Decizii de imputare emise unor funcționari publici ai Casei Județene de Pensii H. Inaplicabilitatea Legii nr. 124/2014.
În speță, întrucât obligaţia de restituire a sumei de 6.169 lei a fost stabilită în temeiul unei hotărâri judecătoreşti şi fără să fie constatată ca prejudiciu de către o instituţie cu atribuţii de control, reclamanta nu se încadrează în prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.124/2014.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1663/07.11.2016. În același sens, decizia nr. 1662/07.11.2016, decizia nr. 1664/07.11.2016, decizia nr. 1665/07.11.2016.
Prin sentinţa nr…/CA/2016 pronunţată de Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respinsă acţiunea formulata de reclamanta P.N.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeana de Pensii H., având ca obiect acţiune în constatare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.N.M. solicitând a se dispune casarea hotărârii şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În susţinerea recursului înţelege să invoce motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, din următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.124/2014 întrucât suma pe care recurenta trebuie să o restituie reprezintă venituri de natură salarială, constând în suplimentul postului şi suplimentul treptei, datorat pe perioada 01.07.2005 – 07.10.2008, acordate în temeiul art. 31 alin. 1 lit.c şi d din Legea nr.188/1999, act normativ aplicabil anterior intrării în vigoare a Legii nr.330/2009.
Prejudiciul a fost constatat prin Decizia nr…/24.10.2011 a Directorului Casei Judeţene de Pensii H., care are competenţa de a emite decizii pentru recuperarea prejudiciului constatat.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât, deşi suma imputată, evidenţiată în Decizia nr…/24.10.2011 a Directorului Casei Judeţene de Pensii H. reprezintă drepturi salariale reglementate de Legea nr.188/1999, plătite în temeiul unei hotărâri judecătoreşti desfiinţate ulterior, ipoteza reglementată de art. 2 alin. 1 din Legea nr.124/2014 nu se regăseşte în cauză în lipsa unor constatări ale Curţii de Conturi sau altei instituţii cu atribuţii de control.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 488 alin. 1 din Codul de procedură civilă 2010 casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct.1-8, iar pârâtele au înţeles să invoce motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cu privire la dispoziţiile Legii nr.124/2014.
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr. 124/2014 „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.”
Aşadar situaţia premisă avută în vedere de legiuitor presupune întrunirea următoarelor condiţii cumulative: personalul să se încadreze în categoria celui salariat potrivit prevederilor art.1; să existe sume reprezentând venituri de natură salarială care să trebuiască a fi restituite; restituirea să fie consecinţa constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.
În speţă, primele două cerinţe sunt îndeplinite întrucât recurenta este funcţionar public ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009 iar acesta trebuie să restituie suma de 6.169 lei reprezentând suplimentul postului şi suplimentul treptei, datorat pe perioada 01.07.2005 – 07.10.2008, încasată de reclamantă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti - sentinţa civilă nr…/2008 a Tribunalului Hunedoara.
Însă, această sumă nu a fost constatată ca prejudiciu de Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control, restituirea ei fiind justificată de desfiinţarea sentinţei civile nr…/2008 a Tribunalului Hunedoara prin decizia civilă nr…/2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Ca urmare, în acord cu opinia judecătorului fondului, întrucât obligaţia de restituire a sumei de 6.169 lei a fost stabilită în temeiul unei hotărâri judecătoreşti şi fără să fie constatată ca prejudiciu de către o instituţie cu atribuţii de control, reclamanta nu se încadrează în prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.124/2014.
Reţinând că dispoziţiile incidente, supuse analizei, au fost corect interpretate, curtea constată că motivul de casare reglementat de art.488 alin.1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 nu subzistă şi ca atare, recursul a fost respins potrivit art. 496 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Salarizarea angajatului. Dovada plăţii salariului de către angajator
Tribunalul Arad
Drepturi băneşti
Curtea de Apel Galați
Funcţionar public. Indemnizaţia de concediu include sporul de condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă.
Curtea de Apel Suceava
4.ACŢIUNEA SALARIATULUI PENTRU OBLIGAREA UNITĂŢII LA RESTITUIREA DREPTURILOR SALARIALE REŢINUTE NELEGAL. NELEGALITATEA SENTINŢEI DE RESPINGERE A ACŢIUNII, RAPORTAT LA PREVEDERILE ART. 164 DIN CODUL MUNCII
Curtea de Apel Iași
Cerere în pretenții întemeiată pe disp. art. 256 alin. 1 Codul muncii. Sarcina probei întrunirii condițiilor plății nedatorate