Reziliere contract

Hotărâre 1693 din 10.03.2016


Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele  :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.  0 din ………….., reclamanta P a chemat în judecată pe pârâta B, pentru ca instanţa să dispună rezilierea contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 00 începând cu data de ……….; restituirea sumei de 6085 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate în intervalul ……………. până la introducerea cererii de chemare în judecată; restituirea contravalorii ratelor pe care reclamanta le va achita de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa în cauză; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 00 soţul reclamantei a decedat în urma unui accident, iar imediat după a înştiinţat banca de faptul că riscul asigurat  s-a produs, insă după efectuarea unor verificări reprezentanţii băncii i-au adus la cunoştinţă că nu există o poliţă de asigurare încheiată pe numele soţului ei şi că reclamanta este cea care va trebui să achite în continuare ratele în calitate de coplătitor. De asemenea, a arătat că  deşi avea convingerea că există un contract de asigurare reprezentanţii băncii nu au vrut să-l prezinte tocmai pentru ca reclamanta să plătească în continuare ratele, ca a sesizat Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului care a dispus aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale in termen de 15 zile. Mai arata ca solicita daune morale întrucât la decesul soţului s-a trezit intr-o situaţie delicata in care sa plătească ratele in continuare, insecuritatea financiara si stresul provocat de executarea pornita de banca si sentimentul de nedreptate afectând-o direct si nemijlocit.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1166, 1169, 1270, 1548, 1549 alin 1 şi 3, 1544 alin 3, 1556 alin. 1 Cod civil.

În susţinerea cererii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială. La termenul din 17.06.2015 a precizat ca nu mai insista in proba testimoniala si cu interogatoriul pârâtei.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de cătrre reclamantă. Totodată, a menţionat că în cazul creditului acordat in speţă banca nu a solicitat în mod expres împrumutatului încheierea unei poliţe de asigurare, aceasta oferind cu titlu gratuit poliţa de asigurare pentru coplătitor, respectiv pentru doamna P. Pârâta a apreciat că banca nu are nicio culpă pentru faptul că împrumutatul a decis să nu încheie o poliţă de asigurare de viaţă, ba mai mult chiar B nu poate fi obligată nici la plata către reclamantă a unor daune morale. Mai arata ca poliţa de asigurare nu este obligatorie pentru acordarea unui credit iar ratele plătite de reclamanta au fost încasate de banca deoarece aceasta are calitatea de coplatitor.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca nefondate.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

 La data de 000 s-a încheiat intre pârâta  B in calitate de împrumutător pe de o parte si A in calitate de împrumutat si reclamanta P  in calitate de coplătitor pe de alta parte, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ++ prin care banca acorda un împrumut de 16.000 lei pentru nevoir personale pe o perioada de 120 luni, tragerile de credit urmând a fi efectuata integral in termen de 60 de zile de la data îndeplinirii tuturor condiţiilor de tragere.

La art. 13 din contract se prevede ca acest contract intra in vigoare la data semnării sale de către toate partile implicate si ca obligaţia băncii de a pune la dispoziţie creditul si dreptul împrumutatului de a efectua trageri de credit intra in vigoare după încheierea contractului/poliţei de asigurare de viata/ certificat de asigurare in care banca figurează ca beneficiar.

Articolul 14 din contract prevede in cuprinsul unui pact comisoriu de gradul IV ca in situaţia in care împrumutatul nu îndeplineşte condiţiile de tragere in termen de 7 zile de la semnarea contractului, acesta se considera desfiinţat de plin drept fara îndeplinirea niciunei formalităţi prealabile iar la art. 17 se prevede ca si condiţiile generale de creditare fac parte integranta din contract.

La fila 19 din dosar se afla Certificatul de asigurare nr. ……. pe numele reclamantei, semnat de aceasta.

La data de 0 a decedat A, împrumutatul din contract iar la filele 37-39 ds, se regăsesc somaţiile trimise de parata privind ratele neachitate, ulterior decesului acestuia.

In luna ianuarie 00 tatăl defunctului a înştiinţat banca cu privire la data decesului lui A (fila 34) iar de la deces ratele creditului au fost plătite in contul titularului împrumutat, la solicitanţi figurând numitul X sau Z.

Din precizările depuse de pârâtă la termenul din ………. si a documentelor anexate acestora, instanţa retine ca intre pârâtă si B s-a încheiat la data de ………. Convenţia de intermediere nr. + având ca obiect autorizarea B in calitate de agent de asigurare subordonat de către BA de contracte de asigurare , reprezentate prin poliţe si/sau certificate de asigurat , cu persoane fizice sau juridice, pentru produse de asigurare care sunt complementare bunurilor si serviciilor furnizate de B (fila 144 si urm.).

În anexa nr. 2 la aceasta circulara (fila 148) la punctul 3 se prevede ca ”În situaţia in care pentru un contract de credit exista coplatitori (membru al familiei împrumutatului – sot/soţie/rude/afini care locuiesc si gospodăresc împreuna cu acesta - ale cărui venituri sunt luate in calcul la determinarea capacitaţii de rambursare si care semnează contractul de credit in acesta calitate), persoana care va deţine calitatea de membru asigurat va fi persoana cea mai tânăra.

Din acest motiv in cazul de faţa asigurarea a fost încheiata cu reclamanta, acesta având calitatea de coplatitor in contract si soţie a împrumutatului. De altfel, aceasta asigurare a fost oferita de banca in mod gratuit, fara a implica alte costuri.

Este adevărat ca in contract se menţionează ca in DAE sunt incluse printre altele si cheltuielile efectuate cu încheierea poliţei de asigurare de viata insa doar in situaţia in care ar exista aceste costuri, ori in speţa, aşa cum a precizat si pârâta acordarea creditului nu a fost condiţionata de încheierea unei poliţe de asigurare obligatorii de către împrumutat.

Reclamanta a depus la fila 101 dosar un alt contract de credit însoţit de condiţiile generale de creditare pentru acesta, pentru ca instanţa sa constate modul in care in aceeaşi perioada pârâta acorda acelaşi tip de credit cu condiţia încheierii unei poliţe de asigurare insa instanţa observa ca in acest contract depus cu titlu de exemplu situaţia este diferita de cea din contractul care face obiectul analizei dosarului de faţa. Astfel in respectivul contract figurează ca persoane obligate la rambursare doar împrumutatul, fara coplatitor astfel ca apare fireasca obligaţia acestuia de încheiere a poliţei, nefiind insa cazul de a se constata care persoana este mai tânăra.  La pct.  6.1 din condiţiile generale depuse se prevede ca împrumutatul se obliga (liniuţa a doua), sa încheie contractul de asigurare la o societate de asigurare agreata de banca (acolo unde se solicita aceasta asigurare), ori aşa cum s-a arătat anterior, la creditul nr. ++ nu s-a impus condiţia încheierii unui asemenea contract de asigurare.

Dar chiar si in condiţiile in care banca ar fi fost datoare sa impună împrumutatului obligaţia de a încheia o poliţa de asigurare de viata sau chiar banca ar fi fost obligata la întocmirea acesteia , ceea ce trebuie discutat in cauza este incidenta sau nu a instituţiei rezilierii contractului, asa cum a solicitat reclamanta.

Instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile generale din materia obligaţiilor, în speţă ale art. 1020-1021 VCC , în lipsa unui pact comisoriu convenit de către părţi. În contractul de credit încheiat de părţi există un pact comisoriu, dar cu  privire la obligaţiile împrumutatului sau a coplătitorului.

Potrivit art. 1019 C.civ. aplicabil in cauza fata de momentul încheierii contractului (anul 2007), condiţia rezolutorie este aceea care supune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi incert şi care nu suspenda executarea obligaţiei, ci numai obligă pe creditor a restitui aceea ce a primit, in caz de  neîndeplinire a evenimentului prevăzut în condiţie, iar potrivit art. 1020 condiţia rezolutorie este subînţelesa totdeauna în contractele sinalagmatice, in caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.

Rezoluţiunea judiciară poate fi solicitată în condiţiile în care una dintre părţi nu si-a executat obligaţiile asumate prin contract,  neexecutarea i-a fost imputabila părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia, iar debitorul obligaţiei  neexecutate este pus în întârziere.

Reclamanta invocă neexecutarea obligaţiei pârâtei de a solicita împrumutatului încheierea unei poliţe de asigurare de viaţă.

In primul rând potrivit dispoziţiilor contractuale, încheierea unei asigurări de viaţă reprezenta o condiţie suspensivă pentru intrarea în vigoare a contractului, adică pentru valabilitatea acestuia, aşadar instituţia juridica care ar fi putut avea incidenţă ar fi fost nulitatea, care presupune nerespectarea unor dispoziţii legale la încheierea contractului, nu rezoluţiunea ce implica  neîndeplinirea unei obligaţii de către cocontractant ulterior încheierii contractului care trebuie sa fie un contract valabil încheiat.

În al doilea rând rezoluţiunea presupune neîndeplinirea culpabilă a unei obligaţii de către cealaltă parte. Spre deosebire de materia delictuală, în materie contractuală, culpa debitorului în neexecutarea obligaţiei se prezumă, concluzie desprinsă din interpretarea art. 1082 C.civ., care prevede expres că partea care nu şi-a executat obligaţia răspunde atât în cazul în care neexecutarea este cu intenţie sau din culpă, în acest din urmă caz fiind exonerat doar pentru o cauză străină neimputabilă.

În speţă, obligaţia de a încheia o asigurare de viaţă aparţinea împrumutatului (art. 6,1 din condiţiile generale invocate de reclamantă prin asimilare), aşadar, corelativ, pârâta avea dreptul, nu obligaţia, de a solicită încheierea asigurării.

Prin urmare nu se poate reţine că pârâta nu şi-ar fi îndeplinit vreo obligaţie contractuală.

Instanţa nu poate reţine nici ca am fi în prezenţa unei condiţii rezolutorii care ar afecta obligaţia împrumutatului. Potrivit art. 1019 C.civ., condiţia rezolutorie supune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi incert, nesuspendând executarea obligaţiei, ci doar obligând pe creditor la restituire în caz de neîndeplinire a evenimentului.

Încheierea asigurării de viaţă este fără îndoială o condiţie suspensivă

nicidecum rezolutorie, având în vedere că în ultimul caz ar fi fost vorba despre o

condiţie pur potestativă, care depindea exclusiv de voinţa asiguratului - ca orice

încheiere a unui contract - nulă absolut potrivit art. 1010 C.civ. Or, în această

ipoteză banca ar fi avut dreptul la constatarea nulităţii contractului, cu restituirea

sumei împrumutate.

Obligaţia băncii constă doar în punerea la dispoziţia împrumutatului a sumei de bani dacă i se prezintă o poliţă de asigurare de viaţă în care este beneficiar, fără ca la art. 13 să se precizeze persoana asigurată. Or, pârâta a pus la dispoziţia împrumutatului creditul după prezentarea poliţei de viaţă încheiate pe numele reclamantei, aşadar aceasta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 13.

Neîndeplinirea de către împrumutat a obligaţiei de a încheia o astfel de asigurare este imputabilă acestuia, deoarece obligaţia este personală, banca neputând-o executa în locul său.

Intre coplătitor  şi împrumutat există o solidaritate pasivă, reglementată de art. 1039 din vechiul Cciv. Aşadar aceştia reprezintă un consortium din punct de vedere contractual, astfel încât neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de către unul din componenţii acestui consortium nu poate fi invocată de către un altul pentru a justifica neîndeplinirea propriei obligaţiei, conform principiului nemo propriam turpitudinem allegans, mai ales în contextul în care reclamanta însăşi a încheiat o poliţă de asigurare de viaţă.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată ca nu sunt îndeplinite condiţiile rezoluţiunii judiciare şi va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Având în vedere că primul capăt de cerere a fost respins, neconstatându-se o culpă în sarcina pârâtei, conform principiului accesorium sequitur principale, capătul de cerere privind restituirea sumei de 6085 lei reprezentând contravaloarea ratelor achitate în intervalul …………. până la introducerea cererii de chemare în judecată, cel privind restituirea contravalorii ratelor pe care reclamanta le va achita de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa în cauză precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de ….. lei reprezentând daune morale sunt de asemenea neîntemeiate, deoarece restituirea ratelor şi despăgubirile au fost solicitate ca efect al constatării rezoluţiunii.

Pentru toate aceste motive instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile procesuale în cuantum de ……… lei avansate de către stat ca urmare a admiterii cererii reclamantei de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru,  rămân în sarcina acestuia.