Înşelăciune

Deliberând asupra cauzei penale de faţǎ, constatǎ urmǎtoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 31.08.2015 al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 10763/180/2015 la data de 04.09.2015 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului PA pentru sǎvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1, alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. şi art. 41, alin. 1 C. pen şi art. 5 C. pen.

Tot prin actul de sesizare s-a dispus şi disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de A.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevǎzutǎ de art. 48, alin. 1 C. pen. raportat la art. art. 244, alin. 1, alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ la data de 13.08.2013, cu ajutorul altor persoane rămase neidentificate, cu intenţie, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii persoanei vătămate S.C.. Bacău, prin folosirea unor nume şi calităţi mincinoase, cu ocazia efectuării unei curse de trasport având ca obiect cantitatea de 21,78 tone oţel, modificând locul de descărcare şi însuşindu-şi astfel mărfa, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 56.609,38 lei.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: plângere penalǎ formulata de S.C. (f. 15-16 d.u.p.); comanda de transport nr. X (f. 17 d.u.p.); aviz de însoţire a mǎrfii nr. X (f. 18 d.u.p.); comanda de transport nr. 205/13.08.2013 (f.19 d.u.p.); note explicative MC, UMC, MO(f. 20-25 d.u.p.); factura fiscalǎ nr. 1927/13.08.2013(f. 26 d.u.p.); anunţ E. postat pe Bursa de Transport (f. 27 d.u.p.); furnizare informatii Oficiul Registrului Comerţului pentru R, P., E. (f. 862 d.u.p.); adresa Oficiul Registrului Comerţului privind E. (f. 64-127 d.u.p.); declaraţie martor MC (f. 128-131 d.u.p.); declaraţie martor BMP(f. 132-135 d.u.p.); declaraţie martor MO(f. 136-139 d.u.p.); proces verbal recunoaştere planşǎ fotograficǎ MO(f. 157-159 d.u.p.); declaraţie martor PAN(f. 162-163 d.u.p.); contract de cesiune pǎrţi sociale ale E. nr. 2/23.07.2013 (f. 172 d.u.p.); Hotǎrârea Adunǎrii Generale a Asociaţilor a E. (f. 171 d.u.p.); proces verbal de predare-primire din 16.07.2013 (f. 175 d.u.p.); proces verbal identificare numere de telefon PG(f. 176 d.u.p.); declaraţie martor PG(f. 183-185 d.u.p.); declaraţie martor UMC (f. 186-188 d.u.p.); adresa D, (f. 807-812 d.u.p.); adresa B.R.D. nr. 2595/30.09.2014 (f. 813-820 d.u.p.); fişa specimen de semnaturǎ E. (f. 814-815 d.u.p.); ordin de platǎ pt. D. (f. 816-817 d.u.p.); extras de cont (f. 818-820 d.u.p.); adrese R nr. 14442/28.11.2013 şi nr. 6435/17.06.2014 (f. 821-823 d.u.p.); procese verbale identificare numere de telefon (f. 176,840 d.u.p.); proces verbal exploatare autorizaţie de interceptare a convorbirilor telefonice nr. 59/2013, nr. 60/2013 (f. 830-838 d.u.p.); procese verbale de redare a discuţiilor telefonice (f. 848-893 d.u.p.); analiza listingurilor telefonice însoţite de hǎrţile relaţionale întocmite în cauzǎ (f. 894-909 d.u.p.); proces verbal identificare serii IMEI (f. 910 d.u.p.); adresǎ Primaria Medgidia (f. 911 d.u.p.); adresa O.C.P.I. Constanţa (f. 912-913 d.u.p.); procese verbale verificǎri baza de date auto (f. 915-916 d.u.p.); procese  verbale de indeplinire a procedurii de citare (f. 918-922 d.u.p.); proces verbal verificare baza de date Penitenciare (f. 923-927 d.u.p.); copie cazier judiciar (f. 928 d.u.p.); declaraţie inculpat PA (f. 932-934 d.u.p.).

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea din data de 17.12.2015 (f. 37-38 d.i.) judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul PA.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constat cǎ nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de cǎtre inculpat sau apǎrǎtorul desemnat din oficiu al acestuia cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

La termenul de judecatǎ din data de 22.03.2016, dupǎ ce în prealabil fusese emis mandat de aducere pe numele sǎu, s-a prezentat inculpatul PA, care a solicitat acordarea unui nou termen de judecatǎ în vederea angajǎrii unui apǎrǎtor, cerere ce a fost admisǎ.

În continuare, deşi a fost legal citat pentru termenele subsecvente în vederea audierii, inculpatul s-a sustras de la judecarea cauzei, în sensul cǎ nu s-a mai prezentat la niciunul dintre termenele de judecatǎ. În aceste condiţii, instanţa a dispus judecarea în lipsǎ a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 259, alin. 2 C. proc. pen. cu referire la art. 364, alin. 2 C. proc. pen.

Totodatǎ, în cauzǎ au fost audiaţi martorii MC, UMC şi PAN, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei.

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Instanţa reţine cǎ la data de 13.08.2013 persoana vătămată S.C.prin intermediul martorului MC, ce avea funcţia de agent transporturi, a publicat un anunţ pe Bursa de Transport în vederea efectuării unui transport de oţel beton de la furnizorul S.C.S, punct de lucru S.C.– punct de lucru Constanţa. Ca urmare a  anunţului postat pe site-ul bursei de transport (www.bursadetransport.com), martorul MC a fost contactat telefonic pe numărul său de telefon X de pe numărul de telefon X de către o persoana de sex feminin care s-a recomandat sub numele“AS”, precizând cǎ are calitatea de manager la E. şi care a rǎspuns pozitiv la efectuarea cursei stabilite prin anunţ.

