Anulare notă la purtare

Sentinţă comercială 2098 din 04.12.2015


Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu  sub nr. …aşa cum a fost precizată la data de  28.09.2015 (f 16) reclamantul P V, în calitate de părinte al minorei P A I, în contradictoriu cu pârâtul C E…. din Sibiu, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

-anularea sancţiunii administrative aplicate minorei P A I de către Consiliul profesoral la data de 10.07.2015 pentru fapta săvârşită la data de 12.05.2015.

-refacerea notei la purtare a minorei la 10 (zece) pentru semestrul II al anului 2015.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 50 de lei taxă judiciară de timbru.

Motivarea acţiunii.

Reclamantul susţine în esenţă fapta nu a fost săvârşită din vina minorei ci ca urmare a neglijenţei cadrului didactic, care a părăsit sala de clasă şi a lăsat catalogul nesupravegheat pe prima bancă. Mai susţine că fapta nu este prevăzută de actul normativ indicat de pârât, respectiv de ROFUIP aprobat prin Ordinul nr. 5115/2014 iar sancţiunea aplicată, respectiv scăderea notei la purtare la 4 (patru)  este prea severă raportat la conduita anterioară a minorei şi ţinând cont de faptul că aceasta fost singura care a recunoscut fapta.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

În probaţiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâtul prin întâmpinare  (f 20) a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile raportat la disp. art. 193 din codul de procedură civilă şi art. 163 din ROFUIP, susţinând că deşi i-a fost comunicată sancţiunea la data de 15.07.2015, reclamantul nu a formulat nicio contestaţie privind sancţiunea dispusă, consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ nefiind sesizat în acest sens.

Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că având în vedere starea de fapt recunoscută de elevă şi confirmată de ceilalţi elevi prin declaraţii, sancţiunea aplicată se impunea. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, susţine că este  atribuţia exclusivă a Consiliului clasei şi supusă validării Consiliului Profesoral.

În probaţiune, pârâtul  a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, pârâtul a invocat disp. art. 205-208, art. 451-453, art. 193 din codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5115/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar.

Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârât prin întâmpinare, instanţa s-a pronunţat la termenul  de judecată din 27.11.2015 în sensul respingerii acesteia.

Examinând actele şi lucrările de la dosar, instanţa reţine următoarele.

Minora P A I născută la ….este elevă în clasa IX A la C E …..din Sibiu.

La data 12.05.2015 eleva P A I, în timpul pauzei dintre două ore de curs (ambele de fizică), profitând de faptul că dna profesoară P M a părăsit sala de clasă şi a lăsat catalogul deschis pe prima bancă, împreună cu alţi colegi a motivat mai multe absenţe în catalog pentru câţiva din elevii participanţi la curs.

Imediat după începerea orei următoare de curs, eleva a recunoscut fapta iar apoi a sunat-o şi pe dna diriginte pentru a o anunţa cu privire la cele întâmplate.

În şedinţa din data de 10.07.2015 conform procesului verbal depus în copie la dosar (f 33) Consiliul clasei a hotărât ca eleva P A I să fie sancţionată cu scăderea notei la purtare la 4 (patru) iar ceilalţi elevi (C A, V D, I A şi B E)  consideraţi complici şi autori morali, cu scăderea notei la purtare la 8 (opt).

În cadrul şedinţei din 10.07.2015 conform procesului verbal depus în copie la dosar (f 35) Consiliul Profesoral al unităţii de învăţământ, în conformitate cu disp. art. 49 lit. g) şi j) din ROFUIP a validat scăderea notei la purtare la 4 (patru) pentru eleva P A I şi la 8 (opt) pentru ceilalţi patru elevi.

Reclamantul a contestat sancţiunea aplicată fiicei sale minore, depunând contestaţie în acest sens atât la C E ….. (f 5) cât şi la Inspectoratul Şcolar Sibiu (f 7).

Prin adresa nr. ….emisă de C E …. (f 4) i s-a adus la cunoştinţă reclamantului faptul că fiica sa a fost sancţionată în urma şedinţei Consiliului clasei din data de 10.07.2015 cu scăderea notei la purtare la 4 (patru) pentru semestrul II, nota fiind validată de către Consiliul profesoral din data de  10.07.2015 conform ROFUIP aprobat prin Ordinul nr.  5115/2014.

Prin adresa nr…… emisă de C E … ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamant (f 9) i s-a adus la cunoştinţă că sancţiunea aplicată fiicei sale a fost stabilită în urma şedinţei Consiliului clasei din data de  10.07.2015 conform art. 53 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar aprobat prin Ordinul nr. 5115/2014 şi a fost validată de către Consiliul profesoral din data de 10.07.2015 conform art. 49 lit. g) şi j) din acelaşi Regulament.

