Acţiunea în rezoluţiune a unui contract de întreţinere respinsă. Cerere Reconvenţională admisă. Obligaţia de întreţinere în natură transformată în obligaţia de a plăti o suma lunară.

Prin cererea de chemare în judecată formulată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 11.11.2012, sub nr. …, reclamantul A.A. a chemat în judecată pe pârâţii B.B. şi C.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de întreţinere încheiat între părţi la data de 07.11.2005 şi autentificat sub nr. 2 de notarul public X; restabilirea situaţiei anterioare de CF în sensul intabulării imobilului pe numele reclamantei.

Pârâţii B.B. şi C.C. au formulat cerere reconvenţională solicită înlocuirea întreţinerii în natură cu suma de 500 lei lunar.

Prin sentinţa civilă nr 6/25.11.2013, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta A.A. în contradictoriu cu pârâţii B.B., C.C. şi D.D. şi a respins de asemenea şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi.

Prin decizia civilă nr 4 din data de 06.06.2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-au admis recursurile formulate de reclamanta A.A. şi de pârâţii B.B. şi C.C. împotriva sentinţei civile nr 6/2013, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Prin această decizie s-a reţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată după ce a fost amânată pronunţarea, iar încheierea de amânare a pronunţării din 11.11.2013, în care s-au consemnat susţinerile părţilor nu a fost semnată de judecător.

În urma casării cu trimitere spre rejudecare, reclamanta-pârâtă a formulat o nouă cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei E.E.

La termenul din data de 27.11.2014, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare (fila 40), reţinând următoarele: ,,instanţa,  având în vedere excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţie invocată ca urmare a faptului că reclamanta a precizat expres temeiul juridic al precizării de acţiune depuse la dosarul iniţial depusă la fila 118 la data de 15.04.2013, constată că excepţia este întemeiată şi contestaţia la executare formulată de  reclamantă împotriva  actelor de executare din dosarul execuţional prin care s-a vândut imobilul este tardivă, nefiind respectat termenul de 15 zile in care se puteau ataca actele de executare silita, termen care a început sa curgă încă din aprilie 2012 când reclamanta a aflat de executarea silita. La interogatoriul luat  din şedinţa publică din data de 27.05.2013, reclamanta  a recunoscut  că s-a supărat pe pârâţi la trei – patru săptămâni după  Paşti când a auzit ce au făcut aceștia cu apartamentul ei şi în consecinţă cum din interogatoriu rezultă că aceasta  a aflat de executarea silită încă din anul 2012”.

Prin sentinţa civilă nr. 64/2015 pronunţată de Judecătoria  Sibiu s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţii-reclamanţi.

S-a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta-pârâtă A.A. în contradictoriu cu pârâţii reclamanţii B.B. şi C.C. şi cu pârâţii D.D. şi E.E., ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi B.B. şi C.C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de către pârât prin întâmpinare s-au reţinut următoarele:

Conform art. 137 alin 1 cod procedură civilă  instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Pârâta a susţinut că cererea este inadmisibilă având în vedere că se solicită rezilierea unui contract de întreţinere, adică a unui contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate şi nu rezoluţiunea.

Ori, instanţa a constatat că la termenul din data de 27.11.2014 apărătorul reclamantei şi-a precizat temeiul juridic al cererii în sensul că este vorba de rezoluţiunea contractului de întreţinere şi nu de rezilierea contractului, astfel că a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.

II. Cu privire la cererea de rezoluţiune a contractului de întreţinere, instanţa reţine următoarele:

La data de 7.11.2005, s-a încheiat contractul de întreţinere între reclamanta-pârâtă A.A. şi pârâţii-reclamanţi B.B. şi C.C., contract autentificat de BNP X.

În baza acestui contract, reclamanta-pârâtă a transmis pârâţilor-reclamanţi dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului situat pe str. AAA, menţinându-se dreptul de uzufruct viager. În schimbul dreptului de proprietate transmis, pârâţii-reclamanţi şi-au asumat obligaţia de a o întreţine pe reclamanta-pârâtă cu toate cele necesare traiului în timpul vieţii: locuinţă corespunzătore, încălzit, iluminat, spălat, curăţenie, hrană, îmbrăcăminte, medicamente, medic şi spitalizare în caz de nevoie, iar la deces să o înmormânteze.  Dreptul de proprietate asupra imobilului s-a transmis de la data autentificării actului, respectiv 7.11.2005.

Ulterior, la data de 23.12.2008, s-a încheiat un contract de împrumut între E.E., în calitate de împrumutător şi B.B. şi C.C., în calitate de împrumutaţi, obiectul contractului fiind acordarea unui împrumut în valoare de 50.000 euro. La art. 2 din contact s-a prevăzut că pentru restituirea creditului debitorii garantează cu nuda proprietate a imobilului situat în Sibiu, str. AAA.

Ca urmare a neîndeplinirii de către debitori a obligaţiilor s-a procedat la executarea silită a imobilului, iar imobilul a fost adjudecat în baza procesului-verbal de licitaţie nr. 3/21.06.2011 de către E.E.

Relaţiile dintre părţi s-au derulat în condiţii normale până în momentul în care imobilul a fost înstrăinat către E.E., din acel moment reclamanta-pârâtă nemaifiind de acord cu derularea în continuare a contractului de întreţinere.

Cu privire la legea civilă aplicabilă, instanţa reţine că potrivit art. 3 din Legea 71/2011, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

De asemenea, potrivit art. 5 alin 1 din Legea 71/2011, dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor faptelor şi actelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Prin art. 102 alin. (1) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil s-au stipulat următoarele: ,,Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”

Astfel, faţă de data încheierii contractului de întreţinere, respectiv 7.11.2005, instanţa constată că legea civilă aplicabilă este Codul civil 1864.

Prin contractul de întreţinere una dintre părţi înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să îi asigure întreţinerea în natură pe timpul cât va trăi, iar după moare să o înmormânteze.

 Contractul de întreţinere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate. Debitorul întreţinerii este obligat să acorde întreţinerea în natură în condiţiile stipulate în contract şi, în lipsa unor reglementări speciale, potrivit regulilor aplicabile obligaţiilor de a face contractate intuitu personae.