Martorul MC a efectuat verificări pe Bursa de Transport cu privire la existenţa societăţii E. şi a persoanei de contact, societatea fiind înscrisă pe Bursa de Transport în data de 18.07.2013, având acces la aceasta până la data de 22.01.2014, iar ca activitate principala în raport cu Bursa de Transport fiind clasificatǎ ca o Companie de Expediţie.

În data de 13.08.2013, la ora 14:33 martorul MC a transmis comanda nr. X către E. de pe adresa de e-mail X la adresa X, în comanda respectivă menţionându-se că transportul în cantitate de 21,72 tone oţel beton să fie efectuat pe ruta Focşani - Constanţa, către SCP, unul din furnizorii S.C.cu care societatea avea contract de colaborare.

În urma discuţiilor purtate, persoana de sex feminin care s-a recomandat „AS” a comunicat martorului MC că şoferul din partea E. se numeşte MS, furnizându-i toate datele de identificare a acestuia în vederea întocmirii avizului de însoţire a mărfii. Totodatǎ, persoana care s-a recomnadat sub numele „AS” a furnizat numărul de telefon Xca fiind al şoferului MS, precum şi faptul că transportul se va efectua cu un camion cu numărul de înmatriculare BZ-02-CMM.

Martorul MC a comunicat aceste date către colega sa de la departamentul de achiziţii, numita Cerasela Catanǎ, care la rândul ei a luat legătura cu reprezentanţii SCS. Focşani şi a comunicat datele şoferului în vederea inserării acestora pe avizul de însoţire a mărfii.

În data de 13.08.2013 la sediul SCS. s-a prezentata şoferul MS, cu autocamionul cu numǎrul de înmatriculare X şi a încarcat cantitatea de 21,7 tone oţel beton, a semnat şi preluat avizul de însoţire a mărfii nr. 2357/13.08.2013 şi a plecat în cursă.

Persoana de sex feminin „AS” l-a contactat pe martorul MC şi i-a furnizat numărul de telefon al şoferului MS, respectiv 0767.234.491, iar acesta l-a furnizat mai departe către martorul UM, reprezentant vânzări în cadrul S.C.- punct de lucru Constanţa, în vederea dirijării şi preluării şoferului pentru a ajunge la locul de descǎrcare a mărfii, la punctul de lucru al SCP.

Martora UM a contactat în data de 13.08.2013 numărul de telefon Xocazie cu care a raspuns un bǎrbat care s-a recomandat a fi şoferul MS şi i-a comunicat cǎ va ajunge în Constanţa a doua zi, în data de 14.08.2014, la ora 7.00.

În data de 14.08.2013, în jurul orei 8.30 martoraUM a contactat din nou persoana care s-a recomandat a fi şoferul trasnportului, sens în care acesta i-a comunicat faptul cǎ este la Feteşti la staţia de taxare, cunoaşte drumul şi nu mai este nevoie sǎ fie aşteptat, întrucât va ajunge la destinaţie la ora 12.00. Martora UM s-a deplasat la depozitul SCP la ora stabilită, a aşteptat camionul cu marfǎ însǎ acesta nu a mai venit, a încercat sǎ contacteze şoferul la numarul de telefon, însǎ postul telefonic era inchis, motiv pentru care l-a contactat pe martorul MC şi i-a relatat cele întâmplate.

Totodatǎ, cu ocazia audierii în cursul judecǎţii, martora a precizat cǎ i-a solicitat anterior şoferului sǎ îi comunice exact numǎrul de înmatriculare al autocamionului în vederea achitǎrii taxei de drum pentru tranzitarea mun. Constanţa, însǎ acesta i-a rǎspuns cǎ nu este necesarǎ o astfel de platǎ, întrucât cunoaşte variante ocolitoare.

În continuare, instanţǎ reţine cǎ martorul MC a încercat sǎ sune pe numarul persoanei care s-a recomandat „AS”, respectiv Xînsǎ şi acest post telefonic era închis, astfel încât a comunicat la rândul sǎu pe cale ierarhicǎ cele întâmplate.

Şeful Departamentului de Securitate din cadrul S.C.martorul BMa efectuat o serie de verificari şi a constatat urmǎtoarele aspecte:

- administratorul E. era o persoana pe nume PA;

- E. a subcontractat acest transport catre P. Buzău, sens în care a luat legǎtura cu şoferul MS şi a constatat faptul cǎ numarul de telefon Xce a fost dat reprezentanţilor S.C.ca şi numǎr al şoferului, a fost furnizat şi soferului real MS însa ca aparţinând cumpăratorului mărfii, iar nu transportatorului înregistrat pe bursa de transport;

- marfa a fost descǎrcatǎ într-un depozit din apropierea localitǎţii Castelu, judeţul Constanţa.

În urma acestor verificǎri, martorul BMa luat legǎtura cu Departamentul Juridic al S.C Dedeman SRL şi a formulat plângere penalǎ.

Instanţa reţine cǎ anterior acestui eveniment, în data de 16.07.2013 inculpatul PA s-a deplasat în mun. Bucureşti şi a luat legǎtura cu martora PANşi cu avocatul acesteia, în urma unui anunţ postat de aceasta pe internet având ca obiect transmiterea pǎrţilor sociale ale unei societǎţi comerciale, respectiv E. Astfel, la aceeaşi datǎ s-a încheiat un proces verbal de predare-primire a societǎţii comerciale împreunǎ cu documentele contabile şi ştampilele societǎţii, înscris ce a fost semnat de primire de cǎtre inculpatul PA.

