Procedura insolvenţei

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prevăd că ,, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de Judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor’’; cererea de amânare a votului nu reprezintă vot negativ.

Prin Decizia Civilă nr. 84/R/03.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua Civilă, a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei nr. 29/8.02.2017, pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. …, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă recurată, a fost respinsă contestaţia formulată de creditoarea DGRFP Timişoara – AJFP Arad, împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei din data de 08.12.2016, din dosar de bază nr. 2613/108/2012, aflat pe rolul Tribunalului Arad Secţia a II -a Civilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, că în procesul verbal al adunării creditorilor din cadrul procedurii insolvenţei debitorului din data de 08.12.2016, la punctul 5 al ordinii de zi, s-a aprobat schimbarea formei juridice a SC (…) SRL, din societate cu răspundere limitată având ca unic asociat pe debitoarea insolventă, în societate pe acţiuni.

Convocatorul adunării creditorilor a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 21911/29.11.2016.

Creditorul-contestator, reprezentat la adunarea creditorilor, nu a exprimat un vot cu privire la acest punct de pe ordinea de zi, ci a solicitat prorogarea discutării acestuia pentru o şedinţă ulterioară.

Apoi, judecătorul sindic a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Astfel,  judecătorul sindic a constatat că, pe lângă condiţiile generale prevăzute de art. 32 şi 33 Cod procedură civilă, pe care trebuie să le îndeplinească autorul unei cereri adresate instanţei, în cazul contestării hotărârilor adunării creditorilor trebuie îndeplinite şi condiţiile speciale din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

De asemenea, a constatat că contestatorul are calitatea de creditor în procedură, a participat la adunarea creditorilor în care s-a luat decizia contestată, însă nu a exprimat un vot asupra punctului 5 de pe ordinea de zi.

În consecinţă, a considerat că creditorul-contestator nu îndeplineşte condiţiile speciale impuse de legea insolvenţei pentru a putea solicita instanţei desfiinţarea în tot sau în parte a hotărârii adunării creditorilor, motiv pentru care a respins contestaţia, ca inadmisibilă.

Judecătorul sindic a apreciat că motivul respingerii face inutilă verificarea celorlalte excepţii şi aspecte de fond ale contestaţiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea contestatoare care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea în parte a hotărârii adunării creditorilor debitoarei insolvente nr. 1582 din 08.12.2016, respectiv punctul 5 de pe ordinea de zi, prin care s-a votat schimbarea formei juridice a SC (…) SRL, din societate cu răspundere limitată, în societate pe acţiuni şi s-a desemnat ca acţionar al acesteia administratorul special al debitoarei insolvente şi administrator statutar al SC (…) SRL.

În motivarea recursului declarat, recurenta creditoare critică hotărârea judecătorului sindic pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Astfel, susţine că faptul că nu a votat punctul 5 de pe ordinea de zi, aşa cum a fost propus de lichidatorul judiciar, şi a solicitat prorogarea discutării acestui punct şi propunerea unui acţionar care să majoreze capitalul SC (…)SRL, presupune tot un vot negativ la acel moment al adunării creditorilor.

Recurenta creditoare învederează că a solicitat prorogarea discutării punctului 5 de pe ordinea de zi pentru ca lichidatorul sau creditorii să vină cu propuneri privind acţionarul care să majoreze capitalul SC (…) SRL, iar în urma propunerilor făcute era firesc a se convoca o nouă adunare de creditori pentru a se alege un acţionar dintre cei propuşi.

De asemenea, menţionează că, în calitate de creditor bugetar, nu îşi putea exprima poziţia faţă de propunerea creditorului BT care a desemnat ca acţionar pe domnul administrator special al societăţii debitoare la data de 08.12.2016, întrucât nu avea mandat pentru a vota propunea făcută, solicitând prorogarea discutării acelui punct şi convocarea unei noi adunări de creditori cu aceeaşi ordine de zi pentru a lua o decizie cu privire la desemnarea făcută de creditorul respectiv.

Recurenta consideră că din cuprinsul contestaţiei şi din motivările aduse acesteia, a reieşit faptul că nu a fost de acord cu schimbarea formei de organizare propusă de lichidatorul judiciar.

 Recurenta creditoare precizează că schimbarea formei juridice a SC (…)SRL din societatea cu răspundere limitată, în societate pe acţiuni duce la defavorizarea creditorilor şi, în special, la prejudicierea bugetul de stat.

De asemenea, recurenta menţionează că SC (…) SRL are în prezent o creanţă faţă de bugetul de stat, de 6.046.406 lei, sumă care este eşalonată conform deciziei de eşalonare nr. 14468/12.07.2016, motiv pentru care consideră că în prezent schimbarea formei juridice a acesteia nu era cea mai bună soluţie.

Totodată, învederează că prin aprobarea deciziei de eşalonare organele de executare au avut în vedere şi stadiul asociatului unic, respectiv reorganizarea societăţii debitoare, iar respectarea termenelor de plată de către societate în actuala formă de organizare este dovada luării unei decizii corecte.

În opinia recurentei, orice fel de modificare de natura celor solicitate în adunarea creditorilor nu poate duce decât la periclitarea şanselor de aprobare a unei noi eşalonări la plată, cu consecinţe dezastruoase şi asupra asociatului unic debitor insolvent.

În aceste condiţii, consideră că creditorul bugetar nu îşi poate asuma un asemenea risc, astfel că trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 200 - art. 202 din Legea nr. 31/1999 privind societăţile comerciale, dispoziţii pe care le citează.

Recurenta creditoare precizează că transmiterea părţilor sociale are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului.

În drept, recurenta creditoare invocă dispoziţiile art. 14 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 C.pr.civ. şi art. 304 ind. 1 C.pr.civ.

Intimata debitoare  prin administrator judiciar reprezentat de un consorţiu şi prin administrator special a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea sentinţei atacate, ca temeinică şi legală.

Intimata debitoare prin administrator judiciar susţine excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei şi excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei.

Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale active a creditoarei, intimata debitoare, prin administrator judiciar, învederează că potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, hotărârea adunării generale a creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării.

Menţionează că în cadrul şedinţei adunării generale a creditorilor, creditoarea contestatoare a solicitat prorogarea discutării punctului 5 de pe ordinea de zi pentru o dată ulterioară, dată până la care să fie făcută o propunere privind acţionarul care să majoreze capitalul SC (…) SRL, iar contrar susţinerilor recurentului, acesta nu este un vot negativ care să o îndrituiască să formuleze o contestaţie.

Intimata susţine că în cadrul şedinţei, creditoarea DGFP Timişoara - AJFP Arad avea posibilitatea să voteze negativ cu privire la punctul 5, asigurându-şi în acest fel posibilitatea de a formula contestaţie, în condiţiile speciale stabilite de Legea nr. 85/2006, nu să solicite prorogarea pentru ca ulterior să formuleze contestaţie.

Astfel, susţine că raportat la votul exprimat în cadrul şedinţei din data de 08.12.2016, creditoarea DGFP Timişoara -AJFP Arad nu avea calitatea să formuleze contestaţie.

Referitor  la lipsa de interes a creditoarei de a formula contestaţie cu privire la punctul 5 de pe ordinea de zi, intimata debitoare prin administrator judiciar învederează că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia; interesul poate fi atât material, cât şi moral şi trebuie să fie legitim, născut şi actual, personal şi direct.

Referitor la argumentele cuprinse în contestaţie, administratorii judiciari apreciază că DGFP Timişoara - AJFP Arad nu are un interes în promovarea acestei contestaţii, deoarece SC (…) SRL îşi continuă în condiţii normale activitatea, forma juridică neavând nici o influenţă cu privire la capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile fiscale şi îşi achită datoriile ca urmare a activităţii pe care o desfăşoară, nu ca urmare a faptului că are un asociat/acţionar sau mai mulţi. În opinia intimatei, schimbarea formei juridice nu este de natură a afecta organul bugetar şi cu atât mai puţin creditorii debitoarei insolvente.

Referitor la chestiunea de oportunitate invocată de recurentă cu privire la procedura derulată în dosarul nr. 2613/108/2012, intimata prin administrator judiciar învederează că chestiunile legate de oportunitate întră în atribuţiile creditorilor şi sunt controlate de aceştia, nu în atribuţiile instanţei, ori punctul 5 cu privire la ordinea de zi a fost aprobat de către creditori, cu un procent de 91,59%.

Creditoarea SC (…) a depus note scrise, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca neîntemeiat; în subsidiar, în cazul admiterii apelului, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul reţinerii spre rejudecare, solicită respingerea contestaţiei, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca fiind formulată de o persoană care nu justifică un interes în formularea acţiunii; pe fondul contestaţiei, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Cu privire la solicitarea principală, această creditoare susţine că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, legea care guvernează prezentul litigiu raportat la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei, respectiv 02.05.2012, dispoziţii în conformitate cu care hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de Judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

Creditoarea precizează că legea insolvenţei reglementează legitimarea procesuală în formularea unei contestaţii împotriva unei hotărâri a adunării creditorilor doar pentru creditorii care au votat împotriva respectivei hotărâri, votul negativ al acestora fiind şi consemnat în procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor în cadrul căreia s-a adoptat respectiva hotărâre, prin urmare, doar un creditor care şi-a manifestat în mod univoc şi expres dezacordul cu privire la o anumită hotărâre putând contesta respectiva hotărâre în faţa judecătorului sindic.

