Pretenţii

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei B la data de …. sub  nr … reclamanta A A M a chemat în judecată pe pârâtul M L solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul la plata sumei de 28000 euro ce i-au fost acordaţi cu titlu de împrumut şi dobândă legală aferentă acestei sume de la data introducerii acţiunii până la achitarea sumei. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în luna august 2013 a împrumutat pârâtului suma de 28000 euro, s-a deplasat la unitatea bancară RBAB împreună cu pârâtul pentru a scoate banii din cont, urmând să îi fie restituit împrumutul în scurt timp. A mai arătat că deşi a avut numeroase discuţii privind restituirea banilor, acest lucru nu s-a întâmplat, iar când a avut convingerea că nu i se vor mai restitui a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria B, fiind emisă Ordonanţa de clasare din dosarul nr … cu motivarea că plângerea nu a fost formulată în termenul legal de 3 luni şi nu a fost posibilă punerea în mişcare a acţiunii civile.

Reclamanta a susţinut că a suferit un accident auto în urma căruia a rămas cu handicap, se deplasează într-un scaun cu rotile şi are nevoie de un asistent personal, banii împrumutaţi pârâtului rezultând din despăgubirea acordată de instanţă după constituirea ca parte civilă în dosar.

În drept a invocat prevederile art 194 C.proc.civ, art 2158, 2164 N.C.civ, OG 13/2011.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, doi martori-E A, R I O, interogatoriul pârâtului.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 3641 lei.

În faza de regularizare a cererii, înainte de comunicarea acţiunii, reclamanta a formulat o cerere modificatoare chemând în judecată şi pe pârâta M R S

În motivare a arătat că banii au fost viraţi în contul soţiei, pârâţii sunt căsătoriţi, iar banii au fost folosiţi împreună.

În drept a invocat prevederile art 204 C.proc.civ.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare, pârâtul a arătat că este taximetrist şi printr-o cunoştinţă comună  a cunoscut-o pe reclamantă, care avea probleme seriase de sănătate, fiind imobilizată în scaun cu rotile, în anul 2012. Acesta a susţinut că a transportat-o prima data pe reclamantă în localitatea de domiciliu-, la Bacău pentru realizarea formalităţilor premergătoare obţinerii actului de identitate, iar ulterior a fost solicitat cu regularitate pentru a o transporta pe reclamantă în diverse localităţi: la locuinţa tatălui din …, la locuinţa fratelui din sat …, la locuinţa sorei  din … la fratele său, la început cursele fiind achitate la momentul plecării sau sosirii la destinaţie, creându-se o legătură bazată pe sinceritate, încredere şi respect. A arătat că era singura persoană la care apela reclamanta când avea nevoie de un mijloc de transport. Pârâtul a susţinut că a mai transportat-o pe reclamantă în jud . unde locuia un frate de-al său ce era cioban, iar pe acesta l-a transportat de două ori pe ruta B-jud C, a ajutat-o pe reclamantă să se deplaseze la medic în Ba pentru a efectua circa 15 şedinţe de kinetoterapie şi de 10 ori la B pentru recuperare. A învederat pârâtul că la început reclamanta achita contravaloarea curselor, însă pe măsura trecerii timpului, a început să achite după mai multe transporturi pentru ca la un moment dat să se adune o sumă uriaşă, reclamanta asigurându-l că nu sunt motive de îngrijorare întrucât are banii depozitaţi la bancă şi îi va achita când va putea retrage sume din depozit. Pârâtul a susţinut că au mai urmat şi alte curse în Italia pentru că reclamanta dorea să achiziţioneze un imobil, preţul cursei fiind convenit la suma de 1000 euro reprezentând costul benzinei şi contravaloarea vinietelor din România, Ungaria, Slovenia şi costul telepass-urilor. A mai arătat că la una din curse a transportat o parte din preţul imobilului pe care dorea să îl achiziţioneze însă vânzătorul a refuzat să primească suma arătând că trebuie virată în sistem bancar astfel încât s-au întors în România pentru ca reclamanta să realizeze aceste formalităţi, în septembrie 2013.

Pârâtul a susţinut că suma de 28000 euro nu a fost niciodată predată soţiei sale, pârâta M R S, în contul bancar al acesteia, extrasul depus în dovedirea acţiunii atestând că s-au realizat două viramente bancare în contul pârâtei, respectiv 6000 euro la ..şi 4000 euro la …, sume ce reprezintă contravaloarea curselor neachitate.  A mai arătat că nu s-a pus problema unui împrumut.

