Aplicarea art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă este condiţionată în materie contencioasă de stabilirea împrejurării că raportul juridic dedus judecăţii impune introducerea în cauză a altor persoane, că există aşadar un litisconsorţiu obligatoriu.

Cu alte cuvinte, necesitatea introducerii terţului rezultă din specificul raportului juridic asupra căruia instanţa are a statua prin hotărâre, raport ce are mai multe părţi (o pluralitate de subiecte), fără însă a fi atrase toate în cadrul procesual (de exemplu, se solicită anularea actului fără ca toate părţile contractante să fie şi părţi litigante; se solicită dezbaterea succesiunii fără a se chema în judecată toţi moştenitorii ori instituirea unei servituţi fără ca procesul să fie pornit în contradictoriu cu toţi vecinii peste ale căror terenuri se doreşte trecerea).

Analizarea întrunirii stricte a ipotezei textului legal se impune dată fiind gravitatea sancţiunii prevăzute normativ, anume respingerea cererii fără ca instanţa să se pronunţe pe fond.”

Prin sentinţa civilă nr. 785 din 7.04.2016, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 65/307/2015, în temeiul prevederilor art. 78 al. 2 Cod procedură civilă s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâţii B. I., B. I., I. I., A.A. şi Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Ocna Şugatag, prin primar, având ca obiect succesiune.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la termenul de judecată din 04.02.2016, cu procedura îndeplinită, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea chemării în judecată a proprietarilor tabulari menţionaţi în extrasele cf depuse de reclamantă la dosar. Reclamanta a cerut termen în vederea precizării în scris a poziţiei procesuale raportat la chestiunea pusă în discuţie, iar la termenul de judecată din 07,04,2016, a învederat că nu înţelege să cheme în judecată proprietarii tabulari evocaţi.

Codul de procedură civilă la art. 9 statuează că procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Prin urmare, rolul activ al instanţei trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil. Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii de chemare în judecată.  Conform art. 9 Cod proc. civ., instanţa este ţinută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii. Reclamantul poate renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac, ori la executarea unei hotărâri. De asemenea partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod prevăzut de lege.

Conform disp. art 78 alin. 2 c.p.c. în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

S-a reţinut că reclamanta a investit instanţa cu o cerere de partaj succesoral solicitând atribuirea în natură a bunurilor menţionate ca făcând parte din masa succesorală. Nota de constatare depusă la doar atestă că parte din terenurile indicate ca făcând parte din masa succesorală figurează înscrise în cărţile funciare pe proprietari nechemaţi în judecată, extrase cf depuse la dosar chiar de reclamantă în dovedirea cererilor sale. Obiectul cererilor reclamantei impun ca judecata purtată cu privire la acestea să fie opozabilă proprietarilor tabulari precizaţi în extrasele cf anterior amintite. Sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 78 alin. 2 C.p.c. este respingerea cererii reclamantei fără ca instanţa să se pronunţe în fond.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta B. M., solicitând a se dispune în principal admiterea apelului în baza art. 480 al. 3 Noul Cod de procedură civilă, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare deoarece prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei şi, rejudecând, să se dispună admiterea acţiunii introductive şi a completării de acţiune de la instanţa de fond.

În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că instanţa de fond a ignorat faptul că reclamanta a renunţat la petitul de intabulare, situaţie în care, respingându-i cererea în întregime, fără a intra în judecata fondului, înseamnă practic că instanţa îi impune că trebuie să-şi intabuleze lotul său.

Apelanta a mai susţinut că din economia textului art. 78 Cod procedură civilă rezultă că sancţiunea respingerii cererii prin încheiere este operantă doar în situaţia în care partea ar fi cerut şi intabularea, or reclamanta a renunţat ulterior la acest petit. Instanţa a ignorat acest aspect, acţiunea se putea continua cu privire la primele petite, sens în care se impune trimiterea cauzei în rejudecare pentru ca să se poată administra în continuare probatoriul deja încuviinţat şi eventual în continuare a se chema în judecată şi proprietarii tabulari. Instanţa de fond putea aprecia şi aplicabilitatea unei cereri legale admiţând doar în parte primele petite, cele privind constatarea componenţei masei succesorale şi a calităţii de moştenitor, dar nicidecum nu trebuia să respingă cererea în totalitate, fără a intra în cercetarea fondului.

Prin întâmpinare intimaţii B. I.M. şi B.M.I. au solicitat respingerea apelului, învederând că instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea chemării în judecată a proprietarilor tabulari, iar la termenul de judecată din 07.04.2016, reclamanta a învederat că nu înţelege să cheme în judecată proprietarii tabulari. Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii de chemare în judecată. Conform art. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa este ţinută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată.

