Procedura insolvenţei. Cerere de sesizare din oficiu a judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar pentru motive temeinice.

Domeniu asociat: Faliment

Procedura insolvenţei. Cerere de sesizare din oficiu a judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar pentru motive temeinice.

Sesizarea  judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar ține de propria evaluare a judecătorului sindic a unor împrejurări de fapt, într-o marjă largă de apreciere; normele legale în materie nu impun repere în raport de care judecătorul sindic este obligat să se sesizeze.

Pretinsa încălcare a principiilor fundamentale care trebuie respectate de către practicianul în insolvență intră în sfera de atribuții a Instanţei superioare de disciplină a UNPIR, conform art.45 alin.2 lit.a din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.

art.45 alin.1 lit. f din Legea nr.85/2014,

art.28 și art.29 din OUG nr.85/2006,

art.45 alin.2 lit.a din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 21 A din 10.01.2017)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civila sub nr.39466/3/2014, creditorul U C SRL a formulat în temeiul art. 45 alin.1 lit. f) raportat la art. 57 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cerere de sesizare din oficiu a judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar E I SPRL, motivat de existenţa incompatibilităţii şi a conflictului de interese şi pe cale de consecinţă numirea în cauză a unui nou administrator judiciar. Totodată, s-a solicitat anularea tuturor actelor întocmite de administratorul judiciar în această cauză.

 Prin încheierea de şedinţă din data de 19.09.2016, pronunțată în dosarul nr.39466/3/2014, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea de înlocuire a administratorului judiciar E I SPRL, prin sesizare din oficiu.

 Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reţinut ca dispoziţiile art. 45 alin.1 lit. f) raportat la art. 57 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 prevăd doar doua posibilităţi de înlocuire a administratorului judiciar prin dovedirea motivelor temeinice: prin sesizarea din oficiu a judecătorului sindic sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot.

De asemenea, instanţa a reţinut dispozițiile art. 28 alin. (1) din OUG. nr. 86/2006 și a constatat că, în speţă, administratorul judiciar desemnat provizoriu de instanţa la deschiderea procedurii a fost confirmat de către creditori și nu s-a abţinut in cursul procedurii.

In consecinţa, s-a concluzionat că nu a existat o sesizare din oficiu şi nu sunt îndeplinite nici celelalte condiţii legale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel U C SRL prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii sale apelanta a expus situaţia de fapt şi a arătat că soluţia judecătorului sindic nu este motivată, motivele care au dus la convingerea instanţei şi pronunţarea soluţiei de respingere a cererii regăsindu-se într-un singur paragraf. S-a evidenţiat că instanţa nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care le-a prezentat în susţinerea cererii de chemare în judecată. Totodată, s-a susţinut faptul că, din analiza tuturor documentelor depuse de către debitoarea Dinamic Company SRL în susţinerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, se poate observa că administratorul judiciar numit în dosarul nr. 39466/3/2014 a avut calitatea de expert contabil al debitoarei în perioada de 2 ani anterior deschiderii procedurii, toate documentele contabile depuse în susţinerea cererii de deschidere a procedurii fiind semnate de Al.I. în această calitate. A arătat şi faptul că, în cadrul D H SRL, dna. I.A. deţine calitatea de asociat, fiind una şi aceeaşi persoană cu cea desemnată în prezenta cauză ca administrator judiciar.

Au fost citate dispoziţiilor art.4, art.5, art.11 şi art. 12, art. 29, art. 28 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2006, privind organizarea activităţii practicienilor de insolvenţă. S-a precizat că administratorul judiciar care a deţinut calitatea de expert contabil al debitoarei este incompatibil, întrucât a îndeplinit activităţi specifice acestei profesii în anul 2013, deci într-o perioadă de 2 ani anterioară datei deschiderii procedurii de insolvenţă, astfel că la data propunerii efectuate de societatea debitoare practicianul în insolvenţă avea obligaţie de a formula declaraţie de abţinere. S-a mai arătat faptul că acesta deţine concomitent atât calitatea de administrator judiciar al debitoarei D C şi cât şi cea de asociat al creditoarei D H SRL, situaţie ce determină şi existenţa unui conflict de interese. Dubla calitate, cea de reprezentant al debitoarei în procedura insolvenţei şi cea de asociat al creditorului acesteia conduce, în mod evident, la o imposibilitate subiectivă de a apăra deopotrivă interesele ambelor societăţi, precum şi cele ale celorlalţi creditori. Aceasta a fost tocmai raţiunea pentru care legiuitorul a instituit interdicţiei prevăzute de art. 28 alin. 4 din OUG nr. 86/2006, deci obligaţia administratorului judiciar de a se abţine.

S-a concluzionat că, din interpretarea art. 28 şi art. 29 din OUG nr. 86/2006, rezultă că practicianul în insolvenţă aflat în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese are obligaţia legală de a se abţine, iar în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii legale a practicianului în insolvenţă de a formula cerere de abţinere, starea de incompatibilitate, precum şi conflictul de interese ivit constituie motive temeinice pentru a se dispune înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul sindic. S-a arătat că a solicitat instanţei de fond să aibă în vedere că starea de incompatibilitate si conflictul de interese au existat la momentul desemnării sale în calitate de administrator judiciar şi rezultă tocmai din această triplă calitate a d-nei A.I., respectiv de administrator judiciar al debitoarei D C, de expert contabil al aceleiaşi debitoare, cât şi de asociat al creditorului D H SRL. Pe de altă parte, s-a evidenţiat faptul că, în speţă, singura posibilitate de a se pune în discuţie starea de incompatibilitate şi conflictul de interese în care se află administratorul judiciar este reprezentată de formularea unei cereri privind sesizarea din oficiu a judecătorului sindic pentru a se dispune înlocuirea administratorului judiciar, întrucât adunarea creditorilor nu va adopta niciodată o hotărâre în acest sens.

În acest sens, s-a subliniat faptul că toate documentele contabile ataşate cererii privind deschiderea procedurii insolvenţei respectiv bilanţ la data de 31.12.2013, contul de profit si pierderi la data de 31.12.2013, situaţia activelor imobilizate la data de 31.12.2013, sunt semnate de dna. A.I. în calitate de expert contabil si poartă stampila Corpului experţilor contabil si contabililor autorizaţi din România (expert contabil A.I.) si nu în calitatea sa de administrator judiciar al debitoarei. În ceea ce priveşte anularea actelor nelegale întocmite de administratorul judiciar în prezenta procedură, chiar dacă are un caracter accesoriu, s-a arătat că instanţa de judecată nu s-a pronunţat în niciun fel, în dispozitivul încheierii din data de 05.09.2016 neregăsindu-se o soluţie asupra solicitării.

De asemenea, s-a susţinut că, din înscrisurile depuse ataşate cererii, se poate observa că în dosarul de insolvenţă administratorul judiciar a manifestat părtinire atunci când a admis cererile de creanţă formulate de o parte din creditorii aflaţi în grupul de interes al D C, respectiv cele formulate de creditorul D H SRL şi cea formulată de administratorul statutar – P.S.

