Procedura insolvenţei

Sumele ce reprezintă obligaţii fiscale neachitate către stat sunt, efectiv, sumele datorate de către debitoare, deoarece sumele care s-au stabilit din oficiu, în mod estimativ, de către creditorul bugetar, nu sunt datorate de către contribuabilii inactivi, cum este cazul debitoarei, astfel că creditoarea trebuia să procedeze din oficiu la desfiinţarea deciziilor de impunere aferente.

Cât priveşte cealaltă componentă a creanţei suplimentare, neînscrisă de lichidator în tabelul suplimentar al creanţelor, se reţine că nici în acest caz nu s-a dovedit, pe de o parte, existenţa creanţei şi, pe de altă parte, faptul că ea este datorată de către creditoare câtă vreme se face vorbire despre faptul că această sumă a fost plătită de către un terţ, în contul debitoarei.

Titlul executoriu care, în opinia creditoarei, dovedeşte existenţa creanţei pretinse, este Decizia de impunere nr. … emisă de creditoare, însă procedura insolvenţei împotriva debitoarei s-a deschis la …, deci la un interval de cca. 6 luni de la emiterea deciziei de impunere. Astfel, această creanţă trebuia declarată în termenul stabilit de lichidator pentru întocmirea tabelului preliminar al creanţelor. Totodată, corecţia plăţilor eronate, stabilită suplimentar prin decizii de impunere emise la … datorită executării silite a unui terţ poprit, nu pot da naştere la o creanţă suplimentară, deoarece aceste sume provin din stingerea eronată a unor impozite şi taxe datorate de către debitoarea în insolvenţă, prin executarea silită a unui terţ poprit.

Prin Decizia civilă nr. 471/A/06.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă a fost respins apelul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 226/16.03.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa mai sus menţionată a fost respinsă contestaţia formulată de … la tabelul suplimentar de creanţe al debitorului ….

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a constatat că prin Sentinţa civilă nr.  … a fost deschisă procedura insolvenţei debitorului, în cauză fiind întocmit tabelul suplimentar de creanţe; la data de .. s-a dispus trecerea debitorului în faliment.

Creditorul … a formulat contestaţie la tabelul suplimentar de creanţe,  solicitând admiterea cererii de înscriere în tabelul suplimentar, cu suma totală de … lei.

În motivare, s-a arătat că, deşi a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe cu suma amintită, practicianul în insolvenţă nu a dat curs solicitării sale.

A susţinut că suma de … lei a rezultat din stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, ca urmare a nedepunerii declaraţiilor fiscale aferente lunilor ianuarie – august 2014, conform art. 83 alin. 4 din OG 85/2003, cu consecinţa stabilirii din oficiu a acestor sume. A precizat că, pentru acea perioadă, declaraţiile au fost depuse de către practicianul în insolvenţă la .., fiind însă depăşit termenul de 60 de zile de la data comunicării deciziilor de impunere din oficiu. A mai arătat că cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare, conform pct. 3 cap. I, anexa 1 a OPANAF nr. 3392/2011.

Referitor la suma de .. lei, a arătat că a fost confirmată de societate la data de …. La data de … a efectuat plăţi eronate pe codul fiscal al debitorului, sume care au stins doar provizoriu obligaţia debitorului, creanţa creditorului-contestator renăscând.

A invocat, în drept, art. 107, 108 din Legea nr. 85/2006.

Practicianul în insolvenţă, prin note de şedinţă, a solicitat respingerea contestaţiei arătând că creanţa de .. lei stabilită din oficiu cuprinde o componentă anterioară deschiderii procedurii şi, deci, trebuia inclusă în declaraţia de creanţă iniţială şi cuprinsă în tabelul preliminar de creanţe şi o componentă ulterioară datei de .. (data deschiderii procedurii), perioadă în care debitorul nu a avut activitate, iar declaraţiile de impunere depuse de practicianul în insolvenţă au fost cu zero lei. A arătat că deşi termenul de 60 de zile pentru depunerea declaraţiilor a fost depăşit, se impunea, totuşi, desfiinţarea deciziei emise din oficiu, care nu corespunde realităţii, cu atât mai mult cu cât organul fiscal nu a făcut dovada comunicării deciziilor de impunere. Referitor la suma de … lei a arătat că plata făcută de terţ urma să stingă o creanţă înscrisă deja în tabelul definitiv, fapt recunoscut de creditorului-contestator, deci o creanţă anterioară deschiderii procedurii. Această creanţă a fost şi a rămas înscrisă în tabelul definitiv, nesuferind nici o modificare.

Având în vedere lucrările prezentului dosar şi ale dosarului de bază nr. …, raportat la prezenta contestaţie, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Creditorul-contestator a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe cu creanţa de … lei, formată din două componente, însă practicianul în insolvenţă nu a înscris această creanţă în tabel.

Raportat la suma de … lei, judecătorul sindic a constatat că creditorul-contestator a solicitat această sumă în urma stabilirii din oficiu a obligaţiilor fiscale pentru perioada ianuarie august 2014; prezenta procedură de insolvenţă a fost deschisă la ….

Judecătorul-sindic a constatat că creditorul a solicitat atât creanţe anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, cât şi ulterioare acestui moment, fără însă a defalca sumele respective.

Cu privire la creanţa anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, judecătorul sindic a constatat că, potrivit art.  3. pct. 16 din Legea nr. 85/2006, tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiţie sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora, în tabel urmând a fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă, iar în cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra şi creanţele născute după deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment.

Apoi, judecătorul sindic a constatat că în dosarul de bază nr. …. nu a fost deschisă procedura simplificată, deci creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei trebuiau cuprinse în tabelul preliminar de creanţe.

Astfel, judecătorul sindic a reţinut că creditorul-contestator nu poate pretinde înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe a unor creanţe anterioare datei de …, aceste creanţe fiind supuse înscrierii în tabelul preliminar de creanţe, eventualele contestaţii vizând acel tabel.

Cu privire la creanţa ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit art. 3. pct. 18 din Legea nr. 85/2006, tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora, în tabel urmând a fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă.

Apoi, a reţinut că creanţele născute ulterior datei de …, data deschiderii procedurii insolvenţei, fac obiectul înscrierii în tabelul suplimentar de creanţe, în măsura în care se stabileşte legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea acestora.

De asemenea, a reţinut că, deschiderea procedurii insolvenţei debitorul nu a mai avut activitate, deci creditorul-contestator nu deţine faţă de debitor creanţe ulterioare deschiderii procedurii, sumele stabilite din oficiu de către creditorul-contestator neavând justificare în fapt.

În ce priveşte pretinsa rămânere definitivă a creanţei stabilite din oficiu de creditorul-contestator, ca urmare a nedepunerii de către debitor a deciziei de impunere în termen de 60 zile de la comunicarea către acesta a deciziei de impunere din oficiu, judecătorul-sindic a reţinut că creditorul-contestator nu a făcut dovada comunicării către practicianul în insolvenţă a deciziilor întocmite de către acesta. Totodată, judecătorul-sindic a apreciat că, în condiţiile speciale ale legii insolvenţei prevalează situaţia reală faţă de o ipotetică creanţă dedusă pe baza unei activităţi inexistente.

Raportat la suma de … lei, judecătorul sindic a reţinut că procedura insolvenţei s-a deschis la .. şi s-a trecut în faliment la …; plata sumei de … lei făcută de către … către creditorul-contestator, în contul debitorului …, a fost făcută la data de .., dată la care se putea stinge eventual o creanţă a creditorului-contestator faţă de debitor, înscrisă în tabelul definitiv de creanţe, însă tabelul definitiv de creanţe nu a fost modificat.

De asemenea, judecătorul sindic a reţinut că creditorul-contestator putea să aibă în vedere această plată ca fiind făcută pentru stingerea obligaţiilor debitorului, născute în procedură şi, prin urmare, să ţină seama de plată la declararea creanţelor ce urmau să fie înscrise în tabelul suplimentar de creanţe, fapt pe care afirmativ l-a făcut. Judecătorul-sindic a constatat însă că, potrivit considerentelor de la punctul anterior, nu se putea stinge ce nu exista.

