Acte ale autoritătilor publice

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt Secţia a II a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 07.01.2016, sub nr.16/104/2016 reclamanta SX a chemat în judecată pârâta Y  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie anulată decizia nr. 1000/24.06.2015 modificata prin decizia nr. 1581/09.07.2015 privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot machine, cu consecinţa anulării in totalitate a acesteia ca nelegala si obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că, în fapt, prin decizia nr. 1000/24.06.2015, parata Y a obligat pe reclamantă la plata taxei de viciu reglementata de OUG 77/2009 modificata si aprobata prin OUG 92/2015 si L 124/2015, după cum urmează:

•februarie - iunie 2015, taxa de viciu este in cuantum de 81.144 lei cu scadenta la data de 25.06.2015;

•iulie - septembrie 2015, taxa de viciu este in cuantum de 48.951 lei cu scadenta la data de 25.09.2015;

•octombrie - decembrie 2015, taxa de viciu este in cuantum de 17.493 lei cu scadenta la 21.12.2015;

•ianuarie - martie 2016, taxa de viciu este in cuantum de 7644 lei cu scadenta la data de 25.03.2016.

Împotriva acestei decizii, in temeiul art. 205 C. pr. fiscala reclamanta a formulat contestaţie la data de 05.08.2015, învederând in motivare nelegalitatea acesteia.

Având în vedere că, introducerea contestaţiei pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal si având in vedere dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul de procedura fiscala ce da posibilitatea formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal in condiţiile art. 14 din L 554/2004, arată că a formulat cerere de suspendare a actului administrativ fiscal pana la soluţionarea dosarului de contencios administrativ fiscal privind anularea acestei decizii, ce face si in prezent obiectul dosarului nr. 2426/104/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

La data de 24.08.2015 a fost emis de către Y, răspunsul la contestaţia formulata împotriva deciziei mai sus menţionate, soluţia fiind aceea de respingere a contestaţiei ca neintemeiata, pentru următoarele considerente:

Taxa de viciu a fost instituita, ca taxa speciala, prin art. I, pct. 17 din O.U.G nr. 92/2014 care prevede introducerea la art. 14 din O.U.G nr. 77/200;9 a alin. (5), cu următorul conţinut: " Taxele speciale ce trebuie reţinute si /sau achitate de către organizatorii licenţiaţi din domeniul jocurilor de noroc, sunt prevăzute la pct. 4 din anexa la prezenta ordonanţa de urgenta. ".

In anexa 4 a O.U.G nr. 77/2009, asa cum a fost modificata prin pct. 47 a art. I din O.U.G nr. 92/2014, este prevăzut la lit. C " taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine: 400 euro/post autorizat/an, care se achita de organizator odată cu taxa de licenţa ".

O.U.G nr. 92/2014 a fost publicata in MOF nr. 957/30.12.2014 si potrivit prevederilor art. XI din ordonanţa, a intrat in vigoare la data de 13.02.2015 ( in termen de 45 zile de la publicare ).

Conform aceluiaşi art. I-V din prezenta O.U.G, Guvernul va aproba prin hotărâre, normele metodologice de aplicare a acesteia. Astfel:

-taxa de viciu, in cuantum de 400 euro/post autorizat/an trebuie reţinuta/achitata de organizator, numai incepand cu data de 13.02.2015.

-legea neputand fi retroactiva " Legea dispune numai pentru viitor cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile "potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţie si era scadenta la data scadentei de plata a taxei de licenţa, luna aprilie 2015, in baza O.U.G nr. 77/2009, in cazul societăţii noastre.

-Guvernul nu si-a îndeplinit sarcina stabilita de el însuşi, ca pana la data de 15.03.2015 sa emită normele metodologice de aplicare, iar pana la data de 05.08.2015, data formulării contestaţiei, aceste norme nu au fost publicate.

In Monitorul Oficial nr. 407/09.06.2015 a fost publicata Legea nr. 124, care a intrat in vigoare la data de 12.06.2015, conform prevederilor constituţionale la art. II alin. (4) din aceasta lege se prevede "De la data intrării in vigoare a acestei legi, operatorii jocului de tip slot-machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1), lit. (e), pct. (I) si (III) din O.U.G nr. 77/2009, aproba cu modificări si completări prin L nr. 246/2010, cu modificările si completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu in transe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei.".

Susţine că pentru perioada 13.02.2015-12.06.2015, taxa de viciu trebuie achitata de organizator odată cu plata taxei de licenţa ( luna aprilie ), pentru ca Legea nr. 124/2015 nu poate retroactiva ( art. 15 alin. 2 din Constituţie ) si raman aplicabile dispoziţiile O.U.G nr. 92/2014 pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 124/2015.

-de la data de 12.06.2015 in continuare se aplica prevederile Legii 124/2015, asa cum se specifica in sus-mentionatul art. II, alin. (4) si se achita odată cu plata autorizaţiei.

Apreciază că taxa de viciu aferenta perioadei 13.02.2015-12.06.2015 este scadenta la plata in luna aprilie 2016, iar taxa de viciu aferenta perioadei de dupa 12.06.2015 este scadenta odată cu scadenta taxelor de autorizare pentru fiecare aparat.

In raport de situaţia de drept expusa mai sus, formulează următoarele critici:

1. Taxa de viciu, asa cum a fost stabilita prin articolele citate mai sus este, neconstitutionala, deoarece vine in contradicţie cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie: "Sistemul legal de impuneri, trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale".

Ori, cumularea taxelor de licenţa, a taxelor de autorizare, a taxei de viciu cu cheltuielile necesare funcţionarii organizatorilor de jocuri de noroc, vor duce nu numai " la diminuarea profitului acestor societăţi si la maximizarea veniturilor statului" ci la falimentarea agenţilor economici, deoarece pentru marea majoritate aceste cheltuieli sunt nesustenabile.

Legat de acelaşi aspect, atat taxa de viciu, cat si taxele de licenţiere si autorizare sunt stabilite in euro pentru o economie care funcţionează cu lei.

Moneda naţionala este leul iar România nu a intrat inca in zona euro a UE, aspect pentru care taxările stabilite in euro sunt nelegale.

2. Din cuprinsul art. IV din O.U.G nr. 92/2014 exista stabilita competenta materiala decizionala a instituţiei " (I) Decizia emisa de Comitetul de Supraveghere al Oficiului National pentru jocuri de noroc, privind taxa aferenta acordării licenţelor si a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc....

Aşadar, competenta se limitează la taxa aferenta licenţelor si autorizaţiilor, exclusa fiind, prin limitare, competenta de a putea emite decizii privind taxa de viciu.

Invoca, ca o concluzie a celor de mai sus, excepţia necompetentei materiale a Oficiului National pentru Jocuri de Noroc de a emite decizii privind taxa de viciu.

3. In cuprinsul O.U.G nr. 92/2014 si Legea nr. 124/2015 nu se menţionează asupra cui se aplica taxa de viciu. Se arata numai ca trebuie reţinute si/sau achitate de către organizatorul licenţiat de jocuri de noroc.

Apreciază că intelesul dat termenilor si expresiilor sunt in favoarea susţinerilor reclamantei, faptul ca "trebuie sa achite sau "trebuie sa retină nu este tot una cu a datora. De asemenea daca, este o taxa de viciu, normal ar fi ca taxa sa fie datorata de viciosi. Adică, de aceia care isi permit si sunt dispuşi sa plătească pentru viciul lor.

Daca logica ar determina datorarea/plata de către beneficiarul exploatării viciului, atunci ar trebuii ca taxa de viciu sa fie suportata de stat, care prin monopol, este principalul beneficiar al tuturor activităţilor de jocuri de noroc, prin exorbitantele taxe pe care le incaseaza.

Fata de lipsa de distincţie si lacunele dispoziţiilor legale, susţine si invoca excepţia lipsei calităţii de debitor al "organizatorului jocului de noroc", respectiv a S.C MARKUS GAMES S.R.L.

Prin sentinţa civila nr. 674/14.10.2015 pronunţata de Tribunalul Olt în dosarul civil nr. 2426/104/2014 având ca obiect suspendare executare administrativ, a fost respinsa cererea reclamantei pe considerentul nedovedirii pagubei imediate, însă in urma analizei instanţei de judecata, aceasta a stabilit in mod corect, ca decizia atacata incalca principiul neretroactivitatii legii.

Stabilind ca exista dubii serioase asupra legalităţii deciziei contestate si a cărei suspendare o solicita in acel dosar separat.

În ceea ce priveşte incalcarea principiului neretroactivitatii legii, arată că din aspectele mai sus menţionate si cele ce urmează rezulta îndoiala puternica si evidenta asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ fiscal, având in vedere ca decizia atacata incalca disp. art. 6 C.Civ si art. 15 alin. 2 din Contitutia României.

In acest sens arată că reclamanta X, are ca obiect de activitate exploatare jocuri de noroc, a căror autorizaţii de exploatare au fost obţinute dupa cum urmează:

-decizia 504/11.02.2015 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 40 de posturi tip slot machine.

-decizia 315/11.02.2015 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 90 de posturi tip slot machine.

-decizia 84/29.01.2015 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 22 de posturi tip slot machine.

-decizia 2106/30.10.2014 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 10 de posturi tip slot machine si o ruleta cu 4 posturi.

-decizia 1793/29.09.2014 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 21 de posturi tip slot machine si 2 rulete cu 4 posturi fiecare.

-decizia 1576/11.09.2014 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 33 de posturi tip slot machine.

Susţine că aceste autorizaţii au fost obţinute in conformitate cu prevederile OUG 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc aflata in vigoarea la momentul eliberării acestora.

Ulterior, actul normativ menţionat a fost modificat, penultima modificare survenind dupa intrarea in vigoare a OUG 92/2014, respectiv la data de 13.02.2015.

Astfel, conform pct. 47 din OUG 92/2014 a fost modificat pct. 4 din anexa OUG 77/2009 in sensul ca a fost introdusa taxa de viciu pentru fiecare aparat de joc, in cuantum de 400 euro anual, pe care-l reproduce integral " Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine: 400 euro/post autorizat/an, care se achita de organizator odată cu taxa de licenţa ".

Apreciază că din cauza faptului ca in OUG 92/2014 au fost omise foarte multe aspecte privind legislaţia jocurilor de noroc, s-a emis si publicat la data de 09.06.2015 L 124/2015 - lege privind aprobarea OUG 92/2014.

Aceasta lege a modificat, prin art. II, pct. 4 din anexa, modalitatea de achitare a taxei de viciu.

Potrivit acestui text de lege "De la data intrării in vigoare a acestei legi, operatorii jocului de tip slot-machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) si (iii) din OUG 77/2009, aprobata cu modificări si completări prin L nr. 246/1010, cu modificările si completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu in transe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei."

Fata de aceste dispoziţii de lege, consideră că este evident că masurile dispuse de către ONJN sunt abuzive si nelegale, "întrucât licenţa de organizatori si autorizaţiile de exploatare au fost obţinute inainte de intrarea in vigoare a OUG 92/2014, prin care a fost introdusa taxa de viciu.

Totodată, arată ca OUG 92/2014 astfel cum a fost modificata prin L 124/2015 nu poate fi aplicabila in cauza de fata, in raport de principiul neretroactivitatii legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituţie potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

In acest sens sunt si prevederile art. 6 alin. 5 N.C.Civ. potrivit căruia "Dispoziţiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori săvârşite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situaţiilor juridice născute dupa intrarea s-a in vigoare."

