Anulare act

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarea situaţie de fapt:

Prin acţiunea înregistrată la data de 22.04.2016 reclamantul C L  C V S a chemat în judecată pe pârâtul D M pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a contractului nr., nulitatea art.3.1 si art.4.1 lit.b si d.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că între C L V S şi pârâtul D M s-a încheiat contractul nr. în conformitate cu OUG 168/2001, având ca obiect atribuire directă a adăposturilor dezafectate. În acelaşi contract, valoarea stabilită de atributor era de 1596260 lei vechi, comodatul fiind încheiat pe o durată de 5 ani. Prin art.3.3 coroborat cu art.4.1 lit.b şi d, atribuitorul se obliga ca la expirarea contractului să vândă beneficiarului, în baza opţiunii acestuia, imobilele respective, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea acestora. Prin decizia Curtii Constituţionale nr.984/08.07.2010 , art.7 alin 1 din OUG 168/2001 care reglementa vânzarea imobilelor cu destinaţie zootehnică şi care a fundamentat contractul respectiv, a fost declarat neconstituţional.

Mai arată reclamanta că este incident motivul de nulitate absolută reprezentat de cauza ilicită, datorită fraudării legii în vigoare la data încheierii contractului, respectiv a lipsei consimţământului valabil exprimat de CL, faţă de asumarea de către atribuitor a obligaţiei de a vinde imobilele obiect al contractului la un preţ derizoriu.Clauza privind obligaţia de a vinde la un anumit preţ, prin atribuire directă, este în dezacord cu legea organică nr.215/2001, care prevede că vânzarea unui bun din proprietatea privată a UAT poate fi efectuată numai după adoptarea unei hotărâri de Consiliu Local.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.948 pct.2 si 4, art.966, 968, 969, art.34 din decretul nr.31/1954.

Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamanta îşi invocă propria culpă, iar motivele de nulitate invocate sunt motive de nulitate relativă.Pretul este prevăzut de lege, raţiunea încheierii contractului l-a constituit revigorarea construcţiilor dezafectate şi aducerea lor în stare de folosinţă.Aceste construcţii erau oricum dezafectate, ele figurau în evidenţele contabile cu o valoare oarecare, iar preţul raportat la un procent de 10% din valoarea de inventar a avut în vedere împrejurarea că fiecare beneficiar a investit bani pentru a putea aduce în stare de folosinţă bunurile dezafectate.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi retine următoarele situaţii de fapt si de drept :

La data de 30.05.2002 între C L V S în calitate de atribuitor şi D M în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de atribuire în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice dezafectate. Contractul a fost încheiat în baza OUG 168/2001 şi HG 216/2002, stipulându-se la art.3.1 că spaţiul se atribuie împreună cu terenul, cu posibilitatea de a fi vândute beneficiarului la un preţ echivalent cu 10 % din valoarea acestora de la momentul atribuirii în folosinţă gratuită.

Potrivit art.4 lit.b din contract, atribuitorul s-a obligat să dea curs de îndată şi ca atare opţiunii beneficiarului pentru cumpărarea de către acesta a bunului imobil, formulat în condiţiile art.3.1. Totodată, potrivit art.4 lit.d din acelaşi contract, în cazul formulării în termen de către beneficiar a opţiunii de cumpărare a bunului imobil, atribuitorul s-a obligat să dea curs de îndată cererii acestuia, sprijinindu-l şi punându-i la dispoziţie actele necesrae transferului dreptului de proprietate.

Instanţa constată că art.3.1 din contract prevede posibilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare  cu privire la spaţiul atribuit în folosinţă gratuită. În acest sens trebuie privite si dispoziţiile art.4.1 lit b şi d, în sensul că atribuitorul îşi asumă obligaţia de a soluţiona cererea de cumpărare formulată de beneficiar, şi de a-i pune la dispoziţie acestuia documentaţia necesară soluţionării acestei cereri.

Din formularea acestor clauze contractuale nu rezultă că atribuitorul şi-a asumat obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, ci doar că şi-a asumat obligaţia de a analiza cererea beneficiarului în cazul în care o astfel de cerere ar urma să intervină, şi de a-i furniza documentaţia necesară susţinerii unei astfel de cereri.

Clauzele contractuale sus menţionate nu conţin asumarea unei obligaţii necondiţionate de a vinde bunul respectiv în momentul formulării unei cereri în acest sens de către beneficiar, ci asumarea unei obligaţii de soluţiona o astfel de cerere în acord cu prevederile legale.

Clauzele sus menţionate nu încalcă prevederile Legii nr.215/2011, stabilind doar un regim derogatoriu de la dreptul comun în materie de înstrăinare a bunurilor care fac parte din domeniul privat al localităţii, în acord cu dispoziţiile OUG 168/2001.

Potrivit art.3 alin 1 din actul normativ sus menţionat, construcţiile zootehnice dezafectate, aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) de către consiliile locale.

Art.7 alin 1 din OUG 168/2001 prevede că la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice.

În consecinţă, posibilitatea vinderii acestor imobile date anterior în folosinţă gratuită fără licitaţie publică este prevăzută chiar de lege, astfel că părţile nu încalcă nicio prevedere legală şi nu urmăresc eludarea niciunei legi.Nu se poate reţine o lipsă a consimţământului atribuitorului din moment ce din redactarea contractului de atribuire în folosinţă gratuită rezultă intenţia clară a părţilor de a pune în aplicare dispoziţiile OUG 168/2001, în sensul atribuirii în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice, cu recunoaşterea posibilităţii beneficiarului de a solicita încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a spaţiului la expirarea perioadei de 5 ani. De asemenea, nu se poate reţine că prin clauzele contractuale s-a stabilit că vinderea spaţiului ar urma să se facă fără autorizarea prealabilă prin hotărâre de C L, nereieşind acest aspect de niciunde.

În ceea ce priveşte preţul de 10% din valoarea bunului la momentul atribuirii în folosinţă, acesta a fost stabilit potrivit dispoziţiilor art.7 alin 1 din OUG 168/2001, astfel că nu poate fi apreciat ca derizoriu, ci doar ca legal.

Frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. În acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia.Instanţa constată că la încheierea contractului s-au avut în vedere prevederile OUG 168/2001 care prevedeau posibilitatea de a se atribui în folosinţă gratuită spaţiile zootehnice, precum şi posibilitatea vinderii acestora la un preţ de 10% din valoarea lor la momentul atribuirii în folosinţă.

OUG 168/2001 fiind un act special, derogatoriu de la dreptul comun în materia înstrăinării bunurilor aparţinând domeniului privat al localităţii, nu poate fi privit ca un act utilizat în vederea eludării dispoziţiilor legale care impun vinderea bunurilor proprietatea unităţii teritoriale prin licitaţie publică. Modalitatea de înstrăinare directă a unei anumite categorii de bunuri este prevăzută chiar de lege, respectiv art.7 alin 1 din OUG 168/2001, nu este o situaţie creată de intenţia părţilor astfel cum a  fost manifestată prin clauzele contractuale. Intenţia părţilor nu a fost, prin urmare, eludarea dispoziţiilor legale referitoare la licitaţiile publice, ci aplicarea unor dispoziţii legale cu caracter derogatoriu.

Nulitatea unui act juridic este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă.Cauza de nulitate este rezolvată de regula tempus regit actum", adică este determinată de legea în vigoare la momentul încheierii actului.Potrivit regulii mai sus enunţate, cauzele de nulitate trebuie să fie anterioare sau concomitente actului de schimb.

Prin cauza actului juridic civil se înţelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia, şi trebuie să existe, să fie licită şi morală. Cauza ilicită sau imorală este redată de art. 968 Cod civil, potrivit căruia cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.Cauza în cazul prezentului contract o reprezintă însă tocmai valorificarea potrivit dispoziţiilor legale a unor bunuri aparţinând domeniului privat al localităţii. Stipularea posibilităţii vinderii respectivului bun la expirarea duratei contractului de dare în folosinţă gratuită nu urmăreşte crearea unei posibilităţi care nu este prevăzută de lege, ci trasnpunerea unei prevederi legale.

Din formularea clauzelor art.3.1 si art.4.1 lit b şi d nu rezultă că atribuitorul şi-a asumat obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare la cererea beneficiarului, ci că i-a recunoscut acestuia posibilitatea încheierii respectivului contract în condiţiile OUG 168/2001.Reclamanta şi-a asumat obligaţia de a da curs opţiunii beneficiarului prin sprijinirea acestuia cu documentaţia necesară transferului de proprietate. Însă art.3.1 din contract prevede clar existenţa doar a unei posibilităţi de a fi vândute spaţiile atribuite, şi cum clauzele unui contract trebuie interpretate unele prin altele, şi în sensul care rezultă din întregul act juridic, instanţa va reţine că intenţia părţilor nu a fost de a crea în sarcina reclamantei obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare la preţul prevăzut de lege, ci de a recunoaşte pârâtului această posibilitate.

În ceea ce priveşte constituţionalitatea art.7 alin 1 din actul normativ sus menţionat, instanţa reţine că a fost constatată neconstituţionalitatea acestuia în forma în vigoare la data de 07.03.2010, formă care impunea obligativitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă. O astfel de obligativitate nu rezultă însă din clauzele contractuale contestate de reclamantă, obligaţia care rezultă din acestea fiind una de soluţionare a cererii beneficiarului de cumpărare a spaţiilor zootehnice, şi de punere la dispoziţia acestuia a documentaţiei necesare. Dreptul pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare fără licitaţie publică rezultă din lege, şi nu din prevederile contractuale, tot din lege rezultând şi posibilitatea de apreciere pe care o are reclamanta cu privire la încheierea respectivului contract.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că nu sunt incidente cauzele de nulitate invocate de reclamantă, respectiv frauda la lege şi cauza ilicită.

Având în vedere că în cauză nu sunt incidente cauze de nulitate absolută a clauzelor denunţate de reclamant, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare