Poprire asigurătorie. Înscrisurile doveditoare depuse in cadrul dosarului de fond nu sunt suficiente pentru a justifica necesitatea înfiinţării popririi asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti ale debitorului, simpla temere a reclamantului în sensu

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.05.2017 sub nr. 17666/299/2017, reclamantul SC R.F. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul SC Z.F. SRL, să se dispună instuirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate de terţi, unităţi bancare, către debitoare, până la concurenţa sumei de 15.913,50 lei, sumă pretinsă în cauza ce formează obiectul dosarului nr. XXX/299/2017.

În motivare, s-a arătat că debitoarea refuză cu rea – credinţă să îşi achite sumele datorate, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-un înscris recunoscut şi acceptat de aceasta.

Reclamanta a menţionat că a acţionat în judecată firma debitoare, însă există pericolul ca aceasta să solicite terţilor care îi datorează bani, să facă plăţile în conturile altor firme controlate de debitoare, urmărind astfel să îşi diminueze patrimoniul în dauna sa şi cu intenţia de a o prejudicia.

Se solicită instanţei să nu se dispună fixarea vreunei cauţiuni.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 952 Cod civil,  970 C.pr.civ.

Analizând cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii, instanţa retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe sub nr. ZZZ/299/2017, creditorul reclamant SC R.F. SRL a formulat în contradictoriu cu debitorul pârât SC Z.F. SRL, cerere de poprire asiguratorie pana la concurenţa sumei de 15913,50  lei, reprezentând contravaloare servicii de închiriere utilaje neachitate.

În drept, conform art. 970 C.pr.civilă, poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art. 953.

Potrivit art. 971 C.pr.civilă, „(1) Soluţionarea cererii, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se vor efectua potrivit dispoziţiilor art. 954-959, care se aplică în mod corespunzător. (2) În cererea de poprire bancară creditorul nu este dator să individualizeze terţii popriţi cu privire la care solicită să se înfiinţeze poprirea.”

Art.953 C.pr.civilă, prevede că „ (1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă. (2) Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată. (3) Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.”

Analizând condiţiile de înfiinţare a popririi asigurătorii, prin raportare la motivele de fapt invocate, precum şi la înscrisurile ataşate acesteia, instanţa apreciază că această cerere a fost formulată în mod neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează:

Poprirea asigurătorie este mijlocul procesual al carui scop este indisponibilizarea şi conservarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmaribile datorate sau care vor fi datorate debitorului de către terţul poprit, în măsura în care sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.952-953 C.pr.civilă.

Astfel, în primul rând, instanţa reţine că reclamantul a făcut dovada formulării unei cereri de chemare în judecată împotriva pârâtei, respectiv cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.05.2017, sub număr XXX/299/2017, având ca obiect „pretenţii”, conform interogării programului ECRIS şi a dosarului ataşat.

În al doilea rând, creanţa pretinsă de reclamantă, în cuantum de 15913,50 lei, este constatată în scris, sumele solicitate fiind cuprinse în contractul de prestări servicii nr. 06/01.08.2014 modificat prin actele adiţionale subsecvente ataşate cererii (filele 9-20) care nu este titlu executoriu potrivit legii şi facturile fiscale emise în baza contractului ataşate la dosar. Astfel, creanţa pretinsă de către creditor este determinabilă, iar orice aprecieri privind cuantumul acesteia exced prezentului cadru procesual şi vor face obiectul analizei instanţei de judecată în cadrul dosarului de fond existent între părţi.

În al treilea rând, instanţa apreciază ca exigibilă creanţa pretinsă de către reclamant, prin raportare la menţiunile existente în cuprinsul facturii depuse şi în baza dispoziţiilor contractului.

Cu toate acestea, creditorului îi revine sarcina probei necesităţii luării acestei măsuri şi a riscurilor de nerealizare a creanţei sale, ţinând cont că măsura indisponibilizării sumelor de bani datorate debitorului înainte de soluţionarea pe fond a cauzei, este o măsura excepţionala ce nu poate fi dispusă de fiecare dată când pe rolul instanţei există o acţiune având ca obiect plata unei sume de bani, la simpla cerere a creditorului, ci numai în cazuri temeinic justificate.

Supoziţia reclamantei că ar exista pericolul ca firma debitoare să solicite terţilor care îi datorează bani să facă plăţile în conturile altor firme controlate de debitoare, cu scopul de a-şi diminua patrimoniul şi de a prejudicia pe reclamant, nu rezultă din ansamblul probator administrat în prezenta cauză.

Instanţa apreciază că înscrisurile doveditoare depuse in cadrul dosarului de fond nu sunt suficiente pentru a justifica necesitatea înfiinţării popririi asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti ale debitorului, simpla temere a reclamantului în sensul că pârâtul îşi poate diminua patrimoniul nefiind suficientă pentru a justifica necesitatea instituirii măsurii popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate pârâtului de terţe persoane.

Totodată, depunerea cererii de înfiinţare a popririi asigurătorii după aproximativ 2 ani de la data emiterii ultimei facturi fiscale atestă faptul ca, pana la acest moment, nici macar creditorul nu a considerat că se impune luarea masurilor asiguratorii împotriva debitorului.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza dispoziţiilor Art. 970 NCPC cu referire la dispoziţiile Art. 954 alin. 2 NCPC, respinge ca neîntemeiată cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii formulată de reclamanta SC R.F. SRL, cu sediul procesual ales în …., în contradictoriu cu pârâtul SC Z.F. SRL, cu sediul în …...

Cu drept exclusiv de apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Dată în şedinţa camerei de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din data de 24.05.2017.

Domenii speta

Spete similare