Intimaţii au făcut trimitere la dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi au relevat că obiectul cererilor reclamantei impunea ca judecata purtată cu privire la bunurile din acţiune să fie opozabilă proprietarilor tabulari. Motivul de nelegalitate invocat de apelantă, referitor la posibilitatea ca instanţa să fi admis acţiunea în parte („primele petite”) nu are suport juridic, aceleaşi norme juridice nu permit judecătorului să ia în calcul o asemenea soluţie, aceasta fiind în contradicţie cu textul art. 78 alin. 2 din nodul Cod de procedură civilă care este de strictă interpretare.

Intimaţii au mai precizat că istanţa şi-a exercitat rolul activ, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) punând în vedere reclamantei de a indica proprietarii tabulari şi a-i chema în judecată, însă apelanta a renunţat expres la posibilitatea efectuării acestui act procedural.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta şi-a menţinut poziţia procesuală, învederând în esenţă că instanţa putea să admită acţiunea în parte şi să respingă capătul de cerere privind intabularea motivat de faptul că reclamanta nu a chemat în judecată alte persoane.

Analizând sentinţa apelată, Tribunalul a reţinut următoarele:

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă este condiţionată în materie contencioasă de stabilirea împrejurării că raportul juridic dedus judecăţii impune introducerea în cauză a altor persoane, că există aşadar un litisconsorţiu obligatoriu.

Cu alte cuvinte, necesitatea introducerii terţului rezultă din specificul raportului juridic asupra căruia instanţa are a statua prin hotărâre, raport ce are mai multe părţi (o pluralitate de subiecte), fără însă a fi atrase toate în cadrul procesual (de exemplu, se solicită anularea actului fără ca toate părţile contractante să fie şi părţi litigante; se solicită dezbaterea succesiunii fără a se chema în judecată toţi moştenitorii ori instituirea unei servituţi fără ca procesul să fie pornit în contradictoriu cu toţi vecinii peste ale căror terenuri se doreşte trecerea).

Analizarea întrunirii stricte a ipotezei textului legal se impune dată fiind gravitatea sancţiunii prevăzute normativ, anume respingerea cererii fără ca instanţa să se pronunţe pe fond.

În speţă, în aprecierea Tribunalului, contrar celor statuate prin hotărârea primei instanţe, dispoziţiile art. 78 al. 2 Cod procedură civilă nu erau aplicabile, sens în care apelul va fi admis, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 3 teza I Cod procedură civilă, cu consecinţa anulării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Astfel, sub un prim aspect, se reţine că acţiunea introductivă avea mai multe petite şi nu toate acestea presupuneau nici măcar de plano judecata în contradictoriu cu proprietarii tabulari. Astfel, constatarea calităţii de moştenitori legali a părţilor în proces, stabilirea apartenenţei la masa succesorală a unor bunuri precum cele indicate cel puţin în completarea de acţiune depusă la fila 61 din dosarul primei instanţe, nu presupuneau vreo judecată în contradictoriu cu proprietarii înscrişi în cărţile funciare anexate.

Împrejurarea că prevederile art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă se referă la respingerea cererii, fără o pronunţare pe fond, nu pot fi interpretate, în aprecierea Tribunalului, dată fiind necesitatea asigurării accesului liber la justiţie, ca vizând întreaga acţiune, inclusiv petitele principale susceptibile de soluţionare separată.

În al doilea rând, constatarea componenţei masei succesorale prin includerea unor imobile respectiv partajarea lor, în condiţiile în care aparent proprietari înscrişi în cartea funciară ar fi alte persoane decât de cuius nu presupune în mod necesar, prin natura raportului juridic, judecarea procesului în contradictoriu cu acestea, în măsura în care reclamanta nu ar înţelege să le cheme în judecată formulând expres pretenţii faţă de ele. Stabilirea apartenenţei unor bunuri la o anume masă succesorală implică verificarea întrunirii condiţiilor legale, prin administrarea dovezilor necesare, în raport de autorul invocat (de cuius) şi nu, în mod necesar, de alte persoane.

De asemenea, nu s-a lămurit de către instanţă împrejurarea că reclamanta a înţeles să cheme în judecată Comuna Ocna Şugatag reprezentată prin Primar, tocmai pentru aceşti proprietari tabulari, cu susţinerea că se prezumă lipsa capacităţii lor de folosinţă. Ulterior reprezentanta reclamantei a învederat, potrivit celor consemnate în practicaua sentinţei nr. 785 din 7.04.2016, că susţine cererea de renunţare la petitul IV din acţiunea introductivă (intabularea), ca atare reclamanta nu înţelege să cheme în judecată proprietarii tabulari. Ca atare, participarea în proces a acestor proprietari de carte funciară, direct sau prin Comuna Ocna Şugatag, a rămas neclarificată.

Domenii speta

Spete similare