Ucidere din culpă

Asupra cauzei penale de faţă constată că prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 155/P/10 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului TV,  pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 şi alin. 2 din C.p.

În motivarea actului de sesizare se afirmă că inculpatul în ziua de 31.12.2009, în jurul orelor 17:00, aflându-se pe str. Calea Mărăşeşti, din mun. Bacău, conducând autovehiculul marca Peugeot 206, cu numărul de înmatriculare BM 011KS, a surprins şi accidentat mortal victima PG.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului; raport verificare tehnică nr. 26289 din 04.01.2010; rezultat alcooltest Drager; buletinul de analiză toxicologică nr. 13-14 din 04.01.2010; raport medico legal necropsie nr. 1 din 02.01.2010; buletinul de analiză toxicologică nr. 47 din 05.01.2010; raport expertiză criminalistică; raport expertiză criminalistică nr. 215 din 14.12.2011; declaraţii parte civilă PE; declaraţii martori: BC, HCG, AAB; declaraţiile inculpatului TB.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la data de 31.01.2013.

Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptei.

La termenul din data de 26.09.2013 inculpatul a declarat: „Recunosc că l-am călcat însă nu că sunt vinovat. Victima a ieşit dintre maşini în fugă, era întuneric iarna la ora 17.00, nu l-am văzut, l-am observat târziu. Am tras de volan până am avut impact cu bordura din dreapta, l-am acroşat cu partea stângă. Victima era în stare de ebrietate. Nu ştiu exact ce viteză aveam. Consider că circulam normal. Carosabilul era alunecos. Era umed. N-am frânat pentru că am observat târziu victima. Circulau maşini din sens opus, victima a ieşit dintre maşini, prima reacţie a fost să evit victima apoi am apăsat pedala şi am intrat în bordură. Este posibil să fi accelerat în momentul în care l-am observat pentru a-l evita.”

În apărare inculpatul a propus spre administrare proba cu declaraţiile martorilor ascultaţi la urmărirea penală şi proba cu expertiza tehnică criminalistică. Apărătorul inculpatului a afirmat că între primele două expertize există contradicţii.

Inculpatul a formulat obiectivele care vor fi expuse în continuare, aşa cum au fost redactate.

1. Să se stabilească de către expert dinamica producerii accidentului de circulaţie din 31.12.2009.

2. Expertul să aibă în vedere măsurătorile efectuate de organele de poliţie, declaraţia inculpatului şi ale martorilor aflaţi în autovehicul, starea drumului în condiţii de iarnă şi carosabil umed, ora producerii şi respectiv vizibilitatea în asemenea împrejurări.

3. Să se stabilească, astfel cum s-a solicitat în Ordonanţa Prim Procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău din 30.06.2011 (f.1U.P.) şi Ordonanţa din 25.08.2011 (f.65 U.P.) care a fost momentul apariţiei stării de pericol, respectiv momentul când inculpatul a avut posibilitatea efectivă de a vedea victima în traversare având în vedere circulaţia intensă existentă la acel moment, ieşirea victimei în fugă dintre maşinile care veneau din sens opus şi faptul că era ora 17, luna decembrie şi practic se întunecase. Expertul să aibă în vedere inclusiv împrejurarea că victima era îmbrăcată în negru şi în stare de ebrietate avansată, având un mers derutant şi nu se putea sesiza intenţia clară de deplasare într-o singură direcţie.

4. Să se precizeze de către expert care sunt cauzele diferenţierilor în constatările celor două expertize anterioare, cum s-a ajuns la stabilirea unor viteze diferite de deplasare a autovehiculului condus de inculpat acestea având la bază aceleaşi măsurători şi mijloace de probă la data când s-au efectuat.

5. Dacă manevra efectuată de inculpat, respectiv virajul la dreapta, pe sensul său de mers, spre bordură, pe care a şi atins-o în deplasarea sa, era singurul mijloc de evitare a impactului cu victima, având în vedere circulaţia pe ambele sensuri de mers.

6. În măsura în care expertul se poate pronunţa, în funcţie de probele administrate în cauză şi competenţele sale care a fost gradul de participare al victimei la producerea accidentului.

Instanţa constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 şi următoarele C.p.p. şi a admis probele cerute a fi administrate în apărare.

I.SOLUŢIONAREA ACŢIUNII PENALE

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că în ziua de 31.12.2009, în jurul orelor 17.00, inculpatul TV, conducea autoturismul, marca Peugeot 206, cu numărul de înmatriculare BM 011KS, pe str. Calea Mărăşeşti, pe banda situată lângă axul drumului, cu direcţia str. Republicii, din mun. Bacău.

În autovehiculul condus de inculpatul TV se aflau martorii HCG, pe bancheta din spate,  şi AAB, pe locul din dreapta faţă.

În dreptul bisericii Sf. Gheorghe, inculpatul TV a surprins şi accidentat mortal victima PG angajată în traversarea neregulamentară a străzii Calea Mărăşeşti.

Analizând concluziile raportului medico legală nr. 1 din 02.01.2010, se constată că moartea victimei PG a fost de natură violentă, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi de craniu, costale, coloană vertebrală şi rupturi de organe interne cu hemoragie internă, iar leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier.

În cauză au fost efectuate trei expertize criminalistice.

În prima expertiză, expertul criminalist, folosind metoda analitică, a stabilit că la momentul impactului cu victima PG autoturismul condus de inculpatul TV circula cu o viteză de 62 km/h. Expertul precizează că s-ar fi putut evita evenimentul rutier dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza de 42 km/h.

În cea de-a doua expertiză criminalistică efectuată de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Iaşi, expertul, folosind metoda analitică şi cea a reconstrucţiei, stabileşte că viteza autoturismului condus de inculpatul TV la momentul impactului cu victima PG era de 76 km/h. Expertul concluzionează că s-ar fi putut evita evenimentul rutier dacă inculpatul, la apariţia stării de pericol, ar fi circulat cu viteza de 58,9 km/h.

Cea de-a treia expertiză tehnică criminalistică a ajuns la concluziile care vor fi expuse în continuare : „este probabil ca viteza de deplasare din momentul impactului a autoturismului Peugeot cu nr. BM011KS să fi fost de cca 76/77 km/h.” Starea de pericol iminent s-a declanşat pentru conducătorul auto în momentul în care pietonul angajat în traversare a trecut peste axul suprafeţei carosabile a drumului, pătrunzând pe sensul de mers al autoturismului. În condiţiile în care  inculpatul TV nu putea evita producerea accidentului conducătorul auto putea însă preveni producerea evenimentului rutier dacă ar fi circulat  cu o viteză care să nu depăşească 50 km/h şi ar fi acţionat frâna pentru oprire în momentul declanşării stării de pericol. victima PG putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat înainte de a se angaja în traversarea  suprafeţei carosabile.

Instanţa constată că toate expertizele criminalistice au stabilit viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpatul de TV ca fiind peste limita maximă legală de 50 km/h, încălcând dispoziţiile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2002, republicată.

Având în vedere că la faţa locului nu au fost identificate urme de frânare, ţinând cont de declaraţiile inculpatului TV coroborate cu cele ale martorilor HCG şi AAB instanţa constată că inculpatul nu a acţionat sistemul de frânare, încercând să evite victima PG prin faţa acesteia, pe prima bandă a sensului de mers.

Inculpatul TV în calitate de conducător auto nu a dat dovadă de un comportament prin care să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, conform obligaţiei stabilite de art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2002, republicată.

Deşi anterior producerii evenimentului rutier au fost căderi de precipitaţii sub formă de ninsoare, inculpatul TV conducea autoturismul cu o viteză peste limita legală de 76 km/h, în condiţiile în care exista posibilitatea ca asfaltul să fie acoperit de polei, gheaţă, zăpadă bătătorită sau mâzgă.

Având în vedere procesul verbal de cercetare la faţa locului, ţinând cont de declaraţiile inculpatului TV coroborate cu cele ale martorilor HCG şi AAB, inculpatul, încercând să evite victima PG, a trecut pe prima bandă a sensului de mers.

