Înlocuirea obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară,

Posibilitatea legală de înlocuire a obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară, cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, pe parcursul termenului de supraveghere, din cauza intervenirii unor motive justificative.

 Prin sentinţa penală 10/P/07.02.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul penal nr. 3614/103/2016, s-a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Neamţ, iar în temeiul art. 95 alin. 1 Cod penal, s-a dispus înlocuirea obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară în cadrul „Învăţământului a doua şansă”, prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, stabilită în sarcina condamnatului C.A., cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal.

 Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sesizarea Serviciului de Probaţiune Neamţ, înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 3614/103/2016, s-a solicitat instanţei de executare să dispună modificarea uneia dintre obligaţiile stabilite în sarcina condamnatului C.A., prin sentinţa penală nr. 23/P din 17.03.2015 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 1163 din 24.11.2015 a Curţii de Apel Bacău, în sensul înlocuirii obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară în cadrul „Învăţământului a doua şansă” prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal.

S-a arătat în sesizare că a fost întocmit Raportul de evaluare privind persoana condamnată C.A., în baza art. 43 lit. a din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, din care rezultă că aceasta are o situaţie financiară precară, în sensul că deține o locuință proprietate personală formată din 2 încăperi, modest mobilate, racordate la rețeaua de energie electrică, dar fără apă curentă, în care locuieşte cu concubina şi un copil minor, iar veniturile sale provin din servicii ocazionale pe la diverse persoane fizice din comunitatea din care provine.

 Conform sentinței penale nr. 23/17.03.2015 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 1163/24.11.2015 a Curţii de Apel Bacău, persoana supravegheată,  C.A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an, 6 luni și 20 zile  închisoare,  iar în baza art. 91-92 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2  ani.

Alături de măsurile de supraveghere dispuse în baza dispoziţiilor art. 93 alin. 1 Cod penal, s-a impus condamnatului să execute şi obligația de a urma un curs de pregătire școlară în cadrul „Învățământului a doua șansă, conform art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal 

  Până la data întocmirii raportului de evaluare, persoana condamnată a respectat măsurile de supraveghere impuse și a avut o conduită corespunzătoare față de reprezentanţii serviciului de probațiune.

 Cu privire la înscrierea la cursul de pregatire școlară, de tipul „A doua şansă”, singura instituție de învâțământ care organizează cursuri de acest tip este Liceul cu Program Sportiv situat în localitatea Roman, care se află la o distanță de 24 km de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate.

Cum cheltuielile de transport din localitatea de domiciliu în mun. Roman şi retur nu se decontează, iar persoana condamnată nu are venituri fixe, câştigându-şi existența din practicarea unor activități ocazionale, nu are posibilităţi materiale să urmeze cursul de pregătire şcolară.

Pe de altă parte, persoana supravegheată nu prezintă motivaţie pentru urmarea unui curs şcolar, deoarece are numai 2 clase primare, este preocupat doar de obţinerea de venituri care să-i acopere nevoile de bază, iar un astfel de curs nu și-ar atinge scopul,

 Pentru motivele invocate, Serviciul de Probaţiune Neamţ a propus înlocuirea obligației prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal (să urmeze un curs de pregatire școlară ori calificare profesională), cu obligația prevăzută la art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal, respectiv să nu părăsească teritoriul Romaniei, fără acordul instanței.

 Condamnatul s-a prezentat personal în faţa instanţei şi a achiesat la solicitarea formulată de consilierul de probaţiune, învederând că se află în imposibilitate de a îndeplini obligaţia de a urma un curs de pregătire şcolară sau formare profesională din cauza costurilor ridicate cu transportul în municipiul Roman.

Analizând sesizarea Serviciului de Probaţiune Neamţ în raport de actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că, potrivit raportului de evaluare  referitor la persoana condamnată C.A., privind înlocuirea obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară în cadrul „Învăţământului a doua şansă”, prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal, solicitarea era justificată.

Potrivit art. 95 alin. 1 Cod penal, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de îndreptare. În speţă, s-a reţinut că inculpatul se află în mod obiectiv în imposibilitate de a se conforma obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, deoarece a absolvit doar 2 clase primare, iar costurile pe care le-ar presupune finalizarea cursurilor şcolare în cadrul programului „A doua şansă” derulat de Liceul cu Program Sportiv din mun. Roman (unica unitate din zonă abilitată în acest sens), exced posibilităţilor sale materiale. Condamnatul ar fi nevoit să efectueze o navetă zilnică pe o distanţă de aproximativ 24 km şi să suporte cheltuielile de transport, opţiune care, în mod evident, nu îi este accesibilă, în condiţiile în care condamnatul însuşi, dar şi grupul familial din care face parte se află la limita subzistenţei. 

 În schimb, prin înlocuirea acestei obligaţii cu interdicţia de a părăsi teritoriul României, condamnatul nu va fi supus unor restricţii financiare excesive şi va putea presta în continuare activităţi remunerate cu caracter zilier în vederea asigurării mijloacelor de trai. 

 Condamnatul va fi co-interesat în adoptarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale şi va fi implicat în activităţi lucrative, aspecte de natură a diminua perspectivele reiterării comportamentului infracţional.

În consecinţă, tribunalul a constatat că sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Neamţ era întemeiată, iar menţinerea obligaţiei stabilită iniţial în sarcina condamnatului nu se mai justifica.

Domenii speta

Spete similare