Apreciază că fata de aceste dispoziţii de lege imperative este nelegala obligarea reclamantei la plata taxei de viciu, având in vedere ca licenţa de organizator si autorizaţiile de exploatare au fost obţinute sub imperiul OUG 77/2009, care, la acel moment nu prevedea o astfel de taxa.

De asemenea, dispoziţiile art. 6 alin. 2 N.C.Civ prevăd ca "actele si faptele incheiate sau, dupa caz, săvârşite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a săvârşirii ori a producerii lor".

Per a contrario, rezulta ca legea noua nu poate modifica sau stinge aceste efecte, astfel ca taxele aferente jocurilor de noroc sunt cele reglementate de legea in vigoare la momentul obţinerii autorizaţiilor, care nu prevedeau taxa de viciu.

Se invocă disp. art. II alin. 2 din OUG 92/2014 potrivit căruia "Cuantumul si modalitatea de calcul al taxelor pentru autorizaţiile de exploatare a jocurilor de noroc acordate operatorilor economici pana la data intrării in vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se menţin pana la expirarea termenului de valabilitate a acestora si sunt cele prevăzute de legislaţia in vigoare la data emiterii respectivelor autorizaţii. Pentru obţinerea unei noi autorizaţii vor fi respectate cuantumurile si modalitatea de calcul prevăzute in prezenta ordonanţa de urgenta."

Apreciază că, prin Legea 124/2015 s-a dispus expres, pentru viitor, obligarea societăţilor cu un astfel de profil la plata acesteia, care se achita in transe trimestriale.

In aceste condiţii, decizia emisa de ONJN incalca si dispoziţiile art. II alin. (4) din Legea 124/2015 care prevăd expres ca: "De la data intrării in vigoare a prezentei legi, operatorii jocului tip slot machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit e) pct. (i) si (iii) din OUG nr. 77/2009, aprobata cu modificările si completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu in transe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei."

Prin urmare, consideră că dispoziţiile referitoare la plata taxei de viciu reglementate de Legea 124/2015 au intrat in vigoare la data de 12.06.2015 si se pot aplica numai acelor societăţi care urmează sa obtina autorizaţiile de funcţionare dupa aceasta data. Astfel, in raport de dispoziţiile legale menţionate, este evident ca prin decizia a cărei suspendare o solicită, se incalca principiul neretroactivitatii legii civile.

Susţine că toate aceste elemente expuse, fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ contestat si totodată, la o prima analiza, au fost agreate si insusite de către Tribunalul Olt prin sentinţa nr. 674/14.10.2015 pronunţate in dosarul nr. 2426/104/2015.

In drept au fost invocate: art. 1 si art. 8 alin. 1 din L 554/2004, art. 194 CPC.

Pârâta Ya formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii ca netemeinică, pentru următoarele motive:

Prin OUG nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative a fost modificată şi completată OUG nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, s-a instituit potrivit pct. 4 din Anexa la OUG nr. 77/2009 taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine în cuantum de 400 euro/post autorizat/an şi care se achită de organizator odată cu taxa de licenţă.

După data intrării în vigoare a OUG nr. 92/2014, Oficiul Naţional pentru Jocuri Noroc prin adresa nr. 11.634/2015 a solicitat Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală întreprinderea demersurilor necesare în vederea evidenţierii distincte a taxei de viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine, în clasificaţia veniturilor bugetului de stat.

Astfel, ca urmare a adresei instituţiei Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Sinteză a Politicilor Bugetare prin adresa nr. R a precizat că în clasificaţia veniturilor bugetului de stat Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1954/2005, la capitolul „Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi", cod 16.01, în cadrul subcapitolului „Taxe pentru jocurile de noroc", cod 16.01.01, s-a introdus paragraful „Taxă de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slotmachine", cod 16.01.10.

Ulterior, OUG nr. 77/2009 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 124/2015 privind aprobarea OUG nr. 92/2014, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 407 din 9 iunie 2015. Astfel, potrivit pct. 3 lit. C) din Anexa la O.U.G. nr. 77/2009, cu modificările şi completările ulterioare, taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. i) este în cuantum de 400 euro/post autorizat/an şi se achită de organizator odată cu taxa de autorizare.

Potrivit art. II din Legea nr. 124/2015 de la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 12 iunie 2015, operatorii economici organizatori de jocuri de noroc tip slot-machine [astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. i) din O.U.G. nr. 77/2009] au obligaţia de a achita taxa de viciu în tranşe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei.

Având în vedere prevederile pct. 3 lit. C) din Anexa la O.U.G. nr. 77/2009 coroborate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. b) pct. (v) din O.U.G. nr. 77/2009, menţionează că taxa de viciu se va achita de organizator, astfel:

„ pentru jocurile de noroc tip slot-machine, taxa se datorează pentru fiecare mijloc de joc şi se plăteşte în 4 rate trimestriale egale, astfel:

A.pentru primul trimestru - până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentaţia a fost aprobată;

B.pentru celelalte trimestre - până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din trimestru(respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie) pentru trimestrul următor."

Totodată, arată că potrivit art. 110 alin. (3) pct. i) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 92/2014, Decizia emisă de Comitetul de Supraveghere privind taxa aferentă acordării licenţelor şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc, în baza prevederilor O.U.G. nr. 77/2009 este titlu de creanţă.

Pentru mijloacele de joc tip slot-machine pentru care s-au emis autorizaţii de exploatare de către Comitetul de Supraveghere până în data de 28.05.2015 (inlcusiv), prin excepţie modul de calcul al taxei de viciu se va realiza ţinând seama de numărul de luni până la expirarea valabilităţii autorizaţiilor începând cu 13.02.2015. Astfel, cuantumul taxei de viciu/post autorizat/luna este de 147 lei [33,(33) euro/lună/post M.4093 lei].

Prin Decizia nr. 1031/24.06.2015 Comitetul de Supraveghere din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc a stabilit următoarele obligaţii de plată cu titlul de taxă de viciu pentru reclamanta SC Markus Games SRL, cu următoarele termene scadente la:

Februarie - Iunie 2015, 25.06.2015, 81.144 lei, lulie-Septembrie 2015,25.09.2015, 48.951 lei, Octombrie-Decembrie 2015, 21.12.2015, 17.493 lei,lanuarie-Martie 2016,25.03.2016, 7.644 lei.

Arată că această decizie a fost supusă unor modificări prin Decizia nr. 1581/09.07.2015.

De asemenea piaţa jocurilor de noroc este o piaţă restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de exploatare a acestora constituie monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, cu modificările şi completările ulterioare. în acest sens, în repetate rânduri, Curtea Constituţională a constatat că în domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat - statul poate adopta condiţiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum şi pentru a asigura un control eficient al acestei activităţi în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului.

Cu privire la aspectele generale prezentate în cererea de chemare în judecată, solicită să se aibă în vedere că, potrivit Deciziei nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a luat în considerare jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că jurisprudenţa europeană statuează, în esenţă, următoarele:

-în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune;

-obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori;

-o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar;

-art. 46 alin. (1) din Tratatul CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general;

-statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea, trebuie ca restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor.

Activitatea de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc este reglementată de prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare şi cele ale Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare.

Aplicarea prevederilor legislaţiei actuale a demonstrat existenţa necesităţii modificării acesteia, în sensul îmbunătăţirii actualelor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine realităţilor economico-sociale şi situaţiei specifice existente în acest domeniu extrem de activ.

Prin modificările de natură fiscală aduse odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 957/30.12.2014 a OUG nr. 92/2014, s-a permis o mai bună previzionare şi colectare a taxelor datorate bugetului de stat prin folosirea conformă a dreptului de monopol al statului în domeniul jocurilor de noroc, modificarea taxelor existente prin transformarea acestora în moneda euro, licenţierea şi taxarea unor servicii conexe jocurilor de noroc şi a jocurilor de noroc la distanţă, segment important care este prezent pe piaţa de profil şi care generează venituri importante pentru operatori, nefiscalizate în prezent de statul român. Prin aceste măsuri, s-a previzionat că se vor obţine noi venituri la bugetul de stat, mai ales din activitatea de jocuri de noroc la distanţă, precum şi din activităţile conexe şi de suport, dată fiind extinderea bazei de impozitare.

Legea nr. 124/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 407/09.06.2015, a adus precizări suplimentare în ceea ce privesc taxele speciale, iar în cauza dedusă judecăţii, ne vom referi la taxa de viciu. Astfel, se reglementează la punctul C din Anexă: 'Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi pentru videoloterie (VLT): 400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de autorizare".

Apreciază că se impune a se realiza, în apărare, prin prisma diferenţelor instituite de legiuitor, a plăţii taxei de viciu cuprinse în OUG nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative şi în Legea nr. 124/2015 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative.

Susţine că taxa de viciu face parte din categoria taxelor speciale, astfel cum este reglementată de actele normative menţionate mai sus.

Astfel, în reglementarea cuprinsă în OUG nr. 92/2014, taxa de viciu a fost prevăzută la punctul 47 din OG nr. 92/2014 (în vigoare începând cu data de 13.02.2015 şi până la data de 12.06.2015) în care se statuează: 'Taxe speciale: C. Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot machine: 400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de licenţă.", ceea ce rezultă că, taxa de viciu se datorează de operatorul economic care a achitat taxa de licenţă de organizare de jocuri de noroc în perioada 13.02.2015-12.06.2015.

în reglementarea cuprinsă la art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, se prevede că "De la data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorii jocului tip slot-machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi (iii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu în transe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei."

Din interpretarea dispoziţiilor legale de mai sus, rezultă obligativitatea plătii taxei de viciu de către organizatorii de jocuri de noroc, singura diferenţă fiind perioada de achitare: odată cu plata taxei de licenţă (potrivit OUG nr. 92/2014) şi odată cu plata taxelor de autorizare (potrivit Legii nr. 124/2015), însă obligaţia există în ambele variante.

Astfel, la art.14 alin. (5) din OUG nr. 92/2014 se prevede "Taxele speciale ce trebuie reţinute şi/sau achitate de către organizatorii licenţiaţi din domeniul jocurilor de noroc sunt prevăzute la oct. 4 din anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă" printre care regăsim şi taxa de viciu, deci se specifică clar, cine datorează taxa: organizatorii licenţiaţi, iar prin coroborarea cu punctul 4 din Anexă, modificat prin OUG nr. 92/2014, taxa de viciu este datorată de organizatorul de joc de noroc care a fost licenţiat şi urma să vină la licenţiere pentru următorul an, în /pentru perioada cuprinsă între 13 februarie 2015 - 12 iunie 2015.

Pentru perioada cuprinsă după data de 12 iunie 2015, taxa de viciu se datorează pentru organizatorii de jocuri de noroc licenţiaţi, odată cu plata taxelor de autorizare, potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015.

Prin urmare, consideră că textul de lege este clar în ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de plată a taxei de viciu, întrucât legiuitorul nu a prevăzut scutiri de la plata taxei de viciu datorate de organizatorii de jocuri de noroc, pentru cei care au fost autorizaţi sub imperiul dispoziţiilor cuprinse în OUG nr. 77/2009 (până la intrarea în vigoare a OUG nr. 92/2014).

În situaţia în care, legiuitorul ar fi avut această intenţie, aceasta ar fi fost prevăzută în mod expres. Mai mult, Deciziile de privind taxa de viciu cuprind numai perioada de când a intrat în vigoare OUG nr. 92/2014, respectiv data de 13.02.2015, deci nu se poate spune că a fost calculată retroactiv, întrucât aşa cum am arătat mai sus, singura modificare o reprezintă modul de plată a taxei de viciu, odată cu plata licenţei sau odată cu plata taxelor de autorizare, în ambele cazuri obligaţia de plată există.

De asemenea, mai trebuie avut în vedere că organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfăşoară în condiţiile prevăzute de OUG nr. 92/2014, precum şi dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 124/2015, cu respectarea prevederii art. 27 din OUG nr. 92/2014, care a dat posibilitatea organizatorilor de jocuri de noroc să renunţe la activitatea desfăşurată, dacă nu sunt de acord cu noile condiţii de autorizare şi licenţiere, bineînţeles cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a)în cazul în care societatea se află în perioada de valabilitate a licenţei, pentru perioada tranzitorie, societatea are obligaţia ca pentru desfăşurarea activităţii să achite taxa de licenţă în cuantumul prevăzut de vechea normă legală, licenţa fiind valabilă până la data expirării ultimei autorizaţii;

b)autorizaţiile de exploatare aprobate până la data de 13 februarie 2015 îşi menţin valabilitatea, cu condiţia achitării acestora în cuantumul prevăzut la data acordării;

c)până la data expirării tuturor autorizaţiilor de exploatare deţinute, organizatorii de jocuri de noroc menţionaţi mai sus nu vor fi obligaţi să întregească numărul minim de mijloace de joc autorizate.

d)notifică renunţarea în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă la O.N.J.N. şi la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora;

e)anexează la notificare o declaraţie a administratorului operatorului economic din care să rezulte modalitatea de conservare, dezafectare sau vânzare a mijloacelor de joc care au fost utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia pentru exploatarea jocurilor de noroc;

f) achită taxa aferentă autorizaţiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul acordării acestora, în cuantumul şi la termenul stabilit prin decizia Comitetului de Supraveghere al O.IM.J.N.

Prin urmare organizatorii de jocuri de noroc au luat cunoştinţă de obligaţia plătii taxei de viciu începând cu data de 29.12.2014, dată când a fost publicată OUG nr. 92/2014, în conţinutul căreia se prevedea plata taxei de viciu începând cu luna februarie a anului 2015, aceştia având posibilitatea conform textului de lege menţionat, să renunţe la această activitate dacă nu sunt de acord cu noile condiţii de autorizare şi licenţiere dacă taxele impuse pentru desfăşurarea jocurilor de noroc ar fi devenit împovărătoare.

În contextul celor mai sus menţionate, arată faptul că, actele administrative beneficiază de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia de autenticitate şi pe prezumţia de veridicitate, acestea exprimând în mod real ceea ce a decis organul emitent.

În considerarea prezumţiilor de care beneficiază actele administrative şi a principiului executării din oficiu (executio ex officio) statuat în cazul actelor administrative, rezultă în mod cert, faptul că actul administrativ este el însuşi un titlu executoriu.

Pentru anularea unui act administrativ, reclamanta trebuia să aducă argumente şi probe din care să rezulte că, pârâtul nu a respectat condiţiile impuse de legislaţia în vigoare privind emiterea acestuia, precum şi faptul că, actul administrativ emis nu îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, astfel că, acesta necesită a fi anulat:

-să fie emis în litera şi spiritul Constituţiei;

-să fie emis în litera şi spiritul legilor şi a ordonanţelor;

-să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administraţiei publice care sunt superioare organului administrativ emitent;

-să fie emis de organul administrativ numai în limitele competenţei sale;

-să fie emis în forma şi cu procedura prevăzută de lege.

Astfel, analizarea legalităţii actelor administrative trebuie realizată prin verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor enumerate şi nu poate fi realizată prin relationare cu alte raporturi juridice existente între emitentul actului administrativ si persoana care afirmă că prin aplicarea dispoziţiilor actului administrativ ar putea fi vătămată de actul pe care acesta îl apreciază ca fiind nelegal, iar pe de altă parte, legalitatea unui act administrativ se analizează în raport cu normele legale în vigoare la data emiterii.

Din analizarea cumulativă a condiţiilor enumerate mai sus, apreciază că, actul administrativ emis ca urmare a instituirii taxei de viciu, îndeplineşte toate aceste condiţii.

Pe de altă parte susţine că, reclamanta nu aduce critici de nelegalitate a acestui act administrativ, având în vedere că, anularea actului administrativ reprezintă sancţiunea juridică care afectează efectele acestuia, act care a fost emis şi adoptat cu respectarea condiţiilor de fond, de formă şi de procedură, stabilite de lege pentru validitatea sa. în acest sens, precizează:

a)condiţiile de fond care au stat la baza emiterii actului administrativ este cuprins în însăşi temeiul juridic al acestui act administrativ;

b)condiţiile de formă au fost îndeplinite;

c)procedura stabilită pentru emiterea acestui act administrativ a fost respectată.

În ceea ce priveşte regimul juridic al taxei de viciu, consideră că aceasta este o obligaţie generală, deoarece se referă la categorii de contribuabili, stabilite de lege în mod general şi impersonal. Precizează că, obligaţia generală şi impersonală de taxe îşi are izvorul în legea care instituie taxa respectivă, dar obligaţia se concretizează în sarcina contribuabilului individual determinat, prin naşterea raportului juridic fiscal concret.

Aşadar, taxele reprezintă o altă sursă principală de venituri publice şi potrivit art. 2 pct. 40 din Legea 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, prin taxă se înţelege o „sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public".