Inculpatul TV circula pe banda a doua pe sensul de mers înainte, deşi prima bandă a sensului de deplasare nu era folosită de alte vehicule. Aşadar, inculpatul TV a încălcat dispoziţiile art. 42 din O.U.G. nr. 195 din 2002, republicată, care stabilesc obligaţia conducătorului auto de a utiliza banda întâi a sensului de mers ori de câte ori este posibil.

Având în vedere procesul verbal de cercetare la faţa locului, ţinând cont de declaraţiile inculpatului TV coroborat cele ale martorilor HCG şi AAB, constatăm că victima a fost surprinsă şi accidentată în dreptul bisericii Sf. Gheorghe, situate lângă str. Calea Mărăşeşti, în apropierea imobilului nr. 102 din mun. Bacău.

 Instanţa faţă de cele de mai sus, instanţa constată că răspunderea penală a conducătorului auto, inculpatul TV, nu este înlăturată prin traversarea neregulamentară a victimei PG, conform dispoziţiilor art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195 din 2002, republicată.

Declaraţiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal necoroborate cu alte probe nu pot forma convingerea instanţei asupra existenţei altei situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută şi expusă pe larg mai sus.

Declaraţia martorului AAB dată în faţa instanţei nu face decât să confirme că vizibilitatea era redusă, iar traficul era intens, stări şi situaţii care impuneau inculpatului o conduită preventivă concretizată într-o atenţie sporită şi o viteză situată sub limita legală.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: proces verbal de cercetare la faţa locului; raport verificare tehnică nr. 26289 din 04.01.2010; rezultat alcooltest Drager; buletinul de analiză toxicologică nr. 13-14 din 04.01.2010; raport medico legal necropsie nr. 1 din 02.01.2010; buletinul de analiză toxicologică nr. 47 din 05.01.2010; raport expertiză criminalistică; raport expertiză criminalistică nr. 215 din 14.12.2011; declaraţii parte civilă PE; declaraţii martori: BC, HCG, AAB; declaraţiile inculpatului TV.

În drept, fapta inculpatului întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 Codul penal cu aplicarea art. 5 C.p.

În temeiul art. 396 C.p.p. constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi că a fost săvârşită de către inculpat, urrmează a dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că inculpatul TV.

Pentru aceste motive va stabili pentru inculpat condamnarea la pedeapsa închisorii într-un cuantum suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale sancţiunii.

Având în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, şi că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanţa constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 C.p., urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării acesteia, va stabili termenul de încercare pe durata prevăzută de art. 82 C.p. şi va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p.

În temeiul art. 71 al.1, 2 C.p. instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b C.p.

În temeiul art. 71 al.5 C.p. instanţa va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b C.p. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

II. SOLUŢIONAREA ACŢIUNII CIVILE

Persoana vătămată PE, soţia, s-a constituit parte civilă şi a cerut instanţei obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 EURO cu titlu de despăgubiri.

Partea civilă a  precizat că din suma de 25000 de euro solicitată danele materiale, respectiv cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare, sunt în cuantum de 10000 euro, iar pentru trauma sufletească pricinuită de moartea soţului ei cere suma de 15.000 euro.

Pentru dovedirea pretenţiilor partea civilă s-a folosit de probele administrate la soluţionarea acţiunii penale. De asemenea partea civilă a propus ascultarea martorului RG.

Examinând pretenţiile părţii civile prin prisma probelor administrate, instanţa va reţine elementele de fapt şi împrejurările care vor fi expuse în continuare.

Cu privire la acţiunea inculpatului (fapta ilicită), rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părţii civile, legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi rezultatul generator de prejudicii şi culpa acestuia, instanţa va avea în vedere aceeaşi situaţie de fapt aşa cum a fost expusă în mod detaliat la soluţionarea acţiunii penale.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 47 victima avea la data producerii accidentului o alcoolemie de 1,40‰. Această stare coroborată cu faptul că aceeaşi victimă a traversat neregulamentar strada în momentul în momentul producerii accidentului conduce la concluzia că din punct de vedere subiectiv există culpă comună, respectiv atât pentru inculpat cât şi pentru victimă.