Referitor la creanţa solicitată D H SRL,  s-a menţionat că, conform clauzelor convenite de părţi, contractul de prestări servicii a avut o valabilitate iniţială de 2 ani, calculaţi de la data de 01.01.2007, respectiv până la data de 01.01.2009. Ulterior durata contractului a fost prelungită până la data de 31.10.2010, iar apoi conform prevederilor aceluiaşi act adiţional s-a prelungit automat cu o perioadă similară de încă doi ani respectiv până la data de 31.12.2012. Or, singura factură depusă de creditoare care se află în perioada de valabilitate a contractului de prestări servii este factura fiscală nr. 106/31.08.2012 cu un rest de plată de 1.704,49 lei, toate celelalte facturi depuse de creditoare în susţinerea cererii de creanţă fiind emise în afara cadrului contractual. Mai mult decât atât, analizând factura fiscală nr. 84 din data de 30.09.2011 emisă de D H SRL se poate observa că acesta reprezintă contravaloarea chiriei pentru vila E S, deci fără nicio legătură cu convenţia intervenită între părţi. Cu privire la creanţa solicitată de P.S., s-a arătat că, analizând cu deosebită atenţie contractele de finanţare încheiate între P.S., în calitate de finanţator şi D C SRL, în calitate de beneficiar, se poate observa că niciunul din împrumuturile contractate prin aceste convenţii nu reprezintă împrumuturi garantate, nefiind însoţite de un drept de ipotecă, de drepturi asimilate ipotecii, sau un drept de gaj asupra patrimoniului debitoarei. În opinia apelantei, din interpretarea art. 5 din Legea insolvenţei reiese că în categoria creditorilor care beneficiază de o cauză de preferinţa nu sunt incluşi decât acei creditori care au garantată creanţa lor împotriva averii debitoarei cu o garanţie reală, mobiliară sau imobiliară, de tipul celor enumerate în mod limitativ de lege, respectiv ipotecă, gaj sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel. Câtă vreme creditorul P.S. nu are constituită nicio garanţie faţă de patrimoniul debitoarei D C SRL în sensul legii insolvenţei, de garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, în mod nelegal administratorul judiciar a dispus înscrierea acestuia în categoria creanţelor garantate în tabelul preliminar al creanţelor.

Nu în ultimul rând s-a evidenţiat că, în cauză este vorba despre un real concurs fraudulos al creditorilor aşa-zis majoritari, care în fapt se află în relaţii strânse cu administratorul judiciar şi care urmăresc realizarea propriilor interese în detrimentul celorlalţi creditori de bună-credinţă şi care se află în situaţia de a nu îşi mai recupera creanţele aflate în dosar, ca urmare o actelor nelegale efectuate de administratorul judiciar, strict în acord cu interesele administratorului statutar.

În drept, apelanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, art. 28, art. 29 din OUG nr. 86/2006 şi prevederile Codului de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.

La data de 17.11.2016, prin Compartimentul Registratură, intimata D C S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că apelanta nu a făcut contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 23.01.2015 de confirmare a administratorului judiciar E I si nici împotriva creanţelor înscrise cu privire la alţi creditori in afara de sine. In aceasta situaţie, s-a arătat că apare ca inadmisibila cererea din prezenta cauza de a se sesiza judecătorul sindic din oficiu cu privire la creanţele unor părţi creditori fata de care apelanta nu a exercitat calea de atac prevăzuta de lege si anume contestaţie la tabelul preliminar de creanţe.

De asemenea, s-a arătat că administratorul judiciar E I SPRL prin asociat coordonator A.I. a respectat întocmai dispoziţiile legale şi procedurale şi in mod expres referitor la creanţe, a făcut verificări şi in baza lor a întocmit tabel preliminar de creanţe, publicat in BPI 1120/20.01.2015. S-a evidenţiat că prin cererea de admitere a creanţei, contestatarul U C SRL a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 513.939,45 lei si penalităţi. Administratorul judiciar, analizând actele depuse de părţi, nu a admis aceasta creanţa întrucât erau numeroase suspiciuni de frauda si plângeri penale formulate. Totodată, s-a susţinut că împotriva Tabelului preliminar de creanţe a formulat contestaţie societatea U C, iar contestaţia ce a făcut obiectul dosarului asociat 39466/3/2014/a3 a fost soluţionară definitiv de Curtea de Apel Bucureşti, care a dispus efectuarea de probe în fața instanţei de fond pentru determinarea valorii creanţei acestei societăţi.

S-a mai arătat faptul că administratorul judiciar E I SPRL prin asociat coordonator A.I. a respectat întocmai dispoziţiile legale si procedurale, in mod expres referitor la creanţele asociatului P.S., a făcut verificări si a înscris acest creditor in baza probelor existente. P.S. a făcut contestaţie iar contestaţia ce a făcut obiectul dosarului asociat 39466/3/2014/a4 si a fost soluţionară definitiv de Curtea de Apel Bucureşti, care a dispus admiterea apelului. S-a apreciat că, având in vedere ca asociatul P.S. si-a exercitat drepturile procesuale si creanţa sa a fost stabilita cu titlu definitiv de către Curtea de Apel, este exclusa orice părtinire a acestuia.

În ceea ce priveşte afirmaţiile contestatoarei referitoare la părtinirea societăţilor in care asociatul P.S. deţine calitatea de asociat, s-a arătat că acestea nu sunt reale si, in plus, contestatoarea nu a înţeles sa le conteste in cadrul unic permis de legea speciala Legea 85/2014, contestaţie la tabel preliminar, astfel încât indicarea lor ca motiv de înlocuire administrator judiciar este o dovada de exercitare cu rea credinţa a drepturilor procesuale.

Referitor la afirmaţiile contestatoarei în ceea ce priveşte părtinirea debitoarei si incompatibilitatea administratorului judiciar întemeiate pe faptul ca I.A. a certificat bilanţul contabil al debitoarei in anul 2014, s-a arătat că debitoarea are ca si administrator judiciar pe E I SPRL, in cadrul căruia I.A. are calitate de asociat coordonator, nu unic. U C nu a făcut contestaţie împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor de numire in calitatea de administrator judiciar, astfel încât a invoca acest aspect, fără suport in realitate, este o alta dovada de exercitare cu rea credinţa a drepturilor procesuale. De asemenea, cauzele de incompatibilitate sunt strict si limitativ prevăzute de legea speciala si nu se încadrează in niciuna dintre situaţiile premise indicate in lege, nefiind probate tezele prevăzute de disp. art. 28 din Ordonanţa Urgenţă 86/2006.

Prin urmare, s-a solicitat să se constate faptul ca administratorul judiciar nu se afla in stare de incompatibilitate si nici de conflict de interese cu debitoarea si certificarea bilanţului s-a făcut pentru o perioada in care creanţele din prezenta procedura de insolvenţă nu erau născute, certificarea bilanţului contabil de către asociatul coordonator, nu de către administratorul judiciar nefiind o operaţiune subiectiva, ci strict matematica si contabila.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Prioritar analizei punctuale a criticilor formulate în cadrul apelului, Curtea găsește necesar a expune punctul său de vedere în legătură cu atribuția judecătorului sindic reglementată de prevederile art.45 alin.1 lit. f din Legea nr.85/2014, respectiv înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. În acest sens, Curtea subliniază că, în opinia sa, art.45 alin.1 stabilește atribuții de natură jurisdicțională care, în anumite cazuri, sunt valorificate și din perspectiva unor chestiuni de oportunitate. Atribuția în legătură cu care a fost formulată cererea apelantei U C SRL derivă din cerința legală generică potrivit căreia, pe parcursul administrării procedurii colective, judecătorul are atribuția să vegheze ca toate actele și măsurile adoptate de administratorul judiciar să se desfășoare cu respectarea nomelor imperative ale legii insolvenței. Legea nu prevede însă cazurile în care se poate dispune înlocuirea practicianului, nici măcar cu titlu exemplificativ, astfel încât se lasă la aprecierea judecătorului sindic acest lucru, doctrina menționând că motivele temeinice ar trebui să reprezinte încălcarea în mod flagrant a prevederilor legale în materie. Pornind de la aceste constatări, Curtea subliniază că sesizarea din oficiu, solicitată în acest caz de către o parte care, potrivit dispozițiilor legale, nu are calitatea procesuală să ceară direct înlocuirea, presupune nemijlocit o evaluare pe baza unor criterii neprestabilite.

În ceea ce privește motivele de apel formulate în cauză, Curtea reține că un prim argument adus cu scopul invalidării hotărârii pronunțate de către judecătorul sindic este reprezentat de lipsa motivelor pe care hotărârea instanței de fond se sprijină.

În legătură cu acest aspect, instanța de apel constată că judecătorul sindic a adoptat soluția în baza unor argumente care, deși succinte, sunt de natură a reflecta raționamentul în baza căruia a fost respinsă cererea; astfel, judecătorul a expus normele de drept incidente cererii, modul de numire și confirmare a administratorului judiciar, modul de soluționare a contestației U C SRL, și a subliniat că desemnarea administratorului judiciar, acțiune în legătură cu care a fost enunțat art.28 alin.1 din OUG nr.86/2006, a fost realizată de către creditori, prin confirmare, împrejurare susținută de procesul verbal al ședinței adunării creditorilor din data de 23.01.2015. Tot astfel, s-a explicat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru înlocuirea administratorului. În aceste condiții, Curtea nu poate concluziona că hotărârea nu răspunde exigenței motivării.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel prin care sunt reiterate argumentele care, în opinia apelantei, ar justifica înlocuirea administratorului judiciar, respectiv pretinsa încălcare a dispozițiilor art.28 și art.29 din OUG nr.85/2006 privind organizarea activității practicienilor de insolvență, raportat la existența unor situații de incompatibilitate determinate de calitatea dnei I.A. de asociat în cadrul D H SRL, Curtea arată că verificarea instanței de apel se circumscrie controlului de legalitate a măsurilor judecătorului sindic. În limitele în care acesta a înțeles să se pronunțe, Curtea reține că instanța de fond nu a găsit oportun să se sesizeze din oficiu, la solicitarea U C SRL, cu privire la necesitatea înlocuirii administratorului judiciar desemnat de creditori în cadrul procedurii, pentru motivele invocate în cerere. Or, sesizarea în discuție, astfel cum s-a arătat în considerente precedente, ține de propria evaluare a judecătorului sindic a unor împrejurări de fapt, într-o marjă largă de apreciere; normele legale în materie nu impun repere în raport de care judecătorul sindic este obligat să se sesizeze. Drept urmare, nici instanța de control judiciar nu poate impune judecătorului sindic să se sesizeze în acest sens și nici nu poate reține o încălcare de către acesta a unor dispoziții legale.

În plus, în acord cu cele susținute în apărare de către intimata debitoare D C SRL, Curtea constată că verificarea incidenței incompatibilităților reclamate punctual de către apelantă, despre care se afirmă că existau chiar la momentul desemnării, putea face obiectul cercetării în cadrul unei contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 23.01.2015 de confirmare a administratorului judiciar, demers judiciar nevalorificat în cauză. Tot astfel, pretinsa încălcare a principiilor fundamentale care trebuie respectate de către practicianul în insolvență, citate de către apelantă, intră în sfera de atribuții a Instanţei superioare de disciplină a UNPIR, conform art.45 alin.2 lit.a din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență. Drept urmare, art.57 alin.4 nu este singura posibilitate de a se pune în discuție starea de incompatibilitate și conflictul de interese.

În ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel, prin care se evocă faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat în nici un fel asupra unei solicitări subsidiare/accesorii, respectiv anularea actelor nelegale întocmite de către administratorul judiciar, Curtea constată că partea se prevalează în mod greșit de calea de atac a apelului, încălcând astfel dispozițiile art.445 din Codul de procedură civilă. Este evident în opinia instanței de apel că motivul vizează omisiunea privind un capăt de cerere accesoriu, situație în care sunt incidente prevederile art.444 alin.1 din Codul de procedură civilă, cu excluderea expresă a posibilității valorificării unei astfel de critici pe calea apelului.

Referitor la argumentele privind creanțele solicitate de către D H SRL și P.S., Curtea subliniază, dând eficiență și apărărilor formulate pe calea întâmpinării, că acestea nu pot reprezenta repere pentru sesizarea din oficiu, în condițiile în care modul în care respectivele creanțe au fost verificate de către administratorul judiciar a putut face obiectul cercetării nemijlocite a judecătorului sindic și a instanței de control judiciar, pe calea contestațiilor.

Drept urmare, Curtea concluzionează că apelul este nefondat, instanța neidentificând o greșită stabilire a situației de fapt ori motive de nelegalitate în ceea ce privește hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic. În aceste condiții, în temeiul art.43 din Legea nr.85/2014 și art.480 din Codul de procedură civilă, apelul a fost respins.

Domenii speta

Spete similare