Anulare act – Legea nr. 165/2013. În lumina dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, este evident că instanţa, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în natură sau de acordare de măsuri compensatorii, în virtutea dreptului s

DOMENIU  - Acţiune în anulare.

Anulare act – Legea nr. 165/2013.

În lumina dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, este evident că instanţa, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în natură sau de acordare de măsuri compensatorii, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicţie ce i s-a acordat prin lege, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerinţelor legii, o va anula, dispunând ea însăşi, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil ori măsurile compensatorii cuvenite.

Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona o contestaţie întemeiată pe art. 35 din Legea nr. 165/2013,  doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa procedurii administrative ar avea ca efect îngrădirea accesului liber la justiţie, recunoscut prin art.21 din Constituţie şi a  dreptului la un proces echitabil, consacrat prin acelaşi articol din Constituţie şi recunoscut părţilor prin art.6 din Convenţia Europeană a  Drepturilor Omului.

(Decizia civilă nr. 66 A/31.01.2017 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia Contencios administrativ si Fiscal la data de 20.02.2015 reclamanţii BD, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au solicitat instantei anularea deciziei de validare/compensare nr. /16.09.2014 emisa de parata.

In motivarea cererii se arata ca s-a emis dispozitia nr. 1161/2006 a Orasului M in vederea acordării de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001pentru un imobil situat in format din o casa construitacu amprenta la sol  de 74,32 mp deposedata prin D. 123/1983 in zona centrala A. Conform Hot. irevocabile a Curtii de Apel Pitesti, parata trebuia in 60 zile sa întocmească si sa comunice petentilor decizia de puncte, conform grilei notariale, pe care nu a respectat-o.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.04.2015 a Tribunalului Bucureşti Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-A Contencios Administrativ şi Fiscal şi a înaintat dosarul uneia dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti spre competentă soluţionare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă la data de 14.05.2015, sub nr. De dosar

La data de 07.07.2015 pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanţei întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei.

În drept: Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, Legea 165/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1597 din data de 22.12.2015, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV - a Civilă a admis în parte contestaţia, a modificat decizia de compensare nr. 1723/16.09.2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în sensul că beneficiar al deciziei este BD cu 1417 puncte, în loc de BDcu 1417 puncte, respingând în rest contestaţia, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărâ astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia de compensare nr. 1723/16.09.2014 emisă de CNCI, s-a validat Dispoziţia Primarului Oraşului M şi s-a emis decizia de compensare prin 3307 puncte în favoarea domnului ZPşi 1417 puncte în favoarea domnului BDreprezentând valoarea imobilului situat în oraşul M, jud. Argeş, stabilită în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în cuantum de 35.000 de lei, încasate în anul 1983, actualizată cu coeficientul de actualizare. În cazul domnului BDnumărul de puncte menţionat a rezultat prin aplicarea prevederilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 la valoarea imobilului stabilită potrivit art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013.

Decizia a fost emisă în baza deciziei civile nr. 753/R-CON/18.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a în dosarul nr. 291/46/2012*. Prin această hotărâre judecătorească, s-a luat în considerare Dispoziţia Primarului Mun. M nr. 1161/7.06.2006, prin care s-a propus acordarea titlului de despăgubiri în favoarea reclamantului YP pentru imobilul preluat abuziv, respectiv construcţie de 74,32 mp, situat în.

Prin Contractul de cesiune autentificat sub nr. 2633/21.11.2011 la BNP Mihaela Vlad, ZPa cesionat în favoarea lui BDprocentul de 30% din despăgubirile ce urmează a fi acordare de CCSD conform Dispoziţiei Primarului Mun. M nr. 1161/7.06.2006.

Prin contractul de cesiune de drepturi autentificată sub nr. 2436/26.06.2014 de SPN Danciu şi Şimonescu Diaconu, BDa cedat la rândul său cota procentuală de 30% pe care o deţinea conform Contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 2633 din 21.11.2011 la BNP Mihaela Vlad cesionarei B N

În consecinţă, drepturile care se cuveneau în temeiul Dispoziţiei Primarului Mun. nr. 1161/7.06.2006 revin contestatorilor BN, în cotă de 30% şi ZP, în cotă de 70%.

Având în vedere că ultimul contract de cesiune a fost încheiat înainte de emiterea Deciziei de compensare nr. 1723/16.09.2014, tribunalul a admis contestaţia sub acest aspect, în sensul că beneficiar al deciziei este BD cu 1417 puncte, în loc de BDcu 1417 puncte, urmând ca ZPsă rămână cu acelaşi nr. de puncte.

În ceea ce priveşte evaluarea imobilului, aceasta s-a făcut în mod corect, conform art. 21 din Legea nr. 165/2013, cu respectarea grilei notariale pentru anul 2013 pentru oraşul M(fila 164). Prin Legea nr. 165/2013 s-au abrogat dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin care se prevede că imobilele erau evaluate la valoarea de piaţă.

Astfel, s-a avut în vedere că imobilul era situat în zona A a oraşului M, pentru care 1 mp este evaluat cu 525 lei. Ţinând cont de suprafaţa construcţiei de 74,32 mp şi de indicele de corecţie 0,8 pentru clădirile cu o vechime mai mare de 30 de ani, a rezultat valoarea de 31.214,40 lei. Despăgubirile încasate de proprietari în anul 1983, în cuantum de 35.000 de lei, au fost actualizate în funcţie de coeficientul de actualizare prevăzut de OUG nr. 184/2002 (cursul oficial leu/$ la data preluării), respectiv 4,52 lei/$, rezultând 7.743,36 $. Această sumă se va înmulţi cu cursul leu/$ din ziua emiterii deciziei, respectiv 3,4211 lei/$, rezultând suma de 26.490,82 lei. În consecinţă, rezultă diferenţa de încasat de 4.723,58 lei, căreia îi corespund 4.723,58 puncte, care se vor împărţi procentual contestatorilor, potrivit menţiunilor de mai sus: BA, în cotă de 30% (1417 puncte) şi ZP, în cotă de 70% (33067).

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul a respins capătul de contestaţie privind evaluarea imobilului şi stabilirea numărului de puncte.

În termenul legal de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art.468 Noul Cod procedură civilă, împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prin contractul de cesiune de drepturi autentificată sub nr.2436/26.06.2014 de SPN Danciu şi SD, BD a cedat la rândul său cota procentuală de 30% pe care o deţinea conform contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr.2633 din 21.11.2011 la BNP Mihaela Vlad cesionarei BL.

Apelanta pârâtă a mai arătat că, deşi instanţa a reţinut faptul că "ultimul contract de cesiune a fost încheiat înainte de emiterea Deciziei de compensare nr. 1723/16.09.2014",  la momentul emiterii deciziei mai sus menţionate, contractul de cesiune menţionat nu se afla la dosarul de despăgubire, acesta fiind depus în completarea dosarului, după emiterea deciziei de compensare.

Se precizează că cesiunea devine opozabilă faţă de terţi şi începe să producă efecte faţă de aceştia, din momentul în care terţii au fost notificaţi.

Apelanta pârâtă consideră că în speţa de faţă, reclamanţii aveau obligaţia de a comunica contractul de cesiune mai sus menţionat, înainte de emiterea deciziei de compensare.

Mai mult decât atât, conform art.24 alin.5 şi 6 din Legea nr. 165/2013, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care încheie tranzacţii privind drepturi asupra imobilelor care fac obiectul legilor de restituire au obligaţia sa comunice Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în termen de 15 zile, un exemplar al actului prin care s-a încheiat tranzacţia.

Documentele transmise după împlinirea termenului prevăzut la alin. 5 nu se iau în considerare de către Comisia Naţionala la emiterea deciziei."

Prin urmare, având în vedere lipsa de diligentă a reclamanţilor şi faptul că semnarea contractului de cesiune a fost făcută în data de 26.06.2014 dar comunicat pârâtei după data de 16.09.2014, CNCI în mod corect a emis Decizia de compensare nr.1723/16 09.2014 în favoarea domnilor ZDsi BD.

Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea va respinge apelul, pentru următoarele considerente:

Susţinerea apelantei că instanţa de fond a stabilit greşit dreptul reclamanţilor prin luarea în considerare a contractului de cesiune depus după expirarea termenului prevăzut de art.24 din Legea nr.165/2013, nu este întemeiată.

În mecanismul de  punere în aplicare a Legii nr.165/2013, prima etapă o reprezintă procedura administrativă prealabilă, iar potrivit dispoziţiilor art. 24 din acest act normativ: „5) Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, persoanele care incheie tranzactii privind drepturi asupra imobilelor care fac obiectul legilor de restituire au obligatia sa comunice Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, in termen de 15 zile, un exemplar al actului prin care s-a incheiat tranzactia.  (6) Documentele transmise dupa implinirea termenului prevazut la alin. (5) nu se iau in considerare de catre Comisia Nationala la emiterea deciziei”.

Potrivit textului menţionat, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia să ia în considerare doar actele depuse până la data emiterii deciziei, însă stabilirea momentului până la care, în etapa procedurii administrative, persoana îndreptăţită poate să depună actele doveditoare, nu limitează posibilitatea instanţei, învestită cu acţiunea întemeiată pe art. 35 din lege, de a soluţiona procesul, în cadrul procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor ari. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi”

În lumina acestor dispoziţii legale, este evident că instanţa, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în natură sau de acordare de măsuri compensatorii, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicţie ce i s-a acordat prin lege, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerinţelor legii, o va anula, dispunând ea însăşi, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil ori măsurile compensatorii cuvenite.

Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona o contestaţie întemeiată pe art. 35 din Legea nr. 165/2013,  doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa procedurii administrative ar avea ca efect îngrădirea accesului liber la justiţie, recunoscut prin art.21 din Constituţie şi a  dreptului la un proces echitabil, consacrat prin acelaşi articol din Constituţie şi recunoscut părţilor prin art.6 din Convenţia Europeană a  Drepturilor Omului.

Or, un proces echitabil presupune un  tratament egal aplicabil părţilor implicate în proces, iar accesul la justiţie nu se realizează numai prin posibilitatea de a sesiza instanţa, ci şi prin dreptul recunoscut părţilor de a propune dovezile care să le susţină pretenţiile, precum  şi prin dreptul instanţei de  a cenzura pertinenţa, concludenţa şi utilitatea lor, de a încuviinţa administrarea probelor necesare pentru deplina stabilire a situaţiei de  fapt şi de a-şi întemeia soluţia pe probele administrate.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 2436/26.06.2014 de SPN Danciu şi SD, prin care BDa cedat lui BL cota procentuală de 30% pe care o deţinea conform Contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 2633 din 21.11.2011 la BNP Mihaela Vlad şi a stabilit că drepturile care se cuveneau în temeiul Dispoziţiei Primarului Mun M nr. 1161/7.06.2006 revin contestatorilor BL, în cotă de 30% şi ZP, în cotă de 70%.

Faţă de cele reţinute, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinţei, Curtea în baza art.480 alin. (1) Noul  Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare