Decizie de angajare a raspunderii solidare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O – Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal la nr. X/104/2017, reclamantul C L I a chemat în judecat în judecată pe pârâtele D.G.R.F.P. C şi AJFP O  solicitând  ,în temeiul art.1 si art.8 din Legea 554/2004, anularea Deciziei nr. CRR-REG-X/21.04.2017  precum si a deciziei de angajare a răspunderii solidare Nr. OTG-DEC X/01.02.2017.

Se arată că, prin Decizia de angajare a răspunderii solidare, AJFP O a stabilit ca reclamantul sa fie obligat la plata datoriilor fiscale ale societăţii S.C. L G SRL in cuantum de 525.487 lei.

Decizia atacata este nelegala si netemeinica deoarece dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. c si  d

din Legea 207/2015 prevăd reaua-credinta ca si condiţie "SINE QUA NON" a atragerii răspunderii solidare, atat in ceea ce priveşte nedeclararea insolventei cat si in ceea ce priveşte neachitarea obligaţiilor fiscale.

Răspunderea nu poate fi atrasa prin simpla emitere a unei decizii, legea instituind doar posibilitatea angajării acestei răspunderi, numai dupa administrarea de dovezi in sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legiuitor, organului fiscal emitent revenindu-i aceasta sarcina - sarcina probei.

Curtea de Casaţie si Justiţie a hotărât ca pentru atragerea răspunderii solidare a administratorilor, pentru obligaţiile de plata ale debitorului declarat insolvabil, organul fiscal este dator sa dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii precum si reaua credinţa a persoanei obligate in solidar.

Mai mult, Codul de procedura fiscala instituie de fapt o forma a răspunderii delictuale si cerinţe care se impun a fi îndeplinite pentru a retine incidenţa lui.

Or, in cuprinsul deciziei contestate nu se indica in concret si nu se dovedeşte reaua credinţa a  reclamantului pentru ajungerea in stare de insolvabilitate a societăţii, nefiind demonstrata legatura de cauzalitate dintre declararea insolvabilităţii SC L G SRL si fapta reclamantului.

Scopul avut in vederea emiterii normei juridice, a fost de a sancţiona comportamentul fraudulos al persoanelor fizice care au contribuit la insolvabilitatea unui debitor.

Pentru a putea fi angajata răspunderea trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa, aspect care lipsesc din motivarea deciziei atacate, aspecte ce nu au fost motivate de organul fiscal.

Din cuprinsul deciziei contestate, nu au rezultat încălcări ale legii fiscale din partea reclamantului in calitatea sa administrator al S.C. L G S.R.L.

Aceasta Decizie, este un act unilateral, emis de organul fiscal in mod abuziv, prin care se transfera obligaţiile unei persoane juridice in sarcina administratorului sau , indiferent de diligentele si eforturile depuse de acesta pentru a desfăşura activitate economica, fara motivare, fara dovezi, fara îndeplinirea condiţiilor legale.

Prin emiterea actului normativ, legiuitorul nu a dorit o exercitare abuziva de putere din partea organelor fiscale impotriva agenţilor economici si reprezentanţilor sai si , probabil cu atat mai puţin o descurajare in desfăşurarea de activităţi comerciale.

Considera ca un proces verbal de insolvabilitate emis de către organul fiscal, doar pe baza unor adrese privind existenta bunurilor societăţii, urmat de o decizie de atragere a răspunderii, este o măsura drastica, menita sa „inchida " un contribuabil, sa-1 scoată efectiv de pe piaţa competitive a afacerilor.

A.J.F.P. O a depus si o cerere de deschidere a procedurii insolventei, ce formează obiectul dosarului cu numărul X/104/2016, inregistrata anterior emiterii prezentei decizii.

Si aceasta este o dovada de abuz impotriva reclamantului , deoarece prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei, orice posibila redresare a societăţii a fost practic eliminata (fiind de notorietate dificultăţile întâmpinate de societăţile in insolventa pe piaţa economica).

