Procedura insolvenţei

Sentinţă civilă 15 din 17.11.2018


În concepţia reglementării cuprinse la art. 23 din aceeaşi lege, priveşte posibilitatea acordată numai practicianului în insolvenţă de a desemna anumite persoane, de specialitate, în scopul îndeplinirii propriilor atribuţii, în derularea procedurii.

Prin Decizia civilă nr. 48/R/26.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă în dosarul nr….a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 15/17.01.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul  nr. … având ca obiect contestaţie împotriva măsurilor administratorului/lichidatorului judiciar, fiind reţinute următoarele considerente:

 Prin sentinţa recurată Tribunalul Arad  a respins contestaţia formulată de creditorul Cab. Ind. Av. (…), în contradictoriu cu debitorul  în faliment împotriva măsurii rezilierii contractului de asistenţă juridică seria B, nr. 723982/10.10.2012, începând cu data de 10.05.2017.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a reţinut, în esenţă, că neaprobarea contractului pentru perioada ulterioară datei de 10.05.2017, are atât semnificaţia încetării efectelor unui contract încheiat  provizoriu sau sub condiţia ratificării dar neratificat decât condiţionat, asemănător  unei rezilieri, cât şi a constatării implicite a nulităţii contractului pentru perioada ulterioară datei de 10.05.2017, deci că pentru perioada ulterioară, nu mai produce efecte şi a respins contestaţia, fără a se aduce atingere drepturilor creditorului-contestator, aferente serviciilor juridice prestate ulterior datei de 10.05.2017, însă ca şi drepturi extracontractuale, contractul putând eventual constitui bază comparativă de apreciere a contravalorii acestor servicii dar a subliniat şi că mandatele date creditorului-contestator de către practicianul în insolvenţă, pentru cauze ulterioare datei de 10.05.2017, se referă în concret la unele cauze şi nu la un ansamblu de cauze şi nu pot constitui temei de ratificare pentru acea perioadă a contractului.

Faţă de cele reţinute judecătorul-sindic a respins contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat recurs, creditoarea Cab. Ind. Av. (…)prin care a solicitat admiterea recursului, în baza art.8, coroborat cu art.312 alin,3 V.Cpc., iar pe fond, conform art.21 coroborat cu art.24 din Legea 85/2006, a solicitat admiterea contestaţiei împotriva măsurii rezilierii contractului de asistenţă juridică seria B nr.723982/10.10.2012, începând cu data de 10.05.2017 conform notificării trimise pe e-mail în data de 02.11.2017, prin adresa nr.1372/01.11.2017, întocmită de Consorţiul format din Expert S.P.R.L. şi Casa de Insolvenţă Transilvania Filiala Timiş S.P.R.L., desemnat în calitate de lichidator al debitoarei şi să se constate că măsura respectivă nu poate opera decât pentru viitor, nu pentru trecut, data de la care operează şi îşi produce efectele fiind 02.11.2017 şi nu 10.05.2017, când s-a intrat în faliment, conform art.86 alin.l lit.b din Legea 85/2006.

În motivarea recursului, s-a arătat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală, instanţa s-a aflat într-o confuzie totală cu ratificarea în baza art.23 şi art.49 alin.2 din Legea 85/2006, că a solicitat introducerea pe ordinea de zi a punctului 3 a fost recurentul-creditor, prin adresa din 23.10.2017, dar prin care s-a solicitat recunoaşterea  contractului ca făcând parte din actele întocmite conform art.23 din Legea 85/2006, şi nu s-a indicat art.49 alin.2 din Legea 85/2006.

În aceste condiţii, în Adunarea Creditorilor din 01.11.2017 creditorii au votat ratificarea contractului conform art.23. Apoi, raportat la dispoziţiile art.49 alin.2 din Legea 85/2006, acestea nu s-ar aplica, întrucât asistenţa juridică pentru o societate, este o activitate ce se înscrie în activităţile curente, normale pentru menţinerea activităţii zilnice, fiind vorba atât de verificarea legalităţii tuturor actelor juridice în care societatea semnează, dar şi reprezentativitatea în faţa instanţelor, fie în apărarea drepturilor societăţii, fie pentru a obţine anumite drepturi pentru societate, înscriindu-se clar în dispoziţiile art.49 alin. l din Legea 85/2006, deci nefiind o activitate deosebită, ce necesită, aprobare conform art.49 alin.2 din Legea 85/2006.

Nici din punct de vedere al valorii, contractul acesta nu necesita o aprobare specială, fiind vorba de 2000 euro+TVA, pe luna, în condiţiile în care societatea avea rulaje de milioane de euro pe luna, suma negrevând în niciun fel patrimoniul societăţii.

Referitor la perioada validată, faţă de apărările invocate în întâmpinare de lichidator, s-a precizat că, acesta este culpabil pentru inducerea în eroare a creditorilor care au participat şi votat ca respectivul contractat ar fi fost valabil pana la data de 10.05.2017, când s-a trecut la faliment, contrar art.13 din Legea 85/2006, ei neavând cunoştinţa că acest contract a fost îndeplinit şi după data de 10.05.2017 şi nici nu aveau cunoştinţele juridice privind modalitatea de reziliere a acestor contracte, conform art.86 alin.l lit.b din Legea 85/2006, aceste informaţii aflându-le chiar de la participantul la vot.

S-a susţinut că, prin înscrisurile depuse la dosar, s-a dovedit prestarea de activităţi de avocatura şi după data de 10.05.2017, lichidatorul având cunoştinţa despre acest aspect, respectiv s-a reprezentat societate în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Mehedinţi şi Bucureşti, enumerând activitatea desfăşurată.

În opinia recurentei, susţinerile că acest contract a fost încheiat de societate prin administratorul special, fără ca administratorul judiciar, la cel moment să aibă cunoştinţă, sunt  neadevărate, deoarece, renegocierea din punct de vedere al cuantumului onorariului, s-a făcut cu consorţiul, întrucât vechiul contract a fost reziliat, fiind considerat prea oneros, iar pe toată procedura s-a avut împuternicirea administratorilor judiciari pentru reprezentarea acestora în dosare în care societatea era parte, exprimata în mod clar, explicit prin adrese trimise în toate dosarele, acesta fiind şi motivul pentru care s-a solicitat încadrarea creanţei în dispoziţiile art.23 din Legea 85/2006.

Pe lângă acest aspect, pur legislativ şi procedural, s-a menţionat că acest contract de asistenţă juridică cu plata lunară, s-a desfăşurat şi după deschiderea falimentului în 10.05.2017, societatea debitoare fiind reprezentată în mai multe dosare aflate pe rolul Tribunalului Mehedinţi şi la instanţele din Bucureşti, așa cum s-a menţionat mai sus şi s-au depus înscrisuri doveditoare la dosar, lichidatorul având cunoştinţa despre acest aspect, deci s-au prestat serviciile de asistenţă juridică şi după deschiderea falimentului în 10.05.2017.

Consorţiul format în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a încheierii primei instanţe.

Raportat la susţinerile contestatoarei, s-a susţinut că punctul 3 de pe ordinea de zi a fost următorul: ratificarea contractului de asistenţă juridică Seria B 723983/2012 încheiat între C.I.Av (…), fără a fi indicat în convocator art. 23 din legea 85/2006.

Concluzia Adunării a fost că se aprobă ratificarea contractului de asistenţă juridică, doar până la data intrării debitoarei în faliment, de creditorii care deţin un procent de 94,80% din creditorii care şi-au exprimat votul pentru această adunare. Prin urmare, intimata a trimis notificare de reziliere. Însă, având în vedere faptul că acest contract nu a fost valabil încheiat înainte de Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 01.11.2017, aşa cum în mod corect reţine Judecătorul Sindic prin Sentinţa civilă nr. 15/l7.0l.2018, intimata a considerat că e vorba de regimul juridic al unui contract încheiat sub rezerva aprobării/ratificării/anulării ulterioare, care a fost ratificat doar pentru o perioadă de timp.

Cu privire la susţinerile contestatoarei că lichidatorul judiciar este culpabil pentru inducerea în eroare a creditorilor care au participat şi au votat şi totodată, şi a faptului că, creditorii, nu aveau cunoştinţe juridice privind modalitatea de reziliere a acestor contracte, s-a arătat că aceste susţineri sunt tendenţioase, neexistând nicio dovadă cu privire la aşa zisa culpă invocată, mai ales că votul creditorului bugetar a fost primit prin corespondenţă, neavând cum să influenţele votul acestui creditor care nu a participat efectiv la şedinţa Adunării Creditorilor.

Raportat la susţinerile contestatoarei, şi anume că a prestat activităţi de avocatură şi după data de 10.05.2017, s-a arătat faptul că aceasta nu face dovada în nici un fel că a continuat să reprezinte societatea.

Examinând calea de atac promovată de recurentă prin prisma motivelor invocate în scris de aceasta, Curtea reţine următoarele:

Recurenta apreciază că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza apreciind că temeiul de drept este cel reglementat de disp. art. 46 şi urm., din L. nr. 85/2006, când, în fapt, aceasta era întemeiată pe prevederile art. 23.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că, în concepţia reglementării cuprinse la art. 23 din aceeaşi lege, priveşte posibilitatea acordată numai practicianului în insolvenţă de a desemna anumite persoane, de specialitate, în scopul îndeplinirii propriilor atribuţii, în derularea procedurii.

Astfel, textul de lege limitează acest drept şi îl conferă doar practicianului în insolvenţă, arătând, textual că: „În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate”.

Faptul că numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor (iar nu adunării creditorilor direct), nu poate conduce la concluzia greşită la care ajunge recurenta, respectiv că acelaşi regim juridic se aplică şi contractului pe care îl invocă, câtă vreme acesta a fost încheiat cu administratorul special, ca reprezentant al debitoarei.

De asemenea, calificarea cererii ca act încheiat după deschiderea procedurii de către administratorul special, aşa cum a procedat instanţa de fond, este întemeiat corect pe dispoziţiile art. 46 şi 49 din L. nr. 85/2006. Aceasta deoarece, în raport de stadiul procedurii şi de data încheierii contractului, după 12.05.2012, contractul de asistenţă juridică seria B, nr. 732982/10.10.2012, nu a fost semnat şi de către practicianul în insolvenţă, ci de administratorul special.

De asemenea, creditoarea nu face nici dovada faptului că, în speţă, ar fi un contract ce se poate încadra în categoria activităţilor curente ale debitoarei, susţinând doar că, şi faţă de valoare şi raportat la sumele rulate de către debitoare, nu erau necesare aprobări. Textele menţionată statuează diferit, însă.

Apoi, trecerea la faliment, la data de 10.05.2017, a atras şi ridicarea dreptului de administrare a administratorului special, iar creditorii au ratificat contractul de asistenţă juridică, doar până la data menţionată, dar nu şi după această dată.

De asemenea, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, exprimarea practicianului în insolvenţă potrivit căreia contractul a fost reziliat începând cu data de 10.05.2017 şi temeiul invocat de acesta nu subzistă, în realitate fiind vorba de regimul juridic al unui contract încheiat sub rezerva aprobării/ratificării/anulării ulterioare, care, însă, a fost ratificat doar pentru o perioadă de timp.

În fine, cu privire la susţinerile creditoarei recurente referitor la prestarea serviciilor sale ulterior perioadei pentru care a fost ratificat, contestaţia este greşit îndreptată faţă de măsurile luate de lichidator, câtă vreme acesta nu a făcut altceva decât să ia act de hotărârea creditorilor. Însă, aşa cum a subliniat prima instanţă, faptul că rezilierea s-a făcut retroactiv, iar creditoarea a îndeplinit unele atribuţii specifice, ulterior datei de 10.05 2017, nu afectează drepturile creditoarei născute după această dată, iar modul de plată al acestora urmează să fie stabilit în raport de art. 64, alin. 6 din L. nr. 85/2006, aspect care nu face obiect al prezentului litigiu.

Totodată, art. 86, alin. 1, lit. b nu este aplicabil speţei, având în vedere modul şi data încheierii contractului, iar faptul că practicianul în insolvenţă ar fi confirmat mandatul creditoarei pentru a putea reprezenta debitoarea, punctual, nu este de natură a echivala recunoaşterea reprezentării - în unele cauze, cu însuşirea efectelor întregului contract. De altfel, chiar dacă aceasta ar fi situaţia contractului, creditorii sunt cei care îl pot, sau nu, ratifica, ori aproba, după caz.

Fără a mai dezvolta faptul că art. 49 din lege prevede, în situaţia depăşirii limitelor desfăşurării activităţilor curente, obligativitatea autorizării, în exercitarea atribuţiilor de supraveghere, de către administratorul judiciar, urmată de convocarea unei şedinţe a comitetului creditorilor, în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia, cerere care, în speţa de faţă, nu s-a făcut dovada că ar  exista, iar termenul este cu mult depăşit, astfel că, pentru aceste motive, Curtea, în raport de dispoziţiile art. 312 Cpc., a respins recursul.

Domenii speta