Potrivit art. 1020 Cod Civil, condiţia rezolutorie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una dintre părţi nu îndeplineşte angajamentul său, iar art. 1021 Cod Civil prevede că, într-o atare situaţie, contractul nu este desfiinţat de drept, ci partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat poate opta între a cere instanţei de judecată obligarea părţii la executarea contractului, dacă este posibil, şi a cere rezoluţiunea lui pentru neexecutare cu daune-interese.

Rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

Astfel, pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere este necesar să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: a). una dintre părţi să nu îşi fi executat obligaţiile ce îi revin conform contractului, b).neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi c).debitorul obligaţiei să fi fost pus în întârziere în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte condiţia punerii în întârziere, în cazul contractului de întreţinere, datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care s-a obligat debitorul şi care trebuie efectuată succesiv, termenele de executare fiind esenţiale, debitorul este de drept în întârziere, potrivit dispoziţiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil.

Cu privire la condiţia neexecutării obligaţiilor contractuale, instanţa a reţinut o neexecutare a obligaţiei de întreţinere asumată de pârâţi prin contract. De esenţa contractului de întreţinere este faptul că debitorul obligaţiei de întreţinere are obligaţia de a acorda hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale pe toată durata vieţii creditorului întreţinerii.

Astfel, din declaraţia martorului X.X., instanţa a reţinut că acesta o cunoaşte pe reclamantă de aproximativ 20 de ani şi cunoaşte de existenţa contractului de întreţinere. Acesta arată că l-a văzut pe pârâtul-reclamant de două ori în locuinţa reclamantei, iar relaţiile erau unele bune. Cunoaşte că pârâtul-reclamant a avut probleme de sănătate foarte grave şi a fost nevoit să plece la tratament. Pe pârâta-reclamantă, martorul arată că nu o cunoaşte şi nu a văzut-o niciodată în casa reclamantei-pârâte.

În continuare, martorul arată reclamanta-pârâtă îşi făcea singură cumpărăturile dar avea un caiet în care scria ce cheltuieli făcea, dar nu cunoaşte dacă pârâţii-reclamanţi îi decontau aceste cheltuieli. A existat o perioadă când reclamanta-pârâtă a fost internată în spital, iar martorul arată că nu i-a văzut pe pârâţii-reclamanţi în vizită. 

În continuare, martorul a mai precizat că pârâţii-reclamanţi i-au montat centrală la apartament şi i-a pus şi un geam termopan deoarece cel vechi era deteriorat.

Martorul Y.Y., fiind audiat a relatat că îl cunoaşte pe pârât de 5-6 ani, locuind în acelaşi cartier, iar acesta i-a spus că a încheiat cu reclamanta-pârâtă un contract de întreţinere. Din câte cunoaşte aceasta înţelegere era ca pârâtul-reclamant să îi plătească întreţinerea, dar acesta i-a montat centrală termică şi a mai făcut şi alte reparaţii. Din discuţiile purtate cu pârâtul-reclamant, martorul precizează că acesta achita cheltuielile pe care reclamanta-pârâtă le făcea în legătură cu întreţinerea apartamentului. De asemenea, martorul a mai precizat că reclamanta-pârâtă a fost dusă şi la staţiune.

Martorul Z.Z., a arătat că îi cunoaşte pe pârâţii-reclamanţi din 2008 şi a aflat că aveau încheiat un contract de întreţinere cu reclamanta-pârâtă, înţelegerea fiind ca aceştia să achite contravaloarea tuturor cheltuielilor ocazionate de întreţinere. Relaţia dintre părţi a fost una bună, reclamanta-pârâtă chiar i-a croşetat nepoatei pârâţilor-reclamanţi mai multe obiecte de îmbrăcăminte. În primăvara anului 2012, în săptămâna patimilor a decedat mama pârâtului-reclamant iar aceştia au trebuit să se deplaseze într-o altă localitate şi astfel E.E. s-a ocupat de reclamanta-pârâtă.

Ulterior, martorul arată că a aflat de la pârâţii-reclamanţi că nu au mai putut lua legătura cu reclamanta-pârâtă şi a aflat că există o altă persoană care dorea să o întreţină pe reclamanta-pârâtă.

Fiind audiat martorul W.W. a declarat că o cunoaşte pe reclamanta-pârâtă de aproximativ cinci ani fiind din acelaşi sat, iar de aproximativ doi ani a aflat de existenţa contractului de întreţinere.  Martorul precizează că reclamanta-pârâtă i-a spus că pârâţii-reclamanţi i-au luat din apartament fără voia sa un registru şi că au intrat cu forţa peste ea în casă. De asemenea, precizează că reclamanta-pârâtă a fost internată în spital, dar pârâţii-reclamanţi nu au fost anunţaţi de această situaţie deoarece relaţiile dintre ei nu erau unele bune.

De asemenea, martorul precizează că pârâţii-reclamanţi i-au montat reclamantei-pârâte o centrală termică  şi îi aduceau o dată pe lună alimente şi îi făceau deconturile la bonurile pe care reclamanta-pârâtă le prezenta, pârâţii-reclamanţi achitând aceste cheltuieli.

Instanţa reţine că reclamanta-pârâtă la interogatoriu  a recunoscut că relaţiile dintre ei au fost unele bune până în anul 2007, iar pârâţii-reclamanţi îi dădeau bani, dar nu însă pentru toate cheltuielile. De asemenea, la întrebarea nr 11 din interogatoriu referitoare la produsele pe care aceasta le primea de sărbători, aceasta a răspuns: „mi-a adus doar un kg de tacâmuri, în rest doar o prăjitură de Paşti şi cinci ouă roşii.”

Referitor la condiția ca neexecutarea obligației de întreținere să fie imputabilă debitorilor acestei obligații, instanța a reținut că neîndeplinirea obligației de întreținere de către pârâți are la bază culpa lor exclusivă. În materia răspunderii contractuale culpa se prezumă, astfel că reclamantul nu trebuie să dovedească culpa pârâților, ci aceștia trebuie să probeze că neexecutarea obligațiilor lor este străină de propria culpa.

În cauza de faţă, instanţa a reţinut că deşi pârâţii nu i-au acordat întreţinere reclamantei, acest lucru se datorează şi culpei acesteia.

La întrebarea nr 13 din interogatoriu: „este adevărat că ne-am înţeles de la început ca dumneavoastră să ne spuneţi de fiecare dată de ce aveţi nevoie, iar noi să vă oferim tot ce aveţi nevoie?”, iar reclamanta-pârâtă a răspuns: „da, dar nu am avut nevoie.”

La întrebarea nr 16 din interogatoriu: “este adevărat ca la aproximativ 3-4 săptămâni de la Paşte, când am venit la dumneavoastră împreună cu nora mea, întrucât nu mai răspundea-ţi la telefon, mi-aţi comunicat că nu mai doriţi continuarea contractului de întreţinere, întrucât v-aţi găsit pe altcineva?”, iar reclamanta-pârâtă a răspuns: ,,da, pentru că am auzit ce a făcut cu apartamentul meu”.

La interogatoriul luat pârâţilor-reclamanţi aceştia au arătat că înţelegerea iniţială a fost să îi aducă ei alimente, iar ulterior reclamanta-pârâtă i-a spus că vrea să îşi cumpere ea singură ce doreşte, iar ei doar să le achite (întrebarea nr 5).

Faptul că reclamanta-pârâtă ţinea un registru în care îşi consemna toate cheltuielile efectuate lunar rezultă din înscrisurile depuse la filele11-117 din dosar.

Astfel, se constată că relaţiile dintre părţi s-au derulat în condiţii normale până în momentul în care reclamanta a luat la cunoştinţă despre faptul că imobilul situat în strada AAA a fost adjudecat la licitaţie publică de către pârâta E.E., din acest moment aceasta refuzând să aibă orice contact cu pârâţii-reclamanţi, ori nimeni nu poate să - şi invoce propria tulpitudine, nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă de rezoluţiune a contractului de încheiat la data de 7.11.2005, autentificat sub nr 2 de BNP X.

III. Cu privire la cererea precizatoare referitoare la constatarea nulităţii actului de adjudecare prin care pârâtul D.D. a dobândit imobilul situat în Sibiu, str. AAA precum şi a încheierii de intabulare, instanţa a reţinut următoarele:

Art. 518 cod procedură civilă defineşte şi caracterizează actul de adjudecare ca fiind titlul de proprietate al adjudecatarului, el duce la transmiterea proprietăţii de la debitori la adjudecatar. Intabularea dreptului de proprietate, potrivit art. 518 alin cod procedură civilă  are efect numai de opozabilitate a actului faţă de terţi şi dă dreptul adjudecatarului de a dispune de bun

Conform art. 516 cod procedură civilă după plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. (1) lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele menţiuni: 1. denumirea şi sediul organului de executare;  2. numele şi calitatea executorului; 3. numărul şi data procesului-verbal de licitaţie; 4. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi adjudecatarului; 5. preţul la care s-a vândut şi modalitatea de achitare în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate; 6. menţiunea, dacă este cazul, că imobilul s-a vândut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (3) şi (4); 7. datele de identificare a imobilului; 8. menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat; 9. menţiunea că, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva cumpărătorului care nu plăteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata preţului în rate; 10. semnătura şi ştampila executorului, precum şi semnătura adjudecatarului.

Verificând actul de adjudecare, instanţa a constatat că acesta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 516 cod procedură civilă. În precizarea de la fila 45 reclamanta a solicitat să se constate nulitatea actului de adjudecare, însă nu a invocat nici un motiv de nulitate absolută sau relativă. Totodată, instanţa a reţinut că reclamanta a invocat în principal motive ce ţin de contestaţia la executare care însă au fost respinse prin încheierea din data de 27.11.2014, care este o încheiere interlocutorie şi asupra căreia nu se mai poate reveni.

IV. Cu privire la cererea de restabilire a situaţiei anterioare, faţă de soluţia dispusă anterior, având în vedere că acesta este un capăt de cerere subsidiar, instanţa l-a respins şi pe acesta ca neîntemeiat.

V. Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa a reţinut următoarele:

 O altă modalitate de rezolvarea a problemelor ce decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de întreţinere este transformarea în bani a obligaţiei. Dacă executarea în natură a obligaţiei de întreţinere nu mai este posibilă, părţile pot conveni transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere. Dar, chiar în lipsa acordului uneia dintre părţi, pentru motive temeinice, instanţa poate dispune transformarea obligaţiei de întreţinere în bani. În acest sens, în practica judiciară s-a hotărât că dacă, datorită comportamentului uneia dintre părţi, executarea în natură a obligaţiei nu mai este posibilă, instanţa la cererea celeilalte părţi, este îndreptăţită să stabilească obligaţia de întreţinere prin echivalent, transformând-o în plata unei sume de bani.

În cauza de faţă, instanţa a apreciat că nu se impune înlocuirea obligaţiei de întreţinere în bani deoarece de esenţa contractului de întreţinere este obligaţia debitorului întreţinerii de a asigura creditorului hrană, îmbrăcăminte, îngrijire medicală, plata cheltuielilor cu apă, electricitate, combustibil, cheltuieli de înmormântare.

Reclamanta-pârâtă este o femeie în vârstă care are nevoie de o îngrijire specială nefiind suficientă acordarea lunară a unei sume de bani. Într-adevăr, prepararea hranei, acordarea îngrijirilor medicale, accesul zilnic în locuinţa creditorului, toate pe fondul stresului vieţii cotidiene contemporane fac ca executarea unui asemenea contract să nu fie întotdeauna uşor de realizat, dar din moment ce pârâţii-reclamanţi şi-au asumat o asemenea obligaţie la momentul încheierii contractului aceştia trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a se înţelege cu reclamanta-pârâtă.

În concluzie, instanţa a apreciat că faţă de vârsta înaintată a reclamantei-pârâtei şi având în vedere că relaţiile dintre părţi pot fi ameliorate cu puţină înţelegere, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ca neîntemeiată. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, calificat recurs la data de 3 februarie 2016, atât reclamanta  A.A. care a criticat şi încheierea din 27.11.2014  cât şi pârâţii  B.B. şi C.C.  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea motivelor de recurs reclamanta  A.A. cu privire la critica încheierii civile pronunţate în şedinţa publica din data de 27.11.2014 (încheiere interlocutorie) prin care s-a admis excepţia tardivităţii precizării de acţiune depusa la dosarul iniţial la fila 118 la data de 15.04.2013 se susţine că admiterea excepţiei tardivităţii este netemeinica deoarece la dosarul cauzei exista dovada comunicării încheierii cf 7 de radiere a dreptului de uzufruct viager (Anexa 1 ) cu data de 27.08.2014 (Anexa 2).

Instanţa confunda calitatea sa de terţ faţă de actele de executare (incidenţa art. 401 alin. 2 si 3 cod procedură civilă - termene legale respectate in cauza dedusa judecaţii) cu cea de parte în dosarul de executare.

De asemenea este nelegală deoarece instanţa de judecata a încălcat prevederile art. 315, alin 2, 3 si 4 cod procedură civilă raportat la art. 316 cod procedură civilă si art. 296, teza a 2-a (principiul ,,non reformatio in pejus"). Am in vedere faptul ca, potrivit deciziei de casare a Tribunalului Sibiu s-a dispus ca instanţa de rejudecare sa ,,aibă in vedere si criticile aduse de recurenţi in motivele de recurs’’. Este, prin urmare, o problema de drept obligatorie pentru instanţa de rejudecare.

Unul din motivele de recurs a fost acela ca instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capătul de cerere privind nulitatea tuturor actelor de executare din dosarul execuţional nr. 30/05.10.2010.

Recursul pârâţilor nu a atacat încheierea de şedinţa din data de 27.05.2013 (pag. 143 dosar fond) - aşa cum ar fi avut dreptul - potrivit art. 316 cod procedură civilă  raportat la art. 282, alin. 2.. Prin aceasta încheiere premergătoare ,,instanţa, in deliberare, având in vedere si poziţia reprezentantelor pârtilor, respinge excepţia tardivităţii formulării precizării de acţiune si dispune judecarea acesteia in prezenta cauza". Alta soluţie decât cea pronunţata se opune puterii de lucru judecat si principiului ,,non reformatio in pejus" prevăzut de art. 296, teza a 2-a codului procedură civilă, art. 399(1), art. 401, alin. 2 si 3, din Codul de procedura civila din anul 1865, cu modificările ulterioare, art. 401, alin. 2 cod procedură civilă, art. 401, alin. 3 cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii privind nulitatea tuturor actelor de executare din dosarul execuţional nr. 30/05.10.2010, conform doctrinei si practicii judiciare, dispoziţiile referitoare la executarea silita, intre care si acelea privind investirea cu titlu executoriu au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperita in nici un mod. De asemenea, toate actele de executare in temeiul unui contract care nu constituie titlu executoriu, in înţelesul art. 372 si art. 376 cod procedură civilă  sunt lovite de nulitate.

Cu privire la critica Sentinţei civile nr. 64/2015 pronunţata de Judecătoria Sibiu in şedinţa publica din 30.09.2015 in dosarul nr. 6961/306/2012* si comunicata la data de 06.11.2015 (conform dovezii de la pag. 153 din dosar) arată că deşi in considerentele hotărârii atacate ,,instanţa retine neexecutarea obligaţiei de întreţinere asumata de paraţi prin contract" si faptul ca ,,neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere are la baza culpa lor exclusiva" este respinsa ca neîntemeiata cererea de rezoluţiune. Practic, intre considerente si dispozitiv este o contradicţie flagranta, nejustificată fata de actele de la dosarul cauzei si apărările sale.

La pag 4 din hotărârea atacata este indicata de doua ori E.E. ca adjudecatara imobilului in locul fratelui acesteia – D.D..

Deşi se retine culpa exclusiva a paratei in considerentele instanţei se arata ca si reclamanta are o culpa. Acest fapt este si lipsit de logica dar si neadevărat. Contextul in care se retine culpa sa este cea in care ar fi refuzat întreţinerea după ce a aflat despre înstrăinarea apartamentului. A făcut dovada la dosar ca abia in data de 27.08.2014 (Anexa 2) a primit comunicarea încheierii de intabulare a apartamentului pe numele lui D.D. si de radiere a dreptului de uzufruct viager (Anexa 1).

Daca ar fi ştiut despre actul de adjudecare as fi formulat de la bun început acţiunea civila si împotriva lui D.D..

Raţionamentul instanţei este si nelegal deoarece in schimbul dreptului de nuda proprietate transmis de către reclamanta, paraţii s-au obligat sa o întreţină si sa o îngrijească pe toata durata vieţii sale, asigurându-i cele necesare traiului, si in primul rând locuinţa corespunzătoare in imobilul transmis. Daca ar fi ştiut de radierea dreptului de uzufruct viager era îndreptăţită sa refuz întreţinerea pentru neîndeplinirea celei mai importante clauze din contractul de întreţinere atacat.

Între A.A. - in calitate de întreţinuta si paraţii B.B. si C.C. s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat de Biroul Notarului Public X  sub nr. 2/07.11.2005, prin care reclamanta a transmis paraţilor cu titlu de drept de întreţinere dreptul de nuda proprietate asupra imobilului - apartament nr. 16, situat in Sibiu, str. AAA.

În schimbul dreptului de nuda proprietate transmis de către reclamanta, paraţii s-au obligat sa o întreţină si sa o îngrijească pe toata durata vieţii mele, asigurându-i cele necesare traiului, respectiv: locuinţa corespunzătoare in imobilul transmis, hrana, îmbrăcăminte, încălţăminte, iluminat, încălzit, curăţenie corespunzătoare, spălat, medicamente, spitalizare in caz de nevoie.

În realitate, paraţii nu s-au achitat de obligaţiile ce le reveneau conform contractului de întreţinere menţionat.

Mai mult in perioada derulării contractului de întreţinere raporturile reclamantei cu paraţii au fost uneori violente si permanent generatoare de stres si insecuritate.

Aşa cum rezulta din probele administrate la dosarul cauzei, paraţii nu s-au achitat in proporţie covârşitoare de sarcinile stipulate in contract. Reclamanta a fost cea care a cumpărat alimentele si articolele de îmbrăcăminte sau încălţăminte, îşi făcea mâncare, curăţenie si îşi achita facturile de utilităţi. Paraţii nu au ajutat-o nici când a fost necesara internarea in spital si procurarea de medicamente. Martorii propuşi de paraţi (Z.Z - pag. 142 dosar si Y.Y. - pag. 141) au declarat ca nu au fost niciodată in locuinţa sa iar ceea ce cunosc sunt din relatările paraţilor. In schimb, martorii propuşi de reclamanta au declarat: X.X. (pag, 140 dosar):,,il sunam pe martor de cea 2 ori pe luna, el îmi făcea reparaţiile prin casa, paraţii B.B. şi C.C. nu mi-au dat bani, paraţii nu m-au vizitat la spital’’.

W.W. (pag. 139 dosar): ştie de procesul penal declanşat de intrarea in locuinţa sa prin violare de domiciliu, alimente primea de la paraţi doar o data pe luna (si doar in mod simbolic), nu i-a văzut pe paraţi in casa deşi o vizita destul de des.

Cea mai importanta încălcare a obligaţiilor stipulate in contract este legata de asigurarea locuinţei corespunzătoare conform dreptului de uzufruct viager:

Paraţii au încheiat contractul de împrumut cu nora lor – E.E., garantând in mod culpabil împrumutul exact cu nuda proprietate a apartamentului in litigiu.

Deşi din actele de la dosar rezulta ca paraţii B.B. şi C.C. au fost înştiinţaţi de OCPI Sibiu despre radierea dreptului de uzufruct viager nu au atacat respectiva încheiere de cf deşi puteau si erau chiar obligaţi sa o facă pentru a-i asigura folosinţa locuinţei. Din sentinţa civila nr. 40/07.07.2015 a Judecătoriei Sibiu, pag. 3, alin. 3 (Anexa 4) rezulta ca i s-a comunicat încheierea de radiere a dreptului de uzufruct viager doar in data de 27.08.2014 - aşa cum de altfel a si susţinut in numeroase împrejurări pe parcursul acestui dosar si aşa cum a făcut dovada prin înscrisurile depuse.

Din interogatoriile luate paraţilor B.B. şi C.C. rezulta ca si in prezent aceştia nu doresc anularea dreptului de proprietate pe numele lui D.D.

Doctrina si practica judiciara au statuat ca in cazul contractului de întreţinere operează rezoluţiunea prevăzuta de dispoziţiile art. 1020-1021 Cod Civil, fiind vorba de un contract sinalagmatic, oneros si aleatoriu. Elementul esenţial in stabilirea de către instanţa a oportunităţii rezoluţiunii contractului de întreţinere consta in analizarea gravitaţii neexecutării obligaţiei asumate, apreciata in raport de obligaţiile contractuale stipulate prin voinţa pârtilor.

Potrivit pct. 3, alin. 2 din art. 1079 cod civil debitorul este de drept in întârziere, având în vedere caracterul întreţinerii care reclama executarea continua si cu promptitudine a obligaţiilor asumate.

Urmare a particularităţilor contractului de întreţinere practica judiciara a statuat faptul ca obligaţia de întreţinere (cu executare succesivă se exercita permanent, personal, succesiv si cotidian.

Permanenta nu poate fi privita temporal si spaţial absolut, in sensul de a locui cu întreţinutul. Având in vedere ca obligaţia de întreţinere este cu executare succesiva, prestaţiile se vor face la anumite interval de timp, astfel încât sa corespunda ritmului nevoilor curente ale beneficiarului (chiar si prezenta zilnica a debitorilor obligaţiei de întreţinere iu domiciliul întreţinutului/întreţinutei pentru asigurarea acestor nevoi). Având in vedere ca obligaţia de întreţinere implica faptul personal (intuitu personae) al debitorilor, aceasta obligaţie are un caracter netransmisibil. Caracterul intuitu personae al contractului se întemeiază pe un raport de încredere si apropiere iar lipsa acestui raport face imposibila executarea obligaţiei.

Caracterul succesiv al executării obligaţiei de întreţinere presupune ca neîndeplinirea ei chiar si pentru o scurta perioada de timp poate conduce la rezoluţiunea contractului.

Tot practica judiciara a stabilit ca sunt incidente dispoziţiile art. 1020 cod civil in situaţia in care conduita debitorului întreţinerii este violenta în raporturile acestuia cu creditorii întreţinerii. Se are in vedere faptul ca executarea corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere implica, pe langă prestaţia materiala si o componente psihologica, data de caracterul intuitu personae al convenţiei de întreţinere. Rezoluţiunea contractului de întreţinere operează atât timp cat, datorita sentimentului de stres si insecuritate se poate prejudicia grav starea de sănătate sau chiar viaţă creditorilor întreţinerii.

În cauza de fata, reclamanta a fost agresata fizic de B.B. si E.e. si i s-a încălcat intimitatea propriului domiciliu. Împrejurarea a făcut obiectul dosarului penal nr. … (act existent la dosarul cauzei) si faptele au fost confirmate de martorii indirecţi X.X. si W.W.. Mai mult, tot datorita încheierii contractului de împrumut intre paraţii B.B. şi C.C. si nora acestora – E.E. a formulat plângere penala împotriva angajaţilor OCPI Sibiu, executorului judecătoresc … si chiar împotriva paraţilor E.E. si D.D..

În ceea ce priveşte Contractul de împrumut încheiat la data de 23.12.2008 intre E.E. si socrii ei – B.B. şi C.C.: lipsa menţiunii ,,bun si aprobat conform art. 1180 vechiul Cod Civil are drept efecte lipsirea de forţa probanta a unui înscris sub semnătura privata (nul ca înscris) ci valorează numai ca un început de dovada scrisa. Consecinţa in plan probatoriu este ca existenta acestuia trebuia dovedita prin administrarea de probatorii suplimentare pentru a-mi fi opozabil.

În ceea ce priveşte opozabilitatea contractului de întreţinere in litigiu paratului adjudecatar D.D. :

Dreptul de uzufruct viager - ca varietate a dreptului de uzufruct conferă reclamantei atributele de posesie si folosinţa, fiind un drept real, opozabil tuturor. Ca orice alt drept real da dreptul de urmărire in mâinile oricui s-ar găsi si de a pretinde acest bun din mâinile oricui s-ar găsi. Nudul proprietar poate dispune de nuda proprietate a bunului imobil, cu obligaţia scriptae in rem de a respecta dreptul de uzufruct pana la stingerea lui (de a se abţine de la orice act juridic sau fapt material care ar împiedica sau tulbura pe uzufructuar). Aşa cum se arata si in monografia dedicata contractului de vânzare cumpărare (Anexa 7 la notele de şedinţa ale reclamantei din data de 30.09.2015) a d-lui Ioan Popa (Universul Juridic, Bucureşti, 2008, pag. 418) in subcapitolul dedicat respectării de către cumpărător a unor obligaţii scriptae in rem ,,cumpărătorul unui lucru grevat de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate - uz, uzufruct... va fi obligat sa respecte aceste drepturi constituite anterior pentru motivul ca ceea ce cumpăra este doar nuda proprietate, si nu deplina proprietate asupra lucrului".

Caracteristica obligaţiei scriptae in rem este opozabilitatea acesteia dobânditorilor ulteriori. Obligaţia de respectare a dreptului de uzufruct s-a transmis adjudecatarului nudei proprietăţi (care este un având cauza fata de contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere. Obligaţia scriptae in rem presupune inclusiv respectarea de către adjudecatar (paratul D.D.) si suportarea efectelor unei eventuale acţiuni in rezolii ti unea contractului de întreţinere - având in vedere ca dreptul care 1-a cumpărat la licitaţia publica este un drept sub condiţie rezolutorie, afectat de îndeplinirea obligaţiilor de întreţinere de către soţii B.B. şi C.C. si, implicit de efectele acţiunii in rezoluţiune a contractului de întreţinere. Dreptul se transmite terţilor dobânditori cu acelaşi regim juridic.

In lucrarea d-lor Constantin Statescu si Cornel iu Bârsan (Dreptul civil - ,,Teoria generala a obligaţiilor", Ed. AII, Bucureşti, 1995, pag. 65-66 - Anexa 8 la notele de şedinţa din data de 30.09.2015 se precizează cu referire la suportarea de catre succesorul cu titlu particular a efectelor unor contracte la care nu a fost parte: ,,spre a produce efecte fata de succesorul cu titlu particular, este necesar ca. in privinţa contractelor încheiate de autorul sau sa fie întrunite anumite condiţii, care ca regula pot fi sintetizate astfel: anterioritate constatata prin data certa a înscrisului (condiţie îndeplinita in speţa de contractul de întreţinere), atunci când legea cere, respectarea normelor referitoare la publicitate condiţie îndeplinita in speţă - Anexa 9 la notele de şedinţă ale subsemnatei din data de 30.09.2015.

Aşadar succesorul va suporta numai consecinţele unor contracte încheiate de autorul sau anterior dobândirii de către el a dreptului, anterioritate ca va trebui dovedita prin data certa a acestor contracte.

Contractul de întreţinere este un contract aleatoriu, existând şansa unui câştig sau riscului unei pierderi (inclusiv rezoluţiunea contractului). In doctrina (Dreptul de proprietate si dezmembrămintele lui, prof. Univ. dr. Liviu Pop, pag. 169 - Anexa 5 la notele de şedinţa ale subsemnatei din data de 30.09.2015) se  arata: ,,Desfiinţarea titlului nudului proprietar arc ca efect si desfiinţarea drepturilor consimţite de acesta in favoarea terţilor".

Prin hotărârea atacata instanţa de judecata s-a pronunţat si cu privire la precizarea de acţiune a reclamantei de la pag. 45 dosar fond - primul ciclu procesual, respingând aceasta precizare.

Aceasta respingere este neîntemeiata si nelegală in primul rând pentru aceleaşi motive invocate la critica încheierii civile pronunţate in Şedinţa publica din data de 27.11.2014 (încheiere interlocutorie):

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii privind nulitatea tuturor actelor de executare din dosarul execuţional nr. 30/05.10.2010: conform doctrinei si practicii judiciare, dispoziţiile referitoare la executarea silita, intre care si acelea privind investirea cu titlu executoriu au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperita in nici un mod. De asemenea, toate actele de executare în temeiul unui contract care nu constituie titlu executoriu, in înţelesul art. 372 si art. 376 cod procedură civilă sunt lovite de nulitate.

În al doilea rând, în mod netemeinic si nelegal instanţa de judecata retine ca actul de adjudecare este corect întocmit si nu sunt motive de nulitate ale acestuia, atât timp cat radierea dreptului de uzufruct viager s-a făcut tocmai in baza acestui act - cu încălcarea prevederilor art. 497, alin. 4 vechiul cod de procedura civila.

De asemenea, prin aceasta precizare de acţiune s-au solicitat in subsidiar daune interese ca urmare a admiterii cererii de rezoluţiune si constatare a imposibilităţii restabilirii situaţiei anterioare de cf pe numele său.

În expunerea motivelor de recurs pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C. susţin că au făcut demersuri pentru rezolvarea amiabilă a acestei situaţii însă reclamanta refuza categoric şi sistematic orice dialog cu ei, astfel încât sunt într-o imposibilitate obiectivă de a presta efectiv întreţinerea la care s-au obligat.

Imediat după încheierea contractului au acordat întreţinere, în sensul ca au ajutat-o pe reclamantă la treburile gospodăreşti şi îi făceau mâncare şi cumpărături, mici reparaţii etc, însă după aproximativ 2 ani, la cererea expresa a acesteia au început să achite lunar, sumele solicitate de aceasta şi înscrise in registrul depus în copie la dosar.

De asemenea, relaţiile dintre părţi s-au rupt brusc, în urma cu 3 ani, când la sfârşitul lunii aprilie 2012 li s-a comunicat sec ,,sa ne vedem de treaba". Ulterior au aflat ca a formulat această acţiune.

În speţă, reclamanta a solicitat pe calea acţiunii directe sa se constate rezilierea contractului de întreţinere încheiat cu pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C., sa se revină la situaţia anterioara de carte funciară, iar prin precizare a solicitat constatarea nulităţii actului de adjudecare al imobilului în speţa în contradictoriu cu pârâtul D.D. şi a încheierii de carte funciară aferenta cu revenire la situaţia anterioara de carte funciara.

În motivarea acţiunii sale, reclamanta a invocate, generic, nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractul de întreţinere încheiat de părţi, faţa a indica in concret care anume obligaţii contractual nu au fost respectate.

În replica, au invocai faptul ca şi-au îndeplinit întocmai si potrivit înţelegerii cu reclamanta, obligaţiile contractuale asumate, iar din primăvara anului 2012, au fost împiedicaţi să le mai îndeplinească, reclamanta refuzând fără motiv primirea vreunei prestaţii în natura sau bani din partea lor.

În probaţiune s-au administrat probe testimoniale de ambele părţi si la fel s-a administrai proba cu interogatoriul. Ulterior, în rejudecare s-au făcut adrese la furnizorii de utilităţi si la Asociaţia de proprietari si astfel s-a stabilit media cheltuielilor lunare cu utilităţile.

În ce priveşte motivarea sentinţei atacate, în mod corect instanţa de fond a constatat ca din ansamblul probelor administrate rezulta fără putinţa de tăgada faptul ca într-adevăr şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract si convenite cu reclamanta. Mai mult, s-a făcut şi dovada cu înscrisuri, referitoare la sumele de bani ce au fost achitate de pârâţi reclamantei, conform înţelegerii verbale a pârtilor, înţelegere ce viza înlocuirea prestaţiei în natura cu sumele de bani ce reprezentau toate cheltuielile curente ale reclamantei. Acest lucru a fost confirmat chiar de martorul reclamantei care a arătat expres ca nemulţumirile acesteia faţă de pârâţi vizează nu lipsa întreţinerii ci faptul ca aceştia nu petrec mai mult timp cu reclamanta.

La fel, din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei, a rezultat fără putinţă de tăgada faptul ca nemulţumirile reclamantei nu au legătura cu neîndeplinirea obligaţiilor financiare sau materiale ci cu faptul ca pârâţii nu petrec mai mult timp cu ea.

Criticile pe care le aduc sentinţei din dosar vizează faptul ca s-a respins cererea reconvenţională cu motivarea ca situaţia s-ar putea remedia cu puţină înţelegere.

În lipsa unei sentinţe care sa stabilească înlocuirea obligaţiei de întreţinere în natura cu obligaţia de a plăti lunar o suma de bani se va ajunge, după finalizarea prezentului dosar, la un alt dosar având acelaşi obiect, neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere.

În mod corect instanţa de fond a constatat reaua credinţa a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni şi comportamentul culpabil vis a vis de relaţiile contractuale, însă fără o soluţie de admitere a cererii reconvenţionale, se va ajunge în situaţia de a se promova noi litigii în legătura cu contractul încheiat de părţi.

Valoarea prestaţiei lunare în bani a fost dovedita cu registrul aflat la dosarul cauzei, registru recunoscut de reclamanta ca fiind în legătura cu contractul, cu toate ca, dând dovada de rea-credinţă reclamanta a contestat sumele înscrise în acesta. Cu toate acestea, făcând o medie a sumelor înscrise în registru, au achitat reclamantei, lunar, sume între 350-700 lei, astfel ca media lunara ar 11 în jurul valorii de 500 lei. La fel de la Asociaţia de proprietari rezultă o medic lunara de 50 lei iar  la furnizorii de curent si gaz rezulta o medic de 60-70 lei lunar la fiecare.

Fata de cele cuprinse în motivarea sentinţei şi faţă de ansamblul probatoriului administrat în cauza, apelul apare ca legal si temeinic doar în ceea ce priveşte admiterea cererii reconvenţionale respectiv înlocuirea întreţinerii în natura cu suma de 500 lei lunar sau altă sumă rezonabila stabilită de către instanţă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, şi sub toate aspectele faţă de dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază ca fondat recursul formulat pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ce priveşte legea aplicabila în cauză, Tribunalul reţine art. 6 alin. 6 din noul cod civil care prevede că dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

Totuşi, Tribunalul mai reţine ca raportul juridic ce face obiectul prezentei cauze nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze. Astfel, este evident că părţile au stabilit o obligaţie contractuală de întreţinere, neputând fi vorba de o obligaţie legală.

Totodată, situaţia juridica dintre părţi nu derivă din raporturi de proprietate, întrucât acestea din urma se refera la indiviziune, grăniţuire, limitele legale sau convenţionale ale dreptului de proprietate, dezmembrămintele dreptului de proprietate, s.a.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, faţă de data încheierii contractului de întreţinere, respectiv 07.11.2005, legea civilă aplicabilă este Codul civil  de la 1864.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta A.A. Tribunalul constată că este neîntemeiat pentru următoarele motive:

În ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii civile din data de 27.11.2014, încheiere prin care s-a admis excepţia tardivităţii precizării de acţiune din data de 15.04.2013 Tribunalul constată că în mod corect, instanţa de fond, în rejudecare, după administrarea probatoriului, a admis excepţia tardivităţii precizării de acţiune din data de 15.04.2013.

Instanţa a avut în vedere atât înscrisurile depuse la dosar  respectiv încheierea de CF prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtului E.E. (fila 83), încheiere comunicată atât pârâţilor B.B. şi C.C. si E.E. cât si reclamantei A.A. cât şi răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei.

Astfel, la interogatoriu, reclamanta a precizat oral ca a pornit prezenta acţiune atunci când ,,a auzit ce a făcut cu apartamentul meu", imediat după Paste. În anul 2012, sărbătorile pascale au fost în 15 aprilie iar acţiunea a fost promovată în 11.06.2012, rezultând evident ca în aprilie 2013 când s-a formulat precizarea de acţiune era depăşit termenul de 15 zile prevăzut imperativ de vechiul Cod de procedura civilă, pentru atacarea actelor de executare silită.

În ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 64/2015 a Judecătoriei Sibiu, Tribunalul constată că este neîntemeiat.

Pentru a se putea dispune rezoluţiunea contractului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii prevăzute de art. 1020-1021 Cod civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractului: debitorii să fie în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiei, să aibă loc o neexecutare suficient importantă a contractului, iar neexecutarea să fie imputabilă acestora.

Contractul de întreţinere, fiind un contract sinalagmatic, pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere stabilită prin contract,beneficiarii întreţinerii pot cere rezoluţiunea contractului în temeiul art. 1020 Cod civil.

Potrivit textului menţionat, o condiţie esenţială pentru desfiinţarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului, respectiv pârâţilor. Noţiunea de întreţinere include multiple prestaţii, iar executarea corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestaţia materială şi o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreţinere, care se întemeiază, în realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropiere.

În ceea ce priveşte condiţia punerii în întârziere, în cazul contractului de întreţinere, datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care s-a obligat debitorul şi care trebuie efectuată succesiv, termenele de executare fiind esenţiale, debitorul este de drept în întârziere, potrivit dispoziţiilor art. 1079 pct. 3 Cod civil.

Cu privire la condiţia neexecutării obligaţiilor contractuale, în mod corect instanţa de fond a reţinut o neexecutare a obligaţiei de întreţinere asumată de pârâţi prin contract datorită refuzului nejustificat al reclamantei de a o primi.

Astfel, aşa cum rezultă din interogatoriul părţilor şi, de altfel, din întreg probatoriul administrat, este dincolo de orice dubiu ca între părţi relaţiile sunt foarte tensionate şi nu mai doresc executarea obligaţiei de întreţinere în forma stabilită iniţial prin contract. De altfel, îngrijirea şi întreţinerea presupun anumite relaţii de normalitate între părţi, precum şi o minima încredere reciprocă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Voinţa părţilor, a fost ca ajutorul să se acorda la nevoie, iar lunar să se achite de către pârâţii B.B. şi C.C. cheltuielile solicitate de către reclamantă.

Până la momentul refuzului reclamantei, pârâţii au achitat lunar cheltuielile acesteia, au acordat ajutor la nevoie, deci şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, chiar daca în contract acestea sunt altfel detaliate.

Acest aspect rezultă din registrul ţinut de reclamantă în care îşi consemna toate cheltuielile efectuate lunar (filele 111-117).

Din amplul probator testimonial  administrat în cauză rezultă că reclamanta a refuzat să primească întreţinerea  pe care pârâţii, în temeiul  contractului încheiat între părţi au încercat să o presteze, din momentul în care a luat la cunoştinţă despre faptul că imobilul situat în strada AAA a fost adjudecat la licitaţie publică de către pârâta E.E..

Prin urmare în cauză nu este îndeplinită condiţia rezolutorie prevăzută de art. 1020 Cod civil, pârâţii nefiind culpabili de neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere în urma opunerii reclamantei de a-i fi  prestată întreţinerea.

Astfel, pârâţii se află  în situaţia de a nu putea executa obligaţia de întreţinere datorită refuzului nejustificat al reclamantei de a o primi.

În ceea ce priveşte cererea precizatoare referitoare la constatarea nulităţii actului de adjudecare prin care pârâtul D.D. a dobândit imobilul situat în Sibiu, str. AAA precum şi a încheierii de intabulare, Tribunalul verificând actul de adjudecare, constată că acesta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 516 cod procedură civilă.

Art. 518 cod procedură civilă defineşte şi caracterizează actul de adjudecare ca fiind titlul de proprietate al adjudecatarului, el duce la transmiterea proprietăţii de la debitori la adjudecatar. Întabularea dreptului de proprietate, potrivit art. 518 alin cod procedură civilă  are efect numai de opozabilitate a actului faţă de terţi şi dă dreptul adjudecatarului de a dispune de bun.

În ce priveşte recursul declarat de pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.B. şi B.B. Tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Practica judiciară a statuat că se poate  solicita de partea  dispusă să îşi execute obligaţia  de întreţinere, stabilirea unei sume de bani pe care debitorul să o  plătească creditorului întreţinerii, urmând ca obligaţia  născută din contractul încheiat între părţi să se execute prin echivalent.

Dacă una dintre părţi se află în culpă, cealaltă parte poate solicita înlocuirea prestării în natură a întreţinerii cu obligaţia de plată a unei sume de bani, remediu pe care instanţa îl apreciază ca fiind suficient şi în concordanta cu circumstanţele de fapt analizate.

Tribunalul constată că între părţi relaţiile sunt foarte tensionate şi nu mai doresc executarea obligaţiei de întreţinere în forma stabilită iniţial prin contract. Or, aşa cum s-a reţinut îngrijirea şi întreţinerea presupun anumite relaţii de normalitate între părţi, precum şi o minima încredere reciprocă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Instanţa constată că singura modalitate viabilă de aducere la îndeplinire a contractului rămâne înlocuirea întreţinerii cu o sumă de bani corespunzătoare, care să acopere costurile întreţinerii.

Tribunalul apreciază că suma de 800 lei lunar reprezintă un echivalent  echitabil al obligaţiei de întreţinere asumată  de pârâţi fiind de natură a asigura reclamantei un trai decent.

Faţă de aceste considerente Tribunalul în baza art. 312 cod procedură civilă  va admite recursul declarat de pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C. împotriva sentinţei civile nr. 64/2015 pronunţată de Judecătoria Sibiu.

Va modifica în parte sentinţa doar sub aspectul modalităţii de soluţionare a acţiunii reconvenţionale formulate de pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţională A.A. si procedând la rejudecarea cauzei:

Va admite cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţională A.A. si în consecinţă:

Va dispune transformarea obligaţiei de întreţinere în natură stabilită în sarcina pârâţilor reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C. prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 2/07.11.2005 de BNP X. în obligaţia pârâţilor reclamanţi reconvenţionali B.B: si C.C. de a plăti reclamantei pârâtă reconvenţională A.A. o suma lunara, în cuantum de 800 lei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

 Va respinge recursul declarat de reclamanta pârâtă reconvenţională A.A. împotriva sentinţei civile nr. 64/2015 si a încheierii civile din data de 27.11.2014 ambele pronunţate de Judecătoria Sibiu.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.B. şi C.C.

Domenii speta

Spete similare