Sub un alt aspect, in procedura insolventei, AJFP O in calitatea sa de creditor are posibilitatea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului, dupa parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de Legea 85/2014. dupa analiza tuturor documentelor contabile si a activităţii desfăşurate de administrator in cadrul societăţii debitoare.

Art. 102 din Legea 85/2014, prevede ca in termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii insolventei, organele de inspecţie fiscala vor efectua inspecţia si vor intocmi raportul de inspecţie fiscala; in aceasta procedura (a inspecţiei) se va putea analiza activitatea desfăşurata de debitoare, prin administrator, pe baza documentelor contabile si in raport de toate condiţiile de fapt si de drept ale administrării societăţii.

Inca o data se relevă faptul ca aceasta decizie de atragere a răspunderii este prematura, fiind emisa fara suport analitic si probator.

La pagina 1 din Decizia de angajare a răspunderii, ultimul paragraf , se menţionează faptul ca „ Prin procesul verbal nr.X/27.06.2016, a fost declarata starea de insolvabilitate...pentru debitorul SC L G S.R.L. S, pentru obligaţii fiscale restante in suma de 377.311 lei.."

Ulterior, se menţionează ca diferenţa de 148.176 lei dintre debitele inscrise in procesul verbal de insolvabilitate si prezenta decizie, provine din declaraţiile depuse pe proprie răspundere in perioada 25.06.2016-25.01.2017.

Aceasta diferenţa de plata solicitata nu face obiectul procesului verbal de insolvabilitate, ceea ce conduce către raţionamentul ca, pana la soluţionarea prezentei contestaţii, exista posibilitatea emiterii sau completării acestei decizii de atragere a răspunderii .Si din acest motiv  decizia emisa este nelegala si neintemeiata.

Prin decizia nr. CRRREG-l X/21.04.2017, organul fiscal isi menţine convingerile privind angajarea răspunderii, motivarea fiind aceeaşi din decizia iniţiala, respectiv ca „obligaţia de a achita la scadenta creanţele fiscale revine exclusiv administratorului, intrucat in conformitate cu prevederile art.26 alin.l) din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala, rep, plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului  are obligaţia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe , contribuţii, amenzi si alte sume datorate..".

Interpretarea organului fiscal raportata la acest temei de drept este trunchiata. Astfel, in opinia A.J.F.P., datoriile unei societăţi, sunt de fapt, datoriile persoanei fizice, care ar avea obligaţia achitării acestora.

Ori, Legea fiscala nu prevede obligaţia achitării datoriei unei societăţi din averea personala a persoanei fizice;

Aceste argumente nu pot fi reţinute deoarece, „ transferul" obligaţiei de plata de la persoana juridica - S.R.L- societate cu răspundere limitata - la persoana fizica, nu poate fi primit; in situaţia strict limitata de lege si anume săvârşirea de fapte cu rea credinţa, dupa dovedirea acestora se poate dispune o eventuala atragere a răspunderii patrimoniale.

Pe de alta parte, SOCIETATEA L G S.R.L. se afla in procedura de faliment, formând obiectul dosarului cu numărul X/104/2016.

Pana in prezent, nu au fost formulate cereri de atragerea a răspunderii patrimoniale impotriva  reclamantului .

Atragerea răspunderii reclamantului de către AJFP O, in condiţiile in care asupra societăţii debitoare se desfăşoară procedura de faliment, este prematura; apreciaza astfel ca lichidatorul judiciar si creditorii procedurii pot formula cereri de angajare a răspunderii patrimoniale doar daca in urma analizei economice rezulta ca reclamantul a săvârşit anumite fapte prevăzute de lege.

Din motivele arătate, solicita admiterea contestaţiei asa cum a fost formulata si  anularea integrala a deciziei atacate.

Au fost anexate, in copie :  decizia atacata, dovada comunicării, decizia de angajare a răspunderii solidare, dovada plaţilor efectuate cu titlu de imprumut, carte identitate.

 La data de 07.07.2017, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, in nume propriu si pentru Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice C, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulată de C L I ca neîntemeiată. 

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. OTG -DEC din 01.02.2017, în temeiul art. 25 alin. 2 lit. b) şi d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala rep., s-a dispus angajarea răspunderii solidare a petentului în calitate de administrator al SC L G SRL, în limita sumei de 525.487lei, reprezentând obligaţii la bugetul general consolidat înregistrate în perioada 25.01.2015 -25.01.2017

Obligaţiile de plata la bugetul general consolidat al statului datorate de SC L G SRL provin din declaraţiile depuse la organul fiscal, pe propria răspundere si din decizii de calcul accesorii comunicate contribuabilului, pentru neachitarea la scadenta a obligaţiilor fiscale.

In cazul de faţă, SC L G SRL a fost declarat insolvabil fără bunuri şi venituri urmăribile prin procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. OT X/27.06.2016.

Starea de insolvabilitate nu a fost contestată.

Referitor la comunicarea procesului-verbal de insolvabilitate nr. OT X/27.06.2016, menţioneaza faptul că acesta a fost comunicat debitorului, cu adresa X/06.07.2016 sosita retur, întrucât adresa nr. X/06.07.2016 prin care a fost transmis Procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate a fost restituită organului fiscal, s-a procedat la publicarea procesului-verbal pe site-ul ANAF, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală rep.,intocmindu-se anunţul colectiv nr. X/28.07.2016 .

De menţionat este faptul ca pana la data întocmirii decizie de atragere a răspunderii administratorul societăţii nu a făcut dovada solicitării deschiderii procedurii de insolventa. Aceasta cerere a formulat-o organul fiscal prin cererea nr. OTG DEX X/16.12.2016.

Ulterior acestei măsuri organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal, a întreprins numeroase demersuri în vederea stabilirii oportunităţii angajării răspunderii solidare cu persoana juridică, respectând întocmai dispoziţiile OPANAF nr. 127/2014, unde la Cap. III pct. 3.5 se prevede că:

În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal, în situaţia în care constată că acesta nu şi-a achitat obligaţiile fiscale ce au fost stabilite în baza unui raport de inspecţie fiscală, va avea în vedere următoarele:

a)analizarea raportului de inspecţie fiscală prin care s-a constatat nedeclararea obligaţiilor fiscale la scadenţă ale debitorului declarat insolvabil de către administratorii sau orice persoane care au acţionat cu rea-credinţă;

b)analizarea evidenţei analitice pe plătitor din care să rezulte că obligaţiile fiscale cuprinse în raportul de inspecţie fiscală nu au fost achitate de către debitor în termenul prevăzut de lege şi/sau că debitorul, declarat insolvabil, nu şi-a achitat la scadenţă obligaţiile fiscale pe care le-a declarat;

c)verificarea documentelor contabile ale debitorului, respectiv registrul de casă, extrasele de cont şi orice alte documente justificative din care, potrivit legii, rezultă sumele existente în contul de casă şi bancă de care a dispus debitorul la data scadenţei obligaţiilor fiscale;

d)identificarea administratorilor sau a oricăror altor persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

e)orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt."

Astfel, a fost identificat administratorul, în persoana dlui. C L I, au fost analizate documentele contabile pe perioada acumulării obligaţiilor fiscale restante (2015-2017, i s-a solicitat administratorului societăţii exprimarea punctului de vedere cu privire la atragerea răspunderii solidare conform art. 9 din Legea nr. 207/2015.

In conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi ale Cap. VI din O.P.A.N.A.F. nr. 127/2014, în vederea exprimării punctului de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei de angajare a răspunderii solidare a persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 27 din actul normativ sus-mentionat, dl. C L I a fost invitat să se prezinte la sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O din S, prin Notificările nr. OTG DEC X/23.11.2016, / 16.01.2017. Notificare a sosit retur cu menţiunea aviz lipsa domiciliu.

Audierea se considera indeplinita intru-cat contribuabilul a fost notificat la doua termene consecutive pentru a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si împrejurările relevante in luarea deciziei de angajare a răspunderii solidare.

In cauză, răspunderea solidară înseamnă preluarea responsabilităţii de către persoanele vinovate în sensul de a plaţi o creanţă fiscală datorată de o alta persoana, în situaţiile reglementate de prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: "reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi reprezentanţii desemnaţi ai asociaţiilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile ce revin potrivit legislaţiei fiscale persoanelor sau entităţilor reprezentate". Aceşti reprezentanţi îndeplinesc obligaţiile fiscale de plata ale persoanelor sau entităţilor reprezentate din acele mijloace pe care le administrează.

In conformitate cu prevederile art. 73 lit. e) din Legea nr. 31/1990 administratorul este obligat la stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea si actului constitutiv le impun.

Reclamantul C L I nu a îndeplinit aceste obligaţii si in acest fel a provocat starea de insolvabilitate a SC L G SRL. De asemenea a produs în perioada mandatului său pierderi în averea debitorului prin acumularea de obligaţii restante la bugetul general consolidat al statului.

Obligaţia de a achita la scadenţă creanţele fiscale, revine exclusiv administratorului în conformitate cu prevederile art. 1 punctul 35 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, unde se precizează că plătitor este persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii sociale.

In ceea ce priveşte faptul că , SC L G SRL se află în procedura reglementată de Legea nr. 85/2016, fac următoarele menţiuni:

Legea nr. 85/2016 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, în cadrul căreia poate fi creditor şi statul, pentru creanţele neachitate la bugetul de stat.

Dispoziţiile Legii 85/2014 nu exclud procedura atragerii răspunderii solidare reglementata de art. 25 si 26 din Lg 207/2015 privind Codul de procedura fiscala , specifica recuperării creanţelor bugetare de la debitorul declarat insolvabil .Legea 85/2014, Legea 207/2015 si nici un alt act normativ nu conţin dispoziţii exprese referitoare la aplicarea cu prioritate a unor sau altora din normele pe care le dicteaza in ceea ce priveşte recuperarea creantelor bugetare.

Codul de procedură fiscală instituie răspunderea solidară conform art. 25 şi urm. ca modalitate de recuperare numai a creanţelor bugetare.

Aşadar, faptul că Tribunalul O a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului faţă de debitoarea SC L G SRL dosar X/104/2016 prin sentinţa 230/27.03.2017 , nu reprezintă un motiv care să facă inaplicabile dispoziţiile art. 25 din Codul de procedură fiscală, întrucât dispoziţiile Legii nr. 85/2014 nu exclud procedura atragerii răspunderii solidare specifică recuperării creanţelor bugetare de la debitorul declarat insolvabil, statul având la dispoziţie mai multe proceduri de recuperare a creanţelor sale.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât instituirea răspunderii solidare face parte din procedura generală privind raportul de drept material fiscal care impune reglementări fiscale speciale (Decizia nr. 1070/2009 a ICCJ - Secţia de contencios administrativ si fiscal).

Procedura atragerii răspunderii solidare nu exclude alte proceduri ( a insolventei) astfel incat oportunitatea atragerii răspunderii solidare a fost analizata in condiţiile art. 25 si 26 din Codul de procedura fiscala , nu in cadrul altor proceduri care nu sunt opozabile activităţii de colectare si executare silita .

S-au avut astfel in vedere si dispoziţiile Ordinului ANAF 127/2014 (neabrogat) pentru aprobarea instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementata de codul de procedura fiscala . Potrivit pct.1.5 cap 1 din Ordinul ANAF sus menţionat , documentele care atesta originea debitelor sunt : decizii e impunere , rapoarte de inspectie fiscala , evidenta pe plătitori, declaraţii fiscale si altele" Instrumentarea dosarelor de insolventa de pe rolul instantelor de judecata nu este compatibila cu cea a răspunderii solidare.

Faptele prezentate conduc la concluzia ca administratorul societăţii a produs in perioada mandatului sau pierderi in averea debitorului prin acumularea de obligaţii restante la bugetul general consolidat.

In ceea ce priveşte reaua credinţa aceasta este dovedita de neachitarea la scadenta a obligaţiilor fiscale datorate pe propria răspundere.

Referitor la aspectul invocat de reclamant , si anume ca decizia de atragere a răspunderii este nelegala . întrucât prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei orice posibilitate de redresare a societăţii a fost practic eliminata si procedura atragerii răspunderii se va putea formula in cadrul procedurii insolventei dupa parcurgerea tuturor etapelor, apreciază ca aceasta afirmaţie este neîntemeiata pentru următoarele considerente :

Codul de procedura fiscala instituie răspunderea solidara conform art. 25 si 26 ca modalitate de recuperare numai a crentelor bugetare , iar LG 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolvenţa , in cadrul căreia poate fi creditor si statul pentru creanţe neachitate la bugetul general consolidat.

Din cele menţionate anterior se retine ca exista un raport de cauzalitate intre neachitarea la scadenta si prejudiciul produs creditorului , fiind întemeiata motivaţia emiterii decizie de antrenare a răspunderii solidare conform prevederilor art. 25 alin 2 lit c si d si art. 26 din Lg 207/2015 privind codul de procedura fiscala .Conform art. 144 , art. 72 si 73 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, administratorul este răspunzător de indeplinirea tuturor obligaţiilor reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege, precum si de cele impuse de actul constitutiv al societăţii.

Faţă de cele prezentate consideră că organul fiscal a procedat corect şi legal privind atragerea răspunderii solidare a dlui. C L I concluzionând astfel că există un prejudiciu (debitele pentru care a fost declarată insolvabilitatea), o faptă ilicită reglementată de norma specială, legătura între prejudiciu şi fapta ilicită (insolvabilitatea fiind determinată de neachitarea obligaţiilor de plată la bugetul de stat) precum şi o formă de vinovăţie (care poate fi si culpa levis-neglijenţa, neexistand o dispoziţiei care sa oblige la dovedirea intenţiei directe).

La data de 28.11.2017, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, in nume propriu si pentru Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice C, a depus note scrise prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea actelor atacate ca fiind legale şi temeinice.

Examinând actele si lucrarile dosarului, in raport de  dispozitiile legale  in materie , tribunalul constata ca cererea reclamantului  este intemeiata pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. OTG-DEC X/01.02.2017, emisa de AJFP O, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a numitului C L I , in vederea realizării in tot a creanţelor fiscale in limita sumei de 525 487 lei, privind obligaţiile fiscale inregistrate de debitoarea SC L G SRL , având in vedere faptul ca reclamantul a acţionat cu rea credinţa, neachitand la scadenta obligaţiile fiscale declarate.

Prin decizia nr CRR-REG-X/21.04.2017, DGRFP C a respins contestaţia introdusa de C L I impotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, emisa de AJFP O, ca neîntemeiata.

Instanţa reţine că, potrivit art. 25 alin. 2 litera d din Lg. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile  prezentului cod, răspund solidar cu acesta, administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Din prevederile legale mai sus menţionate rezultă faptul că pentru a se putea atrage răspunderea solidară a persoanelor enumerate mai sus de legiuitor, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume: debitorul să fie declarat insolvabil, constatare care se face de către organul fiscal competent, şi reţinerea relei credinţe a persoanei în privinţa căreia s-a atras răspunderea.

Deci,  o condiţie necesară pentru atragerea răspunderii solidare este reaua credinţă, fără de care nu se poate stabili răspunderea în cauză.

Reaua credinţă a administratorilor în determinarea nedeclarării şi /sau neachitării la scadenţă a obligaţiilor fiscale trebuie dovedită de către organul fiscal şi nu doar invocată.

În speţă nu este îndeplinită condiţia relei credinţe a administratorului societăţii, sarcina probei revenind în acest sens autorităţilor pârâte.

Din actele dosarului a rezultat că în cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei SC L G SRL,  în dosarul nr. X/104/2016, pârâta AJFP s-a înscris în tabelul creanţelor,  dar lichidatorul judiciar nu a identificat nici un element care ar fi putut conduce la formularea unei cereri de antrenare a răspunderii reclamantului,  în temeiul art. 169 din Legea 85/2014.

Or, în condiţiile în care nu s-a dispus antrenarea răspunderii personale a administratorului în litigiul de faliment, nu se poate susţine de către pârâtă reaua credinţă a acesteia.

În speţă, în cuprinsul actelor administrative contestate, cât şi în cuprinsul întâmpinării, organul fiscal s-a rezumat doar la a descrie situaţia de fapt şi de drept numai din punct de vedere teoretic, fără să demonstreze reaua credinţă a reclamantului,  în ceea ce priveşte neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, astfel că nu poate fi atrasă răspunderea acesteia în solidar cu societatea, în baza temeiului juridic menţionat mai sus.

De asemenea, nu se regăseşte nici cazul prevăzut de art.25 alin.2 lit.c din Lg.nr.207/2015 pentru atragerea răspunderii solidare a contestatorului pentru pasivul debitoarei, acest caz referindu-se la atragerea răspunderii administratorilor pentru  obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

Acest caz de atragere a răspunderii este asemănător cu acela prevăzut de art.169 alin.1 lit.c) din  Lg.nr.85/2014, unde se stipulează că se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere pentru o parte sau întregul pasiv al debitorului, atunci când  au contribuit la ajungerea debitoarei în această situaţie, prin continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi.

Aşa cum s-a arătat anterior,  în dosarul de insolvenţă nr.X/104/2016,  nu s-a identificat o astfel de faptă, nefiind antrenată răspunderea patrimonială conform art.169 din legea nr.85/2014.

Se constată că reaua-credinţă este o condiţie esenţială pentru atragerea răspunderii, conform art.25 alin.2 lit.c din Lg nr.207/2015, iar probatoriul administrat în cauză nu susţine o astfel de situaţie.

Astfel,cu actele depuse la dosar, respectiv contracte de creditare, reclamantul a făcut dovada că a împrumutat societatea în vederea susţinerii pe piaţă  ,însă nu a reuşit achitarea datoriilor curente în totalitate.

Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii civile delictuale, fiind o răspunderea specială .

Fiind vorba despre o astfel de răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv : fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia .

Răspunderea reglementată de textul de lege invocat, este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârşirea vreunei fapte cu rea-credinţă, administratorul a contribuit la ajungerea societăţii debitoare în stare de insolvenţă.

Motivul pentru care,  în realitate, s-a emis decizia de angajare a răspunderii solidare  a  fost determinată de faptul că nu au fost elemente pentru atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art.169 din Lg.85/2014 şi astfel s-a încercat acest ultim demers, care este posibil din punct de vedere legal, procedura insolvenţei declanşate faţă de debitor  nereprezentând un impediment, astfel cum greşit s-a apreciat prin motivele prezentei contestaţii, cele două proceduri având caracter special, ce se pot desfăşura concomitent.

În concluzie, criticile reclamantului fiind întemeiate, nedemonstrându-se reaua-credinţă a administratorului persoanei juridice în îndeplinirea obligaţiilor fiscale de plată, neplata  datorându-se unor aspecte neimputabile acesteia, urmează ca, în baza art. 18 alin.1 din Legea 554/2004 să se dispună anularea actelor contestate.

Data publicarii pe portal: 12.03.2018

Domenii speta

Spete similare