Funcţionar public. Indemnizaţia de concediu include sporul de condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă.

Pe perioada concediului de odihnă, funcţionarul public trebuie să beneficieze de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă inclusiv în indemnizaţia de concediu.

Decizia nr. 98/18.02.2020 a Curţii de Apel Galaţi 

Prin sentinţa civilă nr … Tribunalul Brăila a admis acţiunea formulată de reclamantul … în contradictoriu cu pârâtul …, a obligat pârâtul să recalculeze indemnizaţiile (drepturile salariale) de concediu de odihnă pentru anii 2016, 2017 şi 2018 şi pe viitor pe perioada raporturilor de muncă, prin includerea în indemnizaţia de concediu a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă, şi a obligat pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantului diferenţele salariale dintre indemnizaţia de concediu plătită şi cea cuvenită potrivit prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei de la data scadentă fiecărei indemnizaţii până la data efectuării plăţii.

În motivarea sentinţei, ... a reţinut următoarele: „Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. … reclamantul … şi cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură …, a chemat în judecată pe pârâtul …, spre a fi obligată la:

1 - Recalcularea indemnizaţiilor (drepturilor salariate) de concediu de odihnă pentru anii 2016, 2017, 2018 şi în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă în sensul includerii în indemnizaţia de concediu a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a cuantumului sporului pentru condiţii grele de muncă;

2 - Calcularea şi plata diferenţelor salariate dintre indemnizaţia de concediu plătită în perioada efectuării concediului şi cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării indemnizaţiei de concediu (drepturilor salariale pentru perioada concediului);

3 - Obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate potrivit petitelor 1 şi 2 cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia până la data efectuării plăţii:

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt este încadrat la … din anul 2007 şi începând cu data de 01.11.2007 este în funcţie de şef secţie deţinere interioară.

La data de 07.12.2018 prin adresa nr. G 252070/PBBR/07.12.2018 s-a adresat, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, pârâtei … solicitând recalcularea indemnizaţiilor de concediu pentru anii 2015, 2016, 2017, 2018 şi în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă, precum şi calcularea şi plata diferenţelor salariale dintre indemnizaţia de concediu plătită în perioada efectuării concediului şi cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării indemnizaţiei.

Prin adresa nr …, Penitenciarul … a apreciat că cererea nu poate fi soluţionată favorabil, în esenţă arătând că sporurile pentru condiţii de muncă sunt în strânsă legătură cu locurile de muncă în care se desfăşoară activitatea profesională, iar riscul de îmbolnăvire sau accidentare nu poate subzista şi exista în perioada concediului de odihnă sau incapacitate temporară de muncă.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 12 alin. 2 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010 în vigoare până la data dec 30.06.2017 privind sporurile de care beneficiază funcţionarii publici cu statut special din administraţia penitenciarelor şi a precizat că aceste dispoziţii au fost preluate prin Legea nr. 153/2017 la act. 12 alin. 2 din Anexa VI.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 293/2004 funcţionarul public cu statut special beneficiază de salariul lunar şi concediu de odihnă.

HG nr. 1946/2004 reglementează concediul de odihnă plătit şi concediul de odihnă suplimentar ce se acordă pentru desfăşurarea activităţii în condiţii deosebite, vătămătoare, grele sau periculoase, ori în locuri de muncă în care există astfel de condiţii.

A precizat reclamantul că potrivit art. 38 alin. 1 din OG nr. 64/2006 ”Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detaşare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum şi învoiri plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

A arătat reclamantul că în perioadele în care a efectuat concediul de odihnă, la stabilirea indemnizaţiilor de concediu nu au fost avute în vedere toate elementele componente ale acesteia, astfel cum sunt definite şi determinate de art. 150 Codul muncii (Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă), situaţie ce i-a creat un prejudiciu patrimonial reprezentat de neacordarea în cuantumul legal a drepturilor băneşti aferente anilor 2016, 2017 şi 2018.

Acest prejudiciu a fost cauzat de interpretarea greşită dată de pârâtă a dispoziţiilor legale indicate mai sus, aceasta analizând, prin opoziţie, sporurile permanente, respectiv sporurile variabile, deoarece opusul sporului permanent este sporul temporar, în timp ce caracterul variabil al unui spor nu se poate referi decât la cuantumul său, opusul sporului în cuantum variabil fiind sporul în cuantum fix şi nicidecum sporul permanent.

