Acţiune în evacuare. Apartament bun comun al soţilor. Inadmisibilitate.

Apartamentul dobândit de soţi în timpul căsătoriei constituie bun comun, proprietatea soţilor asupra acestor bunuri fiind o proprietate comună în devălmăşie.

Folosinţa exclusivă a locuinţei ce constituie bun comun al soţilor poate fi luată numai de instanţă în condiţiile art.6131 Cod procedură civilă, deci numai în timpul procesului de divorţ, pe cale de ordonanţă preşedinţială,aceasta constituind o măsură vremelnică cu privire la folosirea locuinţei, aceste dispoziţii imperative neputându-se extinde la alte împrejurări sau situaţii.

După despărţirea soţilor prin divorţ în urma unei hotărâri definitive şi irevocabile, evacuarea unuia dintre soţi nu poate avea loc pe calea unei acţiunii de drept comun în evacuare.

In situaţia în care unul dintre foştii soţi exercită abuziv drepturile conferite de lege asupra locuinţei ce constituie bun comun, soluţia de a pune capăt acestui abuz nu este o acţiune în evacuare, ci ieşirea din indiviziune printr-o acţiune de partaj bunuri comune.

Prin acţiunea civilă formulată de  Judecătoria  Craiova,  reclamantul  C.M., a chemat în judecată  pe pârâta V.I., solicitând evacuarea acesteia din locuinţa proprietate comună, pentru imposibilitatea convieţuirii datorită comportamentului violent al pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr.13764/25 noiembrie 2004 a Judecătoriei Craiova s-a admis acţiunea şi s-a dispus evacuarea pârâtei din locuinţa în litigiu, în mod provizoriu până la soluţionarea acţiunii de partaj bunuri comune, reţinându-se  că aceasta are un comportament violent şi provoacă certuri, făcând imposibilă convieţuirea părţilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, motivând că acţiunea este inadmisibilă deoarece are un drept de coproprietate asupra locuinţei, care nu poate fi negat prin evacuarea sa.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr.1802/5 iulie 2005 a respins apelul declarat de pârâtă, reţinând că din probe a rezultat că pârâta este cea care determină şi întreţine o stare conflictuală, care face imposibilă convieţuirea.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta susţinând că acţiunea reclamantului este inadmisibilă, pârâta neputând fi evacuată dintr-un apartament bun comun.

Recursul este întemeiat.

Apartamentul dobândit de soţi în timpul căsătoriei constituie bun comun. Proprietatea soţilor asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmăşie, caracteristic acesteia prin faptul că cei doi soţi sunt împreună proprietari asupra bunului, fără ca dreptul de proprietate să fie divizat pe cote părţi şi fără ca bunul să fie împărţit corespunzător acestor cote.

Soţii exercită împreună atributele dreptului de proprietate asupra apartamentului, astfel că nici dreptul de folosinţă nu poate fi divizat între aceştia.

In conformitate cu principiul egalităţii dintre soţi, aceştia administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel din ele, potrivit art. 35 alin.1 Codul familiei

De asemenea, potrivit art.35 alin. 2 Codul familiei oricare dintre soţi exercitând singur aceste drepturi este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ, existând un mandat tacit reciproc, în limitele prevăzute în partea a II-a a alineatului 2 din acest articol.

Existenţa mandatului tacit reciproc în timpul căsătoriei este în interesul soţilor, dar şi a terţilor de bună-credinţă.

Soţii, prin voinţa lor sau prin voinţa unuia dintre ei nu pot să înlăture dispoziţiile imperative ale art. 35 Codul familiei în relaţiile cu terţii şi cu atât mai mult în relaţiile dintre ei.

Folosinţa exclusivă a locuinţei ce constituie bun comun al soţilor poate fi luată numai de instanţă, în condiţiile art. 6131  Cod procedură civilă,  numai  în timpul procesului de divorţ pe cale de ordonanţă preşedinţială, aceasta constituind o măsură vremelnică cu  privire la folosirea  locuinţei.

Aceste dispoziţii imperative în privinţa folosirii locuinţei ce constituie bun comun al soţilor nu pot fi extinse şi la alte împrejurări sau situaţii.

Cu atât mai mult, după despărţirea soţilor prin divorţ, în urma unei hotărâri definitive şi irevocabile, evacuarea unuia dintre soţi nu poate avea loc pe calea unei acţiuni  de drept comun, în evacuare.

În situaţia în care unul dintre foştii soţi exercită abuziv drepturile conferite de lege asupra locuinţei ce constituie bun comun, soluţia de a pune capăt acestui abuz nu este acţiunea în evacuare, ci ieşirea din indiviziune printr-o acţiune de partaj bunuri comune.

În consecinţă, faţă de considerente expuse, constatând că hotărârile atacate s-au pronunţat cu aplicarea greşită a legii, în sensul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat de pârâtă, a se modifica ambele hotărâri în sensul respingerii ca inadmisibilă a acţiunii în evacuare formulată de reclamantul C.M.

Domenii speta

Spete similare