Obligatia de plată a taxei pe valoare adăugata si alte obligatii fiscale stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale

Prin cererea înregistrată sub nr.X/104/2016, contestatorul M A, a chemat în judecată intimaţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de impunere nr. X/24.08.2016, decizia nr. X/25.11.2015 şi decizia nr. X/09.09.2015 şi adresa nr. Xemisă de DGRPF C. Solicită de asemenea obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că, în fapt, a cumpărat în data de 07.01.2011, un imobil situat în oraşul Voluntari, jud. Ilfov, compus din 271 mp teren şi construcţie cu destinaţie locuinţă P+1 cu scopul de a-şi stabili domiciliul în acest imobil.

Anul următor, în data de 18.01.2012 a cumpărat, împreuna cu alte două persoane, un imobil compus din teren în suprafaţă de 323 mp, situat în Bucureşti, cota asupra acestui imobil fiind de 15%, în scopul de a-şi construi locuinţe într-un imobil pe care trebuia să-l edifice în comun, (anexează documente în acest sens).

Ulterior, cu privire la primul imobil, cel din Voluntari, în contextul în care a constatat că acesta nu corespunde necesităţilor sale, acesta desfăşurând activitatea în Bucureşti, coroborat cu faptul că a primit o oferta foarte bună de preţ, pentru acest imobil, care îi permitea să finanţez investiţia comună cu ceilalţi doi asociaţi ai săi pe terenul din Bucureşti, a vândut acest imobil.

După acest moment, între persoanele care aveau cea mai mare cotă de proprietate asupra terenului din Bucureşti şi contestator, au apărut neînţelegeri cu privire la modul de folosinţă a terenului şi investiţia care trebuia realizată, neînţelegeri care, devenind ireconciliabile, au avut drept singura cale de rezolvare vânzarea imobilului, (anexează în acest sens declaraţia unuia dintre asociaţi, dl. M L C)

Arată că, în nici un moment, pentru nici unul dintre imobile, nu a existat intenţia cumpărării în scopul revânzării. Dealtfel,  aceste tranzacţii  imobiliare sunt singurele pe care le-a făcut vreodată, iar dacă ar fi avut ca ocupaţie, cu caracter de continuitate, efectuarea de tranzacţii imobiliare, ar fi efectuat şi alte asemenea tranzacţii între anii 2011-2012 până la data efectuării controlului de căre fisc. Ori, după cum se poate observa, cele două tranzacţii imobiliare ce fac obiectul acestui proces sunt singurele două tranzacţii imobiliare efectuate de acesta vreodată.

Pentru aceste motive arătate mai sus, consideră că este nelegală şi Decizia nr. X/09.09.2015 privind înregistrarea sa în scopuri de TVA.

Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia în care, prin reducere la absurd, operaţiunile despre care se afirmă că ar avea continuitate, ar fi impus înregistrarea sa în scopuri de TVA atunci, în mod necesar, pentru toate achiziţiile efectuate ulterior acestor operaţiuni, ar fi avut dreptul la deducerea TVA aferentă, astfel încât suma stabilită cu titlu de TVA în sarcina sa ar fi fost mult mai mică sau chiar inexistentă, având în vedere faptul că, ulterior celor două tranzacţii, nu a făcut alte livrări de bunuri cuprinse în sfera de aplicare a TVA.

În subsidiar, arată şi faptul că, chiar şi în situaţia în care, prin reducere la absurd, operaţiunile respective ar fi avut caracter de continuitate, suma cu titlu de TVA care i se impută, este calculată în mod complet eronat, în defavoarea sa. Astfel, prima tranzacţie nu implica aplicarea de TVA, în temeiul art. 292 alin. 2 lit. f) C. fiscal vechi, potrivit căruia este scutită de TVA „livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite".

Mai mult decât atât, calculul TVA s-a făcut cu încălcarea Deciziei Comisiei Fiscale Centrale nr. X/2014, potrivit căreia, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu se face nici o menţiune cu privire la TVA, atunci preţul stabilit de părţi trebuie să fie considerat ca incluzând deja TVA. Or, în speţă organele fiscale, deşi aveau obligaţia cunoaşterii acestei Decizii, au aplicat TVA la preţul stabilit în contract, denaturând astfel în mod grav cuantumul acesteia, în defavoarea sa.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 281 alin. 2 O proc. fisc vechi şi pe normele legale menţionate în cuprinsul contestaţiilor formulate pe cale administrativă şi în prezenta contestaţie.

Dovada susţinerilor o va efectua cu înscrisuri, expertiză fiscală şi orice altă dovadă a cărei necesitate ar reieşi din studiul întâmpinării sau din dezbateri.

Având în vedere cele arătate mai sus, vă rog să dispuneţi anularea actelor atacate, respectiv:

Solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Solicită ca judecarea cauzei să se facă şi în lipsă.

La data de 05.05.2016 pârâta  Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O a formulat întâmpinare prin care  a solicitat  respingerea acţiunii  formulată de contestator ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

In fapt, prin Decizia referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr.X/30.09.2015 au fost stabilite in sarcina reclamantului obligaţii suplimentare de plata in suma totala de 4.268 lei reprezentând accesorii.

Reclamantul nu a achitat taxa pe valoare adăugata in suma de 135.490 lei stabilita prin Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugata si alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr. X/24.08.2015, emisa in baza raportului de inspecţie fiscala nr.X/24.08.2015 incheiat de organele de inspecţie fiscala din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O.

Prin aceste acte administrative fiscale au fost stabilite si accesorii in suma de 67.908 lei, pana la data de 28.07.2015, astfel ca organele de impunere din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O au calculat accesoriile in valoare de 4.268 pentru perioada 29.07.2015 -30.09.2015.

Accesoriile calculate sunt stabilite in conformitate cu prevederile cu prevederile art.119, art.120, alin.(1) si art.120A1 din OG nr.92/2003 republicata, cu modificările si completările ulterioare si sunt datorate pentru plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale.

Neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligaţiilor de plata, conduce dupa acest termen la plata de dobânzi si penalităţii de intarziere.

Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitarii de către debitor a obligaţiilor de plata la scadenta si se calculează pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar penalităţile de intarziere reprezintă sancţiunea pentru neindeplinirea obligaţiilor de plata la scadenta si se calculează pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Prin Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugata si alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr.X/24.08.2015, emisa in baza raportului de inspecţie fiscala X/24.08.2015, organele de inspecţie fiscala din cadrul A.J.F.P O au stabilit in sarcina reclamantului obligaţii bugetare in suma de 135.490 lei reprezentând taxa pe valoare adăugata, iar pentru neachitarea acestei sume la termenele prevăzute de Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, au fost calculate accesorii in suma de 67.908 lei pana la data de 28.07.2015.

Asa cum rezulta din Situaţia analitica debite plaţi solduri editata de organele de impunere din cadrul AJFP O in data de 13.11.2015, reclamantul nu a achitat TVA in cuantum de 135.490 lei.

Pentru neachitarea acestui TVA, organele de inspecţie din cadrul AJFP O au calculat accesorii in suma de 4.268 lei pentru perioada 29.07.2015 -30.09.2015.

Astfel, au fost calculate dobânzi in suma de 2.561 lei prin aplicarea nivelului de dobânda de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere prevăzute de art.120, alin.(7) din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, asupra taxei pe valoare adăugata de 135.490 lei stabilita prin Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugata si alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr. X/24.08.2015, pentru o perioada de 63 de zile din perioada 29.07.2015 - 30.09.2015.

Penalităţile de întârziere in suma de 1.707 lei au fost calculate dobânzi în suma de 2.561 lei prin aplicarea nivelului penalităţii de întârziere de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere prevăzut de art.120A1, alin.(2) din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala republicata, cu modificările si completările ulterioare, asupra taxei pe valoarea adăugata de 135.490 lei stabilita prin Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugata si alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr. X/24.08.2015, pentru o perioada de 63 de zile din perioada 29.07.2015-30.09.2015.

Astfel, accesoriile in suma de 4.268 lei, au fost calculate conform dispoziţiilor legale sus-mentionate.

În cauză a fost efectuată expertiză fiscală judiciară.

Prin încheierea din data de 05.10.2016 instanţa a admis excepţia tardivităţii completării cererii, invocată de intimată, raporta la dispoziţiile art. 204 cpc şi a constatat intervenită sancţiunea decăderii cotestatorului din dreptul de a completa cererea de chemare în judecată.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Contestatorul M A, a chemat în judecată intimaţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de impunere nr. X/24.08.2016, decizia nr. X/25.11.2015 şi decizia nr. X/09.09.2015 şi adresa nr. X emisă de DGRPF C. 