Prin urmare, pentru a nu fi incluse în indemnizaţia de concediu, sporurile ar trebui să aibă caracter temporar, ceea ce nu este cazul sporurilor indicate, aceste sporuri având caracter permanent, şi nu temporar, chiar dacă sunt stabilite în considerarea unor condiţii specifice de muncă, având la bază buletine de determinare sau, după caz, de expertizare emise de autorităţile abilitate în acest sens.

A precizat reclamantul că acest mod de interpretare se regăseşte inclusiv la nivelul Ministerului Justiţiei, ordonator principal de credite al Penitenciarului …, care prin adresa nr …, în aplicarea normelor legale sus arătate, a precizat modul de calcul al indemnizaţiei pentru perioada concediului de odihnă acordat funcţionarilor publici cu statut special din cadrul ministerului, elementele componente ale acestuia fiind:

- cuantumul brut al salariului funcţiei de bază;

- cuantumul brut al sporului pentru activităţi de culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie cu grad ridicat de risc sau în condiţii de pericol deosebit;

- cuantumul brut al sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare;

-valoarea brută stabilită conform art. 5 alin. 1 Legea nr. 285/2010.

Toate aceste elemente formează salariul brut, iar indemnizaţia de concediu zilnică se determină prin raportarea salariului brut la numărul de zile lucrătoare din luna în care se efectuează concediul de odihnă, înmulţit cu numărul zilelor de concediu de odihnă solicitate a fi efectuate, din care se scad contribuţiile obligatorii la fondurile de asigurări sociale şi impozitul corespunzător, care se virează la bugetul de stat.

De asemenea, reclamantul a apreciat că o astfel de interpretare, ca cea de mai sus, este în deplină concordanţă şi cu principiile dreptului naţional şi ale dreptului Uniunii Europene.

Astfel, statuând în interpretarea Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 Noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut în Hotărârea din data de 15 Septembrie 2011 (cauza Williams ş.a., C-155/10) că trebuie constatat că, deşi structura remuneraţiei obişnuite a unui lucrător, ca atare, intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor şi practicilor reglementate de dreptul statelor membre, aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucrătorului de a se bucura, pe perioada de repaus şi de relaxare, de condiţii economice comparabile cu cele privind perioada în care îşi exercită activitatea.

Faţa de cele mai sus arătate, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii şi să fie obligată pârâta la recalcularea indemnizaţiilor de concediu pentru anii 2016, 2017, 2018 şi în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă, calcularea şi plata diferenţelor salariale dintre indemnizaţia de concediu plătită în perioada efectuării concediului şi cea cuvenită în mod legal ca urmare a recalculării indemnizaţiei de concediu, precum şi obligarea pârâtei la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia până la data plăţii efective.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 293/2004, republicată, OG nr. 64/2006, HG nr. 1294/2001, HG nr. 1946/2004, Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 1535 Cod civil.

În probaţiune, reclamantul a depus înscrisuri anexate prezente.

Prin întâmpinare pârâtul …, reprezentat prin …, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.

Pârâtul a arătat că, faţă de salariaţii contractuali cărora li se aplică prevederile art.7 alin 1 din H.G., nr. 250/1991, funcţionarii publici cu statut special beneficiază şi de un concediu de odihnă suplimentar în temeiul art.13 alin.1 din H.G. nr. 1946/2004, modificată şi completată prin HG nr. 1362/2009, care prevede că: „în afara concediului de odihnă prevăzut la art. 1, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase – ori în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit legii, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată cuprinsă intre 3 şi 14 zile calendaristice”.

În baza şi pentru punerea în executare a HG nr. 1946/2004, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 405/C/2006 privind durata concediului de odihnă suplimentar pentru funcţionarii publici cu statut special din Ministerul Justiţiei şi sistemul administraţiei penitenciare. Prin acest ordin, s-a stabilit că funcţionarii publici cu statut special din sistem administraţiei penitenciare care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase, au dreptul în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar de 7 zile calendaristice.

Durata concediului de odihnă suplimentar de care poate beneficia personalul se stabileşte, conform art. 3 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 405/C/2006, proporţional cu timpul efectiv lucrat în astfel de condiţii (vătămătoare, grele sau periculoase) de angajat în cursul fiecărui an calendaristic.

De asemenea, pârâtul a precizat că potrivit art. 16 alin. (2) din HG nr. 19462004, concediul de odihnă suplimentar nu poate fi reeşalonat în anul următor.

Existenţa condiţiilor deosebite de muncă, vătămătoare, grele sau periculoase se stabileşte conform prevederilor legale. Prin ordin al ministrului justiţiei se stabilesc categoriile de funcţionari publici din sistemul administraţiei penitenciare care îşi desfăşoară efectiv activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - precum şi durata concediului de odihnă suplimentar de care acestea beneficiază în fiecare an calendaristic. (art. 14 alin.1^2 din H.G. 1946/2004).

Prin urmare, pârâta a apreciat că pentru perioada concediului de odihnă nu se poate acorda o dublă compensaţie a condiţiilor speciale de muncă, acestea fiind compensate prin acordarea de zile de concediu suplimentar, iar nu prin plata sporurilor pentru condiţii de muncă.

Modalitatea de plată a perioadei în care funcţionarii publică cu statut special se află în concediu de odihnă, este reglementată de prevederile O.G. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Art. 38 alin. 1 (1) din actul normativ invocat prevede că „Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detaşare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum şi învoiri plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.”

Potrivit definiţiei date de Normele de aplicare ale O.G. 64/2006, respectiv, O.M.J. 399/C/2007- Pct.26.1 „prin drepturi băneşti avute se înţeleg indemnizaţiile şi sporurile care nu se plătesc în raport de timpul efectiv lucrat pe baza unor pontaje întocmite în acest sens, cu excepţia situaţiei în care persoanele respective se află în delegare şi sunt detaşate şi (desfăşoară activităţi în locuri pentru care se află astfel de sporuri şi indemnizaţii”.

Prin Anexa nr. 5 la O.M.J. 399/C/2007, respectiv, pct. 15.(1), se stipulează că sporul pentru muncă în condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase sau condiţii vătămătoare se acordă proporţional cu timpul lucrat în astfel de condiţii, la locurile de muncă, fără a depăşi 170 ore în medie, lunar, în program normal de lucru.

Ţinând cont de prevederile legale mai sus invocate şi de faptul că în perioada concediului de odihnă salariatul nu se mai află la locul de muncă expertizat din punct de vedere al condiţiilor deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase, pârâta a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a putea beneficia de aceste sporuri.

Mai mult decât atât, pentru munca prestată în condiţii speciale, sunt acordate zile de concediu suplimentar, astfel încât, acordându-se aceste sporuri şi în perioada concediului ele odihnă ar putea fi asimilată unei duble compensări a condiţiilor speciale de muncă.

În ceea ce priveşte invocarea reclamantului a prevederilor art. 5 din HG nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii de muncă deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, facem precizarea că aceste dispoziţii legale, aşa cum rezultă din însăşi titulatura actului normativ suscitat, se referă la locurile de muncă şi activităţile în care au lucrat cadrele militare/funcţionari publici cu statut special şi încadrarea acestora în condiţii deosebite sau condiţii speciale, adică grupele de muncă I sau II.

Prin urmare, potrivit art. 5 din HG 1294/2001, „perioada în care un cadru militar în activitate, care lucrează în locuri de muncă sau activităţi cu condiţii deosebite, special sau alte condiţii specific, a fost în concediu de odihnă sau în incapacitate temporară de muncă, se consider timp în care activitatea s-a desfăşurat în condiţiile locului de muncă în care a lucrat la data ivirii situaţiilor respective.”

Raportat la aceste prevederi legale, pârâtul a învederat că încadrarea perioadei de muncă a cadrelor militare în activitate în condiţii deosebite, speciale ori alte condiţii, se face în vederea stabilirii drepturilor la pensie, iar nu în vederea stabilirii ori remunerării suplimentare a funcţionarilor publici cu statut special.

Pârâtul a menţionat că reclamantul a invocat în susţinerea cererii o adresă a Ministerului Justiţiei înregistrată sub numărul 70479/09.09.2015. Acesta constituie o informare pe care Serviciul comunicare şi informaţii publice din cadrul M.J. a crezut de cuviinţă să o transmită organizaţiei sindicale, fără ca acest document să fie asumat de ordonatorul principal de credite.

Procedând la examinarea cererii reclamantului prin prisma susţinerilor părţilor şi în lumina întregului material probatoriu administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa constată următoarele:

Reclamantul ………este încadrat la Penitenciarul …….în funcţia de şef de secţie deţinere interioară de la data de 01.11.2007, fiind funcţionar public cu statut special potrivit Legii nr. 293/2004 republicată privind Statutul Funcţionarilor Publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Deşi cu adresa nr. … reclamantul a solicitat pârâtului să-i recalculeze indemnizaţiile de concediu de odihnă pentru anii 2016, 2017, 2018 şi în continuare prin includerea în indemnizaţia de concediu a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă, pârâtul a refuzat, apreciind că aceste sporuri nu trebuie incluse.

În drept, instanţa reţine că în cauză sunt incidente următoarele dispoziţii legale, aşa cum au fost invocate de ambele părţi:

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 republicată, privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate fac parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului şi constituie, în sensul prezentei legi, sistemul administraţiei penitenciare, potrivit art. 87 din legea amintită, Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare beneficiază în continuare de drepturile dobândite anterior, precum şi de cele care vor fi stabilite pentru personalul din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, iar potrivit art. 89 Dispoziţiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii.

Potrivit art. 36 din acelaşi act normativ, funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul la: a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, precum şi premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit; (...) e) concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite şi concedii fără plată, în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit art. 150 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii, Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, în vigoare până la data de 30.06.2017, Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de următoarele sporuri, în funcţie de condiţiile de muncă: a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; b) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, aceste dispoziţii fiind preluate în integralitate în cuprinsul art. 12 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 153/2017, Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de următoarele sporuri, în funcţie de condiţiile de muncă: a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; b) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15%) din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

Prin HG nr. 1946/2004, privind condiţiile în baza cărora funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite şi concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare, a fost reglementat modul de acordare a concediului de odihnă plătit precum şi concediul de odihnă suplimentar ce se acordă pentru desfăşurarea activităţii în condiţii deosebite-vătămătoare, grele sau periculoase, ori în locuri de muncă în care există astfel de condiţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din HG 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate. Perioada în care un cadru militar în activitate, care lucrează în locuri de muncă sau activităţi cu condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii specifice, a fost în concediu de odihnă sau în incapacitate temporară de muncă se consideră timp în care activitatea s-a desfăşurat în condiţiile locului de muncă în care a lucrat la data ivirii situaţiilor respective.

În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 4 al. 1 din Ordinul MApN nr. M123/23.12.2015 care stabileşte că Perioadele în care personalul militar se află în incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă anual, concediu de odihnă suplimentar, se consideră ca fiind lucrate în condiţiile locului de muncă în care cei în cauză şi-au desfăşurat activitatea la data ivirii acestor situaţii.

De asemenea, art. 38 alin. (1) din OG 64/2006 stabileşte că Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detaşare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum şi învoiri plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

Referitor la dispoziţiile băneşti pe perioada concediului de odihnă, art. 38 alin. 1 din OG nr. 64/2006 stabileşte că „Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detaşare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum şi învoiri plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii”.

Pârâtul nu a contestat că reclamantul beneficiază de sporurile prevăzute de lege, respectiv sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare şi sporul pentru condiţii grele de muncă, dar a apreciat că acestea nu se includ în indemnizaţia de concediu aşa cum prevede art. 38 alin. 1 din OG nr. 64/2006 pe motiv că reclamantul beneficiază, pentru că îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase şi vătămătoare şi în condiţii grele de muncă, de un concediu suplimentar conform art. 13 al.1 din HG nr. 1946/2004 modificată şi completată prin HG nr. 1362/2009 care prevede că „În afara concediului de odihnă prevăzut la art. 1, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase – ori în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit legii, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată cuprinsă între 3 şi 14 zile calendaristice.”

Sub acest aspect instanţa constată că dreptul la concediu de odihnă suplimentar este prevăzut de dispoziţiile art. 13 al. 1 din HG nr. 1946/2004 şi respectiv HG nr. 1362/2009, iar includerea sporurilor de care beneficiază funcţionarul public în drepturile băneşti cuvenite pe perioada concediului de odihnă şi dispoziţiile legale menţionate nu se exclud unele pe altele.

De altfel şi domeniul de reglementare este  diferit, respectiv durata concediului de odihnă plătit la care se adaugă un concediu suplimentar pe de o parte şi pe de altă parte drepturile băneşti cuvenite pe durata concediului de odihnă plătit inclusiv cel suplimentar.

În acest sens sunt şi dispoziţiile HG nr. 1946/2004 în baza cărora a fost emis Ordinul ministrului justiţiei 399/C/2007- Pct.26.1 „prin drepturi băneşti avute se înţeleg indemnizaţiile şi sporurile care nu se plătesc în raport de timpul efectiv lucrat pe baza unor pontaje întocmite în acest sens, cu excepţia situaţiei în care persoanele respective se află în delegare şi sunt detaşate şi (desfăşoară activităţi în locuri pentru care se află astfel de sporuri şi indemnizaţii)”.

Este adevărat că prin Anexa 5 la O.M.J. 399/C/2007, respectiv, pct. 15. (1), se stipulează că sporul pentru munca în condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase sau condiţii vătămătoare se acordă proporţional cu timpul lucrat în astfel de condiţii, la locurile de muncă, fără a depăşi 170 ore în medie, lunar, în program normal de lucru.

Faptul că sporul se acordă proporţional cu timpul lucrat în astfel de condiţii, nu înseamnă că sporul astfel acordat reclamantului nu poate fi inclus în drepturile băneşti cuvenite pe perioada concediului de odihnă potrivit art. 38 al. 1 din OG nr. 64/2006 care prevede că funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor primesc pe timpul concediului de odihnă salariile de bază şi celelalte drepturile băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

Ori cele două sporuri pretinse de reclamant sunt dintre cele care beneficiază potrivit legii. Normele de aplicare ale OG nr. 64/2006 respectiv O.M.J. nr. 399/C/2007-Pct. 26.1, defineşte sintagma „drepturile băneşti avute” şi nu sintagma ”sporuri de care beneficiază”, deci nu se referă la cele două sporuri menţionate de reclamant.

Astfel, potrivit Pct. 26.1 din O.M.J. nr. 399/C/2007 ”prin drepturi băneşti avute se înţeleg indemnizaţiile şi sporurile care nu se plătesc în raport de timpul efectiv lucrat pe baza unor pontaje întocmite în acest sens, cu excepţia situaţiei în care persoanele respective se află în delegare şi sunt detaşate şi desfăşoară activităţi în locuri pentru care se află astfel de sporuri şi indemnizaţii”.

Atât timp cât există reglementări legale distincte, nu se poate susţine ideea unei duble compensări a condiţiilor speciale de muncă, aşa cum eronat a considerat pârâtul.

De asemenea, eronată este şi aprecierea pârâtului potrivit cu care prevederile art. 5 din HG nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii de muncă deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, se referă la grupele de muncă I şi II, instanţa constată că această apreciere excede obiectului dedus judecăţii, în cauză pretenţiile reclamantului fiind reglementate de art. 38 al. 1 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, care este lege specială.

În cauză, instanţa va avea în vedere şi jurisprudenţa CJUE invocată de reclamant, respectiv cauza C-155/10, Williams şi alţii versus British Airways plc, în context existând practică judiciară extinsă precum cauza C-471/08 Parviainen şi cauza C-194/08 Gassmayr. Aceste cauze au dus, de altfel, şi la modificarea Codului muncii faţă de forma iniţială, respectiv actualul articolul 150, cu incidenţă pe indemnizaţia şi sporurile ce se iau în considerare la acordarea concediului de odihnă.

Astfel, expresia „concediu anual plătit”, în accepţiunea Curţii, semnifică faptul că „pe durata concediului anual, în sensul acestei directive, remuneraţia trebuie menţinută şi că, altfel spus, lucrătorul trebuie sa primească remuneraţia obişnuită pentru această perioadă de repaus (pct. 19). Astfel, obiectivul cerinţei de a plăti acest concediu este acela de a pune lucrătorul, în timpul concediului menţionat, într-o situaţie care este, în ceea ce priveşte salariul, comparabilă cu perioadele de muncă (pct. 20). (...) rezultă din cele ce precedă ca remuneraţia plătită pentru concediul anual trebuie calculată, în principiu, astfel încât să corespundă remuneraţiei obişnuite primite de lucrător. Rezultă de asemenea că o indemnizaţie a cărei valoare permite numai excluderea oricărui risc apreciabil ca lucrătorul să nu îşi efectueze concediul nu este suficientă pentru a satisface cerinţele dreptului Uniunii (pat. 20).

În consecinţă, pentru considerentele mai sus expuse, instanţa va admite ca fondată acţiunea formulată de reclamantul … împotriva … şi va dispune obligarea pârâtului să recalculeze indemnizaţiile (drepturile salariale) de concediu de odihnă pentru anii 2016, 2017 şi 2018 şi pe viitor pe perioada raporturilor de muncă, prin includerea în indemnizaţia de concediu a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă. Totodată va obliga pe pârât să calculeze şi să plătească reclamantului diferenţele salariale dintre indemnizaţia de concediu plătită şi cea cuvenită potrivit prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei de la data scadentă fiecărei indemnizaţii până la data efectuării plăţii.”

2. Împotriva sentinţei civile …, pronunţată de Tribunalul … a formulat recurs …, încadrat în motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, prin care a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea ca nefondată a acțiunii.

A apreciat că sentința este nelegală şi a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material respectiv a prevederilor art. 38 din Legea nr. 293/2004, art. 150 Codul muncii, art. 23 din OUG nr. 64/2006, OMJ nr. 339/C/2006 şi art. 8 lit. a şi c din HG nr. 281/2003.

A arătat că reclamantul şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile HG nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate. Potrivit acestui text de lege în funcție riscul generat de specificul activităţii militare, locurile de munca sunt clasificate astfel: locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite sunt cele care implică existența unor factori de risc generați de specificul activității militare, cu repercusiuni asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a cadrelor militare; locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale sunt cele care implică existența unor factori de risc ridicat, generați de specificul activității militare, cu repercusiuni grave și ireversibile asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a cadrelor militare; locurile de muncă și activitățile cu alte condiții sunt cele care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieții ori de pierdere a libertății - captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostateci ori alte asemenea situații și pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecție.

A susţinut că împărţirea locurilor de muncă în aceste trei categorii este generată de riscul activității militare, iar legea dispune că pentru munca desfăşurată în astfel de condiții salariatul beneficiază de reducerea vârstei de pensionare, fiind echivalentul grupelor de muncă din legislația anterioară anului 2001.

A precizat că sporurile despre care face vorbire reclamantul potrivit art. 23 din OUG nr. 64/2006, OMJ nr. 339/C/2006 şi art. 8 lit. a şi c din HG nr. 281/2003, sunt sporuri ce se acordă salariaţilor astfel:

1. art. 8 lit. a HG nr. 281/2003 şi pct. 2 al notei la Anexa 9 din hotărâre pentru activitatea desfăşurată în: condiții deosebit de periculoase (secții şi laboratoare HIV SIDA, pneumofitiziologie, necropsie, epidemii deosebit de grave - pesta, poliomielita, holera, variola); condiții periculoase (activitatea cu surse de radiații, activitatea din laboratoarele şi compartimentele de analize medicale bacteriologice, parazitologice, infecto-contagioase); condiții vătămătoare (câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă, laboratoare chimice, foto-chimice, carburanţi, pulberi rezultate din polizare, ascuțire, șlefuire). Sporul de 10% (antena) face parte din categoria sporurilor pentru condiții vătămătoare de muncă.

2. art. 8 lit. c) din HG nr. 281/1993 pentru activitatea desfăşurată în condiții grele de muncă (mediu cu grad ridicat de poluare interioară - aero-microfloră,drojdii, mucegaiuri). Sporul de 15% (praf - aero - microflora) face parte din categoria sporurilor pentru condiții grele de muncă.

A motivat că în art. 8 din HG nr. 281/1993 se stabilește faptul că locurile de muncă, mărimea concretă a sporilor și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor. Potrivit art. 23 OG nr. 64/2006 dispozițiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată ori care se desfășoară în condiții deosebite de muncă, pentru condiții grele de muncă, pentru activitatea desfășurată în schimb de noapte, precum și alte reglementări se aplică și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare

A precizat că pentru aplicarea dispozițiilor OG nr. 64/2006 şi ale HG nr. 291/1993, la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. Prin Anexa nr.5 la O.M.J. nr. 399/C/2007, respectiv, pct. 15.(1), se stipulează că aceste sporuri se acordă proporțional cu timpul lucrat în astfel de condiții, la locurile de muncă, fără a depăși 170 ore în medie, lunar, în program normai de lucru, existența condițiilor deosebite de muncă, vătămătoare, grele sau periculoase se stabilește anual în baza buletinelor de determinare iar alocarea se face prin decizie zilnica pe unitate.

A apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a putea beneficia de aceste sporuri, ținând cont de prevederile legale și de faptul că în perioada concediului de odihnă salariatul nu se mai află la locul de muncă expertizat din punct de vedere al condițiilor deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase.

A considerat că instanța a omis faptul că în speța sunt aplicabile dispozițiile HG nr. 281/1993 şi OMJ nr. 339/2007, deși în întâmpinare în mod expres s-a arătat faptul că plata sporurilor ce fac obiectul prezentei acțiuni se face proporțional cu timpul lucrat în astfel de condiții, la locurile de muncă, fără a depăși 170 ore în medie, lunar, în program normal de lucru.

A arătat faptul că HG nr. 1294/2001 se referă la locurile de muncă și activitățile în care au lucrat cadrele militare/funcționari publici cu statut special și încadrarea acestora în condiții deosebite sau condiții speciale, adică grupele de muncă I sau II, încadrare generată de riscul generat de activitatea militară, în timp ce sporurile solicitate de reclamant au alt temei legal, şi sunt sporuri care sunt acordate pentru anumite condiții de muncă, condiții care se pot regăsi atât în sistemul de ordine publică şi apărare națională, dar şi în alte unități bugetare sau private. Chiar dacă art. 38 din Legea nr. 293/2004 stipulează faptul că „funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pe timpul cât se află în concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii” nu pot fi ignorate şi celelalte dispoziții legale aplicabile în cauză (OG nr. 64/2006, HG nr. 281/1993 şi OMJ nr. 339/2007) şi anume că aceste sporuri se acordă proporțional cu timpul lucrat în astfel de condiții, la locurile de muncă, fără a depăși 170 ore în medie, lunar, în program normal de lucru.

3. Intimatul … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. … pronunțată de Tribunalul … în dosarul nr …

A motivat că în fapt, recurentul reiterează motivele prezentate în fața instanței de fond, care au fost deja tranșate de prima instanță, iar alegațiile din cererea de recurs sunt formale și gratuite.

A susținut că principalul element în susținerea recursului îl constituie invocarea dispozițiilor OG nr. 64/2006 (art. 23 - abrogat), HG nr. 281/1993 (art. 1, 2 și 8 - abrogate) și în special a dispozițiilor OMJ nr. 399/2007.

A precizat că dispozițiile OMJ nr. 399/2007 trebuie analizate în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza căruia au fost emise, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislative pentru elaborarea actelor normative, mai exact față de dispozițiile art. 38 alin. (1) din OG nr. 64/2000 - în vigoare - (Funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii), dispoziții care stabilesc dreptul funcționarilor publici cu statut special de a primi pe perioada concediilor o indemnizație compusă din salariul de bază și celelalte drepturi bănești, inclusiv sporuri.

A invocat că recurentul, cu rea credință, pare a nu înțelege problema juridică ce se pune în cauză, și anume dacă funcționarii publici cu statut special au dreptul la o indemnizație de concediu care să includă respectivele sporuri.

A învederat că recurentul a încercat, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs, de a induce ideea că a solicitat plata sporurilor pe perioada concediilor și nu indemnizația de concediu care să cuprindă respectivele sporuri, raportarea la acestea fiind doar o modalitate de cuantificare a indemnizației de concediu, făcând în mod voit confuzie între salariul cuvenit ca urmare a muncii prestate și indemnizația acordată pe timpul concediilor.

A considerat că motivarea primei instanțe întrunește toate exigențele legale pentru ca raționamentul juridic adoptat în pronunțarea soluției atacate să fie pe deplin lămuritor, iar judecătorul fondului a arătat în detaliu de ce a înlăturat apărările formulate de recurent, iar motivarea Tribunalului Brăila răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă instanțele să-și motiveze deciziile.

4. Pentru soluţionarea cauzei, Curtea a solicitat Penitenciarului Brăila să precizeze perioadele (rezultate din salariile încasate lunar) din anii 2016 - 2018 pentru care reclamantul ... a beneficiat de acordarea celor 2 sporuri cât timp s-a aflat la serviciu, respectiv sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare şi sporul pentru condiții grele de muncă, şi modalitatea de plată şi evidențiere a acestor sporuri.

De asemenea s-au solicitat de la Ministerul Justiției: ordinele emise în baza art. 12 alin. (3) Anexa VII din Legea nr. 284/2010 şi art. 12 alin. (3) Anexa VI din Legea nr. 153/2017 privind locurile, condițiile de muncă şi operațiunile, precum şi procentele de acordare a sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare şi pentru condiții grele de muncă; dacă Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 mai este în vigoare, ce prevederi au fost abrogate, prin care ordine; dacă a fost emis un alt Ordin referitor la aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 din Ordonanța nr. 64 din 30 august 2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.

Prin adresa nr. …, Ministerul Justiției a comunicat că Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 (nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I) a fost emis în temeiul art. 54 din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Legea nr. 462/2006 cu modificările și completările ulterioare. Acest ordin a fost însă în vigoare până în anul 2010, când a fost abrogată expres Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 (inclusiv art. 54 al acestei ordonanțe, care constituia temeiul legal al emiterii normelor metodologice).

A precizat că în urma abrogării actului normativ primar (Ordonanța Guvernului nr. 64/2006), normele subsecvente emise în temeiul acestei ordonanțe au fost abrogate, inclusiv Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007.

A susţinut că Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 a fost în continuare aplicat, producând efecte numai în temeiul unor dispoziții speciale din lege care prevăd expres ultraactivitatea lor pentru o perioadă limitată de timp (exemplu: perioada tranzitorie de aplicare a legilor anuale de salarizare).

Referitor la regulamentul-cadru, menționat de dispozițiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a arătat că acest regulament-cadru nu a fost adoptat încă.

5. Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurentul-pârât, de apărările intimatului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază că recursul este fondat însă numai sub aspectul duratei includerii în indemnizaţia de concediu a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, art. 38 alin. 1 din OG 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, stabileşte că funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detaşare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum şi învoiri plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

Ordinul ministrului justiţiei nr. 399/C/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, invocat de către recurent, a fost abrogat odată cu abrogarea expresă a art. 54 din O.G. nr. 64/2006 prin Lege-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009, în vigoare din 01.01.2010 şi prin urmare susţinerile recurentului bazate pe dispoziţiile acestui act normativ nu pot fi avute în vedere.

Referitor la cererea reclamatului, Curtea reţine faptul că în anul 2016 era în vigoare art. 12 alin. 2 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia: „Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de următoarele sporuri, în funcţie de condiţiile de muncă:

 a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

 b) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

 c) pentru activităţile care solicită o încordare psihică foarte ridicată, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

 (3) Locurile, condiţiile de muncă şi operaţiunile, precum şi procentele de acordare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

Ulterior, prin art. 12 alin. 2 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut că: „(2) Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de următoarele sporuri, în funcţie de condiţiile de muncă:

 a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

 b) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;

 c) pentru activităţile care solicită o încordare psihică foarte ridicată, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

 (3) Locurile, condiţiile de muncă şi operaţiunile, precum şi procentele de acordare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

În concluzie, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil erau îndreptăţiţi să beneficieze de acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă, în condiţiile şi în limitele prevederilor din Regulamentul-cadru elaborat de către ministerul coordonator.

Obiectul acţiunii nu îl reprezintă acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă, ci recunoaşterea acestor sporuri şi în perioada de concediu, prin includerea acestor sporuri în indemnizaţia de concediu.

Aşa cum rezultă din centralizatorul, întocmit de către pârât, cu valoarea sporurilor de care a beneficiat reclamantul în perioada 2016-2018, în toată această perioadă, reclamantul a beneficiat de 10% pentru condiţii vătămătoare de muncă şi 15% pentru condiţii grele de muncă, ceea ce conduce la concluzia că aceste sporuri au avut un caracter permanent, ca şi componentă a drepturilor salariale.

Caracter permanent al unui spor se analizează şi se stabileşte în raport de perioada de timp în care salariatul/funcţionarul prestează munca în condiţiile pentru care se acordă sporul.

Atât art. 89 din Legea nr. 293 din 28 iunie 2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor cât şi art. 200 din Legea nr. 145 din 22 iulie 2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, prevăd în mod expres faptul că dispoziţiile legii se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii.

Articolul 150 din Codul Muncii prevede expres faptul că „(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.

 (2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.”

Prevederile HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, invocate de recurent, nu sunt incidente în cauză având în vedere faptul că atât prevederile referitoare la salariile de bază şi sporuri la salariul de bază cât şi Anexele nr. 1 - 13 au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009.

Prin urmare, reclamantul trebuie să beneficieze pentru perioada concediului de odihnă de o indemnizaţie de concediu care să includă cuantumul sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă.

Sub aspectul duratei includerii pe viitor, în indemnizaţia de concediu, a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă, Curtea constată că această măsură nu poate fi dispusă decât până la schimbarea situaţiei de fapt şi/sau a dispoziţiilor legale incidente, şi nu pe perioada raporturilor de muncă, aşa cum a dispus instanţa de fond.

Acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă nu se poate face decât pentru perioada în care dispoziţiile legale prevăd acordarea acestor sporuri şi cât timp angajatul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de ele.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. 2 C.proc.civ., va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi în rejudecare, va obliga … să recalculeze indemnizaţiile (drepturile salariale) de concediu de odihnă pentru anii 2016, 2017 şi 2018 şi pe viitor pe toată durata raporturilor de serviciu, până la schimbarea situaţiei de fapt şi/sau a dispoziţiilor legale incidente, prin includerea în indemnizaţia de concediu a cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi a sporului pentru condiţii grele de muncă. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Domenii speta

Spete similare