Plângere împotriva ordonanţelor de netrimitere în judecată. Netemeinicie. Mărturie mincinoasă – elemente constitutive ale infracţiunii.

Hotărâre 449 din 18.05.2017


Prin încheierea nr. 449/CP/2017, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.341 alin.6 lit.a Cod procedură penală, a respins ca nefondatăplângerea formulată de petentul B.Ş. împotriva ordonanţei procurorului de clasare dispusă la data de 27.11.2015 în dosarul nr.14029/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, menţinută prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nr.19/II/2/2016 din 26.09.2016..

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin plângerea penală depusă la data de 04.08.2014 la Postul de Poliţie Şcheia, petentul B.Ş. a reclamat săvârşirea de către numitul D.C. a infracţiunii de mărturie mincinoasă, în dosarul penal nr.l4612/P/2009, când, fiind audiat în calitate de martor pentru D.F., care avea calitatea de făptuitor, fiind cercetat pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie, a declarat în fals şi a minţit cu privire la hotarul dintre proprietăţi, susţinând în mod mincinos că D.F.nu ar fi ocupat abuziv teren moştenit de persoana vătămată B.Ş..

Plângerea a făcut obiectul dosarului nr.14029/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Prin ordonanţa procurorului din 27.11.2015 dată în dosarul nr.14029/P/2014, în temeiul s-a dispus: „Clasarea cauzei privind plângerea formulată de B.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 al.l Cod penal”

Prin ordonanţa de clasare, procurorul a reţinut că„există cazul de împiedicare la punerea în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. b din C. proc. pen. motivat de faptul că din probatoriul administrat reiese că aspectele declarate de făptuitorul D.C. cu ocazia audierii în calitate de martor în cauza penală nr. 14612/P/2009 corespund realităţii, această depoziţie coroborându-se cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie la data de 01.02.2010.”

Împotriva ordonanţei de clasare, petentul s-a adresat judecătorului de camera preliminară cu plângerea ce face obiectul cauzei de faţă.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat că că soluţia de clasare pentru temeiul prevăzut de art.16 lit.b teza I Cod procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, este corectă, însă pentru alte motive decât cele menţionate în ordonanţa de clasare.

În acest sens, a reținut că, potrivit art.273 alin.1 Cod penală, constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care, fiind audiat într-o cauză sau într-o altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii esenţial sau nu declară tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

Pentru realizarea conţinutului infracţiunii de mărturie mincinoasă sub aspectul laturii subiective este necesar ca o persoana să fie audiată ca martorși să facă afirmaţii neadevărate, iar aceste afirmaţii să fie făcute cu rea-credinţă, în scopul denaturării realităţii faptelor sau împrejurărilor ce fac obiectul probaţiunii.

Deci, pentru realizarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni, este necesar în primul rând ca subiectul activ al infracţiunii să aibă calitatea de martor şi să facă afirmaţiile mincinoase în cuprinsul declaraţiei pe care o dă în calitate de martor.

Declaraţia invocată de petentul B.Ş. este cea dată în faţa organului de cercetare penală Biţoi Daniel şi este ataşată la f.10 d.u.p..

Această declaraţie nu poate avea natura unei declaraţii de martor, neîndeplinind cerinţele prevăzute de art.85 şi urm. Cod procedură penală din 1968 ( acestea fiind dispozițiile în vigoare la data declarației în cauză, însă şi dispoziţiile codului de procedură penală actual sunt similare).

Astfel, potrivit, art.85 Cod procedură penală din 1968:

„(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatoruljuramânt: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!".

(2) În timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.

…..

 (7) După depunerea juramintului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savirsesteinfractiunea de marturie mincinoasa.”

(8) Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.”

Potrivit art.86 Cod procedură penală din 1968:

„ (1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.

 (2) După ce martorul a facutdeclaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele şi imprejurarile care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate.

 (3) Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.”

Potrivit art.73Cod procedură penală din 1968 la care se face trimitere.

„(1) Declaratiileinvinuitului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii şi ora incheieriiascultariiinvinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citeasca. Când este de acord cu conţinutul ei, o semneaza pe fiecare pagina şi la sfârşit.

 (2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaratia scrisa.

 (3) Declaratia scrisa este semnata şi de organul de urmărire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret.”

În cauză, declaraţia numitului D.C. nu poate fi calificată ca declaraţie de martor întrucât:

- nu este menţionat în cuprinsul acesteia că este o declaraţie dată în calitate de martor,

- nu s-a depus jurământul de martor,

- nu este semnată de organul de urmărire penală.

Declaraţia numitului D.C. pare mai curând o declaraţie dată înainte de începerea urmăririi penale, în cursul actelor premergătoare efectuate conform vechiului cod de procedură penală (aceste acte premergătoare neconstituind mijloace de probă).

În consecinţă, fapta de mărturie mincinoasă reclamată de petentul B.Ş. nu poate întruni condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art.273 alin.1 Cod penal, afirmaţiile numitului D.C. nefiind făcute în cuprinsul unei declaraţii de martor, motiv pentru care este inutil a mai analiza dacă afirmaţiile din cuprinsul declaraţiei sunt sau nu conforme cu realitatea.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat astfel că există cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzută de art.16 lit.bteza I Cod procedură penală (chiar dacă argumentele avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară sunt altele de cât cele reţinute de procuror), iar soluţia de clasare pentru acest temei este justificată şi a respins plângerea formulată.