Pretenţii

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de X  sub numărul Y  reclamanta  T.L.G.  în contradictoriu cu  pârâta A. R. ASIROM  VIENNA INSURANCE GROUP SA BUCUREŞTI şi intervenient  C.M. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de  pârâtei la plata sumei de  100000 de lei reprezentând daune morale şi 5920 de lei reprezentând daune materiale , penalităţi de 0,2% pe zi la suma ce se va acorda cu titlul de despăgubiri calculate de la data producerii accidentului şi până la data plăţii efective a acesteia.

În motivare reclamantul  a arătat că a arătat că pârâta are calitatea de asigurător pentru răspundere civilă delictuală a autoturismului intervenientului forţat iar  la producerea cazului asigurat, respectiv  accidentarea reclamantei pe trecerea de pietoni în data de 12.06.2013 , aceasta trebuie să acopere prejudiciul moral şi material suferit de către persoana vătămată în respectivul eveniment rutier produs din culpa intervenientului forţat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art 1270,2199,2208 şi 2214 din Codul civil.

În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri la dosarul cauzei .

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea doar în parte a acţiunii, în măsura în care pagubele suferite vor fi dovedite cu documente justificative, menţionând totodată că sumele reprezentând 26 de lei contravaloarea certificatului medico-legal şi 900 de lei onorariu expertiză auto efectuată în D. nr 5328/P/2013 nu intră în categoria riscurilor acoperite de Poliţa RCA.

În dovedirea cererii părţile au depus înscrisuri  la dosarul cauzei.

În cauză au fost administrate proba cu martori şi înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine  următoarele:

În ceea ce priveşte fondul cauzei, din înscrisurile şi actele medicale de la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a fost lovită pe trecerea de pietoni de către autovehiculul condus de intervenientul forţat C. M.,  înmatriculat sub numărul X  , aceasta suferind o fractură ischio-pubian drept,pentru care a necesitat un număr de 55-58 de zile de îngrijiri medicale., această perioadă nefiind prelungită.

 Prin  Ordonanţa de clasare din data de 04.04.2014 pronunţată în D. X al P.J.B s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul C. M sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin 1 din Codul Penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, numărul de zile de îngrijiri medicale de 55-58 de zile fiind insuficient pentru existenţa caracterului penal al faptei.

Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că în urmă cu doi ani a avut loc un eveniment rutier în urma căruia  reclamanta a suferit o fractură de bazin, acesteia asigurându-i-se tratament injectabil de către soţia martorului,fiind imobilizată la pat timp de o lună de zile,necesitând şedinţe de fizioterapie, nefiind transportabilă după accident şi suferind sechele în urma acestuia, familia reclamantei cheltuind câteva  zeci de milioane de lei ROL cu medicamentele.

 De asemenea, martorii au arătat că reclamanta a fost afectată din punct de vedere moral, neputând da examenul la facultate în anul acela şi pierzând practic un an.

Potrivit art. 998 Cod civil, „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”. În completare, prin art. 999 Cod civil, se precizează că „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

Aşadar, pentru ca o persoană să răspundă în temeiul răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea următoarelor condiţii: un prejudiciu cauzat altei persoane, săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, autorul faptei să fi avut capacitate delictuală în momentul săvârşirii faptei.

Din conţinutul probatoriului anterior menţionat a rezultat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în cazul evenimentului rutier ce a avut loc în data  de  X  , prin fapta delictuală  a intervenientului forţat  fiind afectate în mod substanţial integritatea fizică şi sănătatea reclamantei .

Este evident că pentru refacerea stării de sănătate atât în spital cât şi după externarea din spital, reclamantul a fost obligat să efectueze cu medicamente, investigaţii medicale, transport la unităţile sanitare , o alimentaţie deosebită  , însă din înscrisurile anexate la dosarul cauzei nu rezultă în concret cuantumul acestor cheltuieli , astfel încât va fi respinsă cererea de acordare a acestora.

În ceea ce priveşte  daunele morale acestea au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial suferite de către reclamantă.  Ele sunt menite să conducă la realizarea unei reparaţii echitabile în raport cu prejudiciul afectiv ce le-a fost cauzat părţilor civile şi în raport cu prejudiciul adus condiţiilor lor de viaţă.

Deşi nu există criterii obiective pentru cuantificarea daunelor morale, stabilirea acestora, presupunând o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere consecinţele negative suferite de reclamantă sub aspectul sănătăţii , integrităţii sale fizice şi a vieţii personale, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele de către reclamantă. 

Astfel este incontestabil faptul că  în urma faptei ilicite de  accidentare a reclamantei cu un autoturism, fără a fi respectată semnalizarea privind trecerea pentru pietoni, i-a fost afectată  reclamantei  starea fizică şi psihică în mod negativ atât la momentul producerii faptei respective, cât şi ulterior, o consecinţă indirectă fiind şi faptul că i s-a creat reclamantei imposibilitatea  fizică de a se pregăti şi de a susţine examenul la Facultatea de Medicină, aceasta trebuind să susţină examenul respectiv în anul următor.  .

Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate,  instanţa apreciază însă  că acesta este însă  mult prea ridicat pentru urmările suferite de către reclamantă, prin cererea de acordare a  daunelor morale neputând fi urmărită o îmbogăţire nejustificată a persoanei prejudiciate.

Instanţa apreciază că suma de  30000 de lei este îndestulătoare pentru a compensa suferinţele fizice şi psihice care le-a implicat evenimentul  în care a fost implicată reclamanta, astfel încât va acorda reclamantului această sumă cu titlul de daune morale.

Dat fiind faptul că autoturismul condus de către petent avea asigurare de răspundere civilă delictuală la societatea pârâtă iar în cauză s-a dovedit fapta ilicită şi culpabilă a intervenientului forţat care nu a înţeles să respecte  semnificaţia indicatorului privind acordarea priorităţii de trecerii pietonilor accidentând astfel o persoană în mod grav, prejudiciul suferit de către reclamantă şi legătura cauzală dintre faptă şi prejudiciu, urmează a se da curs dispoziţiilor privind asigurarea de răspundere civilă.

Conform art. 2214-2220 NCPC, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite..

De asemenea , admiterea pretenţiilor reclamantului este în acord cu  principiul reparării integrale a pagubei produse  la bunul asigurat , în limita maximă prevăzută în poliţă.

Faţă de aspectele expuse în precedent, urmează a fi admisă în parte acţiunea,

va fi obligată pârâta la plata către reclamantă  a sumei de 30000 de lei reprezentând  daune morale, nu vor fi acordate penalităţi de întârziere întrucât nu s-a stabilit anterior cu exactitate suma cerută cu titlu de daune materiale şi morale în sarcina societăţii asiguratoare şi nu a fost pusă acesta din urmă în întârziere cu privire la sumele respective, va fi respinsă ca nefondată  cererea de acordare a daunelor materiale.

În temeiul art 453 alin 1 CPC, va fi obligată pârâta la plata către reclamantă  a cheltuielilor de judecată  în cuantum de 3000 de lei reprezentând  onorariu  de avocat.

Domenii speta

Spete similare