Prin urmare, a apreciat că restituirea sumei în cauză către terţul plătitor din eroare nu a influenţat tabelul creanţelor din prezenta procedură.

În raport cu aceste considerente care au fost reţinute, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a statuat în sensul celor mai sus menţionate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de .., …, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de .., sub acelaşi număr unic de dosar, …

Apelanta creditoare solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei sale, modificarea tabelului suplimentar al creanţelor debitoarei, în sensul admiterii cererii sale de înscriere în tabelul suplimentar, în calitate de creditor bugetar, pentru suma totală de … lei.

În motivare, apelanta creditoare susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins contestaţia formulată împotriva Tabelului suplimentar, dând, astfel, o sentinţă neîntemeiată; că prima instanţă nu a analizat niciunul din motivele contestaţiei.

Apoi, apelanta creditoare susţine că, întrucât nu a fost înscrisă în tabelul suplimentar al creanţelor, în calitate de creditor bugetar, pentru suma totală de .. lei, deşi a solicitat acest lucru prin declaraţiile de creanţă depuse în data de … (suma de … lei) şi în data de .. (.. lei) la Tribunalul Arad, s-au încălcat prevederile art. 108 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Referitor la suma de .. lei, apelanta creditoare precizează că aceasta a rezultat din stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, ca urmare a nedepunerii declaraţiilor fiscale aferente lunilor ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august 2014, conform prevederilor art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 republicată, actualizată privind Codul de Procedură Fiscală.

Apelanta creditoare menţionează că nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale; în cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67; pentru impozitele, taxele şi contribuţiile administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înştiinţarea pentru nedepunerea declaraţiilor şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în această situaţie.

De asemenea, precizează că deciziile de impunere din oficiu s-au emis conform OPANAF 3392/2011 şi Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursa Cap. II, pct.3, respectiv pentru perioada fiscală pentru care nu au fost depuse declaraţii, prin estimare; comunicarea deciziilor s-a efectuat conform art. 44 din OG nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Apoi, arată că declaraţiile fiscale nedepuse pentru perioada ianuarie - august 2014 au fost depuse de către …, la data de .., fiind depăşit termenul de 60 de zile de la data comunicării deciziilor de impunere din oficiu, conform art. 83 alin. 4 ind. 1 din OG nr. 92/2003 republicată, actualizată privind Codul de Procedură fiscală (ale cărui dispoziţii le enunţă); întrucât contribuabilul nu depune declaraţia validă în termen de 60 zile de la data comunicării, nu s-a procedat la desfiinţarea deciziilor de impunere din oficiu conform pct. 2.6.6 din Procedura privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă; potrivit prevederilor pct. 3 cap. 1, Anexa nr. 1 a OPANAF nr. 3392/2011, Procedura privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursa, cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.

Continuând, apelanta creditoare arată că stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se face în cadrul perioadei de prescripţie şi nu priveşte perioadele pentru care obligaţiile fiscale au făcut obiectul unei inspecţii fiscale; cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare; deciziile de impunere din oficiu nr. …

Referitor la suma de … lei neînscrisă de lichidatorul judiciar în tabelul suplimentar, apelanta creditoare precizează că aceasta reprezintă obligaţia fiscală datorată de către debitoare, stabilită prin Decizia de impunere nr. .. întocmită de .. confirmată de societate la data de ...

Totodată, apelanta creditoare arată că la data .., …, a efectuat două plăţi eronate pe codul fiscal . înregistrată la … sub nr. .., fiind întocmită … potrivit dispoziţiilor art. 114 pct. 4 - 6 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală republicat, actualizat, dispoziţii pe care le enunţă; că plăţile efectuate în data de …… de către … eronat, în contul de TVA al …, respectiv în contul de dobânzi TVA, au stins obligaţiile fiscale datorate de aceasta prin Decizia de impunere nr. ..din ...

De asemenea, apelanta creditoare menţionează că la data de .., prin adresa nr. .., Serviciul … a comunicat obligaţiile fiscale datorate de către debitoare, obligaţii fiscale rămase neachitate după stingerea efectuată în urma plăţilor eronate din data de .., astfel că acestea nu sunt incluse în tabelul privind situaţia cu debitele născute între data deschiderii procedurii insolventei şi data intrării în faliment, respectiv intervalul cuprins între ….

