Rezoluţia parchetului de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal. Nemotivarea rezoluţiei. Lipsa unei anchete efective, în sensul art.2 din c.e.d.o.

Sentinţă penală 136/P din 28.06.2010


Rezoluţia parchetului de neîncepere a urmăririi

penale pentru infracţiunea de omor, prev. de art.

174 Cod penal. Nemotivarea rezoluţiei. Lipsa unei

anchete efective, în sensul art.2 din C.E.D.O.

Sentinţa penală nr.136/P/28.06.2010

Prin plângerea înregistrată la această instanţă, petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului Tribunalului Neamţ

În motivarea plângerii, a arătat,  în esenţă, că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că autorităţile irlandeze au concluzionat, având în vedere rezultatele necropsiei şi investigaţiile efectuate, că în cauză nu sunt suspiciuni cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor, însă situaţia pare a fi alta şi doreşte aflarea adevărului.

În seara zilei de 01.12.2007, în Irlanda, la reşedinţa intimatului din Dublin, a avut loc o petrecere, la care au participat …. şi victima.

La ora 2 dimineaţa, afirmă că s-a urcat cu victima într-o maşină şi au plecat spre casă, iar în apropiere de centrul oraşului, s-au despărţit, fără a se stabili cu exactitate care a fost motivul.

A doua zi, membrii familiei au constatat că victima nu a mai ajuns acasă, iar a treia zi au declarat la poliţie dispariţia lui.

După trei săptămâni, a fost găsit înecat într-un canal din oraş care, la vremea respectivă, nu avea o adâncime mai mare de 30 cm.

La Curtea anchetatorului din Dublin au fost interogate persoanele care au participat la petrecerea din acea seară , abia după 1 an şi 6 luni, iar la locuinţa lui nu s-au făcut cercetări.

În opinia petentului, această situaţie s-a datorat faptului că decedatul era cetăţean român.

A urmat o procedură la Curtea anchetatorului din Dublin, care nu este o curte penală ci doar încearcă să desluşească, cauza morţii, în cadrul căruia medicul legist nu a dat explicaţii  foarte clare despre existenţa post mortem a unor leziuni de atac pe faţă, torace şi mâini, în condiţiile în care, din fotografiile aflate la dosar, se observă că o mână a decedatului a fost acoperită.

În desfăşurătorul convorbirilor telefonice purtate de victimă în seara respectivă a găsit numărul de telefon al unui taximetrist român care i-a spus că în acea seară l-a dus la ora 1 dimineaţa pe decedat( pe care l-a identificat după o fotografie), împreună cu alte trei persoane, la o petrecere. Taximetristul a luat victima din centrul oraşului, dintr-o zonă în care intimaţii, recunosc că au fost.

Petentul s-a arătat nemulţumit că taximetristul  nu a fost ascultat de procuror.

Între declaraţiile date de şi poliţistul irlandez există contradicţii evidente cu privire la ora şi locul unde se aflau în acea seară.

Autorităţile irlandeze nu au putut explica cum a ajuns decedatul în canal, motiv pentru care au dat un verdict deschis, din lipsă de probe.

Petentul consideră deficitară şi jignitoare ancheta poliţiei irlandeze la moartea unui cetăţean român şi nu-şi poate explica uşurinţa cu care Parchetul Tribunalului Neamţ conchide că ancheta în Irlanda a fost foarte bine făcută.

A mai arătat petentul că a solicitat procurorul deshumarea cadavrului pe motivul că nu s-a explicat de ce mâna era acoperită, iar post mortem au fost găsite leziuni traumatice, însă solicitarea i-a fost respinsă, cu toate că sicriul nu a fost deschis niciodată şi era dispus să achite costurile.

Testul poligraf făcut lui a arătat că acesta a avut un comportament simulat, însă nu s-a ţinut cont de acest aspect, cu toate că un martor a declarat că fraţii l-ar fi omorât pe fratele său.

Duşmănia dintre  şi victimă, prezenţa acestuia în seara respectivă cam în aceeaşi zonă în care a fost şi decedatul, declaraţiile persoanelor ascultate, numărul de apeluri telefonice dintre victimă şi din acea seară şi rezultatul testului poligraf, conduc la suspiciuni privind moartea lui, astfel că era necesară începerea urmăririi penale pentru aflarea adevărului şi nu soluţia propusă de procuror, care s-a bazat pe o anchetă superficială.

Petentul a depus la dosar lista convorbirilor telefonice  purtate în seara respectivă de fratele său.

Analizând plângerea formulată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi pe baza înscrisurilor noi prezentate, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 1 alin.7 Cod procedură penală, tribunalul reţine următoarele:

Prin rezoluţia nr. a Parchetului Tribunalului Neamţ, în baza art.228 şi 10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal.

Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că petentul s-a adresat cu o plângere Parchetului Tribunalului Neamţ, solicitând a se efectua cercetări împotriva intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 01.12.2007, l-ar fi agresat pe fratele său, incidentul producându-se în Dublin- Irlanda, unde erau toţi plecaţi la muncă.

Iniţial, s-a desfăşurat o anchetă de către autorităţile irlandeze, care au concluzionat, având în vedere rezultatul necropsiei şi investigaţiile efectuate, că în această cauză nu sunt suspiciuni de omor, decesului lui datorându-se asfixierii prin înec.

Din concluziile medico-legale, rezultă că pe cadavru nu au fost evidenţiate urme de violenţă specifice unei agresiuni, iar victima avea în sânge o concentraţie alcoolică de 1,61 gr%o şi de 2,64%o în urină.

Pe baza actelor premergătoare efectuate, s-a stabilit că în seara zilei de 01.12.2007, a fost, împreună cu mai multe persoane, la domiciliul lui , unde a avut loc o petrecere.

A doua zi dimineaţă, în jurul orei 2oo, a plecat de la locuinţa lui şi nu a mai fost găsit până în ziua de 25.12.2007. În acea zi, a fost găsit într-un canal din oraşul Dublin, unde s-a înecat.

Martorii audiaţi în cauză nu au confirmat existenţa unor incidente între fraţii, ci doar au relatat ceea ce au auzit ca şi zvon.

Nu a rezultat că fraţii ar fi fost în seara respectivă în locuinţa lui .

În declaraţia sa, a arătat că în seara respectivă a fost împreună cu  la domiciliul acestuia din urmă.

Cererea petentului de deshumare a cadavrului a fost respinsă, având în vedere că nu au rezultat indicii că s-ar fi săvârşit infracţiunea de omor.

Împotriva acestei rezoluţii, petentul s-a adresat cu plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 Cod procedură penală, primului procuror al Parchetului Tribunalului Neamţ.

Prin rezoluţia nr., plângerea i-a fost respinsă, fiind reţinută aceeaşi situaţie de fapt.

După respingerea plângerii, petentul s-a dresat în termen legal acestei instanţe cu o plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 Cod procedură penală.

Plângerea este întemeiată.

Potrivit dispoziţiile art. 228 alin.1 Cod procedură penală, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute în art. 10.

În prezenta cauză, s-a considerat în mod greşit că există cazul de împiedicare prevăzut de art. 10 lit.a Cod procedură penală şi anume că fapta nu există.

Din plângerea petentului şi din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, rezultă că, , fratele petentului se afla la muncă în Dublin- Irlanda, unde lucrau şi intimaţii. Aceştia se cunoşteau, pentru că erau din comuna Gherăieşti, judeţul Neamţ.

Victima şi intimatul aveau acelaşi loc de  muncă, între ei existând neînţelegeri, întrucât, greşise o lucrare, pe care a refăcut-o victima, aspect ce rezultă din declaraţiile intimatului, ale intimaţilor, şi ale martorului.

În ziua de 01.12.2007, ziua naţională a României, victima a fost invitată la locuinţa intimatului. Aici, a consumat băuturi alcoolice şi a jucat poker. Actele premergătoare efectuate nu au stabilit cu exactitate nici câte persoane au participat la petrecere, nici dacă au participat şi ceilalţi intimaţi, nici ora la care victima a plecat de la petrecere şi cu cine şi ce a făcut după plecare, între declaraţiile  aflate la dosar existând contraziceri evidente sub aceste aspecte.

Pe de altă parte, actele premergătoare efectuate, conduc la concluzia că, în seara zilei de 01.12.2007, între victimă şi intimatul au existat mai multe  certuri la telefon, aspect confirmat şi de înscrisul depus la dosar de petent, din care rezultă existenţa mai multor apeluri telefonice între victimă şi intimat în seara respectivă.

De asemenea, în etapa actelor premergătoare nu s-a stabilit cu exactitate, pentru a se putea reţine cauza de împiedicare a începerii urmăririi penale prevăzută în art. 10 lit.a Cod procedură penală, dacă intimaţii au fost la domiciliul intimatului, aşa cum susţin. Aceasta în condiţiile în care din declaraţia lui rezultă că a vorbit la telefon în seara respectivă cu victima, care i-a spus că era cu mai multe persoane, aproximativ 12, printre care şi fraţii.

Cert este că în noaptea respectivă, victima a dispărut, fiind găsită abia în ziua de 25.12.2007 într-un canal din Dublin, înecat, apa având o înălţime de 50 cm, după afirmaţia petentului, care a cercetat locul, a identificat martori şi a participat la audierile de la Tribunalului medicului legist din Dublin, care a cercetat cauza morţii.

Verdictul dat la Dublin a fost că decesul a fost cauzat de înec şi că nu sunt probe care să dovedească faptul că victima ar fi fost agresată.

Din certificatul de deces eliberat de medicul legist din Dublin rezultă că a examinat cadavrul lui şi a constatat că se află într-o stare  remarcabilă de descompunere. Post mortem a descoperit existenţa unor leziuni de atac pe faţă, torace şi mâini. Nu a mai găsit alte urme de leziuni traumatice. Concentraţia de alcool în sânge era de 161 mg%o, iar în urină 264 mg%o. Pe baza constatărilor făcute, medicul legist a declarat că moartea a fost datorată înecului (asfixierii). Ulterior, leziunile au fost puse pe seama elementelor din canal.

După repatrierea cadavrului şi înmormântarea fratelui său, nemulţumit de ancheta efectuată la Dublin, petentul s-a adresat cu o plângere autorităţilor române, care iau ascultat pe intimaţii au fost ascultaţi martorii şi s-a dispus efectuarea unui test privind comportamentul simulat al intimaţilor. Cu toate acestea, testul s-a făcut doar intimatului .

Din raportul de expertiză privind detecţia comportamentului simulat nr. pentru intimatul rezultă că, la întrebările critice ale cauzei au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat.

Din declaraţia lui, de consimţământ la examinare, rezultă că starea sănătăţii la momentul examinării este foarte bună şi că nu are antecedente privind sănătatea, ceea ce contrazice apărarea sa că rezultatul testului este eronat datorită unei boli de inimă de care suferă.

Desigur că raportul de expertiză privind detecţia comportamentului simulat nu este acceptat ca mijloc de probă de legislaţia din România. Poligraful poate da rezultate eronate când subiectul testat are reacţii specifice comportamentului simulat datorită unei boli de care suferă, cum ar fi o boală de inimă, sau când are capacitatea de a-şi controla reacţiile. Din acest punct de vedere, poligraful nu este considerat ca fiind un instrument ştiinţific, ci pseudoştiinţific.

Însă, înainte de efectuarea testului, intimatul a declarat că starea sănătăţii sale este foarte bună şi că nu are antecedente privind sănătatea, iar capacitatea de a-şi controla reacţiile  intră în discuţie în situaţia în care subiectul trece testul Or, intimatul nu a trecut testul.

Raportul de expertiză privind comportamentul simulat, declaraţiile contradictorii ale intimaţilor şi ale martorilor, nestabilirea exactă a traseului victimei în ultimele ei ore de viaţă şi a persoanelor cu care a intrat în contact, necercetarea locului în care a fost găsit cadavrul, neascultarea tuturor intimaţilor, neascultarea martorului identificat de familia victimei, neascultarea poliţistului irlandez care s-a ocupat de caz, atitudinea surprinzătoare a anchetatorilor, care după ce au dispus efectuarea testului poligraf şi pentru …, fără nicio explicaţie, au renunţat apoi să-l facă, alături de celelalte aspecte dezvoltate mai sus, îndreptăţesc tribunalul să considere că nu există cazul de împiedicare a începerii urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit.a Cod procedură penală, aşa cum greşit s-a reţinut în rezoluţia contestată şi că există suspiciuni privind moartea victimei.

În altă ordine de idei, tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 paragraf 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, statul are obligaţia de a asigura dreptul la viaţă prin implementarea unei legislaţii penale concrete, care să descurajeze comiterea de infracţiuni contra persoanei şi care să se sprijine pe un mecanism de aplicare conceput pentru a preveni, împiedica şi pedepsi încălcările sale. Această obligaţie presupune, implicit, începerea  unei anchete oficiale efective, atunci când o persoană îşi pierde viaţa. Scopul esenţial al unui astfel de anchete este să asigure punerea în aplicare efectivă a legislaţiei interne ce protejează  acest drept. Ancheta trebuie să permită stabilirea cauzei decesului şi identificarea persoanelor vinovate. Este vorba  nu de o obligaţie de rezultat, ci de o obligaţie de mijloace, astfel că autorităţile trebuie să ia măsuri rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident.

În jurisprudenţa sa,  ( cauza Voiculescu c. România, hotărârea din 03.02.2009), Curtea Europeană a arătat că orice deficienţă a anchetei, care îi reduce capacitatea de a stabili cauza decesului sau persoanele responsabile, riscă să ducă la concluzia că ea nu corespunde art. 2 din Convenţie.

Exigenţele de promptitudine şi diligenţă rezonabile sunt implicite anchetei efective. Desfăşurarea cu promptitudine a anchetei este necesară pentru a păstra încrederea publicului în respectarea principiului legalităţii şi pentru a evita orice aparenţă de complicitate sau de toleranţă cu privire la actele ilegale.

Ancheta efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ nu corespunde  exigenţelor art.2 din Convenţie. Este necesar să se stabilească, prin orice mijloace de probă legale, care au fost relaţiile anterioare dintre victimă şi intimaţi, cine a fost la petrecerea din seara zilei de 01.12.2007 de la domiciliul intimatului  ce au făcut acolo cei care au participat, când a plecat victima de la petrecere, cu cine a plecat, unde a mers, cum a ajuns în canal, este necesară identificarea colegilor de serviciu ai victimei şi intimaţilor şi ascultarea lor în legătură cu neînţelegerile dintre şi victimă, este necesară ascultarea martorului , care a transportat victima cu un taximetru în noaptea respectivă, este necesară cercetarea locului în care a fost găsit cadavrul şi a casei în care a avut loc petrecerea, ascultarea tuturor intimaţilor, a medicului legist irlandez şi a poliţistului , să se stabilească, cu exactitate ce a făcut fiecare intimat în seara de 01.12.2007 şi în noaptea următoare, să stabilească cauza certă a morţii şi, în funcţie de rezultatele obţinute, să se analizeze necesitatea şi utilitatea deshumării cadavrului.

Toate acestea, satisfac pragul minim de efectivitate impus de art.2 din Convenţie şi nu sunt pentru autorităţi o sarcină imposibilă sau disproporţionată.

Neavând la bază o anchetă efectivă, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nu este motivată şi nu satisface cerinţele art.2 din Convenţie, cu atât mai mult, cu cât rudele victimei nu au avut posibilitatea să-i interogheze pe cei pe care-i suspectează.

Faţă de cele ce preced, constatând că nu există cazul de împiedicare a începerii urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit.a Cod procedură penală şi niciunul din celelalte cazuri, moartea victimei fiind suspectă, tribunalul, în baza art. 2781 alin.8 lit.b  Cod procedură penală, va admite plângerea, va desfiinţa rezoluţia atacată şi va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.

Dacă până în prezent ancheta desfăşurată cu privire la cauzele decesului lui şi identificarea vinovaţilor s-a bazat mai mult pe diligenţa petentului, care s-a deplasat la Dublin, a identificat martori şi a participat la procedura deschisă de autorităţile irlandeze, este absolut necesar ca de acum să se bazeze pe diligenţa autorităţilor, acestea fiind cele care trebuie să asigure caracterul efectiv al anchetei impus de art. 2 din Convenţie. Rigoarea cu care trebuie desfăşurată urmărirea penală va trebui să conducă la elucidarea problemei morţii lui şi să ofere, în acest fel, familiei sale, răspunsurile pe care le aşteaptă şi la care este îndreptăţită.