Contestaţie act administrativ fiscal

Prin cererea înregistrată sub nr.1525/104/2016, reclamanta Instituţia Prefectului - Judeţul Olt, a chemat în judecată pârâtul Primarului comunei Teslui, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 53/2016, referitoare la acordare 25% spor indemnizaţie de conducere pentru doamna AN, bibliotecar treapta IA, nivel studii S.

În motivare arată că, în fapt, prin Dispoziţia nr. 53/28.03.2015 a fost acordat, începând cu data de 01.03.2016, un spor indemnizaţie conducere de 25%, în sumă de 351 lei, doamnei AN, bibliotecar, nivel studii S, gradul IA, clasa de salarizare 67, coeficient de ierarhizare 5,10.

Potrivit art. 1 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare:

(1) în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare;

(2) în anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

De asemenea, potrivit art. 30 din Legea 330/2009, indemnizaţiile de conducere au fost incluse în salariu de baza.

(1) începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

Odată cu aplicarea Legii 330/2009, în situaţia în care funcţionarul în cauză era nemulţumit de cuantumul salariului stabilit, avea posibilitatea de a se adresa cu o contestaţie potrivit art. 34.

(1)Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2)Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariate, la sediul ordonatorului de credite.

(3)Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4)Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.

Pentru aceste motive, Instituţia Prefectului-Judeţul Olt a restituit spre revocare cu adresa nr. 22494/20.04.2016 Dispoziţia nr. 53/2016, dar Primarul comunei Teslui, potrivit adresei nr. 1443/2016, refuză să revoce actul administrativ în cauză.

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe prevederile Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările ulterioare, Legii nr.554/2004, modificată şi completată, Legii nr.284/2010, modificată şi completată, OUG nr. 57/2015, art. 194 şi urm. C.P.C.

În temeiul art.411, alin.2, C.P.C, solicită judecarea pricinii în lipsă.

În dovedirea cererii depune copii conforme cu originalul următoarele: Dispoziţia nr.53/28.03.2016, adresa 22494/2016 şi adresa Primăriei Teslui nr. 1443/25.05.2016.

La data de 22.07.2016 Sindicatul din Administratia Publică Olt Consilium a formulat cerere de intervenţie, în calitate de reprezentant legal al intervenientei in interes propriu AN.

Pe cale de excepţie, solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, având în vedere lipsa calităţii procesuale active a reclamantei

Consideră că acţiunea este formulată cu încălcarea dispoziţiilor legale având în vedere faptul că reclamantul, Instituţia Prefectului Judeţului Olt, nu are calitate procesuală activă.

Reclamanta, Instituţia Prefectului Judeţului Olt nu are calitate procesuală activă pentru a contesta decizii care privesc salariaţii pârâtei angajaţi cu contract individual de muncă, deoarece acesta nu este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii.

Calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre reclamantă şi titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.

Contractul Individual De Muncă al  intervenientei în  interes propriu,  în temeiul căruia s-a acordat 25% spor / indemnizaţie de conducere, care face obiectul acestui litigiu, este încheiat cu autoritatea locală pârâtă.

Dispoziţia contestată nu este astfel un act administrativ, care cade sub incidenţa Legii contenciosului nr. 554/2004, deoarece, potrivit art. 2, alin. 1, lit. c din lege, pentru a fi considerată act administrativ, aceasta ar trebui să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de lege: să fie act unilateral emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a naşte, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii.

Or, în speţă, această condiţie nu este îndeplinită, actul contestat fiind emis de primar în calitate de angajator, sub jurisdicţia muncii, întrucât priveşte stabilirea salariului unui salariat angajat cu contract individual de muncă.

O interpretare contrară ar contrazice dispoziţiile de ordine publică referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, ipoteză în care instanţa de contencios administrativ ar urma să se pronunţe asupra unor raporturi juridice în privinţa cărora competenţa aparţine jurisdicţiei de drept comun ori jurisdicţiei muncii.

În sensul celor menţionate s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 11 /11.05.2015, obligatorie, potrivit dispoz. art. 521 alin. (3) Cod proc. civ.

Admiţând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, în interpretarea dispoziţiilor legale în vigoare - art. 3 din Legea nr. 554/2004, cu modif. şi compl. ult, corob. cu disp. art. 63 alin. (5) lit. e) şi art. 115 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, rep., cu modif. şi compl. ult., şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 340/2004, rep., cu modif. şi compl. ult., şi ale art. 123 alin. (5) din Constituţie, înalta Curte a statuat că: "prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul prevederilor art 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modif. şi compl. ulterioare".

Posibila opinie a reclamantei potrivit căreia Decizia ÎCCJ nr. 15 / 2015 "nu ar interzice" dreptul prefectului de a ataca celelalte acte juridice emise de autorităţile publice locale la instanţele competente, ar fi, de asemenea, neîntemeiată.