Din această definiţie, rezultă că obligaţia de a plăti taxa revine persoanelor fizice sau juridice care solicită un serviciu public.

Susţine că din definiţia de mai sus, se pot desprind următoarele trăsături specifice taxei de viciu:

1)Reprezintă o plată pentru servicii de exploatare a jocurilor de noroc care urmează a fi efectuate de organizatorii de jocuri de noroc;

2)Subiectul plătitor este precis determinat în persoana celui care solicită efectuarea unei activităţi din domeniul instituţiei publice;

3)Reprezintă o contribuţie pentru acoperirea cheltuielilor necesare serviciilor solicitate, în timp ce impozitele reprezintă contribuţii pentru acoperirea cheltuielilor generale ale societăţii;

4)Reprezintă plăţi făcute de persoanele juridice pentru servicii de exploatare a jocurilor de noroc efectuate în mod direct şi imediat acestora, de către o instituţie de stat specializată, care deţine monopol cu privire la organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României.

La stabilirea şi aplicarea taxei s-a avut în vedere următoarele principii:

i.unicitatea taxării cu eşalonarea pe perioade bine determinate, în sensul că o persoană juridică - organizator de jocuri de noroc care deţine licenţă de organizare de jocuri de noroc şi autorizaţii de exploatare a jocurilor de noroc - datorează o sumă cu titlu de taxă de viciu pentru serviciul de exploatare a jocurilor de noroc care urmează a presta;

ii.taxele în general, respectiv, taxa de viciu are caracter anticipativ, deoarece aceasta se

datorează bugetului de stat şi se achită în momentul solicitării serviciilor de exploatare a jocurilor de noroc ce urmează a se beneficia.

După cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate, taxa de viciu este calculată pentru o perioadă începând cu data de 13 februarie 2015 şi se finalizează în luna martie 2016. 

Termenul scadent de plată a taxei de viciu este eşalonată, potrivit perioadei menţionate în cuprinsul actului administrativ fiscal a cărei anulare se solicită. Taxa de viciu nu este dependentă de abordarea planului de afaceri a organizatorilor de jocuri de noroc licenţiaţi şi autorizaţi pentru exploatarea mijloacelor de joc de tip slot machine. Statul şi instituţiile statului, legiuitorul şi Parlamentul României, nu ar mai elabora reglementări cu privire la impozitele, taxele şi contribuţiile datorate la bugetul de stat, dacă ar lua în considerare şi ar ţine cont în permanenţă de expresia menţionată mai sus. Astfel, rezultă netemeinicia acestei argumentări.

Titlul de creanţă fiscală este actul juridic prin care se stabileşte şi se individualizează de către organele fiscale sau de organele competente, mărimea unei obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii, amenzi, etc), pe fiecare contribuabil, pentru o materie fiscală, pe o anumită perioadă de timp.

Titlul de creanţă fiscală dă naştere:

1)unui drept al statului, numit creanţă fiscală, de a încasa sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului de stat sub formă de impozite, taxe, contribuţii, etc;

2)unei obligaţii a contribuabilului, numită obligaţie fiscală, de a le plăti, la termenul şi în cuantumul stabilit: impozitele, taxele, contribuţiile datorate.

„Titlul de creanţă fiscală" nu obligă, până la termenul de plată stabilit prin lege, la plata obligaţiilor fiscale menţionate în acesta, ci numai constată existenţa acestora. După expirarea termenului de plată stabilit prin lege, „titlul de creanţă" îşi schimbă radical (prin efectul legii) regimul juridic în „titlul executoriu", ceea ce înseamnă că impozitele, taxele, contribuţiile menţionate în acesta devin obligatoriu exigibile.

„Titlul executoriu"fiscal obligă, după expirarea termenului de plată stabilit prin lege, la plata obligaţiilor fiscale menţionate în acesta. Până la expirarea termenului de plată stabilit prin lege avem numai „titlul de creanţă", nu şi „titlul executoriu". După expirarea termenului de plată stabilit prin lege, acelaşi „act de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor" îşi schimbă radical regimul juridic: (1) din „ceea ce se datora, ca benevol", în „obligaţie de plată"; din „titlul de creanţă" (2) în „titlul executoriu".

Faţă de cele menţionate în cererea de chemare în judecată, consideră că se impune formularea unor precizări suplimentare cu privire la noţiunea: „titlul de creanţă":

Obligaţiile fiscale (impozite, taxe, contribuţii etc.) care revin fiecărui contribuabil decurg din aplicarea legilor fiscale, care au caracter de generalitate, care sunt aceleaşi pentru toţi contribuabilii.

Legile fiscale sunt aceleaşi pentru toţi contribuabilii, adică au caracter universal, de generalitate, dar obligaţiile fiscale ale fiecărui contribuabil sunt foarte diferite, în funcţie de bunurile şi/sau de veniturile fiscale (pentru care se datorează impozite, taxe, contribuţii etc.) pe care le deţine fiecare.

Aplicarea legilor fiscale presupune:

1.Identificarea tuturor persoanelor fizice şi juridice, care datorează un impozit, o taxă, o contribuţie;

2.Identificarea pe fiecare contribuabil a „materiei fiscale" pentru care se datorează un impozit, o taxă, o contribuţie;

3.în funcţie de punctul 1 şi 2, se stabileşte şi se individualizează, obligaţia fiscală pe fiecare contribuabil;

4.Obligaţia fiscală, stabilită şi individualizată pe fiecare contribuabil, trebuie să se reflecte într-un „act oficial", adică un „act juridic", numit „titlul de creanţă fiscală".

Pentru Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc în calitatea sa de autoritate a statului în domeniul jocurilor de noroc este important să se constate, să se individualizeze şi să se stabilească, pe fiecare contribuabil, toate obligaţiile fiscale din domeniul jocurilor de noroc, respectiv în cauza dedusă judecăţii, creanţa fiscală principală: taxa de viciu si/sau accesorii: dobânzi, penalităţi, dându-le caracter concret şi făcând posibilă executarea acestora.

În consecinţă, titlul de creanţă fiscală este actul juridic prin care fie organul fiscal sau o altă instituţie competentă potrivit legii, respectiv Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc constată, individualizează şi stabileşte obligaţia fiscală constând în creanţa fiscală principală: taxa de viciu şi/sau accesorii: dobânzi, penalităţi, dându-le caracter concret şi făcând posibilă executarea acestora, astfel cum este precizat la art. 28, art. 141, art. 110 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Titlul de creanţă stă la baza emiterii titlului executoriu; nici un titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc creanţe fiscale principale şi/sau accesorii, conform prevederilor cuprinse la art. 141 din Codul de procedură fiscală.

Titlul de creanţă se comunică persoanei obligate la plată şi poate fi atacat în condiţiile legii, potrivit art. 28 alin. (6) din Codul de procedură fiscală.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, potrivit art. 141 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Caracterul „corelativ" al „creanţelor fiscale" şi al „obligaţiilor fiscale": o „creanţă fiscală" şi o „obligaţie fiscală" sunt „corelative" deoarece acestea se află „în corelaţie", se află într-o relaţie reciprocă (una cu alta), într-un raport reciproc, ceea ce înseamnă că:

a) aceeaşi sumă de bani: pentru stat este un drept al său de a o încasa, adică o „creanţă fiscală", în timp ce pentru contribuabil este o obligaţie a sa de a o plăti, adică o „obligaţie fiscală";

b)nu poate exista una fără alta, nu poate exista o „creanţă fiscală" fără să existe şi o„obligaţie fiscală" „corelativă": statul nu poate avea dreptul la a încasa un impozit, o taxă, o contribuţie, fără ca acestea să fie datorate de un contribuabil (aşa cum cineva nu poate încasa o sumă de bani fără ca altcineva să o datoreze);

c)nu se poate modifica una, fără ca cealaltă să nu se modifice;

d)ambele sunt generate de aceeaşi materie fiscală, pentru acelaşi contribuabil, pe

aceeaşi perioadă de timp.

Dintr-o altă perspectivă a solicitat să se aibă în vedere:

a)Legiuitorul a instituit această taxă în locul biletului de intrare. Această taxă reprezintă o sumă fixă care trebuie achitată pentru fiecare mijloc de joc tip slot machine DUPĂ ce aceasta a produs venituri, deci, viciul a fost consumat. începând data de 12 februarie 2015, operatorul nu mai încasează biletul de intrare de la jucător şi deci, nu mai virează la bugetul de stat nici o sumă de bani din acest bilet de intrare, în schimb, din aceeaşi dată, fiecare societate comercială licenţiată şi autorizată şi sistemul jocurilor de noroc din România, după ce a obţinut venituri are obligaţia să achite taxa de viciu trimestrial (conform Legii nr. 124/2015).

b)Conform art. I pct. 47 şi art. XI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, începând cu data de 13 februarie 2015 [45 de zile de la data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014], la anexă, punctul 4 are următorul cuprins: „ Taxe speciale: Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot machine: 400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de licenţă."

c)Conform art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, instituie următoarea obligaţie: "De la data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorii jocului tip slot-machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) Ut. e) pct. (i) şi (iii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu în tranşe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei."

Rezultă că, potrivit prevederilor legale, efectuarea plăţii taxei de viciu este strâns legată şi corelată cu licenţa de organizare de jocuri de noroc şi cu autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc, documente care se emit sub formă de decizii ale Comitetului de Supraveghere din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Potrivit art. 110 alin. (3) lit. i) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte si se individualizează creanţa fiscală. întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului National pentru Jocuri de Noroc privind taxa aferentă acordării licenţelor si a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc. în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare."

Astfel, „creanţa fiscală" şi corelativ „obligaţia fiscală" stabilită prin Decizia Comitetului de Supraveghere nr. 1000/24.06.2015 a urmat regimul juridic al actelor principale de stabilire a creanţelor fiscale, respectiv a deciziei emise de Comitetul de Supraveghere al Oficiului National pentru Jocuri de Noroc privind taxa aferentă acordării licenţelor şi a autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc.

În concluzia celor menţionate mai sus, susţine că „titlul de creanţă" fiscală nu obligă la plata taxei menţionate în cuprinsul Deciziei Comitetului de Supraveghere nr. 1031/24.06.2015, ci numai constată existenta acestora ca fiind „datorate până la termenul de plată stabilit; după acest termen, acestea devin obligatoriu de plătit, urmărirea îndeplinirii acestei obligaţii, în faza de executare revenind organului fiscal competent.

Prin Recomandarea (89) 8 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecţie provizorie pot fi acordate, dacă, executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile, şi sub condiţia existenţei unui caz prima facle împotriva validităţii actului respectiv, ipoteză care nu este întrunită în speţă.

La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice şi de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăţilor sau intereselor persoanelor. în acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României - membru al Consiliului Europei - arată că instanţele chemate să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic aparent valabil faţă de nelegalitatea actului administrativ.

În concluzie, arată că, împrejurările de fapt şi de drept prezentate de reclamantă nu oferă indicii de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat.

Pentru aceste considerente solicită respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată privind anularea Deciziei Comitetului de Supraveghere nr. 1000/24.06.2015, modificata prin decizia nr.1581/09.07.2015, formulată de către SC Markus Games SRL, ca fiind netemeinică şi nefondată, inclusiv a cheltuielilor de judecată solicitate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 - 208 Cod de procedură civilă, precum şi pe prevederile legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Anexează la dosarul cauzei următoarele copii conform cu originalul:

-Duplicat al întâmpinării pentru a fi comunicat petentei;

-Decizia nr. 1000/24.06.2015 privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine ;

-Decizia nr. 1581/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1000/24.06.2015, privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine,

-Nota Direcţiei generale de autorizare jocuri de noroc nr. 17.120/DGAJN/SASBC/23.06.2015 ;

-Ordin nr. 148/24.06.2015 pentru aprobarea conţinutului deciziilor reprezentând titlu de creanţa si anexe la decizii;

-Nota Direcţiei generale de autorizare jocuri de noroc nr. 17120/DGAJN/SASBC/08.07.2015 ;

-Ordin nr. 157/08.07.2015 pentru aprobarea indreptarii erorii materiale din cuprinsul Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 148/24.06.2015.

-Practica judiciara - Sentinţa civila nr.427/CA/03.12.2015, Trib. Vaslui si Sentinţa nr.359/09.09.2015, Trib.Teleorman, Sentinţa nr.223/18.11.2015, Curtea de Apel Suceava.

La termenul de judecată din data de 13.04.2016 instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt invocată de pârât în întâmpinare întrucât actul contestat priveşte o valoare mai mică decât valoarea de 1.000.000 lei.

 Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa  reţine următoarele:

Prin decizia nr. 1000/24.06.2015, parata O.N.J.N. a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de  la plata a  taxei de viciu reglementata de OUG 77/2009 modificata si aprobata prin OUG 92/2015 si L 124/2015, dupa cum urmează:

•februarie - iunie 2015, taxa de viciu este in cuantum de 81.144 lei cu scadenta la data de 25.06.2015;

•iulie - septembrie 2015, taxa de viciu este in cuantum de 48.951 lei cu scadenta la data de 25.09.2015;

•octombrie - decembrie 2015, taxa de viciu este in cuantum de 17.493 lei cu scadenta la 21.12.2015;

•ianuarie - martie 2016, taxa de viciu este in cuantum de 7644 lei cu scadenta la data de 25.03.2016.

Prin OUG nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative a fost modificată şi completată OUG nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, s-a instituit potrivit pct. 4 din Anexa la OUG nr. 77/2009 taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine în cuantum de 400 euro/post autorizat/an şi care se achită de organizator odată cu taxa de licenţă.

Ulterior, OUG nr. 77/2009 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 124/2015 privind aprobarea OUG nr. 92/2014, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 407 din 9 iunie 2015. Astfel, potrivit pct. 3 lit. C) din Anexa la O.U.G. nr. 77/2009, cu modificările şi completările ulterioare, taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. i) este în cuantum de 400 euro/post autorizat/an şi se achită de organizator odată cu taxa de autorizare.

Potrivit art. II din Legea nr. 124/2015 de la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 12 iunie 2015, operatorii economici organizatori de jocuri de noroc tip slot-machine au obligaţia de a achita taxa de viciu în tranşe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei, modificându-se aşadar numai momentul la care această taxă urmează să fie achitată de opratorul economic, şi anume odată cu plata taxelor de autorizare.

Instanţa nu poate reţine susţinerile reclamantei privind retroactivitatea legii, având în vedere că pentru mijloacele de joc tip slot-machine pentru care s-au emis autorizaţii de exploatare de către Comitetul de Supraveghere până în data de 28.05.2015 (inclusiv), prin excepţie modul de calcul al taxei de viciu se va realiza ţinând seama de numărul de luni până la expirarea valabilităţii autorizaţiilor începând cu 13.02.2015.

În speţă, reclamanta deţine autorizaţie de exploatare începând cu data de 11.09.2014, respectiv decizia 504/11.02.2015 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 40 de posturi tip slot machine, decizia 315/11.02.2015 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 90 de posturi tip slot machine, decizia 84/29.01.2015 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 22 de posturi tip slot machine, decizia 2106/30.10.2014 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 10 de posturi tip slot machine si o ruleta cu 4 posturi, decizia 1793/29.09.2014 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 21 de posturi tip slot machine si 2 rulete cu 4 posturi fiecare, decizia 1576/11.09.2014 prin care s-a aprobat acordarea autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru un nr. de 33 de posturi tip slot machine.

Astfel, raportat la data intrării în vigoare a OUG nr. 92/2014, instanţa reţine că noua taxa de viciu în valoare de 400 euro/aut/an este datorată începând cu data intrării în vigoare, de către toţi operatorii de jocuri de noroc de tip slot-machine, indiferent de momentul obţinerii licenţei pentru organizarea de jocuri de noroc.

În concluzie, taxa de viciu are o reglementare legală, fiind datorată începând cu data de 13.02.2015, ceea ce s-a modificat prin legea nr. 124/2015 fiind doar data de efectuare a plăţilor, respectiv trimestrial, odată cu taxa de autorizare şi nu anticipat odată cu taxa de licenţă, aşa cum a prevăzut OUG 92/2014, astfel că susţinerea reclamantei potrivit căreia pentru perioada 13.02.2015 -12.06.2015 taxa nu era datorată, nu este întemeiată.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile reclamantei privind necompetenţa Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc de a emite decizii privind taxa de viciu, raportat la calitatea acestuia de autoritate în domeniul jocurilor de noroc, precum nici lipsa calităţii de debitor a reclamantei raportat la prevederile art. 1/3 din OUG 92/2014 conform cărora În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, operatorul de jocuri de noroc licenţiat este organizatorul de jocuri de noroc, respectiv persoana juridică care a obţinut licenţă de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc de la Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins cererea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată

Data publicarii pe portal:01.02.2017

Domenii speta

Spete similare