Martora PANs-a deplasat împreunǎ cu inculpatul PA la sediul B.R.D.- Agenţia Şincai unde inculpatul a depus suma de 100 lei reprezentând aport pǎrţi sociale şi a depus specimen de semnǎturǎ în bancǎ. Ulterior, s-au deplasat şi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângǎ Tribunalul Bacǎu, unde s-au facut menţiunile cu privire la intrarea în societate a inculpatului şi, deşi la data de 23.07.2013 între cei doi s-a incheiat un contract de cesiune a pǎrţilor sociale, martora PANieşind din societate, nu s-au fǎcut menţiunile necesare la Registrul Comerţului astfel încât aceasta din urmǎ a figurat în continuare ca asociat în societate.

De asemenea, nici sediul social nu a fost schimbat, acesta figurând în X, martora PANconsiderând cǎ nu va mai fi nevoie de schimbarea sediului social deoarece el expira la data de 16.09.2013.

La termenul din data de 31.05.2016, cu ocazia audierii în faţa instanţei, martora PANa relatat aceleaşi aspecte ca şi în cursul urmǎririi penale, precizând cǎ de la momentul transmiterii cǎtre inculpat a pǎrţilor sociale, nu a mai avut nicio legǎturǎ cu societatea E. Totodatǎ, fiindu-i prezentate planşele foto aflate la fila 58 d.u.p., martora l-a indicat pe inculpatul PA ca fiind persoana cu care s-a întâlnit, însǎ a precizat cǎ nu este sigurǎ întrucât discuţia a avut loc în urmǎ cu aproximativ 3 ani, aspecte consemnate în încheierea de şedinţǎ de la acel termen.

Instanţa reţine cǎ dupǎ momentul la care a preluat societatea comercialǎ (la data de 16.07.2013), inculpatul PA, la data de 18.07.2013 a postat un anunţ pe site-ul Bursei de Transport, valabil pânǎ la data de 22.01.2014, cu menţiunea Companie de expediţie, postând totodatǎ menţiunile: „40 mǎrfuri publicate”, „18 camioane publicate”, şi douǎ numere de contact X” şi „X- manager AS.

S-au efectuat verificari la nivelul D, administratorul site-lui Bursei de Transport, ocazie cu care s-a constatat că plata pentru anunţul postat pe bursa a fost efectuat din contul E. de catre inculpatul PA prin ordin de plata, aflat la filele nr. 807-820 d.u.p.

Astfel dupa ce S.C.a postat un anunţ pe bursa de transport privind solicitarea unui transport rutier de mǎrfuri, martorul MC a fost contactat telefonic la data de 13.08.2013 de catre o persoanǎ de pe numǎrul de telefon Xce fusese postat pe site de către inculpatul PA şi a rǎspuns pozitiv privind efectuarea transportului.

La aceeasi data, 13.08.2013, inculpatul PA a contactat de pe numarul de telefon Xun transportator real de pe bursa de transport şi anume P. şi a transmis comanda de transport nr. 205/13.08.2013, postând numarul Xca fiind al persoanei de contact, transportul urmând sǎ se efectueze pe ruta Focşani-Constanţa. Comanda respectivǎ a fost trimisǎ de pe adresa de e-mail „egosmanagement”@gmail.com” pe adresa de e-mail a trasnportatorului P.

Martorul MS, şoferul P. a procedat la verificarea E. pe site-ul bursei de transport, constatând cǎ numǎrul de telefon de pe care a fost sunat ,X, este înscris pe site. De asemenea, martorul MS a livrat persoanei respective datele sale de identificare pentru a fi trecute în avizul de însoţire a mǎrfii, date ce au fost comunicate de persoana respectivǎ cǎtre martorul MC pentru întocmirea avizului respectiv.

 Conform comenzii primite în data de 13.08.2013, martorul MOs-a deplasat la Focşani pentru a încǎrca marfa, iar pe toata perioada încǎrcarii, şoferul a ţinut în permanenţǎ legatura cu persoana respectivǎ  pe numarul de telefon X, iar dupǎ ce a încǎrcat marfa acea persoana i-a dat un alt numǎr de contact, respectiv X, comunicându-i cǎ este beneficiarul mǎrfii, fiind un client al S.C.

La scurt timp dupa ce a plecat în cursǎ martorul MOa fost contactat de pe numǎrul de telefon X de cǎtre inculpatul PA stabilind locul de descǎrcare în Constanţa. În data de 14.08.2013, în jurul orei 07.00 inculpatul l-a contactat pe şoferul MOde pe acelasi nr. de telefon Xşi i-a spus cǎ s-a schimbat locul de descǎrcare, specificându-i faptul sǎ opreasca la intrarea în mun. Medgidia pentru cǎ îl va prelua personal.

De pe acelaşi numǎr de telefon, inculpatul PA a contactat-o pe martora UM, şef de vânzari în cadrul S.C.– punct de lucru Constanta şi s-a recomandat în mod mincinos ca fiind şoferul MO, specificând cǎ mai întârzie, iar ulterior nu a mai răspuns deloc la telefon, postul fiind închis.

În jurul orei 08.00, la intrarea din Medgidia, şoferul  a fost aşteptat de cǎtre un taxi din care au coborat douǎ persoane de sex masculin, unul tatuat pe umǎr şi unul ce a fost recunoscut ulterior în persoana inculpatului PA, care i-a comunicat cǎ el este peroana cu care a vorbit la telefon pe nr. 0767.234.491; astfel, acesta s-a urcat în cabina şoferului şi l-a dirijat cǎtre un depozit de fier vechi din apropierea loc. Castelu, jud. Constanţa unde marfa a fost descǎrcatǎ. La intrarea în depozitul respectiv, asteptau trei autobasculante pentru a fi încǎrcate.

Astfel, descarcǎrea mǎrfii s-a realizat în jurul orei 09.00 de cǎtre angajaţii depozitului respectiv, dupa care şoferul MOşi-a primit banii pentru transportul efectuat şi a plecat spre o altǎ destinaţie.

Fiind audiat în cursul urmǎririi penale, martorul MOl-a recunoscut dupǎ planşe fotografice pe inculpatul PA ca fiind persoana cu care a vorbit la telefon şi l-a preluat şi l-a condus la depozitul unde s-a descǎrcat marfa. Totodatǎ, martorul l-a recunoscut dupa o planşǎ fotograficǎ şi pe seful depozitului în persoana numitului PG, care s-a aflat în depozit la locul descǎrcǎrii marfii.

În jurul orei 14.00, martorul MOa fost contactat telefonic de catre Şeful Departamentului de Securitate al S.C.martorul BMcare l-a întrebat de marfa respectivǎ, acesta comunicându-i ca a fost descǎrcatǎ în depozit, dupǎ care a sunat la poliţie prin servicul de urgenţǎ 112.

Din declaraţile martorilor BMşi MOrezultǎ faptul cǎ un agent de poliţie s-a deplasat în jurul orelor 15.00 la depozitul respectiv, constatând faptul cǎ marfa nu mai era acolo, depozitul având instalate camere de supraveghere video însǎ nefuncţionale, iar din discuţiile agentului de poliţie cu persoanele care se aflau la depozit, aceştia nu au recunoscut descǎrcarea cantitǎţii de 21,72 tone oţel beton în incinta depozitului.

A fost audiat in calitate de martor şeful depozitului, numitul PG, administrator al R însǎ acesta nu a recunoscut descǎrcarea cantitǎţii de marfǎ la depozitul sǎu, declarând faptul ca atât el cât şi angajaţii sǎi nu au cunoştinţǎ despre acest transport de marfǎ.

De asemenea, s-a efectuat un control economic la R (depozitul de fier vechi) cu privire la evidenţele de intrare-ieşire a cantitǎţii de oţel beton pentru perioada respectivǎ (luna august 2013), ocazie cu care s-a constatat cǎ nu existǎ intrǎri/ieşiri de oţel beton, ci numai cantitǎţi de fier vechi, ceea ce conduce la concluzia cǎ oţelul beton a fost vândut la „negru” şi nu a fost trecut prin evidenţa contabilǎ, ori existǎ posibilitatea ca depozitul respectiv sǎ fie doar locul de transfer, fiind încǎrcat imediat de cele trei autobasculante care aşteptau, dupa cum a relatat martorul MO.

În cursul urmǎririi penale s-a solicitat Judecǎtoriei Bacau încuviinţarea mai multor autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice, în principal datoritǎ faptului cǎ inculpatul schimba în repetate rânduri atât cartelele, cât şi terminalele mobile.

Astfel, iniţial prin autorizaţia nr. X/2013 din 21.08.2013 au fost puse sub interceptare numerele de telefon X, X si X ce au fost folosite la sǎvârşirea infracţiunii şi care au fost postate pe site-ul bursei de transport, însǎ aceste posturi telefonice au fost deconectate, neavând trafic.

Prin autorizaţia nr. X/2013 din 22.08.2013 a fost pus sub interceptare numǎrul de telefon X (numǎr ce a fost identificat ca fiind al inculpatului din declaraţia martorului Blǎjuţ Marcel) însǎ şi acest post telefonic a fost deconectat.

Cu ocazia deplasarii în mun. Medgidia şi în satele din jurul municipiului în vederea identificǎrii inculpatului, ofiţerii de poliţie care au instrumentat cauza, au descoperit informativ alt numǎr de telefon folosit de cǎtre inculpat, respectiv X.

Pe aceeaşi cale s-au stabilit si numerele de telefon aparţinand şefului de depozit unde s-a descarcat marfa, martorul PG deţinând numerele de telefon XX.

Prin autorizaţia nr. X/2013 din data de 23.08.2013 au fost puse sub interceptare numǎrul de telefon X aparţinând inculpatului PA cât şi numerele de telefon XX aparţinând martorului PG.

Din redarea notelor telefonice de interceptare, inculpatul PA vorbeste cu o femeie, pe nume “ANDREEA”-“ALEXANDRA”, posibil prietena sa, cǎruia i se destainuie specificând faptul ca “aveam beleaua aia şi nu ştiam ce fac, mǎ saltǎ nu mǎ saltǎ, s-a terminat totul, e totul perfect…ai înţeles? Nu ştie absolut nimeni nimic, banii sunt la locul lor unde trebuie sa fie, e totul perfect”. “Am dat lovitura aia şi credeam cǎ o sa ma duc la puşcǎrie cǎ s-a auzit, da` nu s-a auzit absolut nimica, nu s-a fǎcut absolut nimica, habar n-are cine, cum, şi ce fel…ai înţeles? De furat, n-am furat, stai liniştitǎ, banii aia nu s-au furat, n-am spart niciun magazin, n-am facut nimica de astea, am facut pur şi simplu o combinaţie, atâta tot.”

Având în vedere faptul cǎ inculpatul renunţa foarte repede la numerele de telefon, schimbându-le în permanenţǎ, prin autorizaţia nr. 64/2013 din 27.08.2013 s-a pus sub interceptare numarul de telefon X aparţinând prietenei sale “ALEXANDRA”, având în vedere discuţiile dese purtate cu aceasta.

Din redarea notelor telefonice de interceptare, a rezultat cǎ inculpatul a vorbit cu ANDREEA-ALEXANDRA spunandu-i cǎ “ sunt hoţ, mǎ duc fac combinaţii devastatoare şi altele…”, iar din exploatarea autorizaţiei a fost identificat noul numǎr al acestuia, respectiv X.

Prin autorizaţia nr. X/2013 din 28.08.2013 a fost pus sub interceptare numǎrul de telefon X aparţinând inculpatului. Din redarea notelor telefonice de interceptare, inculpatul poartǎ discuţii cu prietena lui specificand „da fa, da, da-am zis cǎ vine combinaţia aia şi îmi trebuie neaparat bani, înţelegi? Da, şi a trebuit sǎ bag urgent, şi de unde sǎ te sun pe tine la 3 dimineaţa (…) Vezi cǎ o sa închid telefonul, cǎ mie-e ruşine sǎ nu sune aia, da? Ca ei cred cǎ...cǎ eu am zis cǎ o sa arunc numǎrul asta, ştii?”.

Prin autorizaţia nr. X/2013 din data de 04.09.2013  a fost pus sub interceptare numarul de telefon X precum şi seria IMEI: X aparţinând inculpatului PA .

Din redarea notelor telefonice de interceptare, reiese cǎ inculpatul PA poartǎ discuţii telefonice cu o persoanǎ de sex masculin specificând „Nu prea am cum sǎ ies din casǎ”., „Nu, am facut o combinaţie, trebuie sǎ stau puţin cam plecat, înţelegi?”, „sau sa plec dracu pe undeva, ca şofer, nu conteazǎ prin ce ţǎri ajung.”, „Nu-i problemǎ, cǎ ştiu eu cum sǎ fac sǎ nu mǎ duc la puşcǎrie”.

În cursul urmǎririi penale, au fost solicitate instanţei de judecatǎ şi listingul posturilor telefonice folosite de inculpat, în cauzǎ fiind întocmitǎ şi o hartǎ relaţionalǎ, astfel:

- cartela cu numarul de telefon X(ce a fost folositǎ la sǎvârşirea infracţiunii) a fost utilizatǎ în terminalele mobile cu seria IMEI Xşi X;

- pe aceleaşi terminale mobile cu seriile IMEI a fost folositǎ şi cartela cu nr. X, cartelǎ ce a aparţinut inculpatului PA;

- numerele de telefon X, X precum şi numǎrul de telefon X (ce aparţine inculpatului PA, numǎr de telefon ce a fost şi interceptat) au stabilit legǎturi telefonice comune, elocvent este stabilirea de catre cele trei cartele a legǎturilor telefonice comune cu nr. X - PC, C.N.P.  - tatǎl inculpatului, de unde reiese cǎ titularul acestor posturi telefonice este inculpatul PA.

Pe parcursul cercetǎrilor nu s-a putut stabili cine a fost cumparatorul şi beneficiarul final al cantitǎţii de 21,72 tone oţel beton şi nici persoana de sex feminin care s-a recomandat a fi “AS” şi care a utilizat numǎrul de telefon X. Nu s-a putut stabili nici dacǎ persoana care a utilizat numǎrul de telefon Xşi s-a recomandat „AS” este una şi aceeasi cu inculpatul PA. Nu s-a putut stabili nici identitatea persoanei tatuate pe umǎr care l-a insotit pe inculpat la interceptarea camionului la intrarea în Medgidia, martorul MOdeclarand cǎ inculpatul a fost însoţit de un barbat, aceştia venind la locul de întâlnire cu un taxi.

În cauza au fost efectuate adrese cǎtre X  pentru a identifica titularul seriilor de I.P. ce au fost folosite de inculpat pentru postarea anuntului pe site-ul bursei  de transport, însǎ în urma verificǎrilor efectuate nu s-a putut stabili acest aspect.

Totodatǎ, au fost efectuate verificǎri la Primaria Mun. Medgidia, precum şi la O.C.P.I Constanţa în vederea identificǎrii de bunuri pentru aplicarea sechestrului asigurator însă inculpatul PA nu deţine bunuri mobile şi imobile.

Inculpatul a fost citat în repetate rânduri, pe numele sǎu fiind emis şi un mandat de aducere, însǎ acesta s-a sustras urmǎririi penale.

Ulterior, la data de 23.04.2014 a fost incarcerat la Penitenciarul Poarta Albǎ fiind condamnat definitiv pentru sǎvârşirea altei fapte penale.

Fiind audiat în cursul urmǎririi penale (f. 932-934 d.u.p.), acesta nu a recunoscut fapta comisǎ, relatând o situaţie referitoare la preluarea E. Inculpatul a negat cǎ ar avea cunoştinţǎ despre vreunul dintre numerele de telefon indicate anterior, negând faptul cǎ ar fi purtat vreodatǎ convorbiri telefonice de pe aceste cartele. Totodatǎ, inculpatul a negat cǎ l-ar cunoaşte pe şoferul MS şi a precizat cǎ nu poate explica de ce acesta l-a indicat ca fiind persoana care a dirijat transportul de marfǎ cǎtre depozit.

Inculpatul nu a oferit nicio explicaţie cu privire la împrejurarea cǎ el este persoana care figureazǎ ca platitor al anunţului de efectuare transport postat de E. pe site-ul D, ci s-a limitat doar la a declara cǎ nu are nicio cunoştinţǎ despre aceastǎ platǎ.

Inculpatul nu a putut fi audiat de cǎtre instanţǎ, întrucât s-a sustras de la judecarea cauzei, deşi avea cunoştinţǎ despre procesul penal, precum şi de mandatele de aducere emise pe numele sǎu.

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, coroborate cu poziţia procesualǎ a inculpatului, care s-a sustras atât de la umǎrirea penalǎ, cât şi de la judecarea cauzei, imposibilitatea acestuia de a furniza explicaţii cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei indicate anterior şi care îl indicǎ ca autor al infracţiunii, instanţa constatǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune şi a fost sǎvârşitǎ cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte legea penalǎ aplicabilǎ în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedurǎ penalǎ, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedurǎ Penalǎ. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeaşi datǎ a intrat în vigoare şi Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanţa constatǎ cǎ prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicatǎ în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituţionalǎ a stabilit cǎ dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în mǎsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituţionalǎ a reţinut cǎ, în caz de tranziţie, judecǎtorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea cǎ nu trebuie sǎ ignore viziunea fie preponderent represivǎ, aşa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivǎ, aşa cum este cazul actualului Cod penal. Soluţia se impune pentru cǎ nu poate fi încǎlcatǎ finalitatea urmǎritǎ de legiuitor cu ocazia adoptǎrii fiecǎrui cod în parte, deoarece nu întâmplǎtor cele douǎ coduri, deşi fiecare cu o concepţie unitarǎ proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apǎrate valorile sociale de cǎtre legea penalǎ.

De asemenea, în legǎturǎ cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penalǎ, Curtea Constituţionalǎ a constatat cǎ odatǎ cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanţei supreme înceteazǎ în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituţie şi cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedurǎ penalǎ.

În aceeaşi mǎsurǎ, instanţa de contencios constituţional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curţii Constituţionale de cǎtre instanţele de judecatǎ, arǎtând cǎ art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunţǎrii prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declarǎ neconstituţionalǎ o prevedere legalǎ, astfel cǎ nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridicǎ a prevederii supuse controlului, ci se stabileşte doar, pe cale de interpretare, un unic înţeles constituţional al art. 5 din Codul penal.

Faţǎ de acestea, având în vedere cǎ, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii, instanţa constatǎ cǎ singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de faţǎ este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de rǎspundere penalǎ conform ambelor coduri şi de a aplica inculpatului mecanismul rǎspunderii penale cel mai favorabil.

Potrivit art. 244, alin. 1 C. pen. „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani”, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol „înşelǎciunea sǎvârşitǎ prin folosirea de nume sau calitǎţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacǎ mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicǎ regulile privind concursul de infracţiuni.”

Legea penalǎ veche prevede cǎ infracţiunea de înşelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 şi 3 C. pen. de la 1969, a cǎrei încadrare juridicǎ este aplicabilǎ în cauzǎ prin raportare la situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ, se sancţioneazǎ cu o pedeapsǎ cuprinsǎ între 6 luni şi 12 ani închisoare.

Deşi in abstracto, prin compararea limitelor de pedeapsǎ, apare ca fiind mai favorabilǎ legea nouǎ, întrucât prevede limite de pedeapsǎ mai reduse pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, instanţa constatǎ cǎ in concreto, apare ca fiind mai favorabilǎ legea veche, în condiţiile în care fapta din prezenta cauzǎ a fost comisǎ în stare de recidivǎ postcondamnatorie faţǎ de infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedesei, prin Sentinţa penalǎ nr. 1431/01.07.2011 pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin nerecurare la data de 19.07.2011, precum şi în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa rezultantǎ de 2 ani închisoare prin Sentinţa penalǎ nr. 931/10.03.2014 pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin neapelare la data de 17.04.2014.

În aceste condiţii, aplicarea legii penale noi ar conduce la aplicarea unui spor de pedeapsǎ obligatoriu. Astfel, art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 prevede că, în cazul în care, „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”. Deci, C. pen. de la 1969 reglementează regimul sancţionator al cumulului juridic, cu spor facultativ; cu privire la această formă de pluralitate de infracţiuni, fiind necesar a se respecta şi limita impusă de art. 34, alin. 2 C. pen. de la 1969 din acest act normativ, respectiv interdicţia depăşirii totalului pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

În schimb, art. 39, alin. 1, lit. b din Noul Cod Penal prevede că, în cazul în care, „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.” Cu alte cuvinte, legea penalǎ actualǎ reglementează regimul sancţionator al cumulului juridic, cu spor obligatoriu, cu privire la această formă a pluralitǎţii de infracţiuni.

Astfel, apreciind cǎ inculpatului PA îi este mai favorabilǎ legea penalǎ veche, în temeiul art. 386, alin. 1 C. proc. pen., instanţa va admite cererea formulatǎ de reprezentantul Ministerului Public şi va dispune schimbarea încadrǎrii juridice a faptei reţinutǎ prin actul de sesizare în sarcina inculpatului din infracţiunea de înşelăciune prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1, alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a C. pen. şi art. 41, alin. 1 C. pen şi art. 5 C. pen. în infracţiunea de înşelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 şi 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 şi a art. 37, lit. a C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În drept, fapta inculpatului PA constând în aceea cǎ în data de 13.08.2013, cu ajutorul altor persoane rămase neidentificate, cu intenţie, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii persoanei vătămate S.C.Bacău, prin folosirea unor nume şi calităţi mincinoase, cu ocazia efectuării unei curse de trasport având ca obiect cantitatea de 21,78 tone oţel, modificând locul de descărcare şi însuşindu-şi astfel mărfa, cauzându-i acesteia un prejudiciu de 56.609,38 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 şi 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 şi a art. 37, lit. a C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Elementul material al infracţiunii de înşelǎciune constǎ în inducerea în eroare a persoanei vǎtǎmate cu privire la efectuarea transportului de marfǎ şi identitatea realǎ a transportatorului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovǎţie a inteţiei directe.

Urmarea imediatǎ a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vǎtǎmate, acesta nefiind recuperat.

Legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi prejudiciul creat este dovedită prin probatoriul administrat şi rezultă din aceea că în lipsa activităţii inculpatului, paguba nu s-ar fi produs.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând aşadar cǎ sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevǎzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost sǎvârşitǎ de cǎtre inculpatul PA cu forma de vinovǎţie prevǎzutǎ de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere cǎ funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate. Se va urmǎri formarea unei atitudini corecte faţǎ de muncǎ, faţǎ de ordinea de drept şi faţǎ de regulile de convieţuire socialǎ.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevǎzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispoziţiile pǎrţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsǎ fixate în partea specialǎ, gradul de pericol social al faptei sǎvârşite, persoana infractorului şi împrejurǎrile care atenueazǎ sau agraveazǎ rǎspunderea penalǎ, precum şi criteriile prevǎzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul cǎruia se aratǎ cǎ stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii sǎvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evalueazǎ dupǎ urmǎtoarele criterii: împrejurǎrile şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creatǎ pentru valoarea ocrotitǎ; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul sǎvârşirii infracţiunii şi scopul urmǎrit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupǎ sǎvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sǎnǎtate, situaţia familialǎ şi socialǎ.

În plus, instanţa reţine cǎ potrivit Deciziei nr. 2040 din 12.06.2012 a  I.C.C.J. Secţia Penalǎ, în cadrul criteriilor pentru evaluarea intenţiilor în cazul infracţiunilor de înşelǎciune ,se înscriu conduita persoanei acuzate în legǎturǎ cu alte contracte, mǎsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plǎţii, coerenţa mǎsurilor cu scopul urmǎrit, atitudinea faţǎ de respectarea normelor care guverneazǎ domeniul în speţǎ, rulajul mǎrfurilor sau a încasǎrilor precum şi caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţǎ de faptele din cauza dedusǎ judecǎţii, alǎturi de elementele determinante pentru încheierea contractului cunoaşterea de cǎtre pǎrţile contractante a modului în care se va desfǎşura contractul, a momentului şi a modului în care se va face plata, existenţa unor împrejurǎri imprevizibile.”

Instanţa reţine pericolul social concret al infracţiunii deduse judecǎţii, evidenţiat în principal prin modul de operare al inculpatului şi prin îndrǎzneala de care acesta a dat dovadǎ. Totodatǎ, cuantumul relativ ridicat al prejudiciului reprezintǎ un alt element ce conferǎ o gravitate sporitǎ infracţiunii.

Funcţia educativă a pedepsei, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul PA apare a fi de prisos, având în vedere că acesta a mai fost condamnat anterior de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni, însă nu a înţeles să îşi corijeze comportamentul şi să adopte o conduită care să nu intre în conflict cu normele penale.

Chiar dacǎ individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecǎtorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivǎ, el trebuie sǎ fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat dupǎ reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnǎ consacrarea explicitǎ a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţǎ. De altfel, ca sǎ-şi poatǎ îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizǎrii scopului sǎu şi al legii, pedeapsa trebuie sǎ corespundǎ sub aspectul naturii (privativǎ sau neprivativǎ de libertate) şi duratei, atât gravitǎţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintǎ, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justǎ individualizare a sancţiunii, care sǎ ţinǎ seama de persoana cǎreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ sǎ se schimbe, în sensul adaptǎrii la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Faţǎ de întreaga activitate infracţionalǎ derulatǎ, inculpatul trebuia sǎ ştie cǎ, pe lângǎ drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, rǎspunderi, care caracterizeazǎ comportamentul sǎu în faţa societǎţii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, vǎzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportǎri viitoare şi de a se abţine de la sǎvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsǎ este aplicatǎ şi pusǎ în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobǎrii morale a faptei şi fǎptuitorului, condiţioneazǎ caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mǎrimea privaţiunii, trebuie sǎ reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovǎţie a fǎptuitorului.

Doar o pedeapsǎ justǎ şi proporţionalǎ este de naturǎ sǎ creeze aptitudinea subiectivǎ a inculpatului de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea sǎvârşirii de infracţiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa va aplica inculpatului PA pedeapsa de de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de înşelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 şi 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 75, lit. a C. pen. de la 1969 şi a art. 37, lit. a C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În continuare, instanţa constatǎ cǎ infracţiunea dedusǎ judecǎţii în prezenta cauzǎ a fost comisǎ în concurs real prevǎzut de art. 33, alin. 1, lit. a C. pen. de la 1969 cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa rezultantǎ de 2 ani închisoare prin Sentinţa penalǎ nr. 931/10.03.2014 pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin neapelare la data de 17.04.2014.

Astfel, instanţa va repune în componentele sale aceastǎ pedeapsǎ rezultantǎ, respectiv:

-  pedeapsa de 1 an închisoare aplicatǎ pentru sǎvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prevǎzutǎ de art. 220, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 44 C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicatǎ prin Sentinţa penalǎ nr. X pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin nerecurare la data de 19.07.2011 şi a cǎrei suspendare sub supraveghere a fost revocatǎ prin Sentinţa penalǎ nr. Z pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin neapelare la data de 17.04.2014;

În continuare, în temeiul art. 33, lit. a C. pen. de la 1969, art. 34 alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 şi art. 36, alin. 1 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. instanţa va contopi pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicatǎ în prezenta cauzǎ cu  pedeapsa de 1 an închisoare aplicatǎ prin Sentinţa penalǎ nr. X pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin nerecurare la data de 19.07.2011 şi a cǎrei suspendare sub supraveghere a fost revocatǎ prin Sentinţa penalǎ nr. Z pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin neapelare la data de 17.04.2014

În temeiul art. 864 C. pen. de la 1969 cu referire la art. 83 C. pen. de la 1969, va menţine dispoziţia de revocare a beneficiului suspendǎrii sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicatǎ prin Sentinţa penalǎ nr. X pronunţatǎ de Judecǎtoria Medgidia, definitivǎ prin nerecurare la data de 19.07.2011 şi va dispune executarea acesteia alǎturi de pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilitǎ anterior, în final inculpatul PA urmând a executa pedeapsa rezultantǎ unicǎ de 4 ani şi 6 luni închisoare.

La stabilirea pedepselor accesorii, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicţia tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. de la 1969 ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a şi lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancţiune necesară şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie nu a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia lui în scopul săvârşirii infracţiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa faţă de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.

În consecinţă, potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatului PA i se vor interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II-a şi b C. pen. de  la 1969.

În temeiul art. 36, alin. 3 C. pen. de la 1969 din pedeapsa rezultantǎ stabilitǎ în prezenta cauzǎ, instanţa va deduce perioada executatǎ anterior, respectiv de la data de 23.04.2014 pânǎ la data de 13.11.2015, inclusiv.

VII. Soluţionarea acţiunii civile

Instanţa reţine cǎ rǎspunderea civilǎ a inculpatului PA este întemeiatǎ pe dispoziţiile art. 1349, alin. 1 şi 2 C. civ. potrivit cǎrora orice persoanǎ are îndatorirea sǎ respecte regulile de conduitǎ pe care legea sau obiceiul locului le impune şi sǎ nu aducǎ atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernǎmânt, încalcǎ aceastǎ îndatorire rǎspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sǎ le repare integral.

Instanţa reaminteşte cǎ acţiunea civilǎ în procesul penal are ca obiect tragerea la rǎspundere civilǎ a inculpatului, în vederea obligǎrii  la repararea justǎ şi integralǎ a pagubelor cauzate prin infracţiunea sǎvârşitǎ. Conform art. 1357 Cod Civil, “cel care cauzeazǎ altuia un prejudiciu printr-o faptǎ ilicitǎ, sǎvârşitǎ cu vinovǎţie, este obligat sǎ îl repare”.

Exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului este condiţionatǎ de îndeplinirea cumulativǎ a urmǎtoarelor condiţii:

 a) infracţiunea sǎ fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

 b) între infracţiunea sǎvârşitǎ şi prejudiciul cerut a fi acoperit sǎ existe o legǎturǎ de cauzalitate;

 c) prejudiciul trebuie sǎ fie cert;

 d) prejudiciul sǎ nu fi fost reparat;

 e) în cazul persoanelor  fizice cu capacitate deplinǎ de exerciţiu sǎ existe cererea de constituire ca parte civilǎ în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintǎ rezultatul negativ al încǎlcǎrii ilicite a unui drept subiectiv şi potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlǎturarea tuturor consecinţelor dǎunǎtoare ale faptului ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioarǎ a victimei. 

În procesul penal, în cazul în care persoanele vǎtǎmate exercitǎ acţiunea civilǎ, instanţa are obligaţia de a stabili dacǎ prin fapta comisǎ de inculpat cu vinovǎţie s-a produs un prejudiciu şi, în caz afirmativ, sǎ stabileascǎ întinderea acestuia. În aceste condiţii rǎspunderea civilǎ delictualǎ fiind condiţionatǎ de existenţa unui prejudiciu, rezultǎ cǎ existenţa acestuia, întinderea lui şi legǎtura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptǎ trebuie dovedite. Rezultǎ aşadar cǎ pentru acordarea de despǎgubiri civile este necesar sǎ se stabileascǎ prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu, cât şi valoarea acestuia.

Tragerea la rǎspundere civilǎ a autorului faptei ilicite nu poate sǎ opereze decât în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs, întrucât în caz contrar s-ar transforma într-o îmbogǎţire fǎrǎ temei legal a persoanei care solicitǎ plata despǎgubirilor.

Efectul principal al rǎspunderii civile constǎ în naşterea unui raport juridic de obligaţii între autorul prejudiciului şi victima injust prejudiciatǎ, al cǎrui conţinut juridic este alcǎtuit din dreptul de creanţǎ al victimei la repararea prejudiciului şi îndatorirea corelativǎ a persoanei chematǎ de lege sǎ-l repare. Persoana vǎtǎmatǎ devine astfel creditorul obligaţiei de reparare a prejudiciului, iar autorul prejudiciului, inculpatul, este debitorul acelei obligaţii. Realizarea creanţei creditorului şi executarea obligaţiei personale a debitorului înseamnǎ repararea prejudiciului şi repunerea victimei în situaţia anterioarǎ.

Art. 1385 C. civ. stabileşte şi întinderea reparaţiei – dacǎ legea nu prevede altfel, acesta se reparǎ integral, iar despǎgubirea trebuie sǎ cuprindǎ si piederea suferitǎ de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut sǎ îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile fǎcute cu evitarea sau limitarea prejudiciului.

Având în vedere cele ce preced, vǎzând înscrisruile depuse la dosarul de urmǎrire penalǎ ce atestǎ valoarea totalǎ a cantitǎţii totale de 21,78 tone oţel, instanţa va admite acţiunea civilǎ formulatǎ de persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ S.C.şi va obliga pe inculpatul PA la plata către aceasta a sumei de 56.609,38 lei cu titlu de daune materiale.

VIII. Cheltuieli de judecatǎ

Faţǎ de soluţia de condamnare dispusǎ în cauzǎ şi vǎzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. şi art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanţa îl va obliga pe inculpat la plata cǎtre stat a sumei de 2.322,97 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (în care sunt incluse şi sumele avansate de stat referitoare la cheltuielile de transport şi masǎ acordate martorei UMC), din care suma de 1.200 lei aferentǎ urmǎririi penale şi suma de 1.122,97 lei în cursul judecǎţii, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei – av. B, delegaţie nr. X/10.09.2016, sǎ ămânǎ în sarcina statului şi sǎ fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare