Litigiu privind funcţionarii publici

Dosar nr.  …….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 

Şedinţa publică din data de 16.10.2015

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE : ****

GREFIER : ****

Pe rol se află soluţionarea cererii de contencios administrativ şi fiscal formulate de reclamantul …. în contradictoriu cu pârâţii ….., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de …., fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, iar Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru …. şi pentru azi, …., când a hotărât următoarele,

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …. sub nr. ….., reclamantul ….. , în contradictoriu cu pârâtul ….., a solicitat, în principal anularea  deciziei nr. …. prin care a fost eliberat din funcţia publica specifica de execuţie de comisar din cadrul Comisariatului ……; reintegrarea in funcţia publica deţinuta anterior emiterii deciziei nr. …..; obligarea paratelor la plata unei despăgubiri egale cu contravaloarea salariilor indexate, majorate si recalculate si a tuturor celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcţie si pana la momentul reintegrării efective; cu cheltuieli de judecata.

În motivare, reclamantul a arătat că deţinea funcţia publica specifica de execuţie de comisar la Comisariatul …... In perioada ….., urmare a unor probleme de sănătate atestate de actele medicale ataşate prezentei, a beneficiat de concediu pentru incapacitate temporara de munca, timp in care, potrivit dispoziţiilor art. 94-96 si 117 din legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, raportul de munca al subsemnatului era suspendat de drept, astfel ca postul ce il ocupa trebuia sa fie rezervat. Arata ca, angajatorul a fost informat, prin intermediul înscrisurilor înregistrate la …. sub nr. ….., cu privire la recomandările medicale referitoare la menţinerea locului si a condiţiilor de munca pentru următoarele 12 luni (deci pana in august ….) prin depunerea la ….. a unor documente medicale anexate in copie, reprezentate de: a) certificatul medical timbrat nr. ….. prin care se atestau diagnosticele care au impus menţionarea recomandărilor, b) fisa de aptitudine nr. ….. prin care medicul primar de „Medicina muncii" in urma evaluărilor specifice a formulat aceleaşi recomandări (care au fost reconfirmate de curând, pe documente medicale similare obţinute după epuizarea ultimului concediu medical de care am beneficiat in …..).

Prin adresele înregistrate sub nr….. si …. (in care a precizat ca se va depune certificatul de concediu medical pana in data de ….), reclamantul a adus la cunoştinţa angajatorului faptul ca începând cu data de …. urmează sa isi reia atribuţiile de serviciu, întrucât încetau temeiurile ce au condus la acordarea concediului pentru incapacitate de munca. Revenind la locul de munca in data de …., la noul sediu al …., nu i s-au asigurat mijloacele necesare desfăşurării raporturilor de munca, nefiindu-i pus la dispoziţie un birou si nici echipamentele /documentele/legitimaţia de control necesare in vederea realizării atribuţiilor de serviciu. De asemenea, nu i s-a repartizat nicio sarcina de serviciu. In data de …. reclamantul s-a prezentat la serviciu, însa, fiind înştiinţat de existenta unei inundaţii in imobilul in care locuia, am înregistrat la …. cererea de concediu nr. …. pentru efectuarea concediului de odihna restant din 2013 si, in integralitatea lui (inclusiv cele 5 zile aprobate prin O.M.) a celui aferent anului 2014 urmând a efectua si stagiul de doctorat si, după aprobarea acestora de către Comisarul Sef al ….. a plecat spre domiciliu.

Imediat după acest moment, reclamantul a fost informat de colegi ca dupa plecarea sa au fost transmise la …., in format electronic (deci nu in original) Deciziile nr. ….. privind eliberarea din funcţie a reclamantului si a numitei ….., colega de echipa a subsemnatului, din funcţia publica de execuţie de comisar din cadrul …. al …. in conformitate cu prevederile Art. 99, alin. 1, lit.b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici republicata, cu modificările si completările ulterioare. Precizează ca la data de …… a revenit din concediu, iar la data de …. i-a fost înmânata, prin proces-verbal, o copie a deciziei nr. …. privind eliberarea din funcţia publica de execuţie de comisar din cadrul …. al ….. Arata ca desi a solicitat originalul deciziei de desfacere a raporturilor de munca in repetate rânduri, aceasta nu i-a fost comunicata.

Impotriva deciziei nr. ….., reclamantul a formulat plângere prealabila la …., înregistrata sub nr. ….., iar prin răspunsul înregistrat sub nr. …., ce i-a fost comunicat la data de …., a fost informat ca plângerea a fost respinsa, decizia fiind in accepţiunea paratei una legala si temeinica.

Arata ca se impune anularea deciziei nr. ….. prin care am fost eliberat din funcţia publica specifica de execuţie de comisar din cadrul ….., din mai multe considerente:

La data de …., raportul de munca al subsemnatului era suspendat, astfel incat nu se putea dispune încetarea raportului de munca.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. 1 din legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, „raportul de munca se suspenda de drept atunci când funcţionarul se afla in una din următoarele situaţii:

h) se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna, in condiţiile legii".

Or, astfel cum a arătat anterior, subsemnatul a beneficiat de concediu pentru incapacitate temporara de munca in perioada ….. (si mai apoi pana la ….), astfel ca, in acord cu dispoziţiile legale citate anterior, contractul de munca al subsemnatului se suspenda de drept in cursul lunii septembrie … (adică dupa mai bine de o luna de la data de ….). In aceasta împrejurare, potrivit art. 95 alin. 4 din legea 188/1999, suspendarea raportului de munca trebuia constatata prin act administrativ al persoanei care are competenta de numire in funcţie publica, adică a Comisarului …. al ….., fapt ce nu s-a întâmplat. In opinia …., expusa in cuprinsul răspunsului la plângerea prealabila formulata de reclamant, se arata ca nu ar fi putut opera o suspendare de drept a raporturilor de munca, întrucât dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. h din legea 188/1999 ar fi fost abrogate potrivit art. V din legea nr. 140/2010. Aşadar, sub un prim aspect, trebuie reţinut faptul ca incetarea raporturilor de munca nu putea fi dispusa prin decizia nr. …., de vreme ce la acea data, in lipsa unui dispoziţii administrative de reluare a activităţii, raporturile de munca erau suspendate de drept, prin efectul legii, respectiv in temeiul art. 94 alin. 1 lit. h din legea 188/1999.

Decizia nr. …. nu cuprinde motivele care au determinat desfacerea

raportului de munca.

Sub acest aspect, dispoziţiile legii 188/1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii, potrivit art. 117 din legea nr. 188/1999. Pe cale de consecinţa, decizia de încetare a raportului de munca ar trebui sa corespunda condiţiilor de forma impuse de art. 76 d in C. muncii, potrivit cărora decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conţină in mod obligatoriu:

a)motivele care determina concedierea;

b)durata preavizului;

c)criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art 69 alin. 2 lit. d, numai in

cazul concedierii colective;

d)lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care

salariaţii urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condiţiile art. 64.

Astfel, potrivit art.76 lit.a din Codul muncii, decizia de încetare a raporturilor de munca trebuie sa conţină in mod obligatoriu "motivele care determina concedierea". Menţionarea motivelor ce determina luarea acestei masuri trebuie realizata in chiar cuprinsul deciziei, fiind necesară o expunere explicita si fara echivoc a acestor motive. Ori, in cuprinsul deciziei nr. …., nu se indica in concret motivele ce au impus reorganizarea ….. Simpla referire la diverse acte normative, ce nu fac insa trimitere la vreun motiv de reorganizare a activităţii …., nu poate fi considerata ca întruneşte cerinţa prevăzuta de art. 76 lit. a din C.muncii, ea având natura unei susţineri fara niciun fel de motivare.

încetarea raporturilor de munca, dispusa prin Decizia nr. …. este

lipsita de temei legal.

Astfel cum rezulta din cuprinsul deciziei contestate, încetarea raporturilor de munca ar fi fost dispusa in temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din legea 188/3999, dispoziţii potrivit cărora eliberarea din funcţie are loc in cazul in care autoritatea sau instituţia publica isi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public. Astfel cum am arătat anterior insa, nu exista precizat nici un motiv concret care sa conducă la concluzia ca reorganizarea ….. ar fi fost necesara.

Precizeaza faptul ca la data emiterii deciziei nr. ….. nu exista niciun temei legal care sa impună ….. reorganizarea activităţii, prin reducerea postului ocupat de subsemnatul. In acest sens, arat ca, in scopul stabilirii unor masuri pentru asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi si reducerea cheltuielilor la instituţiile publice, prin OUG nr. 77/2013 s-a dispus desfiinţarea unor posturi din cadrul adminstratiei publice centrale si locale, fara a se arata însa in concret criteriile ce urmează a fi avute in vedere pentru aducerea la îndeplinire a acestor dispoziţii. Prin H.G. nr. 564/2013 (din ….), avându-se in vedere dispoziţiile art. 108 din Constituţia României si ale art. 4 din OUG 77/2013, H.G. 1005/2012 privind organizarea si funcţionarea …. a suferit modificări, in sensul ca, numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu si structurile teritoriale ale …. a fost limitat la 823 (art. 6 din H.G. 1005/2012). Pe cale de consecinţa, ulterior adoptării H.G.. nr. 564/2013, parata trebuia sa efectueze anumite reduceri de personal pentru a se încadra in numărul de posturi prestabilit.

Însa, prin decizia nr. …. pronunţata la data de ….., Curtea Constituţionala a României a admis obiecţia de neconstituționalitate constatând ca dispoziţiile OUG nr. 77/2013 privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale si numărul de posturi, precum si reducerea cheltuielilor la instituţiile si autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstitutionale, având in vedere ca acestea pot afecta regimul autorităţilor administraţiei publice centrale si locale, si, de asemenea, nu sunt prevăzute criterii/condiţii concrete privind desfiinţarea posturilor, fapt ce ar da posibilitatea desfiinţării in mod discreţionar a posturilor ocupate. Decizia nr. 55/2014 a Curţii Constituţionale a fost publicata in M.Of. nr. 136/25.02.2014, data de la care prevederile neconstitutionale ale acesteia nu au fost puse in acord cu Constituţia, astfel ca, prin raportare la dispoziţiile art. 147 alin. 1 din Constituţia României, dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2013 si-au incetat efectele dupa împlinirea unui termen de 45 de zile de la data publicării deciziei nr. 55/2014 in Monitorul Oficial (adică la data de 10.04.2014).

In raport de aceasta împrejurare, rezulta ca la data de …., la nivelul …. nu mai subzista temeiul normativ legal al reorganizării activităţii prin reducerea posturilor de vreme ce dispoziţiile OUG nr. 77/2013 ce. au stat la baza adoptării H.G.564/2013 (ce a impus un număr de numai 823 posturi la nivelul GNM) nu mai produceau efecte, nemaiexistand aşadar temeiul legal pentru incetarea raporturilor de munca ale subsemnatului ori ale altor comisari din cadrul …..

4. Eliberarea din funcţia publica de comisar a avut loc fara acordarea termenului de preaviz de 30 de zile, prevăzut de art. 99 alin. 3 din legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Potrivit art. 99 alin. 1 din legea nr. 188/1999, decizia de eliberare din funcţie se comunica funcţionarului in termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, instituţia publica fiind obligata in temeiul art. 99 alin. 3 din aceeaşi lege sa acorde funcţionarului eliberat din funcţie un preaviz de 30 zile calendaristice. Or, in speţa, prin răspunsul la plângerea prealabila formulata de reclamant, se arata ca raportul de munca al subsemnatului a încetat la data de ….., adică la împlinirea unui termen de 30 de zile calculat de la data emiterii deciziei nr. ….., …. pornind aşadar de la premisa ca mi-ar fi comunicat decizia contestata chiar in ziua emiterii acesteia, respectiv ….. Arata insa ca decizia in discuţie nu i-a fost comunicata nici pana la data redactării prezentei, desi a formulat numeroase cereri in acest . Precizează ca la data de …. a intrat numai in posesia unei copii a deciziei nr. ….., originalul nefiindu-i predat, cu privire la acesta chestiune afirmaţiile paratei fiind contradictorii, aceasta susţinând pe de o parte, ca aceasta i-ar fi fost comunicata prin curier, iar pe de alta parte faptul ca transmiterea acesteia ar fi condiţionata de predarea de către reclamant a unor documente către …. (desi erau deja predate). 5. Încetarea raporturilor de munca, dispusa prin Decizia nr. …., are un caracter discreţionar.

Arăta ca in întreaga …., deci si la nivelul …., comisarii isi desfăşoară activitatea preponderent in domeniul controlului „Poluării" (…) sau al „Biodiversitatii, biosecuritatii, si ariilor protejate" (….) având fisele de post si rapoartele de evaluare a performantelor profesionale întocmite in acest sens. Conform Raportului de Audit Intern nr. …. realizat la nivelul …. la finele anului …., avizat de Comisarul …. si înregistrat sub nr. …. (mai exact, la pg. ….. ale documentului intitulat „Nota …..» si documente justificative prelevate de la persoanele auditate" înregistrata sub nr. …. si respectiv …., care este anexata in copie prezentei se observa ca la nivelul ….., pentru domeniul „Biodiversitatii, biosecuritatii, si ariilor protejate" erau necesare minimum doua echipe de control (raportat la numărul de obiective existente pe raza teritoriala a capitalei si la impactul produs de acestea asupra mediului), adică patru posturi aferente funcţiei publice de comisar. Precizeaza ca, reclamantul si numita ….. formează o singura echipa de control in domeniul „Controlul ariilor protejate, habitatelor naturale, biodiversitatii si biosecuritatii" desfăşurând activităţi rareori in aceasta materie împreuna cu numiţii …..(înlăturaţi de asemenea din ….) astfel ca, potrivit raportului de audit, era necesara formarea unei echipe suplimentare de control in acest domeniu. Prin urmare, din numărul total de comisari de la nivelul …., 4 ar fi urmat sa activeze in domeniul „…." iar ceilalţi …. in domeniul „….". Pe cale de consecinţa, nu se justifica eliberarea din funcţia publica de comisar a reclamantului , a numitei ….. precum si a celorlati ….. funcţionari amintiţi anterior, intrucat in aceasta maniera nu mai exista funcţionari care sa exercite controlul in domeniul „….". Subliniaza ca, decizia nu putea fi motivata de scăderea numărului de obiective din domeniul „…" existente pe raza teritoriala a capitalei, intrucat nu a operat o diminuare a acestora si nici nu s-a redus impactul produs de acestea asupra mediului. Dimpotrivă, numărul de obiective care trebuie controlate in domeniul „Poluării" a scăzut (pe de-o parte datorita crizei economice si pe de alta parte a migrării masive a agenţilor economici din …. in Jud. ….), si cum in cadrul …. exista un număr de sase ori mai mare de comisari specializaţi in domeniul „Poluării" rezulta, firesc, ca nu puteau fi eliminate posturile de „Biodiversitate" (si asa foarte puţine) ci se puteau reduce (fara a afecta capacitatea instituţionala de control) posturi de la „….", cu atat mai mult cu cat la momentul reorganizării existau la …. pentru …. si comisari cu pregătire inferioara, adică absolvenţi de studii superioare de scurta durata care nu au fost trecuţi prin procedura de examinare si care isi desfăşoară si in prezent activitatea in cadrul aceluiaşi comisariat Nu este de neglijat nici faptul ca lista obiectivelor din domeniul …. inventariate in anii anteriori (si confirmate la pg. …. ale documentului intitulat „Nota ….» si documente justificative prelevate de la persoanele auditate" menţionat anterior) si care desfăşoară in continuare activitate pe raza teritoriala a capitalei nu numai ca nu se diminuează ci se lărgeşte, la aceasta urmând a se adaugă in viitorul cel mai apropiat obiective de importanta majora (de existenta cărora se stia inca din anii trecuţi fiind puternic mediatizate):

o …. care este primul parc natural urban din România, ce urmează sa primească titlul de arie protejata (Hotărârea de Guvern necesara in acest sens fiind deja in dezbatere publica, inca din data de … proiectul acesteia fiind postat pe site-ul oficial al ….)

o ….. amenajata in Capitala, pe râul …., in luna iunie-iulie 2014, in cadrul proiectului numit "…." si inca alte patru proiecte din acelaşi concurs, clasate pe locurile …., care constau tot in insule plutitoare si care vor fi expuse pe măsura ce se va obţine finanţarea necesara realizării acestora. Ele vor fi expuse tot pe luciul de apa dintre …., acesta fiind tronsonul pilot cu care s-a inceput reabilitarea unei suprafeţe de o mie de hectare de-a lungul axei râului Dambovita, de la Lacul Morii pana la Parcul National Văcăreşti.

In plus, arata ca postul subsemnatului nu a fost suprimat din organigrama …., acesta regasindu-se in noile structuri înfiinţate ca urmare a reorganizării. Aşadar, a operat numai un transfer al acestui post in cadrul unei alte structuri a …., iar nu o desfiinţare reala si serioasa care sa conducă la eliberarea din funcţie a subsemnatului.

De asemenea, arata ca atât in perioada de reorganizare cat si dupa finalizarea acesteia a fost aprobat transferul unor persoane din alte instituţii la ….., sau chiar au fost organizate concursuri pentru ocuparea posturilor unor posturi vacante, fapt care a dus la majorarea cheltuielilor bugetare prin majorarea cheltuielilor de personal. Este de subliniat faptul ca transferul s-ar fi putut aproba legal numai daca ar fi existat locuri vacante, dar acestea au fost blocate conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2013.

Subliniaza faptul ca in „perioada de preaviz reclamantului  nu i-a fost pusa la dispoziţie lista posturilor vacante in cadrul …., si nici nu s-au solicitat ….. o lista a posturilor vacante, pentru a-mi putea fi oferit vreunul dintre cele disponibile, desi aceasta obligaţie incumba paratei conform art. 99 alin. 5 din legea 188/1999, si mai mult, la nivelul ….. existau posturi disponibile.

In drept: legea 188/1999, legea 554/2004, C.muncii, art. 194 si urm C.proc.civ. In dovedire: înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la data de ….., pârâtul a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Ca urmare a reorganizării instituţiei, prin adoptarea OUG nr. 77/2013 a fost redus numărul de posturi pentru aparatul propriu şi structurile teritoriale ale … de la …. număr de posturi maxim aprobate anterior la …..

In baza acestui act normativ a fost adoptată HG nr. 564/2013 (pentru modificarea HG nr. 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea ….), în sensul reducerii numărului maxim de posturi pentru aparatul propriu şi structurile teritoriale ale …., de la …., Ia …. salariaţi. Astfel, structura organizatorică a ….. rezultă din anexa 1 a HG nr.1005/2012, a suferit modificări substanţiale fiind modificată prin HG nr.564/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea …., publicată în M.O. nr. 499/08.08.2013.

Având în vedere Nota de fundamentare a ….. nr. ….. precum şi avizul …. nr. …., …. a emis Ordinul nr….., prin care s-a aprobat structura organizatorică detaliată a Comisariatului …., Regulamentul de organizare şi funcţionare şi stalul de funcţii pentru . …..

In 22 de comisariate judeţene, printre care şi Comisariatul …., numărul de posturi aprobate a fost inferior numărului de comisari.

Astfel, reorganizarea instituţiei, ca urmare a reducerii numărului de posturi alocate, presupune adoptarea unor soluţii aplicabile tuturor funcţionarilor publici în cauză. Prin aprobarea noii structuri organizatorice a instituţiei, cu un număr de posturi redus faţă de structura organizatorică anterioară, nu sunt încălcate prevederile art. 100 al. 5 din Leg. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, deoarece nu ne aflăm în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înfiinţare a unor posturi similare celor desfiinţate ulterior procesului de reorganizare a instituţiei, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, operaţiune care constituie însă şi esenţa procesului de reorganizare.

Reorganizarea instituţiei în baza Ordinului …. nr….. a implicat o reducere de personal, potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 - privind statutul funcţionarilor publici, care prevede că în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici decât numărul maxim de posturi, instituţia organizează examen.

Ordinul … nr. ….. prin care a fost aprobată structura organizatorică centrală şi teritorială a unei autorităţi publice, statele de funcţii ale acesteia, precum şi regulamentele pentru realizarea testării profesionale a funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul acestei autorităţi, fiind aplicabil unor situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinat/determinabil de persoane "are caracterul unui act administrativ individual, iar nu al unui act administrativ normativ, nefiind prin urmare supus condiţiei publicării în Monitorul Oficial, prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000" (Decizia nr. 4343/25.10.2012 a ICCJ).

Prin Ordinul … nr. …. a fost aprobată structura organizatorică centrală şi teritorială a … şi, respectiv, statele de funcţii ale acesteia.

Mai mult decât atât, şi în momentul de faţă, potrivit art. 6 alin. 1 din HG nr. 1005/2012. privind organizarea şi funcţionarea … …., cu modificările şi completările ulterioare, "Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu si structurile teritoriale ale …. este de …., ceea ce arată în mod clar faptul că numărul de posturi nu s-a modificat, este în continuare redus, ultimul act modificator, respectiv HG. Nr. 170 /2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea …., nu a vizat si nu a modificat numărul de posturi pentru aparatul propriu al …...

Prin adresa nr. …., am adus la cunoştinţa reclamantului faptul că Decizia nr. …., a cărei revocare s-a solicitat prin plângerea prealabilă, conţine toate elementele constitutive, actul administrativ fiind emis şi comunicat în termenul prevăzut de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta fiind legală şi temeinică.

Prin OUG nr. 77 din 26 iunie 2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a Ministerelor, care în conformitate cu art. 2 coroborat cu anexa nr. 2 stabileşte: „numărul total al posturilor ocupate, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se reduce potrivit anexei nr. 2, cu respectarea prevederilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal" precum şi cuantificarea reducerii posturilor ocupate de 4% listă în care se regăseşte şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, aplicabil şi instituţiilor/autorităţilor publice/organelor de specialitate aflate în subordinea sa, sub autoritatea sau coordonarea acestuia, în consecinţă şi a …., instituţie din care făcea parte şi reclamanta.

Astfel, în urma aplicării prevederilor actului normativ menţionat, s-a procedat la desfiinţarea posturilor vacante precum şi la reducerea cu 4% a posturilor ocupate, în condiţiile în care art. 4 stipulează că „instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 1 alin. (1) au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să adopte/emită actele normative/administrative specifice de aprobare a structurii funcţionale, în conformitate cu măsurile prevăzute la art. 1-3, după caz."

In completarea dispoziţiilor art. 100 alin.3 din Legea nr. 188/1999 nu au mai fost emise alte acte cu caracter special care să prevadă condiţii pentru desfăşurarea examenului în cauză, motiv pentru care, prin, Decizia ….., a fost adoptată Metodologia privind reorganizarea ….., care stabileşte bibliografia, modalitatea de numire în noile funcţii publice în funcţie de criteriile enumerate în cuprinsul acesteia şi organizarea examenului în situaţia unui număr mai mare de funcţionari faţă de posturile existente conform reorganizării.

Ca urmare a publicării deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 55/05.02.2014 în Monitorul Oficial, O.G. 77/2013 a fost declarată neconstituţională. Prin acţiunea formulată, reclamanta susţine că prin publicarea acestei decizii, OG 77/2013 nu mai este aplicabilă, iar Ordinul 2048/2013 trebuie modificat astfel încât să fie în acord cu legislaţia în vigoare.

Anexa 3 a Ordinului MMSC nr. 2048/2013 emis în baza OG 77/2013 poate fi modificată doar de emitent, respectiv de pârâta …. şi numai aceasta ar putea modifica structura detaliată a …. .

Potrivit art. 1 din HG 1005/2012 "(l)Garda Naţională de Mediu, denumită în continuare GNM, este instituţie publică şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului."

Este evident că subscrisa se află în raporturi de subordonare faţă de pârâta …., iar atribuţiile îi sunt clar determinate prin HG 1005/2012.

în acest sens, pe site-ul instituţiei a fost creat, în data de …., link-ul „reorganizarea …." ca mijloc de informare pentru toate aspectele referitoare la procedurile care aveau să fie derulate în scopul punerii în executare a actelor normative, pentru a se da posibilitate tuturor funcţionarilor publici de a avea acces la informaţiile privind reorganizarea.

Ulterior acesteia, s-a demarat Procedura de organizare a concursului, informaţie regăsită pe site-ul instituţiei împreună cu bibliografia necesară, devenind accesibilă funcţionarilor publici care puteau să îşi manifeste intenţia de a participa la concurs.

La punctul 2.2.2.1. din metodologie se precizează că în situaţia în care după aprobarea noului stat de funcţii, în cadrul unui compartiment/serviciu judeţean, există un număr mai mare de funcţionari publici de execuţie decât cel prevăzut în noua structură, ocuparea posturilor se va face prin examen organizat în condiţiile art.100 alin (3) din legea 188/1999, accesul la examen fiind prevăzut în metodologie la punctul 2.3.

La data de …. a fost organizat de către ….. concursul în scopul examinării pentru numirea în noile funcţiile publice la care domnul …. nu s-a înscris şi nu a participat fapt care s-a concretizat cu emiterea deciziei de eliberare din funcţia publică. Astfel Decizia …. a fost emisă în mod temeinic şi legal iar eliberarea din funcţia de publică specifică de execuţie de comisar, grad profesional superior nu s-a făcut abuziv ci ca o consecinţă a faptului că reclamantul nu s-a înscris şi nu a participat la concursul organizat, astfel culpa pentru situaţia creată îi aparţine în mod exclusiv.

In conformitate cu prevederile art. 99, alin. 1, lit. b) din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată prevede:"...institutia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public" considerent pentru care a avut loc eliberarea din funcţie a reclamantului prin Decizia nr. 332/05.05.2014.

Învederează instanţei de judecată faptul că reorganizarea mai sus prezentată a fost efectuată cu respectarea Metodologiei aprobată prin Decizia cu nr ….. emisă de Comisarul ….. care prevede la art. 2.2

Învederează  instanţei că la elaborarea statului de funcţii al …. s-a avut în vedere restabilirea unui raport echitabil între activitatea specifică …. şi prestatorii acesteia, iar la stabilirea numărului de posturi pentru fiecare comisariat s-au luat în considerare următoarele criterii:

1.numărul obiectivelor controlate sau care pot fi controlate, respectiv toate unităţile industriale, economice şi sociale a căror activitate are impact semnificativ asupra mediului şi care se supun procedurii de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului conform normelor legale în vigoare;

2.obiectivele care intră sub incidenţa directivelor europene care reglementează protecţia mediului, menţionate în fişa de judeţ;

3.cadrul natural şi particularităţile zonale ale judeţului.

In sensul celor de mai sus, cu privire la primul capăt de cerere al reclamantului, arătă instanţei de judecată următoarele:

•Prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 105/2009, sunt abrogate, potrivit art. V din Legea nr. 140/2010. în consecinţă, nu a fost emis un act administrativ de constatare a suspendării din funcţia publică deţinută, potrivit art. 95 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările şi completările ulterioare;

•Potrivit art. 36 din Legea nr. 188/1999, r2, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză drept urmare, Decizia nr. ….. privind eliberarea reclamantului din funcţia publică specifică de comisar a fost emisă în data de ….., dată în care nu se afla în nici una din situaţiile expuse anterior;

•Organigrama şi statul de funcţii ale …. nu au suferit modificări de la intrarea în vigoare a H.G. 564/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea …. şi aprobate prin Ordinul …. nr. ….. privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General, a Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a statului de funcţii pentru …., cu modificările şi completările ulterioare, înregistrat la Comisariatul General al …..

•Raportul reclamantului de serviciu a încetat cu data de …., respectiv la data împlinirii termenului de preaviz, drept urmare, nu mai avea calitatea de angajat al …..şi în această situaţie conducerea instituţiei nu putea să îi repartizeze sarcini de serviciu;

•Potivit art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, r2, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta poate să le pună la dispoziţia funcţionarilor publici;

•Totodată potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, autoritatea sau instituţia publică poate solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, lista cu funcţiile publice vacante;

•Stabilirea numărului de posturi pentru fiecare comisariat a avut în vedere:

1)numărul obiectivelor controlate sau care pot fi controlate, respectiv toate unităţile industriale, economice şi sociale a căror activitate are impact semnificativ asupra mediului şi care se supun procedurii de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului conform normelor legale în vigoare;

2)obiectivele care intră sub incidenţa directivelor europene care reglementează protecţia mediului, menţionate în fişa de judeţ;

3)cadrul natural şi particularităţile zonale ale judeţului,

In acest sens, nu s-a urmărit o tratare discriminatorie în ceea ce priveşte numărul de posturi sau natura acestora;

•In data de …. decizia nr. …. privind eliberarea reclamantului din funcţia publică specifică de comisar a fost transmisă pe e-mail la adresa …., dată la care aceasta se afla la sediul Comisariatului …., aşa cum reiese din condica de prezenţă, şi a refuzat să primească decizia mai sus menţionată;

•Menționează că, decizia nr. …. privind eliberarea din funcţia publică specifică de comisar a fost transmisă în original, în termenul legal de comunicare, prin serviciul de curierat, respectiv prin ….…….

Având în vedere aspectele semnalate mai sus, după cum se poate observa, Decizia nr. ….. conţine toate elementele, actul fiind emis şi comunicat în termenul prevăzut de Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare în consecinţă aceasta fiind legală şi temeinică.

Referitor la Decizia nr. ….. a Curţii Constituţionale, mergând pe un raţionament de nulitate „în cascadă" a actelor subsecvente celui constatat ca neconstituţional, în realitate este de reţinut faptul că atât prin Constituţia României cât şi prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deciziile Curţii produc efecte doar pentru viitor, după suspendarea executării pentru 45 de zile în care legislativul să nu fi pus în acord prevederile neconstituţionale. Doar conform acestor dispoziţii se poate face aplicarea corectă a deciziei Curţii Constituţionale, ICCJ reţinând în mod constant în practică faptul că deciziile CCR au efecte similare abrogării actului normativ, iar invocarea şi aplicarea în mod diferit a acesteia echivalează cu încălcarea atât a principiului constituţional al activităţii legii cât şi a principiului neretroactivităţi legii.

Dacă instanţa va considera totuşi, că anularea Deciziei de eliberare din funcţie a reclamantului se impune a fi reţinută în baza Deciziei nr. 55/05.02.2014 a Curţii Constituţionale, învedereaza faptul că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea completă a prevederilor legale faţă de legislaţia în vigoare la momentul emiterii.

în cazul de faţă, având delegată puterea de a legifera prin emiterea de Ordonanţe şi Ordonanţe de Urgenţă, Guvernul a emis OUG nr. 77/2013 iar în baza acesteia a fost elaborat actul normativ care prevedea modificarea actului de organizare şi funcţionare a ….. Astfel, în aplicarea OUG nr. 77/2013 s-a emis HG nr. 564/2013 prin care a fost redus numărul de posturi prevăzut pentru instituţia noastră prin HG nr.1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea ….. de Ia … la …. posturi.

Un alt motiv de legalitate şi temeinicie a Deciziei nr. …. îl reprezintă Avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. …...

Faţă de aceste împrejurări, la momentul respectiv, instituţia parata a procedat în mod corect la aplicarea dispoziţiilor Legii nr.188/1999 (r2) privind Statutul funcţionarilor publici, în vederea respectării dispoziţiilor Guvernului şi a Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice. La acea dată, reclamanta ocupa funcţia specifică de execuţie de comisar în cadrul Comisariatului …...

Având în vedere noua structură organizatorică şi numărul de posturi prevăzut, s-a procedat la întocmirea Deciziei …. privind reorganizarea …. în care a fost aprobată Metodologia reprezentând Anexa nr. 1 la Decizia nr. …. în care se prevedeau în mod clar modalităţile de ocupare a posturilor existente conform noii organigrame.

Instanţa de fond poate observa faptul că reorganizarea s-a desfăşurat în mod corect pentru momentul respectiv, actul de eliberare din funcţie, Decizia nr…. fiind emisă în mod legal şi temeinic.

Învederează instanţei că în ceea ce ne priveşte, atâta vreme cât noi am respectat în totalitate procedurile, nu putem fi de acord cu anularea actului emis de noi întrucât actul, la data emiterii, era legal şi temeinic. Prin urmare, nu suntem în postura de a accepta multitudinea de critici injuste aduse de reclamant (faptul că reclamantul nu a fost numit direct pe post, refuzul de a pune la dispoziţie toate funcţiile vacante, critici aduse metodologiei şi examenului, critici aduse la adresa faptului că ar creşte cheltuielile statului cu instituţia conform noii structuri, dubiul reclamantei privind cauza serioasă, reală a reorganizării cât şi a faptului că aceasta nu ar fi fost efectivă şi afirmaţiile privind nulitatea absolută a deciziei - toate acestea în viziunea reclamantului), prin care acesta insinua faptul că instituţia noastră nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile legale.

Cu privire la reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior, acest lucru nu este posibil, dat fiind faptul că postul pe care l-a ocupat a fost desfiinţat. Prin urmare, anularea Deciziei nr…… ar însemna reluarea unui raport de serviciu pe o funcţie inexistentă la acest moment.

Capătul de cerere referitor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate nu este întemeiat, drept pentru care se impune a fi respins deoarece în condiţiile în care o restructurare de posturi implică o acţiune în justiţie a celor eliberaţi din funcţie cu consecinţa unor despăgubiri ar ţine instituţiile la efectuarea unor cheltuieli cu personalul ceea ce face ca presiunile suplimentare cu bugetul să persiste fără a se apăra interesul general public, cu atât mai mult cu cât bugetul instituţiei noastre a fost deja aprobat şi este limitat.

Faţă de solicitarea reclamantei privind cheltuielile de judecată, art. 453 din Codul de Proc. Civ., aceasta nu îşi găseşte aplicarea, întrucât culpa procesuală pentru pornirea prezentului litigiu nu aparţine instituției parate.

Cât timp Decizia nr. …. a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, constatându-se că reorganizarea instituţiilor din subordine este o decizie de management şi reprezintă atributul exclusiv al executivului, doar acesta putând aprecia dacă este necesară modificarea structurii instituţiei pentru îmbunătăţirea activităţii sau restrângerea cheltuielilor, o astfel de hotărâre nu poate fi considerată din culpa instituţiei noastre, admiterea cheltuielilor de judecată având tocmai acest efect, de culpabilizare a noastră.

In drept: art.205 din C. proc. civ., Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (2) cu modificările şi completările ulterioare şi HG nr. 1005/2012 privind organizarea şi funcţionarea …., Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau coordonare Guvernului, HG nr. 564/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1005/20112 privind organizarea şi funcţionarea …..

Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Ordinul …. nr …., reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publica specifica de execuție de comisar, ….. Începând cu data de ….., reclamantul va beneficia de un preaviz de 30 zile calendaristice.

Prin Decizia nr. 55/2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor s-a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstituţionale faţă de criticile formulate, raportate la art. 115 alin. (6) din Constituţie.

În decizia menționată, instanța de contencios constituțional a stabilit că ”  Curtea a considerat că sunt instituţii fundamentale ale statului, spre exemplu, Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 28 decembrie 2009), Preşedintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009), Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009), ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010), consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) sau Curtea Constituţională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012).

Curtea, în jurisprudenţa sa, a mai stabilit că "se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale» şi că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin". În continuare, Curtea a arătat că "verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecinţe negative»" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008).

Cât priveşte înţelesul sintagmei "afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului", Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, a statuat că aceasta vizează "toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.". De asemenea, toate aceste componente se subsumează organizării şi funcţionării instituţiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010).

 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013, sub aspectele criticate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, prevede:

- desfiinţarea posturilor vacante la: ministere; instituţiile şi autorităţile publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, indiferent de modul de finanţare; instituţiile şi autorităţile publice finanţate integral sau parţial din bugetul asigurărilor sociale de stat şi/sau din bugetele fondurilor speciale; instituţiile publice locale, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare [art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă];

- reducerea numărului total de posturi ocupate [art. 2 din ordonanţa de urgenţă];

- obligaţia instituţiilor şi autorităţilor publice de a-şi modifica structurile funcţionale, astfel încât numărul total al funcţiilor de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice care are în aparatul propriu/de specialitate şi personal contractual ori, după caz, numai personal contractual să fie de maximum 12% din numărul total al posturilor aprobate [art. 3 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă];

- transformarea posturilor de conducere desfiinţate în posturi de execuţie corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime avute [art. 3 alin. (4) din ordonanţa de urgenţă];

- modificarea structurii serviciilor publice deconcentrate, astfel cum aceasta a fost stabilită prin actul normativ de înfiinţare [art. 3 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă];

- obţinerea prealabilă a avizului favorabil al Guvernului pentru ocuparea posturilor vacante prin concurs/examen, pe baza solicitărilor justificate ale ordonatorilor principali de credite, cu condiţia încadrării în plafonul cheltuielilor de personal şi al cheltuielilor de personal aprobate [art. 5 din ordonanţa de urgenţă];

- aprobarea anuală de către Guvern a numărului maxim de posturi care se pot înfiinţa şi ocupa, suplimentar faţă de cele deja existente [art. 6 din ordonanţa de urgenţă].

Aşadar, actul normativ criticat vizează atât autorităţile administraţiei publice locale, cât şi instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor. Aceste autorităţi sunt prevăzute la art. 116-117 şi art. 120-123 din Constituţie, fiind deci instituţii fundamentale ale statului.

Măsura prevăzută la art. 1 al ordonanţei de urgenţă nu este de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, deşi vizează mediat structura organizatorică a autorităţilor vizate, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora. O atare concluzie se desprinde din faptul că soluţia legislativă criticată prevede desfiinţarea posturilor vacante de la nivelul instituţiilor şi autorităţilor publice prevăzute la art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă. De asemenea, chiar dacă la o primă vedere s-ar putea susţine că s-a afectat structura organizatorică a autorităţilor publice vizate, Curtea reţine că aceasta trebuie raportată la numărul posturilor ocupate, şi nu vacante.

In schimb, măsurile prevăzute la art. 2 şi art. 3 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sunt de natură a afecta regimul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.

Curtea reţine faptul că art. 2 prevede o reducere a numărului total de posturi şi, printr-o normă de trimitere cuprinsă în acelaşi text, interpretul normei află la care dintre autorităţile publice se referă această reducere şi care este nivelul procentual al acestei reduceri. Astfel, norma de trimitere se referă la anexa nr. 2 la ordonanţa de urgenţă, care prevede o reducere cu 4% a posturilor ocupate la: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Economiei, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Transporturilor şi Secretariatul General al Guvernului.

În primul rând, într-o bună tehnică legislativă, cuantumul procentual al reducerii şi autorităţile publice vizate de reducere trebuiau prevăzute în cuprinsul ipotezei normative a art. 2 din ordonanţa de urgenţă. Potrivit art. 57 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, anexa trebuie "să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere", iar titlul său "cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere". Or, în cazul de faţă, cele cuprinse în anexă sunt mai mult decât o simplă concretizare a textului de trimitere din moment ce se dispune, mai ales, cu privire la cuantumul procentual al reducerii posturilor ocupate.

În al doilea rând, nu se definesc criterii pentru a opera această reducere - nota finală de la anexa nr. 2 la ordonanţa de urgenţă menţionând, lapidar, că "ordonatorii principali de credite ai instituţiilor prevăzute în prezenta anexă stabilesc numărul de posturi care se reduc în aparatul propriu şi/sau în instituţiile şi autorităţile din subordine, sub autoritate, în coordonare sau finanţate prin bugetul acestora, în conformitate cu analizele proprii, astfel încât să reflecte reducerea cu 4% a numărului total de posturi ocupate". Aşadar, ordonatorii principali de credite, în mod discreţionar, pot desfiinţa posturi ocupate, din moment ce actul normativ criticat nu prevede criterii/condiţii în acest sens.

De altfel, atunci când s-au desfiinţat posturi ocupate au fost menţionate explicit şi criterii avute în vedere pentru încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului [a se vedea, în acest sens, art. 6 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009].

În al treilea rând, o atare reducere este de natură să afecteze capacitatea administrativă şi funcţionarea autorităţilor publice şi prin elementul discreţionar care intervine în luarea deciziei de desfiinţare a anumitor posturi. De asemenea, în mod evident, sunt afectate structura organizatorică şi numărul personalului în funcţie ale acestor instituţii fundamentale ale statului.

Curtea mai reţine că ori de câte ori au fost operate măsuri de reducere a personalului aflat în funcţie, aceasta s-a făcut prin lege [a se vedea Legea nr. 329/2009]. De asemenea, este inexactă susţinerea Guvernului cu privire la faptul că modificarea structurilor funcţionale ale unităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 a fost reglementată şi anterior adoptării acestui act prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009, întrucât acest act normativ nu a adus o soluţie legislativă nouă, ci a prevăzut doar respectarea celei existente (care, anterior, din varii motive, a fost ignorată).

În privinţa art. 3 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, se impune o distincţie, şi anume:

a) în acele situaţii în care scăderea numărului de funcţii de conducere se datorează desfiinţării posturilor vacante existente nu se poate susţine că este afectat regimul instituţiilor fundamentale ale statului;

b) însă, în acele situaţii în care scăderea numărului de funcţii de conducere nu se datorează desfiinţării posturilor vacante existente, este afectat regimul instituţiilor fundamentale ale statului prin desfiinţarea, în final, a unor posturi ocupate şi a unor structuri din cadrul autorităţilor publice.

Prevederile art. 3 alin. (4) şi (5) din ordonanţa de urgenţă reprezintă măsuri ce însoţesc în mod intrinsec cele dispuse prin art. 1 alin. (1), art. 2 şi art. 3 alin. (1), astfel încât acestea nu necesită o analiză distinctă din partea Curţii Constituţionale. Prin urmare, potrivit principiului accesorium sequitur principale, şi aceste texte legale afectează capacitatea administrativă şi funcţionarea autorităţilor publice, precum şi structura organizatorică şi numărul personalului.

Cele arătate în privinţa art. 3 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă - care se referă la personalul contractual - sunt aplicabile mutatis mutandis ipotezei normative a prevederilor art. 7 lit. C pct. 2 din ordonanţa de urgenţă, care aduce o modificare identică în privinţa funcţionarilor publici. Cu privire la această modificare, Curtea remarcă faptul că textul art. 112 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel cum a fost modificat, nu mai vizează în mod exclusiv funcţionarii publici, ci şi alte categorii de personal; or, o asemenea modificare adusă Legii nr. 188/1999, care are drept rezultat încălcarea obiectului său propriu de reglementare, astfel cum acesta este definit la art. 1 alin. (1), nu este admisă, întrucât ar contraveni art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la calitatea legii. În acelaşi sens, art. 52 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede că "Dispoziţiile generale cuprind prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul şi principiile acesteia".

 În privinţa art. 5 din ordonanţa de urgenţă, Curtea constată că acesta este de natură a afecta regimul autorităţilor publice locale cu referire directă la autonomia locală, principiu care guvernează acest regim. În aceste condiţii, autorizarea prealabilă dată de către Guvern este o ingerinţă în desfăşurarea activităţii autorităţilor publice locale, acestea neputând dispune ocuparea posturilor vacante prin concurs/examen chiar dacă se încadrează în plafonul aprobat al cheltuielilor de personal.

 Având în vedere neconstituţionalitatea extrinsecă astfel reţinută, aceasta afectează actul normativ în ansamblul său (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008). De asemenea, astfel cum s-a arătat la punctul 3.1, viciul de neconstituţionalitate extrinsec nu poate fi acoperit prin lege. De aceea, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor este neconstituţională în ansamblul său.”

Prin urmare, Tribunalul constată că Ordinul Gărzii Naționale de Mediu nr ….. a fost emis în considerarea unor prevederi legale constatate neconforme cu Constituția României și este, ca atare, lovit de un viciu de fond ce conduce la nelegalitatea sa.

Cu privire la acest aspect, nu pot fi avute în vedere apărările pârâtului, care a susținut că efectele deciziilor Curții Constituționale se produc doar pentru viitor, în conformitate cu prevederile art. 147 din Legea 47/1992.

Aceasta deoarece potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi aflate în vigoare sunt definitive şi obligatorii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile din legile în vigoare constatate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval de timp Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile declarate neconstituţionale sunt suspendate de drept. Aceleaşi reglementări se regăsesc şi în art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Faţă de aceste reglementări, în cazul în care legiuitorul nu acţionează în termenul impus de textele de lege indicate, dispoziţiile declarate neconstituţionale încetează să producă efecte juridice.

Mai mult, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce priveşte dispozitivul deciziei, dar şi considerentele care îl explicitează.

 Prin urmare, instanţele, chemate să tranşeze asupra cererilor reclamanţilor după ce Curtea Constituţională s-a pronunţat la modul arătat asupra neconstituţionalităţii textelor de lege citate mai sus, sunt obligate să se conformeze deciziilor Curţii Constituţionale iar să nu dea eficienţă actelor normative declarate neconstituţionale.

Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare şi declararea neconstituţionalităţii îşi găseşte raţiunea în prezumţia de constituţionalitate, această raţiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituţional, iar prezumţia de constituţionalitate a fost răsturnată.

Este evident că numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale cu efectul ex nunc al acesteia. Totodată, faptul că aprecierile Curţii Constituţionale au caracter obligatoriu pentru instanţe, a fost reafirmat chiar conform principiilor stabilite de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reţinut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor este instanţa constituţională; nici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi publice ale statului nu au competenţa de a controla constituţionalitatea legilor sau ordonanţelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.

Soluţia enunţată se impune şi întrucât viciul de neconstituţionalitate stabilit cu privire Ia unele dispoziţii legale nu trebuie perpetuat prin aplicarea în cursul unui proces pendinte a dispoziţiei legale în sensul confirmării soluţiei legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală.

Acest aspect a fost tranșat chiar de Curtea Constituțională care a statuat că deciziile sale se aplică și litigiilor ce se află pe rolul instanţelor judecătoreşti şi se încadrează în ceea ce Curtea a calificat ca fiind cauze pendinte la momentul publicării deciziei sale de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, Curtea nu a condiţionat aplicarea deciziei sale în litigiile aflate în curs de ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate anterior publicării deciziei, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de apărare. De altfel, prin admiterea excepţiei, efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc  erga omnes.

Tribunalul observă că, în condițiile în care decizia de încetare a raportului de serviciu, a fost efectuată cu încălcarea unor norme constituționale, declarate ca atare.

Astfel decizia de încetare a raportului de serviciu a fost întemeiata pe dispozițiile HG nr. 1005/2012 privind organizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu astfel cum a fost modificat prin HG nr 264/2013.

Tribunalul constata ca Hotărârea nr. 564/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu a fost emisa in temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.

Așadar declararea ca neconstituționala a Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor afectează si Hotărârea nr. 564/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, care a fost emisa pentru executarea unui text de lege neconstituțional. Așadar viciul de neconstituţionalitate stabilit cu privire Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 se răsfrânge si asupra  Hotărârii nr. 564/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.005/2012

Având în vedere motivul de nelegalitate de mai sus, Tribunalul consideră că nu mai este necesară analiza criticilor invocate de acesta, neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale în baza cărora reclamantului i-a fost încetat raportul de serviciu făcând de prisos analizarea pe fond a deciziei emise.

În raport de aceste considerente,Tribunalul va admite cererea reclamantului şi va anula Decizia nr ….. emisa de către parata, urmând a obliga parata la reintegrarea reclamantului in funcţia deţinuta anterior emiterii deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, precum si la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate si recalculate si a tuturor celorlalte drepturi cuvenite acestuia pe perioada cuprinsa intre data disponibilizării si momentul reintegrării efective .

Văzând prevederile art.451 şi urm Cod procedură civilă va obliga pe aceeaşi pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de …… lei-onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de către reclamantul ……, în contradictoriu cu pârâţii ……

Anulează Decizia nr ….. emisa de către parata.

Obliga parata la reintegrarea reclamantului in funcţia deţinuta anterior emiterii deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, precum si la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate si recalculate si a tuturor celorlalte drepturi cuvenite acestuia pe perioada cuprinsa intre data disponibilizării si momentul reintegrării efective.

Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de ….. lei-onorariu de avocat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.10.2015.

PREŞEDINTEGREFIER

****  ****

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal şi a fost obligat recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant suma de …..lei cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare