Acţiune în constatare - clauze abuzive

Hotărâre 211 din 17.01.2017


Asupra cererii de faţă constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 24 11 2016  reclamanţii S M şi SM au formulat cerere de îndreptare şi completare a sentinţei civile 5815/04 10 2016 a acestei  instanţe, prin: înlăturarea dispoziţiei potrivnice privind admiterea excepţiei lipsei calităţii  procesuale active a reclamanţilor, soluţionarea capetelor de cerere de la poz. 2-5 din acţiune şi cu privire la care instanţa a omis să se pronunţe cu ocazia judecăţii : constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale care stabileşte nivelul dobânzii în mod arbitrar de către bancă, posibilitatea acesteia de a revizui  unilateral rata dobânzii şi modalitatea de aducere la cunoştinţă împrumutatului a modificării acesteia ( art. 4.3 din contractul de credit  nr. 3607NP0166/14.09.2007 ), obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate necuvenit cu titlu de dobândă de la momentul încheierii contractului de credit pană în prezent  în situaţia in care se va constata ca modalitatea de calcul a dobânzii prevăzute în contractul de credit este diferită de modul de clacul al dobânzii utilizat în concret de către pârâtă, acesta din urmă fiind contrar prevederilor contractuale şi că sumele achitate de reclamanţi exced sumele datorate în temeiul contractului încheiat ; constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale privind  comisionul pentru serviciul suplimentar perceput pentru extinderea perioadei contractului de credit  ( art. 2 din  actul adiţional nr.3/14.09.2010 la contractul de credit nr. 3607NP0166/14.09.2007 ); obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani încasate necuvenit cu titlu de comision pentru serviciul suplimentar al extinderii perioadei contractului de credit; constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind  obligarea debitorilor la plata unei dobânzi penalizatoare, datorată în situaţia în care aceştia nu işi îndeplinesc obligaţia de plată ( art. 4..4 din contractul de credit  nr.3607NP0166/14 09 2007, pct. 2 din actul adiţional nr.2/14.09.209) ; constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prin care  s-au constituit în favoarea băncii granaţii suplimentare in caz de devalorizare a celor iniţiale ( pct. 6 din actul adiţional nr. 2/14 09 2009, art.5 din actul adiţional nr. 3/14.09.2010, art.2 din actul adiţional nr.4/03.05.2011).

Cererea este legal scutită de plata taxei  de timbru.

In motivarea in fapt a cererii se arată de către reclamanţi următoarele:

Excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor a fost soluţionată de instanţa de judecată la data de 17 05 2016. La data de 27 09 2016 ar fi trebuit să se dezbată fondul cauzei deduse judecăţii.

Reluarea dezbaterilor pe o excepţie supra căreia instanţa de fond s-a mai pronunţat o dată prin încheiere, contravine dispoziţiilor art. 282 alin.2  „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin  ele s-a întrerupt cursul judecăţii „drept urmare, fiind îndeplinită condiţia puterii lucrului judecat.  Solicită înlăturarea acestei dispoziţii potrivnice din sentinţa civilă nr.5815/2016 şi repunerea in starea de fapt şi de drept existentă la data încheierii  premergătoare din 17.05.2016.

În ceea ce priveşte caracterul abuziv al clauzelor contestate, fondul dezbaterilor a avut loc numai pe primul capăt de cerere, capetele de cerere de la poziţiile 2-5 nefiind dezbătute. Faţă de motivarea bazata numai pe concluziile rezultate prin capătul de  cerere nr.1, instanţa, prin sentinţa nr. 5815/2016 din 04 10 2016, constata ca nu se poate retine caracterul abuziv al clauzelor contestate şi respinge acţiunea ca fiind nefondată.

In drept se invocă dispoziţiile art. 281 – 281ind. 2 Cod Procedură Civilă.

Prin notele de concluzii depuse la dosar, reclamanţii au mai învederat următoarele: 

Prin întâmpinarea introdusă de pârâtă , aflată la dosarul cauzei la paragraful, aceasta a solicitat instanţei admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pe motiv ca aceştia nu se încadrează în noţiunea de „consumator„ prevăzută de legea nr.193/200, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, în sensul în care nu se poate prevala de regimul de protecţie acordat persoanelor  fizice care au acţionat în scopuri din afara activităţii profesionale sau comerciale.

Faţă de solicitarea de mai sus, prin încheierea de  şedinţă de la 17 mai 2016 instanţa respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor având în vedere că potrivit contractului de credit încheiat între părţi nu rezultă că suma acordată reclamanţilor cu titlu de  credit, a fost acordată în considerarea exercitării unei activităţi profesionale sau a unor scopuri  pentru obţinere de profit, creditul acordat fiind cu titlu de credit de nevoi personale nominalizat, soluţie menţionată de altfel şi în sentinţa civilă nr.5815/2016, şi dispune ca pe fondul cauzei să se facă aprecierea cu privire la rolul abuziv al clauzelor contractuale .

Revenirea supra dezbaterii aceleiaşi excepţii în cadrul acţiunii pe fond şi la aceiaşi instanţă generează o stare  contradictorie prin faptul că :

- soluţia contravine dispoziţiilor art. 248 alin. ( 5 ) NCPC „ Încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în  continuare investită pot fi atacate numai odată cu fondul , dacă legea nu dispune altfel „ ;

- respingerea excepţiei prin încheierea din 17 05 206 creează o cale de atac pentru pârâtă iar admiterea excepţiei prin sentinţa civilă nr.5815/2016 creează o cale de atac pentru  reclamanţi.

Aşadar din această perspectivă şi având în vedere autoritatea lucrului judecat ( cf. art. 430 NCPC) in ce priveşte respingerea excepţiei la termenul din 17.05.2016 se  impune , după opinia reclamantului, eliminarea dispoziţiei potrivnice privind admiterea excepţiei la termenul din 27.09.2016 din sentinţa civilă nr.5815/2016.

S-a formulat de către pârâtă întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

In motivare, arată pârâta că prin cererea formulată, reclamanţii solicită schimbarea sentinţei, astfel că pretenţiile acestora sunt specifice căii de atac a apelului, instanţa neputându-se considera investită cu o veritabilă cerere de  îndreptare sau de completare  a hotărârii .

Sub un prim aspect, este netemeinică critica adusă de reclamanţi în susţinerea cererii de îndreptare a erorii materiale, cu privire la  modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor .

Reclamanţii pretind aplicarea art. 442 C.proc. civilă cu privire la îndreptarea hotărârilor în raport de împrejurarea ca instanţa ar fi soluţionat de două ori şi in mod diferit aceeaşi excepţie respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Or, împrejurarea invocată de reclamanţi este eronată, la o simplă lecturare a încheierilor de  şedinţă şi a sentinţei se poate uşor observa ca instanţa nu s-a pronunţat  de două ori sau in mod diferit cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active.

La termenul de astăzi instanţa a stabilit că in drept sunt incidente dispoziţiile conţinute in Noul Cod de procedură civilă.

Cererea urmează a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 442 Cod procedură civilă, Îndreptarea hotărârii

(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

Potrivit art. 443 Cod Procedură Civilă,

(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

 iar potrivit art. 444  C.p.c.  Completarea hotărârii,

(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Prin sentinţa civilă 5815/04 10 2016, instanţa a respins ca nefondată cererea reclamanţilor de constatare a caracterului abuziv a mai multor clauze inserate in contractul de credit nr. 3607NP0166/14 09 2007 şi actele adiţionale nr. 1 – 4 la acest contract, precum şi cererea de obligare a pârâtei la restituirea tuturor sumelor plătite in temeiul acestor clauze considerate abuzive.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că reclamanţii au contractat acest credit pentru nevoi personale nenominalizate, in afara activităţii profesionale a reclamantului Sprianu Mircea, dar că aceste împrejurări nu dovedesc prin ele insele faptul că acel credit a fost contractat in calitate de consumator. Instanţa a reţinut, pe baza tuturor probelor administrate că, date fiind împrejurările de fapt ale cauzei (contractarea unui credit in sumă foarte mare pentru o perioadă iniţială de 12 luni, edificarea a trei locuinţe distincte, alăturate, pe o parcelă compactă, locuinţe care nu s-au dovedit a fi destinate familiei), rezultă că locuinţele au fost destinate vânzării către terţi. Prin urmare, contractul de credit nu apare ca fiind unul destinat satisfacerii propriilor necesităţi de consum ale familiei, ci, raportat la valoarea lui şi modalitatea de rambursare (credit tip punte) a avut ca scop, finanţarea unor fapte de comerţ.

Faţă de aspectele reţinute, instanţa a apreciat că reclamanţii nu pot fi consideraţi ca având calitatea de consumator, în sensul dispoziţiilor art.2 din Legea nr.193/2000 deoarece nu au acţionat în scopuri din afara  unei activităţi  comerciale. În principal, acestea au fost considerentele pentru care acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

Reclamanţii critică faptul că in raport de cele stabilite prin încheierea pronunţată la data de 17 05 2016 prin s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, sentinţa civilă încalcă autoritatea de lucru judecat in ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acestei excepţii, fapt creează contradicţie intre cele două soluţii adoptate.

Instanţa reţine că la termenul din data de 17 05 2016, pentru a se respinge excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor s-a avut in vedere că potrivit contractului de credit încheiat între părţi nu rezultă că suma acordată reclamanţilor cu titlu de credit a fost acordată în considerarea exercitării unei activităţi profesionale sau a unor scopuri pentru obţinere de profit , creditul acordat fiind cu titlu de credit de nevoi personale nenominalizat . În ceea ce priveşte chestiunea dezvoltării unui ansamblu de locuinţe şi chestiunea pregătirii de specialitate a reclamantului acestea vor putea face obiectul analizării pe fondul cauzei cu privire la aprecierea care este rolul abuziv al clauzelor contractuale inserate.

In cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 442 Cod procedură civilă, respectiv

nu se invocă erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor şi nici  alte erori materiale, ci se critică modalitatea de soluţionare a fondului litigiului prin raportare la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor. Ori aceasta nu reprezintă o eroare materială, ci vizează modalitatea de soluţionare a cauzei, critică care insă nu poate fi valorificată pe calea prezentei cereri, ci in calea de atac deschisă împotriva hotărârii pronunţate.

Nu sunt in cauză incidente nici dispoziţiile art. 443 Cod Procedură Civilă, nefiind necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii intrucât acţiunea fiind respinsă in tot,  acesta nu cuprinde dispoziţii contradictorii.

 De asemenea nu subzistă nici argumentele reclamanţilor in sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra capetelor  2- 5 din cerere (astfel încât să fie incidente prevederile art. 444 Cod Procedură Civilă), intrucât, potrivit dispozitivului hotărârii, s-a respins acţiunea in integralitatea sa, fiind astfel redundant a se pronunţa pe fiecare dintre capetele de cerere enunţate.