Prin adresa nr. …..emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu (f 10) ca răspuns la memoriul depus de reclamant în data de  27.07.2015 i s-a comunicat că sancţiunea mustrare scrisă, însoţită de scăderea notei la purtare aplicată fiicei sale, conform disp. art. 147 din FOFUIP aprobat prin Ordinul MEN nr. 5115/2014 a fost stabilită de Consiliul clasei şi validată de Consiliul Profesoral din data de  10.07.2015.

Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, prezenta acţiune este în parte întemeiată.

În speţă, reclamantul contestă practic hotărârea Consiliului profesoral din data de 10.07.2015 prin care a fost sancţionată fiica sa minoră pentru fapta săvârşită de aceasta la data de  12.05.2015 mai sus menţionată.

 Starea de fapt menţionată de reclamant, aşa cum a fost mai sus prezentată, nu a fost contestată de pârât, existând divergenţă între părţi doar în ce priveşte interpretarea şi aplicarea acelui ROFUIP cu referire la acea stare de fapt.

La termenul de judecată din data de 27.11.2015 instanţa i-a solicitat pârâtului prin avocatul acestuia să precizeze care este actul de sancţionare propriu zis, iar acesta a învederat că nu există un alt act înafara procesului verbal al Consiliului profesoral din data de  10.07.2015.

Instanţa constată că în procesul verbal al Consiliului profesoral din 10.07.2015 nu se face nici o referire la aplicarea unei sancţiuni administrative elevei Popa Andreea Iuliana ci doar scăderea notei la purtare.

Cu toate acestea, în adresa nr. …..comunicată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu se menţionează expres că minorei i-a fost aplicată sancţiunea mustrare scrisă însoţită de scăderea notei la purtare.

În consecinţă, instanţa reţine că minorei i-a fost aplicată acea sancţiune administrativă însoţită de scăderea notei la purtare, astfel că va examina legalitatea aplicării acesteia.

Dealtfel, prin precizarea depusă la data de 28.09.2015 (f 16) reclamantul a solicitat atât  anularea sancţiunii administrative aplicate fiicei sale minore cât şi refacerea notei la purtare.

 Referitor la hotărârea Consiliului profesoral din data de 10.07.2015, instanţa reţine că aceasta este act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât a fost emisă în vederea executării în concret a Ordinului MEN nr. 5115/2014 prin care a fost aprobat ROFUIP, fiind de natură să modifice raportul juridic al elevei PA I cu unitatea de învăţământ ale cărei cursuri le frecventează, mai exact situaţia şcolară a acesteia pe trimestrul II al anului 2015.

Fiind un act administrativ, potrivit principiului legalităţii şi transparenţei decizionale, acea hotărâre trebuia să fie motivată. Motivarea actului administrativ presupune expunerea în concret a argumentelor de fapt şi de drept avute în vedere la adoptarea acestuia.

Contrar principiilor enunţate, instanţa constată că hotărârea Consiliului profesoral din data de 10.07.2015 prin care s-a dispus sancţionarea elevei P A I, nu a fost deloc motivată.

Astfel, aşa cum rezultă cin cuprinsul procesului verbal depus la dosar (f 36) Consiliul profesoral s-a limitat pur şi simplu să ia act de fapta elevei P A I, fără a arăta în concret motivele de fapt care justifică aplicarea acelei sancţiuni sau criteriile avute în vedere la individualizarea acesteia, şi fără a face vreo referire la situaţia personală a elevei şi la conduita anterioară a acesteia.

De asemenea, nu s-a menţionat textul de lege încălcat şi în care s-ar încadra fapta pentru care s-a dispus sancţionarea şi nici textul de lege care prevede sancţiunea aplicată.

Instanţa constată că doar în răspunsurile comunicate reclamantului la plângerea prealabilă au fost menţionate în concret anumite articole din ROFUIP, respectiv art. 53, art. 49 lit. g) şi j) şi art. 147.

De asemenea, în întâmpinare pârâtul a indicat articolele din ROFUIP pe care le consideră aplicabile în speţă, respectiv art. 94 alin. 3, art. 138, art. 139 alin. 1 şi art. 147.

Argumentele expuse de pârât prin întâmpinare  nu pot fi luate în considerare, întrucât aceasta este ulterioară, iar motivarea actului administrativ trebuie să se regăsească în chiar cuprinsul acestuia, neputând fi complinită cu elemente extrinseci şi ulterioare emiterii acestuia.

Cu privire la necesitatea motivării în fapt și în drept, într-o măsură suficientă și de natură a permite exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanței de judecată, Î.C.C.J.  prin Decizia nr. 1580/11.04.2008 a statuat următoarele: puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituția României prevede în art. 31 alin. 2 obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice, dar și asupra problemelor de interes personal. Prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-și motiveze deciziile echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației și a statului de drept bazat pe principiul legalității. 

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, întrucât judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură lipsind de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative. Motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

De asemenea în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995) și astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greșită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, mai mult decât atât, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/1969).

Instanţa constată că obligaţiile pe care le au elevii din învăţământul preuniversitar sunt foarte numeroase, acestea fiind prevăzute în Secţiunea a 2 a din ROFUIP la art. 137-142.

În condiţiile în care prin actul de sancţionare, organul abilitat în acest sens, nu a făcut încadrarea juridică a faptei disciplinare săvârşite de eleva sancţionată, instanţa se află în imposibilitatea de a verifica legalitatea sancţiunii aplicate.

De asemenea, instanţa nu se poate substitui organului administrativ care a adoptat acea hotărâre, în sensul de a proceda ea însăşi la încadrarea faptei,  instanţa având doar atributul de a verifica legalitatea actului administrativ contestat.

Întrucât hotărârea prin care a fost aplicată sancţiunea administrativă nu a fost motivată, se impune anularea acesteia.

Referitor la sancţiunile ce pot fi aplicate elevilor pentru fapte prin care se încalcă dispoziţiile legale în vigoare, inclusiv regulamentele şcolare, instanţa constată că acestea sunt prevăzute la art. 147 alin. 2 din ROFUIP şi sunt următoarele:

a) observatia;

b) avertismentul;

c) mustrare scrisa;

d) retragerea temporara sau definitiva a bursei de merit/ bani de liceu/bursa profesional;

e) eliminarea de la cursuri pe o perioada de 3-5 zile;

f) mutarea disciplinara la o clasa paralela, din aceeasi unitate de invatamant sau la o alta unitate de invatamant;

g) preavizul de exmatriculare;

h) exmatricularea.

În ceea ce priveşte scăderea notei la purtare, din coroborarea disp. art. 147 cu art. 160 din ROFUIP, instanţa reţine că aceasta nu reprezintă o sancţiune ci o măsură complementară ce poate fi doar asociată uneia din sancţiunile mai sus menţionate.

Din economia disp. art. 163 din ROFUIP reiese că doar sancţiunile prevăzute la art. 147 pot fi contestate, nu şi măsura complementară privind scăderea notei la purtare.

Imposibilitatea contestării notei la purtare se explică prin aceea că stabilirea acesteia respectivă  reprezintă o chestiune de apreciere, ce aparţine Consiliului clasei, căruia nu i se poate substitui instanţa de judecată.

Astfel, potrivit disp. art. 53 lit. c) din ROFUIP: Consiliul clasei stabileste notele la purtare pentru fiecare elev al clasei, in functie de comportamentul acestora in unitatea de invatamant preuniversitar si in afara acesteia, si propune consiliului profesoral validarea mediilor mai mici decat 7,00.

Procedura de anulare a notei la purtare scăzute este reglementată de art. 160 din ROFUIP în conformitate cu care:

 (1) Masura complementara privind scaderea notei la purtare asociata uneia dintre sanctiunile mentionate la articolele 150-152 se poate anula daca elevul sanctionat dovedeste un comportament ireprosabil, pana la incheierea semestrului/anului scolar.

(2) Anularea, in conditiile stabilite la alin. (1), a masurii privind scaderea notei la purtare, se aproba de autoritatea care a aplicat sanctiunea.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, în baza disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 acţiunea va fi în parte admisă şi în consecinţă se va dispune anularea  sancţiunii administrative constând în „mustrare scrisă” aplicată minorei P A I pentru fapta săvârşită la data de 12.05.2015 iar acţiunea împotriva măsurii complementare a scăderii notei la purtare aplicată minorei va fi respinsă ca inadmisibilă.

Întrucât acţiunea a fost admisă în parte, ambele părţi fiind în culpă procesuală, potrivit disp. art. 453 alin. 2 din codul de procedură civilă, instanţa va compensa în întregime  cheltuielile de judecată solicitate de fiecare.

Potrivit disp. art. 490 alin. 1 din N.C.P.C. recursul şi motivele de recurs se vor depune, sub sancţiunea nulităţii, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, respectiv la Tribunalul Sibiu.