Instanţa mai reţine că Biroul Naţional Carte Verde din Italia a comunicat B.A.A.R. că nu a identificat o societate de asigurare la care să îi fi fost asigurat prin RCA/Carte Verde autovehiculul cu numărul de înmatriculare BM 011 KS, implicat în accidentul de circulaţie din data de 31.12.2009, dar a confirmat faptul că autovehiculul respectiv era legal înmatriculat în Italia la data producerii accidentului.

Biroul Naţional Carte Verde din Italia este semnatar al Acordului Multilateral de Garantare, acord la care a aderat şi Biroul Naţional Carte Verde din România (B.A.A.R.) începând cu data de 01 august 2007 (Decizia nr. 2007/482/EC din 09.07.07 – Jurnalul Oficial al U.E. nr. L180/10.07.2007, pg. 42).

Prin semnarea Acordului Multilateral de Garantare, birourile semnatare garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obişnuit de staţionare în aria lor de competenţă (în principal care sunt înmatriculate în ţara biroului), şi care nu sunt asigurate pentru RCA/Carte Verde.

Prin asumarea obligaţiei de garanţie, Birourile Naţionale nu se transformă în societăţi de asigurare. Acordul Multilateral de Garantare are rolul de a proteja persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule neasigurate. Birourile se comportă în astfel de situaţii ca fidejusori pentru obligaţia de despăgubire, fără a putea invoca beneficiul de discuţiune.

În acest caz fiind îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, se angajează obligaţia de garantare a BNCV pentru despăgubirea persoanelor prejudiciate prin accidentul produs de inculpatul TV, prin intermediul autovehiculului cu nr. de înmatriculare BM 011 KS la data de 31.12.2009.

B.A.A.R., în calitatea sa de mandatar legal al asigurătorilor din străinătate aşa cum rezultă din prevederile art. 54 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 48 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor (Jurnalul Oficial al U.E. nr. L 192/31.07.2003, pg. 29) a reprezentat în această cauză BNCV.

În scopul înmormântării victimei şi pentru organizarea şi desfăşurarea ritualurilor religioase concomitente şi ulterioare, partea civilă a efectuat cheltuieli estimate la 4.000 EURO.

Martorul RG a confirmat că au fost organizate pomeniri la un restaurant şi că au fost oferite şi pachete.

Existând culpă comună atât pentru inculpat cât şi pentru victimă, instanţa va obliga garantul UCI, prin mandatar BAAR la plata către partea civilă a 50% din această sumă.

Părţii civile PE  i-au fost aduse atingere drepturilor personal nepatrimoniale izvorâte din raporturile de familie.

La reţinerea situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedre probele administrate la soluţionarea acţiunii penale  şi declaraţia martorului RG.

Potrivit art. 25 al. 1 din Codul de procedură penală, instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile.

Potrivit art. 397 al. 1 C.p.p., instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile.

Prin art. 1357 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.” şi potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzaţiei penale, ci şi asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.

Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca şi repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate persoanei vătămate vor constitui o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale suferite şi vor fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă şi fără exagerări.

Prejudiciul moral cauzat se va aprecia după criterii proprii naturii acestuia, respectiv importanţa pagubei, durata menţinerii consecinţelor vătămării, intensitatea durerilor fizice şi psihice. Gravitatea prejudiciului moral fiind important, conform situaţiei de fapt aşa cum a fost mai sus reţinută, atunci indemnizaţia va trebui să ofere, prin utilizarea sa, o satisfacţie reparatorie, compensatorie.

Aceste prejudicii morale, constând în suferinţe pur psihice, care se regăsesc şi în cauza de faţă au un caracter subiectiv, iar intensitatea suferinţelor psihice diferă de la individ la individ, în funcţie de echilibrul şi sensibilitatea sa psihică, nivelul intelectual, vârstă ori sex.

Instanţa apreciază că la cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţilor civile.

Importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială şi socială părţii civile, impun netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă şi echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.

Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că suma de 14.000 EURO este rezonabilă.

Având în vedere că instanţa a constatat mai sus culpa comună a autorului şi victimei, suma la care va fi obligat UCI prin mandatar BAAR va fi de 50% din cea globală, respectiv 7.000 EURO.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. instanţa constatând culpa procesuală a inculpatului, urmează a dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Domenii speta

Spete similare