Apoi, menţionează .. nu mai avea calitatea de terţ poprit la data de .., fiind dispusă sistarea executării silite prin decontare bancară a popririi nr. 1… din data de … asupra conturilor deschise de debitoare, prin adresa nr. ...

În continuare, apelanta creditoare arată că la întocmirea declaraţiilor de creanţă la tabelul suplimentar de creanţe, a procedat conform prevederilor art. 177 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 92 / 2003 republicată şi actualizată privind Codul de procedură fiscală, pe care le eununţă.

Astfel, menţionează că s-a solicitat înscrierea la masa credală a obligaţiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. … întocmită de …., pentru suma totală de .. lei.

Precizează că decizia de impunere a fost comunicată atât contribuabilului, cât şi administratorului judiciar …., la finalizarea inspecţiei fiscale care a fost ulterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei şi debitate în evidenţa analitică pe plătitor ulterior datei de deschidere a procedurii insolvenţei.

Apelanta creditoare enunţă dispoziţiile art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere cele arătate mai sus şi raportat la prevederile legale incidente în cauză şi la faptul că aceste sume provin dintr-un control fiscal finalizat ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, solicită ca aceste sume să fie trecute sub condiţie în tabelul suplimentar de creanţe, de către lichidatorul judiciar.

În drept, invocă dispoziţiile art. 2328 şi art. 2333 C. Civil; art. 85, art. 110, art. 111 şi art. 230 din O.G. nr. 92/2003; art. 466 si art. 480 alin. 2 C.pr.civ.

Solicită aplicarea art. 223 alin. 3 C.pr.civ. în cazul de neprezentare.

Menţionează că, potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 229 C. pr. fiscală este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

Intimata debitoare prin administrator judiciar … nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând apelul de faţă, prin prisma criticilor formulate de apelantă, Curtea constată că acesta este nefondat,  judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

Astfel, Curtea reţine că, în speţă, creditoarea … a formulat contestaţie împotriva neînscrierii unei creanţe în sumă totală de … lei, în tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei ….

Judecătorul sindic a respins această contestaţie, motivând faptul că sumele din care se compune pretinsa creanţă nu sunt datorate de către debitoare, căci prima sumă componentă a acestei creanţe, şi anume … de lei, reprezintă obligaţii fiscale stabilite din oficiu, dar care nu sunt datorate, deoarece debitoarea era inactivă pe perioada vizată, iar suma de … de lei reprezintă o plată făcută de către un terţ, …, în contul debitoarei, la data de .., dată la care se putea stinge, eventual, o creanţă a creditoarei faţă de debitoare, în tabelul definitiv de creanţe, însă tabelul definitiv de creanţe nu a fost modificat.

Totodată, creditoarea apelantă putea să aibă în vedere această plată, ca fiind făcută pentru stingerea obligaţiilor debitoarei, născute în procedură şi avute în vedere la declararea creanţelor înscrise în tabelul suplimentar de creanţe, însă creditoarea nu a procedat în acest mod şi, de asemenea, nu a dovedit că o astfel de creanţă pretinsă există în realitate.

În apelul formulat împotriva respingerii contestaţiei, creditoarea a invocat aceleaşi aspecte ca şi în contestaţie, arătând cum s-a stabilit din punctul său de vedere faptul că debitoarea datorează o creanţă suplimentară de … de lei, susţinând că ea se compune din următoarele sume: suma de … de lei care reprezintă obligaţii fiscale datorate de debitoare în baza stabilirii din oficiu a impozitelor, taxelor şi altor contribuţii datorate bugetului statului şi suma de .. de lei ce reprezintă o plată făcută de către un terţ în contul sumelor datorate de către debitoare.

Cu privire la prima sumă, de .. de lei, creditoarea arată că s-a stabilit din oficiu ce impozite şi taxe ar datora debitoarea ca urmare a nedepunerii de către aceasta a declaraţiilor fiscale aferente lunilor ianuarie – august 2014, conform art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Curtea constată că aceste obligaţii fiscale stabilite din oficiu nu sunt, de fapt, datorate, deoarece, aşa cum recunoaşte şi creditoarea în cuprinsul apelului, stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se face în cadrul contribuabililor inactivi, atâta timp cât se găsesc în această situaţie, ori debitoarea aflată în insolvenţă nu a avut activitate, fiind un contribuabil inactiv, motiv pentru care creditoarea trebuia să procedeze la desfiinţarea din oficiu a deciziilor de impunere.

Creditoarea motivează că nu a procedat din oficiu la desfiinţarea acestor decizii de impunere, căci putea face acest lucru doar dacă debitoarea ar fi depus declaraţiile fiscale aferente perioadei ianuarie – august 2014, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziilor de impunere din oficiu. Cu toate acestea, chiar în cuprinsul apelului creditoarea recunoaşte că debitoarea, prin administrator judiciar …, respectiv prin reprezentantul acesteia, …, a depus respectivele declaraţii fiscale la .., însă susţine că aceste declaraţii au fost depuse cu depăşirea termenului de 60 de zile arătat mai sus.

Curtea constată că această depăşire a termenului de 60 de zile de la comunicarea deciziilor de impunere nu a fost dovedită nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel, căci nu există la dosar dovada comunicării către lichidator a deciziilor de impunere din oficiu, pentru a se stabili data de la care începe să curgă termenul de 60 de zile şi pentru a se verifica dacă acest termen a fost sau nu depăşit.

Concluzionând, Curtea constată că ceea ce nu s-a dovedit pe parcursul judecării cauzei de faţă este faptul că sumele ce reprezintă obligaţii fiscale neachitate către stat sunt, efectiv, sumele datorate de către debitoare, deoarece sumele care s-au stabilit din oficiu, în mod estimativ, de către creditorul bugetar, nu sunt datorate de către contribuabilii inactivi, cum este cazul debitoarei, astfel că creditoarea trebuia să procedeze din oficiu la desfiinţarea deciziilor de impunere aferente.

Cât priveşte cealaltă componentă a creanţei suplimentare, solicitată de către creditoare, şi anume suma de … de lei, de asemenea, neînscrisă de lichidator în tabelul suplimentar al creanţelor, se reţine că nici în acest caz nu s-a dovedit, pe de o parte, existenţa creanţei şi, pe de altă parte, faptul că ea este datorată de către creditoare câtă vreme se face vorbire despre faptul că această sumă a fost plătită de către un terţ, în contul debitoarei.

Titlul executoriu care, în opinia creditoarei, dovedeşte existenţa creanţei pretinse, este Decizia de impunere nr. .. emisă de creditoare, însă procedura insolvenţei împotriva debitoarei s-a deschis la …, deci la un interval de cca. 6 luni de la emiterea deciziei de impunere. Astfel, această creanţă trebuia declarată în termenul stabilit de lichidator pentru întocmirea tabelului preliminar al creanţelor, neavând relevanţă cu privire la declararea în termen a creanţei, împrejurarea că o terţă societate, respectiv …, a efectuat o plată din eroare în contul acestei creanţe, la cca. 1 an şi 10 luni de la emiterea acestei decizii de impunere şi comunicarea ei către debitoare. Totodată, corecţia plăţilor eronate, stabilită suplimentar prin decizii de impunere emise la .. datorită executării silite a unui terţ poprit, nu pot da naştere la o creanţă suplimentară, deoarece aceste sume provin din stingerea eronată a unor impozite şi taxe datorate de către debitoarea în insolvenţă, prin executarea silită a unui terţ poprit, ….

Aşadar, plata efectuată din eroare de către acest terţ la … trebuia să aibă drept efect stingerea creanţei înscrise deja în tabelul definitiv de creanţe, având în vedere că la … această creanţă achitată din eroare era declarată şi înregistrată deja în tabelul definitiv de creanţe, motiv pentru care operaţiunea de corecţie a plăţilor nu putea genera impozite şi taxe suplimentare, în suma pretinsă de către creditoarea apelantă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în speţă nu s-au identificat motive care să determine schimbarea în tot sau în parte a hotărârii apelate, în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul.

Domenii speta

Spete similare