În drept a invocat prevederile art 205 şi um C.proc.civ.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi doi martori C V şi B A şi s-a opus audierii martorei E A arătând că este sora reclamantei, rudă în grad prohibit de lege.

La termenul din data de .. instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, martorii indicaţi în acţiune şi pentru pârâţi proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi martorii indicaţi în întâmpinare.

La termenul din data de .. instanţa a luat act că martorul reclamantei se numeşte R. I. O., a constatat imposibilitatea audierii martorei E. A., fiind sora reclantei, a luat act de renunţarea pârâţilor la proba cu interogatoriul reclamantei.

La acelaşi termen a procedat la audierea martorului R. O... Ionuţ.

La termenul din data de .. instanţa a audiat martorii C..Va. şi Bo. A. şi a administrat proba cu interogatoriul pârâului şi a luat act de renunţarea reclamantei la proba cu interogatoriul pârâtei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta susţine că a acordat pârâţilor suma de 28000 euro în luna august 2013 cu titlu de împrumut.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că s-a deplasat cu pârâtul M L la BRAB şi a scos din cont suma menţionată. Ulterior, prin cererea modificatoarea, reclamanta a arătat că banii au fost viraţi în contul pârâtei M. R. S., soţia pârâtului.

Conform art 2158 alin 1 C.civ împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.

Conform art 2161 C.civ.termenul de restituire se prezumă a fi stipulat în favoarea ambelor părţi, iar dacă împrumutul este cu titlu gratuit, numai în favoarea împrumutatului.

Potrivit art 2164 C.civ. (1) În lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutatul este ţinut să restituie aceeaşi cantitate şi calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau scăderea preţului acestora. (2) În cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ţinut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variaţia valorii acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel.(3) Dacă nu este posibil să se restituie bunuri de aceeaşi natură, calitate şi în aceeaşi cantitate, împrumutatul este obligat să plătească valoarea lor la data şi locul unde restituirea trebuia să fie făcută.

Împrumutul  propriu zis, este un contract consensul care ia naştere  în mod valabil prin simpla manifestare de voinţă a părţilor, neînsoţită de nicio forma. Chiar daca părţile înţeleg să însoţească manifestarea de voinţă de redactarea unui înscris care sa o consemneze, ele nu o fac pentru validitatea actului, ci doar pentru a-şi asigura un mijloc de proba privind încheierea şi conţinutul actului juridic.

Dat fiind că între părţi nu a intervenit un contract, ca act juridic ad probationem, în ceea ce priveşte proba actului juridic, instanţa reţine că aceasta se supune regulilor generale.

Art 309  alin 2 C.proc.civ prevede că niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă. Conform alin 4 este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care: 1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră;4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună; 5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;  6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.

Având în vedere relaţia de prietenie dintre părţi, aşa cum reiese din susţinerile acestor, dar şi declaraţiile martorilor, se poate reţine imposibilitatea morală de a întocmi un înscris pentru dovedirea actului, fiind admisibilă inclusiv proba cu martori.

Conform înscrisurilor de la dosar, respectiv extraselor de cont din 03.09.2015 eliberate de Raiffeisen Bank, reclamanta A A M a virat în contul pârâtei M. R. Si. suma de 6000 euro la data de … şi 4000 euro la data de ...

Martorul R. I. O. a declarat că este şoferul reclamantei de 2 ani de zile şi cunoaşte că pârâtul M L trebuie să îi restituie reclamantei o sumă de bani pe care aceasta din urmă i-a dat cu titlu de împrumut, fiind vorba de 28000 euro sau 29000 euro remişi în anul 2014. Martorul a declarat că nu a văzut ca reclamanta să îi fi dat bani pârâtului, dar a văzut extrasele de cont. A susţinut că ştie din discuţiile reclamantei cu soţul că banii au fost daţi cu titlu împrumut. A mai arătat martorul că banii au fost daţi în mai multe tranşe, respectiv 9000 euro, 6000 euro şi 4000 euro, prin transfer bancar, iar 10000 euro i-au fost remişi pârâtului, împrejurări pe care le cunoaşte din discuţiile purtate de reclamantă cu terţe persoane. Martorul a arătat că a asistat şi la o dicuţie telefonică dintre reclamantă şi pârât când reclamanta a cerut acestuia din urmă banii, susţinând ulterior nu poate preciza despre ce sumă de bani este vorba. Martorul a învederat că pârâtul este taximetrist şi transportat-o pe reclamantă în Italia în anul 2014, o data mergând chiar şi el împreună cu părţile în Italia şi a văzut când reclamanta a plătit pârâtul. Acesta a precizat că pentru cursele făcute în Italia cu autoturismul reclamantei erau remise sume de 250-300 euro, respectiv 1000 euro dacă transportul era efectuat cu autoturismul pârâtului. Martorul a precizat că de la reclamantă cunoaşte că pârâtul era plătit la destinaţie. A mai arătat că pârâtul a transportat-o pe reclamantă la Constanţa, în jud Neamţ, la Târgu Mureş. Martorul a declarat că nu cunoaşte ca pârâţii să fi solicitat bani reclamantei.

Din declaraţiile martorilor C. V. şi B. A. rezultă că pârâtul a făcut mai multe curse interne şi externe pentru reclamantă. Astfel, martorul C. V. a declarat că pârâtul a făcut pentru reclamantă peste 10 curse în Italia, precum şi curse în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Piatra Neamţ în perioada 2012-2013. Martorul a mai declarat că reclamanta a virat pe cardul pârâtei vreo 10000 euro reprezentând contravaloarea transportului efectuat, contravaloarea unei curse de Italia fiind de 1000 euro. Acesta a susţinut că pârâtul este cel care i-a spus de plata efectuată. Martorul a învederat că nu cunoaşte înţelegerea dintre părţi cu privire la modalitatea de plată a curselor, nu cunoaşte dacă reclamanta l-a împrumutat pe pârât cu vreo sumă de bani sau dacă în afara celor 10000 euro pârâtul a mai primit vreo sumă de bani. A mai arătat că nu a asistat la nicio discuţie dintre reclamantă şi pârâţi şi nu a văzut-o pe reclamantă să pretindă vreo sumă de bani de la pârâţi. Acelaşi martor a precizat că atunci când pârâtul trebuia să se ducă la Constanţa, acesta nu a mai transportat-o pe reclamanta întrucât îi datora o sumă de bani. Martora B. A. a declarat că reclamanta şi pârâţii sunt prieteni din 2012-2013, reclamanta fiind o clientă a pârâtului pe care acesta o transporta unde avea nevoie. Aceasta a învederat că nu cunoaşte dacă reclamanta l-a împrumutat pe pârât cu vreo sumă de bani, însă ştie că pârâtul a făcut mai multe curse pentru reclamantă în Italia, peste 10, la Iaşi, Bucureşti, Constanţa, dar şi la penitenciar la fratele reclamantei. Martora a declarat că plata transportului se făcea cu un card, aspect pe care îl cunoaşte de la soţia pârâtului, dar că la ultimele  curse pârâtul nu a mai fost plătit şi s-a retras. Martora a confirmat că pentru o cursă de Italia contravaloarea transportului era de 1000 euro. A mai arătat martora că pentru cursele făcute reclamanta a plătit suma de 10000 euro, aspecte pe care le cunoaşte de la pârâţi, dar nu poate preciza cum au fost remişi aceşti bani, respectiv dacă s-a plătit pentru fiecare cursă sau o sumă globală. Martora a mai declarat că nu a asista la nicio discuţie dintre părţi cu privire la bani.

Din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului reiese că acesta a însoţit-o pe reclamantă la bancă în august 2013. Acesta a negat însă că ar fi discutat cu reclamanta despre suma de 28000 euro, că are să îi restituie bani, ci a susţinut că reclamanta trebuie să îi mai plătească 1000 lei reprezentând o cursă la Constanţa.

Deşi instanţa reţine că reclamanta a virat în contul pârâtei M., soţia pârâtului suma de 10000 euro, din probele administrate astfel cum au fost analizate nu rezultă că această sumă a fost remisă cu titlu de împrumut. Pentru diferenţa de 18000 euro solicitată de reclamantă nu s-a făcut nicio dovadă că aceşti bani au fost acordaţi pârâţilor cu titlu de împrumut în condiţiile în care nu există niciun înscris şi  niciun martor nu a confirmat acordarea acestei sume de reclamantă pârâţilor, cu excepţia martorului R., care însă nu a perceput personal aceste împrejurări, ci în mod indirect, tot de la reclamantă şi din discuţiile purtate de aceasta cu terţe persoane.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

În baza art 453 rap la art 451 C.proc.civ va obliga reclamanta să achite pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei de la dosar.

Domenii speta

Spete similare