Având în vedere că creditoarea contestatoare nu a exprimat un vot în cadrul şedinţei adunării creditorilor debitoarei din data de 08.12.2016, cu privire la punctul 5 de pe ordinea de zi, creditoarea a apreciat că în mod temeinic, legal şi motivat judecătorul sindic, în interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. 7 din Legea insolvenţei, a considerat că o contestaţie formulată de acesta împotriva hotărârii adoptate de creditori pe acest punct este inadmisibilă, fără să mai analizeze celelalte excepţii şi aspecte de fond ale contestaţiei.

Creditoarea  apreciază că în absenţa oricărui temei juridic recurenta asimilează solicitarea de prorogare a discutării punctului 5 de pe ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor din 08.12.2016, cu un vot negativ, în condiţiile în care dispoziţiile imperative şi de strictă interpretare ale art. 14 alin. 7 din legea insolvenţei sunt extrem de clare în a recunoaşte legitimarea procesuală de a formula acţiune în anulare doar creditorilor participanţi la şedinţa adunării creditorilor, care au votat împotriva adoptării hotărârii contestate.

Cu privire la solicitarea subsidiară, creditoarea arată următoarele:

Referitor la solicitarea de trimitere spre rejudecare, învederează că, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, este obligată să trimită cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad, pentru ca părţilor unor litigiu să nu le fie răpit primul grad de jurisdicţie, nu să reţină cauza spre rejudecare.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocate în ipoteza reţinerii cauzei spre rejudecare, creditoarea  învederează că textul art. 14 alin. 7 din legea insolvenţei este extrem de clar, în sensul că reglementează atribuţia judecătorului sindic de a desfiinţa o hotărâre a adunării creditorilor pentru motive de nelegalitate, iar per a contrario, judecătorul sindic nu poate invalida hotărârea adunării creditorilor doar raportat la considerente de oportunitate.

Creditoarea  susţine că în speţă toate argumentele privind pretinsa prejudiciere a creditorilor, precum şi prezumtiva consecinţă nefastă a schimbării formei juridice a societăţii SC (…) SRL asupra posibilităţii obţinerii unei noi eşalonări la plată vizează în mod indubitabil considerente de oportunitate, nu de legalitate a hotărârii adoptate.

De asemenea, susţine că schimbarea formei juridice din societate cu răspundere limitată, în societate pe acţiuni a unei societăţi în care o altă societate, care este supusă procedurii insolvenţei, deţine calitatea de asociat unic, reprezintă o chestiune de oportunitate, care a fost în mod valabil discutată şi aprobată în cadrul şedinţei adunării creditorilor din 08.12.2016.

Pentru aceste argumente, apreciază că este inadmisibilă contestaţia îndreptată împotriva Hotărârii adunării creditorilor din 08.12.2016 şi fundamentată pe chestiuni de oportunitate.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, creditoarea  învederează că recurenta nu a arătat în ce ar consta în concret defavorizarea creditorilor şi prejudicierea bugetului de stat, cererea sa fiind pe acest aspect nemotivată.

Totodată, creditoarea susţine că recurenta nu a motivat punctual în ce manieră modificarea formei juridice a societăţii  ar periclita şansele de aprobare a unei noi eşalonări de plată, în plus faţă de cea de care beneficiază la acest moment, atâta timp cât această societate îşi continuă în mod normal activitatea.

Creditoarea  apreciază că recurenta nu a reuşit să demonstreze care este interesul său, în sensul de folos material, în promovarea acţiunii în anulare a hotărârii adunării creditorilor debitoarei. Astfel, susţine că recurenta nu a arătat în ce manieră ar fi prejudiciată ca efect al menţinerii respectivei hotărâri, nereuşind să justifice una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, respectiv a existenţei unui interes legitim, născut şi actual, personal şi determinat.

Pe fondul contestaţiei, creditoarea menţionează că, din punct de vedere principial, o modificare a formei juridice nu are nici o înrâurire asupra posibilităţii unei societăţi comerciale de a obţine eşalonări la plata debitelor sale fiscale, din această perspectivă, contestaţia fiind lipsită de fundament juridic şi nemotivată.

Creditoarea  apreciază că o astfel de condiţionare a acordării eşalonărilor la plată raportat la forma juridică a societăţii ar echivala cu o discriminare a contribuabililor organizaţi sub formă de societate pe acţiuni faţă de cei organizaţi sub formă de SRL.

De asemenea, susţine că creditoarea contestatoare nu a reuşit să aducă argumente nici în dovedirea tezei prejudicierii intereselor creditorilor debitoarei, inclusiv a intereselor creditorilor bugetari, prin schimbarea formei juridice a societăţii (…), la care debitoarea are calitatea de asociat unic, din societate cu răspundere limitată, în societate pe acţiuni.

Apoi, menţionează că dispoziţiile art. 200 şi 201 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale (art. 204 şi 205 în forma în vigoare a legii), ce au fost invocate de către contestatoare prin cererea introductivă şi reluate prin cererea de recurs reglementează anumite efecte ale actului constitutiv, precum şi posibilitatea formulării unei opoziţi împotriva hotărârii adunării asociaţilor, însă prin raportare la aceste prevederi nu se poate determina care este riscul asumat de către creditorul fiscal ca efect al schimbării formei juridice a societăţii Cariera de Piatră.

Creditoarea  susţine că dimpotrivă, raportat la dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în conformitate cu care schimbarea formei societăţii, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societăţii nu atrag crearea unei persoane juridice noi, este evident faptul că prin transformarea societăţii cu răspundere limitată în S.A. nu vor fi antrenate nici un fel de efecte cu privire la obligaţiile asumate de aceasta, toate debitele sale, inclusiv debitele faţă de bugetul de stat, fiind în continuare datorate, iar contestaţia este pe acest considerent în mod vădit neîntemeiată.

Analizând recursul de faţă, prin prisma criticilor formulate de recurenta creditoare şi a disp. art. 304 ind. 1 C. pr. civilă, şi văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 C. pr. civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

În motivarea recursului declarat, recurenta creditoare critică hotărârea judecătorului sindic pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că nu a votat punctul 5 de pe ordinea de zi, aşa cum a fost propus de lichidatorul judiciar, şi a solicitat prorogarea discutării acestui punct şi propunerea unui acţionar care să majoreze capitalul SC (…) SRL, aspect ce presupune tot un vot negativ la acel moment al adunării creditorilor.

În analizarea acestui motiv de recurs, Curtea reţine că dispoziţiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prevăd că ,, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de Judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor’’.

Fiind vorba despre o dispoziţie cu caracter special în raport cu atribuţiile conferite de lege participanţilor la procedura insolvenţei, legitimitatea procesuala trebuie raportata la aceste dispoziţii.

Textul legal redat mai sus prevede în mod expres că numai creditorii care întrunesc anumite calităţi pot pune în discuţie legalitatea hotărârii adunării creditorilor. Din moment ce creditorul contestator a fost reprezentat la adunarea creditorilor din data de 08.12.2016, însă nu a exprimat un vot cu privire la punctual 5 al ordinii de zi, ci a solicitat prorogarea discutării acestui punct la o dată ulterioară, acest aspect nu poate fi asimilat cu un vot negativ, pentru a fi incidentă, teza 1 de la art. 14 alin. 7, după cum greşit susţine recurenta.

Motivul pentru care recurenta creditoare a solicitat prorogarea discutării punctului 5 de pe ordinea de zi pentru ca lichidatorul sau creditorii să vină cu propuneri privind acţionarul care să majoreze capitalul SC (…) SRL, nu are relevanţă în raport de dispoziţiile legale arătate mai sus.

De asemenea nici motivul conform căruia, în calitate de creditor bugetar, nu îşi putea exprima poziţia faţă de propunerea creditorului B.T., întrucât nu avea mandat pentru a vota propunea făcută, solicitând prorogarea discutării acelui punct, nu poate fi primit de către Curte întrucât nu se fundamentează pe o dispoziţie legală, cu atât mai mult cu cât Adunarea creditorilor a fost convocată de administratorul judiciar prin publicarea în BPI nr. 2191/29.11.2016, recurenta având timp să obţină mandatul necesar votului într-un sens pozitiv sau negativ.

Celelalte aspecte invocate prin cererea de recurs vizând defavorizarea creditorilor şi prejudicierea bugetului de stat, exced cadrului prezentului litigiu, neimpunându-se a fi analizate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat şi a menţinut ca temeinică şi legală sentinţa recurată.

Domenii speta

Spete similare