Prin Decizia nr. X/09.09.2015 emisă de AJFP O s-a dispus înregistrarea din oficiu a contestatorului M A în scopuri de TVA potrivit dispoziţiilor art. 153 cod fiscal .

Prin decizia nr. X/24.08.2015 s-a stabilit în sarcina contestatorului M A obligaţia de plată a sumei de 135490 lei TVA , 47 X4 lei majorări şi 20324 lei penalităţi.

Prin Decizia nr. X/25.11.2015 emisă de pârâta DGRFP C a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul M A împotriva decizie de impunere privind TVA şi alte obligaţi fiscale şi accesorii.

Prin Decizia referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr.X/30.09.2015 au fost stabilite in sarcina reclamantului obligaţii suplimentare de plata in suma totala de 4.268 lei reprezentând accesorii, reţinându-se că reclamantul nu a achitat taxa pe valoare adăugata in suma de 135.490 lei stabilita prin Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugata si alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale nr. X/24.08.2015, emisa in baza raportului de inspecţie fiscala nr.X/24.08.2015 încheiat de organele de inspecţie fiscala din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O.

În fapt, instanţa reţine că în anul 2011 ,  contestatorul M A a achiziţionat cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.X/07.01.2011 dreptul de proprietate asupra unui imobil in oraşul Voluntari, str.  , compus din teren in suprafaţa totala de 271 metri pătraţi si construcţia edificata pe acesta cu destinatia-locuinta-avand regimul de inaltime P+1E , in suprafaţa construita la sol de 104 metri pătraţi , valoarea tranzacţiei fiind de 50.000 euro, echivalentul a 214.000 lei la cursul comunicat de BNP ca fiind de 4,28 lei/euro, evaluarea imobilului in vederea calculării impozitului, tarifului de publicitate imobiliara si a onorariului notarial fiind de 217.553 lei ,asa cum reiese din fisa pusa la dispoziţie de AJFP O.

Potrivit constatărilor efectuate de expertul desemnat în cauză aceasta a fost singura tranzacţie efectuata de contestatorul M A in anul 2011.P

Potrivit art. 127 cod fiscal, forma în vigoare la data întocmirii actelor contestate, Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi. (2) În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate. (21) Situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.

Normele Metodologice de aplicare a art.127 alin.2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal precizează : (1) în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, se referă la orice tip de tranzacţii, indiferent de forma lor juridică, astfel cum se menţionează în constatările Curţii Europene de Justiţie în cazurile C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie dauphinoise, C-77101 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM).

(2)în aplicarea prevederilor alin. (1), persoanele fizice nu se consideră că realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. în categoria bunurilor utilizate în scopuri personale se includ construcţiile şi, după caz, terenul aferent acestora, proprietate personală a persoanelor fizice care au fost utilizate în scop de locuinţă, inclusiv casele de vacanţă, orice alte bunuri utilizate în scop personal de persoana fizică, precum şi bunurile de orice natură moştenite legal sau dobândite ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.

(3)Persoana fizică, care nu a devenit deja persoană impozabilă pentru alte activităţi, se consideră că realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acţionează ca atare, de o manieră independentă, şi activitatea respectivă este desfăşurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.

Constatarea organului fiscal menţionata in pag.4 a Raportului de inspecţie fiscala nr.X/24.08.2015 nu este in conformitate cu starea de fapt fiscala dovedita de documentele din dosar, conform cărora , in anul 2011 s-a efectuat o singura achiziţie de bunuri corporale , si nici o vânzare de construcţie sau teren.

În anul 2012 , contestatorul M A impreuna cu M L C , si M G au achiziţionat cu contractul vânzare cumpărare autentificat sub nr.52 din data de 18.01.2012 dreptul de proprietate in cota parte de 3/20 asupra unui teren in suprafaţa totala de 323 metri pătrati, situat in Municipiul Bucureşti, sector 1 , pentru care a achitat suma de 28.500 euro in numerar, având contravaloarea a 123.966 lei, curs BNR 197 lei/euro.

Tot în anul 2012, contestatorul a vândut cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1329 din data de 13.07.2012 dreptul de proprietate asupra imobilului situat in oraşul Voluntari, str. , compus din teren in afata totala de 271 metri pătraţi si construcţia edificata pe acesta cu destinatia-inta-avand regimul de inaltime P+1E , in suprafaţa construita la sol de 104 mp, achiziţionat in data de 07.01.2011 , către doamna P E, cu domiciliul in localitatea Bucureşti. Preţul revanzarii a fost in suma de 270.000 euro , echivalentul a 1221804 lei.

Aşa cum a reţinut şi expertul desemnat în cauză, potrivit art.127 alin.2 din Codul Fiscal , nu intra in sfera de aplicare a TVA vânzarea imobilelor proprietate personala , indiferent de valoarea acestora, efectuata de persoane fizice. In consecinţa , vânzarea acestei locuinţe (asa cum este definita in contractul de vânzare cumpărare) proprietate personala, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugata , si prin urmare nu exista obligaţia înregistrării in scop de TVA si nici de a plaţi TVA.

La data de 14.09.2012 contestatorul M A împreuna cu M L C si M G, au vândut cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.X din data de 14.09.2012 dreptul de proprietate in cota parte de 3/20 asupra terenului in suprafaţa totala de 323 metri pătraţi, situat in Municipiul Bucureşti, sector 1,  achiziţionat in data de 18.01.2012, astfel încât vânzarea terenului este de fapt prima (si singura) tranzacţie de tipul « achiziţie in scopul vânzării» efectuata in anul 2012, considerata « ocazionala » , si care nu va fi impozitată , asa cum precizează Normele Metodologice de aplicare a art.127 alin .2 punctul (5) din Legea 571/2003 -Codul Fiscal.

«In cazul achiziţiei de terenuri şi/sau de construcţii de către persoana fizică în scopul vânzării, livrarea acestor bunuri reprezintă o activitate cu caracter de continuitate dacă persoana fizică realizează mai mult de o singură tranzacţie în cursul unui an calendaristic. Totuşi, dacă persoana fizică derulează deja construcţia unui bun imobil în vederea vânzării, conform alin. (4), activitatea economică fiind deja considerată începută şi continuă, orice alte tranzacţii efectuate ulterior nu vor mai avea caracter ocazional. Deşi prima livrare este considerată ocazională, dacă intervine o a doua livrare în cursul aceluiaşi an, prima livrare nu va fi impozitată dar va fi luată în considerare la calculul plafonului prevăzut la art. 152 din Codul fiscal. Livrările de construcţii şi terenuri, scutite de taxă conform art. 141 alin. (2) Ut. f) din Codul fiscal, sunt avute în vedere atât la stabilirea caracterului de continuitate al activităţii economice, cât şi la calculul plafonului de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal»

Deoarece , din cuprinsul din cuprinsul Raportului de inspecţie fiscala nr.X/24.08.2015 , nu reiese faptul ca  contestatorul M A a angajat costuri pentru investiţia respectiva, deci, aceasta nu poate fi considerata o activitate economica continua, inceputa ia data achiziţiei, asa cum este definita la punctul (4) din Normele Metodologice de aplicare a art.127 alin .2 din Legea 571/2003 -Codul Fiscal 4) In cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, în vederea vânzării, activitatea economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică respectivă intenţionează să efectueze o astfel de activitate, iar intenţia persoanei respective trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare iniţierii activităţii economice. Activitatea economică este considerată continuă din momentul începerii sale, incluzând şi livrarea bunului părţilor din bunul imobil construit, chiar dacă este un singur bun imobil.

Rezultă că nici în ceea ce priveşte vânzarea de către contestator a cotei sale părţi de 3/20 din terenul în suprafaţă de 323 mp situat in Municipiul Bucureşti, , nu avea obligaţia de înregistrare în scop de TVA, în fapt, aceasta fiind prima tranzacţie care urmează a fi avută în vedere la calculul plafonului prevăzut de art. 152 Cod fiscal.

Raportat la considerentele mai sus arătate, instanţa urmează să admită contestaţia formulată de contestatorul M A şi să dispună anularea Deciziei de impunere nr. X/24.08.2016, Decizia nr. X/25.11.2015 şi Decizia nr. X/09.09.2015 şi adresa nr. Xemisă de DGRPF C.

Totodată, în temeiul art. 451 şi urm cod procedură civilă va admite cererea contestatorului şi va dispune obligarea intimatei la plata sumei de 2175 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând taxa judiciară de timbru,  onorariu de expert şi onorariu de avocat, redus la suma de 1000 lei.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului.

Data publicarii pe portal:07.06.2017

Domenii speta

Spete similare