în considerentele Deciziei invocate, se reţine explicit că "exceptând actele administrative (...), toate celelalte acte ale autorităţile administraţiei publice locale [cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă] încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparţinând altor ramuri de drept excedează dreptului şi contenciosului administrativ.

"în privinţa acestor acte încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanţial şi procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ, căruia i se circumscrie instituţia juridică a tutelei administrative".

"Interpretarea (...) în sensul că, în exercitarea dreptului de tutelă administrativă, prefectul are posibilitatea de~a contesta în faţa instanţei de contencios administrativ toate actele autorităţilor administraţiei publice locale, indiferent de natura juridică a acestora, reprezintă, chiar în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională, o îndepărtare "de la normele şi principiile generale care guvernează, pe de o parte, instituţia contenciosului administrativ şi, pe de altă parte, instituţia tutelei administrative".

În lumina celor statuate de Instanţa Supremă, însăşi acţiunea formulată de reclamantă reprezintă „o îndepărtare" de la normele şi principiile generale care guvernează instituţia tutelei administrative. în atari condiţii, raportat la dispoz. Legii nr. 340/2004, rep., cu modif. şi compl. ult., "dreptul prefectului' de a ataca "celelalte" acte juridice emise de autorităţile publice locale la instanţele competente nu se circumscrie niciunor prevederi legale şi nu poate fi astfel interpretat ca legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. ,,e)" din nr. 340/2004, rep., cu modif. şi compl. ult., prefectul verifică „legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului", ca atare singura instanţă competentă căreia i se poate adresa prefectul este cea de contencios.

Instanţa de fond nu ar putea dispune în acest dosar nici declinarea competenţei materiale către un complet de conflicte de muncă, deoarece într-o atare situaţie instituţia reclamantă nu are calitate procesuală activă, în conformitate şi cu dispoziţiile Codului Muncii.

Pentru cercetarea legalităţii actelor ce privesc raporturi juridice de muncă, modalităţile de sesizare a instanţei sunt expres prevăzute de lege.

Cu certitudine, iniţiativa sesizării acestor instanţe aparţine, după caz, angajaţilor sau angajatorilor, astfel Instituţia prefectului nefiind definită de Codul Muncii - Legea nr. 53 / 2003, rep., cu modif. şi compl. ult., ca având această competenţă de sesizare.

Nu în ultimul rând, reclamanta nu a indicat în cererea de chemare în judecată nici un temei legal pe care s-ar putea întemeia o posibilă declinare a competenţei materiale / funcţionale.

Se mai menţionează în cererea de chemare în judecată că "până la soluţionarea cauzei, acesta {dispoziţia contestată -n.n.) este suspendat de drept", motivând legal prin art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, modif. şi compl., însă acest lucru este valabil numai în cazul actelor administrative care se circumscriu definiţiei date la art. 2 alin. (1) lit. "c" din Legea contenciosului nr. 554/2004, nu însă şi în cazul deciziilor de modificare a contractelor individuale de muncă, aşa cum este cazul în speţă.

II. Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată în ipoteza în care va trece peste excepţlia mai sus invocată.

În fapt, intervenienta în interes propriu este membru de sindicat, este angajată cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, în funcţia de bibliotecar, treapta IA, nivel studii - S.

Printr-un memoriu adresat Sindicatului, înregistrat cu nr. 902/20.07.2016, intervenienta a susţinut că Dispoziţia nr. 53 din 28.03.2016, care face obiectul prezentei speţe, emisă de pârât, este temeinică şi legală, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, astfel ne-a împuternicit să efectuăm în numele său procedurile prevăzute de lege pentru menţinerea actului administrativ contestat.

Apreciază că acţiunea este întemeiată pe prevederi legale abrogate - dispoziţiile Legii-cadru nr. 330 / 2009, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care au operat numai în cursul anului 2010, din anul următor până în prezent operând dispoziţiile unei alte Legi-cadru de salarizare, nr. 284 / 2010,

Or, în raport de dispoziţiile legale invocate - art. 30 şi art. 34 din Legea nr. 330 / 2009, arată că acţiunea reclamantei este prescrisă, potrivit art. 171 alin. (1) din Codul Muncii, dreptul ia acţiune cu privire la drepturile salariale, şi la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

În drept, îşi întemeiază prezenta cerere pe dispoz.. art. 62 NCPC, ale Legii contenciosului administrativ nr. 554 / 2004, art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, rep. şi ale prevederilor legale invocate.

La data de 19.08.2016 reclamanta Instituţia Prefectului - Judeţul Olt a formulat întâmpinare  în care a solicitat respingerea cererii formulată  de Sindicatul din Administraţia Publică Olt " Consilium" în calitate de reprezentant legal al intervenientei în interes propriu AN, ca nelegală şi netemeinică.

Arată că în fapt, prezenta acţiune a fost formulată nu în calitate de emitent al actului atacat, ci în virtutea controlului de tutelă administrativă exercitat de prefect în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. 5 din Constituţie şi ale dispoziţiilor art. 115 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 123 din Constituţie "Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept"

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 63 alin. (5] lit. e) din Legea 215/2001, legea administraţiei publice locale, cu modificările ulterioare: " In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local' iar art. 115 alin. (2) şi (7) din Legea nr.215/2001 precizează, în mod expres, că "Dispoziţiile primarului se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor. Dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local şi hotărârile consiliului judeţean sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condiţiile legii care îi reglementează activitatea."

Având în vedere precizările anterioare, precum şi dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 340/2004, privind prefectul si instituţia prefectului, republicata, potrivit cărora: "în calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: a) asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice; e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului' şi ale art. 3 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ " Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale", vă solicităm respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de Sindicatul din Administraţia Publică Olt " Consilium", în calitate de reprezentant legal al intervenientei în interes propriu AN.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea acţiunii ca întemeiată, având în vedere aspectele invederate în cererea de chemare în judecată precum şi faptul că au fost invocate dispoziţiile Legii 330/2009, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aceasta fiind legea cadru de salarizare în care se menţionează că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, inclusiv indemnizaţiile de conducere au fost incluse în salariul de bază. Legile privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, ulterioare acesteia, precum şi OUG 57/2003 privind salarizarea personalul plătit din fonduri publice în anul 2016, au menţinut includerea sporurilor şi implicit a indemnizaţiilor de conducere în salariul de bază.

În drept, îşi întemeiază prezenta cerere pe dispoziţiile art. 205 C.p.c, art. 123 din Constituţie, Legea 215/2001 republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 340/2004, Legii nr.554/2004, modificată şi completată, Legii nr.284/2010, modificată şi completată, OUG nr. 57/2015.

În temeiul art. art. 411 alin. 2 din C.P.C. solicită judecarea în lipsă.

La termenul din 05.10.2016,  instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.

Reclamanta Instituţia Prefectului - Judeţul Olt a chemat în judecată pârâtul Primarului comunei Teslui, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 53/2016, referitoare la acordare 25% spor indemnizaţie de conducere pentru doamna AN, bibliotecar treapta IA, nivel studii S.

Prin Dispoziţia nr. 53/28.03.2015 a fost acordat, începând cu data de 01.03.2016, un spor indemnizaţie conducere de 25%, în sumă de 351 lei, doamnei AN, bibliotecar, nivel studii S, gradul IA, clasa de salarizare 67, coeficient de ierarhizare 5,10.

Potrivit art. 248 cod procedură civilă Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 2 lit. c din legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Potrivit Art. 3 alin (1) din legea nr. 554/2004 Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.353 din 10 decembrie 2008 s-a reţinut fără echivoc faptul că, „în exercitarea dreptului de tutelă administrativă, prefectul are posibilitatea de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ numai actele administrative emise de autorităţile publice locale, pentru argumentele arătate în continuare.

Numai actele administrative "sunt emise în regim de putere publică, iar prefectul este, aşa cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, «garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local»

Textul art. 123 alin. (5) din Constituţie trebuie raportat şi la dispoziţiile art. 126 alin. (6), care prevăd că instanţele judecătoreşti, pe calea contenciosului administrativ, exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice", iar contenciosul administrativ, în reglementarea Legii nr. 554/2004, vizează numai actele administrative".

Prin decizia nr. 11 /2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că În interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 63 alin. (5) lit. e) şi art. 115 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 123 alin. (5) din Constituţie, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prefectul exercită dreptul de tutelă administrativă numai în privinţa actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, întrucât numai aceste acte sunt emise "în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public", în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin realizarea competenţei administrative (ca sumă de atribuţii conferite unei entităţi în organizarea executării şi executarea în concret a legii) ce revine autorităţii publice plasate, în cadrul raportului juridic de drept administrativ, pe o poziţie exorbitantă în raport cu particularii.

Spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, în cadrul cărora sunt emise sau încheiate actele administrative, este de reţinut faptul că actele încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.

În speţă, prin Dispoziţia atacată s-a dispus acordarea unui spor salarial faţă de o persoană încadrată în baza unui contract individual de muncă, fiind reglementate aşadar raporturi de muncă, împrejurare în care actul emis de autoritatea publică locală, reprezentată de Primar, nu vizează satisfacerea unui interes legitim public, ci se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.

În privinţa acestor acte încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanţial şi procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ, căruia i se circumscrie instituţia juridică a tutelei administrative.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului ca inadmisibilă, apreciind totodată cu nu se mai impune analizarea excepţiei lipsei calităţii procesual active invocată de intervenienntul Sindicatul din Administratia Publică Olt Consilium

Data publicarii pe portal:15.03.2017

Domenii speta

Spete similare