Plângere ordonanţă parchet

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.01.2010 sub nr. 15/230/2010,  petenta C.V. a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi din 02.11.2009, dată în dosarul nr.  69/P/2009 şi a ordonanţei nr. 603/II/2/2009 prin care s-a soluţionat în baza art. 278 C.p.p. plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, dată în dosarul nr. 69/P/2006.Plângerea formulată de petentă la instanţă împotriva celor două rezoluţii este prevăzută ca şi cale de control judiciar a soluţiilor date de procuror prin dispoziţiile art. 2781 C.p.p, sens în care instanţa va verifica în limitele investirii soluţiile invocate de petent, care nu arată temeiul juridic al acţiunii sale.În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 06.01.2009, învinuitul, fiind paznic de vânătoare i-a împuşcat doi câini de rasă, în apropierea casei nepotului său, D. T., unde aceştia se aflau.A susţinut petenta că în mod nejustificat şi fără nici un motiv legal, s-a reţinut în rezoluţia procurorului că cei doi câini se aflau pe fondul de vânătoare, întrucât în momentul în care aceştia au fost împuşcaţi se aflau în imediata apropiere a casei de locuit a nepotului său, aceştia scăpând din ţarcul în care erau ţinuţi , pentru a li se face curăţenie şi profitând de faptul că i-a surprins liberi, învinuitul i-a împuşcat.A menţionat petenta că nu este adevărat că animalele ar fi fost agresive, susţinând că aceşti câini nu au atacat niciodată pe nimeni, erau câini ţinuţi în curte şi prietenoşi şi nu exista nici un motiv pentru a fi împuşcaţi.Petenta a învederat că rezoluţia dată de procuror s-a bazat pe declaraţiile mincinoase ale celor 2 martori, propuşi de învinuit şi nu este adevărată susţinerea acestuia, în sensul că şi-ar fi exercitat atribuţiile de serviciu, întrucât nu intra în atribuţiile sale să împuşte cei 2 câini care se aflau în faţa casei.Totodată petenta a menţionat că nici menţiunea că cei 2 câini erau hoinari, nu este reală întrucât aceştia erau ţinuţi într-un ţarc special amenajat, erau vaccinaţi, sterilizaţi şi aveau crotal în urechi.De asemenea, a menţionat că în declaraţiile date de învinuit, acesta a menţionat că erau 4 câini, dar cu toate acestea doar ai săi au fost împuşcaţi şi că în mod nelegal s-a apreciat că unul din câini a murit pe drum, întrucât acesta, deşi rănit a ajuns la domiciliul nepotului său.A mai arătat că în urma cercetărilor efectuate, agenţii de poliţie au constatat că cei doi câini au fost împuşcaţi în apropierea casei şi nu pe fondul de vânătoare, aspect recunoscut de altfel şi de învinuit , în prezenţa anumitor martori , care ulterior au refuzat să mai depună mărturie în acest sens.Din oficiu, instanţa a solicitat dosarul de urmărire penală nr. 69/P/2009 în care s-au dat cele două rezoluţii.Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanţa constată nelegale şi netemeinice soluţiile adoptate de procurorul şi Prim- procuroul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, pentru următoarele considerente:Se constată că procurorul de caz a dispus încetarea urmăririi penale pe motiv că învinuitul a folosit arma de serviciu în cadrul perimetrului său de activitate şi a executat focuri de armă în aceeaşi  zonă, procurorul bazându-se în acest sens pe declaraţiile  martorilor N. M. C. şi P. T. M.În consecinţă, procurorul a apreciat că în temeiul art. 19 alin. 3 din legea nr. 407/2006 privind fondul cinergetic, câinii împuşcaţi de învinuitul C. I.erau sălbaticiţi sau hoinari, fiind găsiţi pe fondul de vânătoare, iar aceştia „ se împuşcă fără restricţii şi fără obligarea la despăgubiri”, iar fapta nu constituie infracţiune. Or, din coroborarea probelor administrate în dosarul de urmărire penală, este evident că soluţia procurorului este şi nelegală şi netemeinică întrucât: - procurorul , fără temei a considerat că împuşcarea câinilor s-a făcut pe fondul de vânătoare, sens în care a reţinut doar declaraţiile martorilor N. M. C. şi P. T. M., martori care apar ca fiind subiectivi de vreme ce sunt colegi vânători cu învinuitul iar poliţiştii care s-au ocupat de caz din cadrul Postului de Poliţie Brădeşti şi Poliţia Filiaşi nu i-au identificat ca fiind martori oculari la fapta învinuitului şi, mai mult, deşi sunt probe evidente că împuşcarea câinilor s-a făcut în faţa locuinţei numitului D. T., într-o zonă în care se află şi construcţii şi la o distanţă de cel mult 70-80 m de curtea locuinţei acestuia, unde câinii erau ţinuţi în ţarc iar în acest sens stau nu doar declaraţiile martorilor D. T., B. M. C., S. I. şi T. I. cât mai ales procesul verbal de cercetare la faţa locului aflat la filele nr. 13 dosar de urmărire penală şi respectiv schiţa întocmită de organul de cercetare R. I. din care rezultă în mod cert că inculpatul a împuşcat câinii în faţa locuinţei numitului D. T. , la o distanţă de cel mult 80 de metri, într-o zonă de construcţii ce poate fi situată în intravilanul loc. Brădeşti , procurorul nu a făcut niciun minim de probatoriu pentru a constata dacă  într-adevăr terenul era în intravilanul sau extravilanul localităţii, de vreme ce terenul intravilan  nu face parte din fondul cinergetic potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. i din Legea nr. 407/2006 şi, prin urmare, nici din fondurile de vânătoare de vreme ce fondurile de vânătoare se constituie în cadrul fondului cinegetic, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. g şi art. 5 din aceeaşi lege şi astfel învinuitul nu avea voie să împuşte nici măcar câinii sălbăticiţi sau hoinari, de vreme ce împuşcarea acestor câini în intravilanul localităţii se face doar în condiţiile art.34 din aceeaşi lege, pe care le redăm” Pe suprafeţele din intravilan, în zona strict protejată şi în zona tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică şi a câinilor fără stăpân se realizează, în condiţiile legii, de gestionarul din zona respectivă pe baza unui contract de prestări de servicii, la solicitarea consiliului local sau a administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului ştiinţific al acesteia, după caz.”, deci doar în baza unui contract de prestări servicii.În concluzie, nu s-a determinat dacă terenul pe care s-au împuşcat câinii era intravilan, situaţie în care, împuşcarea oricărui câine presupunea un contract de prestări servicii şi, mai mult, instanţa constată că schiţa înaintată de AGVPS Dolj  nu are nicio relevanţă juridică de vreme ce încalcă legea amintită, incluzând în fondul de vânătoare şi terenurile intravilane ale localităţilor.Pe de altă parte, procurorul a dat relevanţă juridică doar declaraţiilor martorilor N. M. C. şi P. T. M., or, declaraţiile acestor martori nu doar că apar subiective, în calitate de vânători şi  astfel apropiaţi ai învinuitului, ce are calitatea de paznic de vânătoare , dar apar subiective şi datorită faptului că niciunul dintre martorii oculari sau martori ce cunosc indirect faptele, audiaţi de poliţişti, respectiv D. T., B.M. C., S. I.şi T. I. nu fac vorbire despre prezenţa lor anterior , concomitent sau ulterior săvârşirii faptelor şi nici măcar învinuitul C. I. nu face vorbire despre prezenţa lor în prima declaraţia dată în faţa organului de  cercetare penală în data de 18.05.2009.Nici procurorul şi nici organele de cercetare penală nu l-au audiat pe numitul U. I. aflat în staţia GPL din apropierea săvârşirii faptelor şi nici pe băiatul care vindea la această staţie GPL, ce par a fi martori oculari ai întâmplărilor şi despre care martorul T. I. afirmă că s-au aflat cu învinuitul înainte ca acesta să meargă să împuşte câinii. Declaraţia acestor martori este esenţială nu doar pentru a vedea împrejurările în care inculpatul a acţionat ci şi a stabilirii faptului că învinuitul putea să-şi dea seama că adeşti câini nu sunt nici sălbăticiţi, nici hoinari de vreme ce martorul T. I., arată în declaraţia sa că a aflat de la U. I. că învinuitul C. C., în timp ce se afla cu ei,( în staţia GPL), a văzut cei 2 câini care au ieşit de la D. T. şi alergau în faţa casei pe un teren viran, a luat maşina proprietate personală şi s-a deplasat după cei 2 câini pe care i-a împuşcat.Este eronată aprecierea procurorului că animalele împuşcate de învinuit respectiv cei 2 câini ai părţii vătămate se împuşcă fără restricţii şi fără despăgubiri dacă se află pe un fond de vânătoare de vreme ce aceştia nu sunt nici sălbăticiţi, nici hoinari, întrucât un câine  sălbăticit este cel care în anumite împrejurări a rămas fără grija stăpânului său şi  s-a întors în mod instinctiv la un mod de viaţă naturală , ce nu presupune grija sau supravegherea vreunei persoane,  iar un câine hoinar este un câine care nu are stăpân şi peregrinează dintr-un loc în altul. Or, câinii în speţă nu sunt nici sălbăticiţi, nici hoinari, erau în grija cuiva şi chiar dacă auz rămas nesupravegheaţi şi ar fi intrat pe un fond de vânătoare, învinuitul avea obligaţia de a depune minime diligenţe pentru a fi sigur că aceşti câini nu sunt în grija, proprietatea sau deţinerea vreunei persoane. Or, se observă în speţa de faţă că aceşti câini au fost împuşcaţi în faţa locuinţei în care îşi aveau ţarcul, după ce au ieşit din curte, deoarece persoana care avea grijă de ei le făcea curat în ţarcul în care erau ţinuţi. Or, în împrejurările în care în  apropiere erau gospodării omeneşti, dimpotrivă învinuitul avea obligaţia să efectueze demersuri mai ample pentru a constata că aceşti câini nu au stăpân, sunt sălbăticiţi sau hoinari.Cu privire la aceste demersuri care circumscriu atitudinea subiectivă a învinuitului, se impune audierea martorilor oculari, U. I.şi băiatul de la staţia GPL, confruntarea martorilor audiaţi deja, cei propuşi de învinuit şi cei identificaţi de organul de cercetare penală întrucât un câine al cărui proprietar este identificat sau identificabil nu poate fi împuşcat nici măcar pe un fond de vânătoare, această faptă nefiind exceptată prin dispoziţiile art. 19 alin. 3 din Lg. 407/2006, de a fi infracţiune .Totodată trebuie spus că întrucât Legea 407/2006 sancţionează contravenţional următoarele fapte săvârşite de proprietarii sau deţinătorii de câini,

lăsarea libera a câinilor de vânătoare sau a celor însoţitori de turme sau cirezi în fondurile de vânătoare, altfel decât vaccinaţi sau dehelmintizati;

circulaţia persoanelor sau a mijloacelor de transport însoţite de câini liberi, legati sau captivi, care aparţin altor categorii decât câinii de vânătoare sau însoţitorii de turme sau cirezi, altfel decât vaccinaţi sau dehelmintizati;

permiterea însoţirii, în fondurile de vânătoare, a turmelor si cirezilor, precum si a mijloacelor de transport de orice fel, de câini care nu poarta jujeu;

circulaţia, pe fondurile de vânătoare, a persoanelor însoţite de câini, fără a fi purtaţi în lesă, din alte rase decât cele admise la vânătoare în România;

permiterea însoţirii turmelor si cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de trei în zona de munte, de doi în zona de deal si de unul la câmpie şi acest lucru înseamnă  într-adevăr că pot fi traşi la răspundere contravenţională, dar totodată întăresc concluzia că nu orice câine găsit pe un fond de vânătoare este un câine hoinar sau sălbăticit. Instanţa consideră, fata de  dispoziţiile Legii nr. 407/2006, în ansamblu si de toate situaţiile în care avem  răspunderea contravenţionala a proprietarilor câinilor si în care, aşa cum se deduce, proprietarul câinelui este identificat sau identificabil, ca nu se poate proceda la împuşcarea câinelui fiindcă pe de-o parte nu se poate invoca ca acesta ar fi hoinar sau sălbăticit si prin urmare nu urmează regimul juridic al acestora din urma, iar pe de alta fiindcă legea nu prevede sancţiunea complementara a împuşcării câinelui / câinilor contravenientului , prin urmare în acest caz împuşcarea câinelui va angrena răspunderea civila si penala a vânătorului sau a personalului cu atribuţii de pază si ocrotire a vânatului de pe fondul de vânătoare respectiv ori a personalului tehnic de specialitate împuternicit al gestionarului fondurilor de vânătoare care a deschis focul.Prin urmare, chiar dacă deţinătorul sau proprietarul câinilor din speţă ar fi încălcat anumite obligaţii legale ce le avea privind adăpostirea, deţinerea şi supravegherea acestora, nici în temeiul Legii nr. 407/2006 şi nici al dispoziţiilor OUG nr. 55/2002, nu dădeau dreptul învinuitului să –i împuşte.În concluzie, în temeiul art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b C.p.p., instanţa va admite plângerea petentei C. V. , va desfiinţa rezoluţia procurorului şi a prim procurorului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, va dispune redeschiderea urmăririi penale faţă de învinuitul C. I.pentru infracţiunile de distrugere şi uz de armă letală fără drept, prev. de art. 217 alin. 1 C.p. şi art. 39 rap. la art. 136 din Legea 295/2004 şi trimiterea cauzei la procuror pentru a constata următoarele fapte:- dacă locul unde au fost împuşcaţi câinii părţii vătămate este situat în extravilanul sau intravilanul localităţii Brădeşti, jud. Dolj; dacă învinuitul anterior împuşcării câinilor a efectuat vreun demers pentru a identifica stăpânii acestora; împrejurările în care s-au comis faptele, identificarea şi audierea martorilor oculari. În acest scop, după redeschiderea urmăririi penale se vor administra următoarele mijloace de probă: adresă la Consiliul Local Brădeşti sau Comisia Locală de Fond Funciar Brădeşti pentru a indica în ce cvartal, tarla şi parcelă se află locul identificat de organul de cercetare penală prin schiţa , ca fiind locul împuşcării câinilor şi dacă acest teren este intravilan sau extravilan; în cazul în care la punctul anterior se răspunde că terenul este intravilan, să se depună la dosar hotărârea Consiliului Local şi celelalte documente justificative ale acestui fapt ( schiţa de delimitare a terenului intravilan, hărţi cadastrale, ş.a.m.d) audierea în calitate de martor a numitului U. I., martor ocular aflat în incinta staţiei GPL; identificarea şi audierea în calitate de martor a celeilalte persoane de sex masculin, martor ocular , aflat în incinta aceleiaşi staţii; confruntarea acestor martori  U. I.şi cealaltă persoană din incinta staţiei GPL- precum şi a martorilor T. I., S. I., D. T., B.M. C. cu martorii N. M. C. şi P.T. M., privitor la locul unde au fost împuşcaţi câinii şi persoanele care au fost de faţă în calitate de martori oculari; orice alt mijloc de probă necesar soluţionării corecte a cauzei.Se observă că prin administrarea acestor mijloace de probă, se va soluţiona corect şi pe fond acţiunea penală formulată împotriva învinuitului, atât pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, cât şi pentru infracţiunea de uz de armă letală, fără drept, ce se află în concurs ideal , având în vedere considerentele prezentei sentinţe.În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.În baza art. 2781  alin. 8 lit. b C.p.p.Admite plângerea formulată de petenta C. V. în contradictoriu cu intimatul C. I. Desfiinţează rezoluţia procurorului nr. 69/P/2009 din 02.11.2009 şi ordonanţa nr. 603/II/2/2009 din 08.12.2009.Dispune redeschiderea urmăririi penale faţă de învinuitul C.I. pentru infracţiunile de distrugere şi uz de armă letală fără drept, prev. de art. 217 alin. 1 C.p. şi art. 39 rap. la art. 136 din Legea 295/2004.Dispune trimiterea cauzei la procuror pentru a constata următoarele fapte:- dacă locul unde au fost împuşcaţi câinii părţii vătămate este situat în extravilanul sau intravilanul localităţii Brădeşti, jud. Dolj; dacă învinuitul anterior împuşcării câinilor a efectuat vreun demers pentru a identifica stăpânii acestora; împrejurările în care s-au comis faptele, identificarea şi audierea martorilor oculari. În acest scop, după redeschiderea urmăririi penale se vor administra următoarele mijloace de probă: adresă la Consiliul Local Brădeşti sau Comisia Locală de Fond Funciar Brădeşti pentru a indica în ce cvartal, tarla şi parcelă se află locul identificat de organul de cercetare penală prin schiţa , ca fiind locul împuşcării câinilor şi dacă acest teren este intravilan sau extravilan; în cazul în care la punctul anterior se răspunde că terenul este intravilan, să se depună la dosar hotărârea Consiliului Local şi celelalte documente justificative ale acestui fapt . audierea în calitate de martor a numitului U. I., martor ocular aflat în incinta staţiei GPL; identificarea şi audierea în calitate de martor a celeilalte persoane de sex masculin, martor ocular , aflat în incinta aceleiaşi staţii; confruntarea acestor martori – U. I. şi cealaltă persoană din incinta staţiei GPL- precum şi a martorilor T. I., S. I., D. T., B. M. C. cu martorii N. M. C. şi P.T. M., privitor la locul unde au fost împuşcaţi câinii şi persoanele care au fost de faţă în calitate de martori oculari; orice alt mijloc de probă necesar soluţionării corecte a cauzei.În baza art. 192 alin. 3 C.p.p.Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Domenii speta

Spete similare