul în forinţi iar valoarea CHF era stabilită la cursul CHF intern al Băncii din ziua deblocării fondurilor, curs ce era stabilit unilateral de bancă or, în cauza de faţă nu există o astfel de clauză iar reclamanţilor creditul le-a fost acordat în franci elveţieni, aceştia urmând să restituie tot CHF având libertatea de a alege cel mai bun curs valutar de pe piaţă.

Instanța constată că în prezenta cauză, reclamații au solicitat acordarea creditului în CHF astfel că, aceștia sunt cei care și-au exprimat voința pentru contractarea creditului în CHF precum și a sumei pentru care doresc să obțină creditarea, moneda creditului nefiind impusă de către bancă.

Clauza inserată la art. IX  este exprimată în mod clar și neechivoc în termeni clari pentru un consumator mediu și informat și nu lasă loc de interpretări, în sensul că reclamanții au fost de acord să suporte eventualele diferențe de curs valutar. Apărarea pârâtei apare ca fiind întemeiată în ceea ce privește contractarea de către împrumutați a unui credit în altă monedă  decât cea în care îți încasează veniturile, acesta se expune unui risc generat de evoluția viitoare a cursului valutar . Cererea reclamanților ar fi fost justificată dacă ar fi dovedit că pârâta  putea influența în orice mod cursul valutar sau dacă a fost de rea credință la încheierea contractului, aspecte ce nu au fost probate. Pe de altă parte, instanţa are în vedere şi faptul că reclamantul deţine studii juridice astfel încât acesta a avut reprezentarea juridică a consecinţelor ce decurg din asumarea unei astfel de clauze.

Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanţii care au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia civilă nr. 120/A/2017/30.03.2017, instanţa de control judiciar a respins, ca nefondat, apelul reţinând următoarele:

Cu referire la incidenţa în speţă a cauzei C-26/13Kasler vs OTP Ungaria, tribunalul urmează a constata că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că aceasta nu are aplicabilitate în versiunea prezentată de reclamanţi având în vedere că nu există similitudine între condiţiile acordării creditului şi a clauzei de risc valutar. Astfel,instanţa reţine ca fiind întemeiate susţinerile pârâtei conform cărora în speţa respectivă banca a acordat creditul în forinţi iar valoarea CHF era stabilită la cursul CHF intern al Băncii din ziua deblocării fondurilor, curs ce era stabilit unilateral de bancă or, în cauza de faţă nu există o astfel de clauză iar reclamanţilor creditul le-a fost acordat în franci elveţieni, aceştia urmând să restituie tot CHF având libertatea de a alege cel mai bun curs valutar de pe piaţă.

Instanța de apel constată că în prezenta cauză, reclamații a solicitat acordarea creditului în CHF astfel că, aceștia sunt cei care și-au exprimat voința pentru contractarea creditului în CHF precum și a sumei pentru care doresc să obțină creditarea, moneda creditului nefiind impusă de către bancă, cum nejustificat se susţine prin motivele acţiunii reluate în motivarea apelului prin criticile aduse hotărârii primei instanţe.

Contrar celor susţinute de apelanţi, urmează a se constata că, clauza inserată la art. IX  este exprimată în mod clar și neechivoc în termeni clari pentru un consumator mediu și informat și nu lasă loc de interpretări, în sensul că reclamanții au fost de acord să suporte eventualele diferențe de curs valutar, fiind practic, de acord şi având reprezentarea că se expun unui risc generat de evoluția viitoare a cursului valutar. Cererea reclamanților ar fi fost justificată dacă ar fi dovedit că pârâta  putea influența în orice mod cursul valutar sau dacă a fost de rea credință la încheierea contractului, însă, în cauză, pârâta nu a influenţat cursul valutar şi nici nu a fost de rea-credinţă la încheierea contractului.