Desfacerea contractului de muncă

In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 252 alin2 lit.c din Codul muncii, instanţa reţine ca deşi in art. 251 alin.1 din codul muncii se prevede ca  cercetarea disciplinara nu este necesara in cazul  aplicării sancţiunii prevăzute de art. 248 alin.1 lit. a – avertisment scris, totuşi pârâta a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, iar in decizie este reprodus integral  procesul verbal  încheiat  la data de 13.09.2016 cu ocazia efectuării convocării  contestatorului.

Aşadar, întrucât codul muncii nu prevede necesitatea efectuării cercetării disciplinare in cazul aplicării sancţiunii avertismentului scris, instanţa nu poate reţine ca decizia de sancţionare este lovita de nulitate absolută pentru ca in acesta nu sunt cuprinse  motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

( Tribunalul Mehedinţi – sentinţa nr.120/08.02.2017)

Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.11.2016 sub nr. 4274/101/2016, contestatorul M.Ş.R.a solicitat anularea deciziei nr.567/10.10.2016,  emisă de intimata E.R SA, ca fiind nelegală.

De asemenea a  solicitat şi obligarea intimatei, la plata cheltuielilor de judecată conform art.4553 c.pr.civ.

În fapt, a arătat că este angajat al intimatei  în baza CIM nr. 364/23.11.2015 pe funcţia de inginer asigurarea calităţii în cadrul proiectului de supervizare a lucrărilor de proiectare şi execuţie Autostrada Sebeş-Turda Lot 1.

În data de 06.09.2016 a primit o adresa din partea managerului RU – P.P. prin care a fost invitat pentru 13.09.2016, ora 9,00 - în biroul şefului direct M.S: - pentru a da o notă explicativă cu privire la posibile încălcări ale R.l.

În data de 13.09.2016 s-a  prezentat în locaţia indicată şi a răspuns la întrebările puse de dna P.P. întrebări şi răspunsuri care au fost consemnate alături de prevederi din R.l. în procesul verbal încheiat la aceeaşi dată şi semnat de el şi de şeful direct.

A mai menţionat că în data de 22.07.2016 a sesizat conducerii directe şi implicit compartimentului RU faptul că sesizarea dnei T.E. nu cuprinde date şi fapte reale comunicând aceste aspecte prin înscrisul intitulat „Internai Memo".

În decizia de sancţionare se menţionează că s-a avut ca baza juridică şi Decizia nr. 504/05.09.2016 prin care s-a decis constituirea unei comisii de disciplină, însă această decizie nu este una completă întrucât nu se menţionează care este componenţa comisiei şi deci încheierea procesului verbal din data de 13.09.2016 este nelegală întrucât prin decizie nu se stabilesc membrii comisiei, iar acest PV este menţionat în decizia de sancţionare şi preluat în integralitate în motivarea deciziei contestate.

Decizia contestată este lipsită de temei legal, întrucât în conţinutul acesteia nu se menţionează care sunt temeiurile de drept sau cele din R.l. care au fost încălcate şi care sunt dispoziţiile legale în baza cărora a fost sancţionat şi evident nici care au fost motivele pentru care s-au înlăturat apărările sale.

Faţă de aceste argumente decizia este lovită de nulitate absoluta în baza art. 252 alin. 2 din Codul Muncii întrucât nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 252 alin. 2 Ut. b, c şi d din Codul Muncii.

În realitate,  a susţinut că nu a avut nici un comportament neadecvat faţă de dna T.E. care nu este angajat al E R SA ci colaborator, ci dimpotrivă aceasta a refuzat să-i îndeplinească atribuţiile pe care le avea fapt pentru care a şi sesizat conducerea societăţii pentru că prin neîndeplinirea atribuţiilor sale erau împiedicaţi ei să respecte termenele prevăzute prin acte interne.

În condiţiile în care nu a săvârşit nici o abatere disciplinară este cert că nu trebuia să fie sancţionat, iar sancţiunea aplicată trebuia să respecte dispoziţiile art. 250 din codul Muncii.

Este inadmisibil ca pentru o abatere disciplinară constând în faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul programului de lucru să se dispună sancţionarea cu avertisment fapt care dovedeşte că el nu a fost niciodată la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice şi nici măcar nu se pune în discuţie ca el să fi consumat şi cea mai mică cantitate de alcool în timpul programului de lucru având în vedere că zilnic conduce unul dintre autovehiculele angajatorului.

A mai arătat că este adevărat că între el şi dna T.E. au avut loc discuţii referitoare la faptul că domnia sa a refuzat să-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu în sensul de a constata dacă grinzile corespund din punct de vedere calitativ şi a transmite rezultatul constatărilor către antreprenor, astfel încât în situaţia unor nereguli acesta să poată proceda la remedierea lor în timp util.

Discuţiile nu au fost derulate pe un ton ridicat şi nu au fost jigniri din nici o parte şi cu atât mai puţin ameninţări cu lovituri.

Având în vedere faptul că prin adresa de convocare la cercetare disciplinară nu se menţionează care sunt fapte de care este acuzat a fost pus în imposibilitatea de a se apăra cu probe solide ci doar a fost nevoit să răspundă la întrebările puse, însă a doua zi după pretinsa cercetare a apelat la colegi şi colaboratori pe care i-a rugat să dea declaraţii pe propria răspundere cu privire la modul său de comportare profesională şi colegială precum şi la consumul de alcool, declaraţii care au fost scrise şi senate de colegii V.M.S., G.M şi G.G., însă angajatorul nu a ţinut seama de aceste probe solide şi la data de 10.10. 2016 a decis sancţionarea sa  în mod evident nelegal.

În drept, şi-a  întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 250 şi urm. din Codul muncii.

În dovedire contestaţiei a susţinut că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii: V.M.S., G.M.,  G.G. si de orice alte mijloace de probă care vor rezulta din dezbateri.

În  temeiul art. 272 Codul muncii coroborat cu art. 293 Cod procedură civilă a solicitat  ca pârâta să depună toate documentele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.

În dovedirea susţinerilor a depus la dosar înscrisuri, respectiv:  Decizia nr. 567/10.10.2016, Decizia nr. 504/05.09.2016, Internal Memo din 22.07.2016, contractul individual de muncă nr.364/23.11.2015, Declaraţiile olografice ale numiţilor  : V.M.S., G.M.,  G.G.

La data de 14.12.2016 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a deciziei nr. 567/10.10.2016 reprezentând Avertisment scris, în măsura respingerii cererii să se respingă şi cererea de plată a cheltuielilor de judecată.

 Intimata a arătat că, pe lângă documentele ataşate la dosar de către contestator mai există şi alte documente, sesizări, fapte, puncte de vedere referitor la atitudinea  contestatorului, care contravin Regulamentului Intern al E R.

A mai susţinut că din documentele anexate întâmpinării,  se poate reţine că,  intimata a respectat întocmai prevederile legale, atât ale Codului Muncii, cât şi Regulamentul Intern ( Cap.16, Răspundere Disciplinară), în procedura de cercetare disciplinară. .În urma sesizărilor primite a fost respectată întocmai procedura interna de cercetare disciplinară, iar Decizia de Avertisment scris se încadrează în Sancţiunile disciplinare pe care angajatorul E R le poate aplica, conform faptelor săvârşite.

În dovedirea susţinerilor a depus la dosar următoarele înscrisuri:sesizare primită de la dna E.M. din data de 21.07.2016 şi din data de 30.08.2016, răspuns sesizării înregistrată sub nr. 514/13.09.2016, referatul înregistrat sub nr. 476/31.08.2016, Anexa B la Regulamentul de Ordine al ER SA şi Regulamentul intern al ER.

La termenul din 25.01.2017, apărătorul contestatorului a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri depunând la dosar în copie e-mail din 5 decembrie şi a probei testimoniale cu martorii : V.M.S., G.M.,  G.G..

La termenul din 08.02.2017, în conformitate cu prevederile art. 319 Cod procedură civilă se audiază sub prestare de jurământ martorii : V.M.S.,  G.G., răspunsurile acestora fiind consemnate în declaraţiile ataşate la dosar.

Analizând contestaţia  în raport de actele  şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile  legale incidente în  materie,  Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul MSR este angajat al  pârâtei in funcţia de inginer CFDP  începând cu data de 02.12.2015 aşa cum reiese din contractul individual de munca înregistrat sub nr. 364/23.11.2015.

Prin decizia nr. 567/10.10.2016 reclamantul a fost sancţionat disciplinar  cu avertisment scris reţinându-se in sarcina  sa săvârşirea următoarei  abateri disciplinare – crearea unei situaţii conflictuale  la locul de muncă si comportament nepoliticos fata de colegi.

Împotriva acestei decizii de sancţionare reclamanta a formulat  prezenta contestaţiei invocând motive de nelegalitate si netemeinicie.

In ceea ce privește motivul de nulitate absoluta invocat de către contestator  constând  in faptul ca decizia de sancţionare nu cuprinde  menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii  la art. 252 alin.2 lit.b , c si d din Codul Muncii instanţa nu le poate reţine deoarece art. 252 alin.2 din Codul Muncii prevede ca „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

In ceea ce priveşte prevederile din statut care se invoca a fi încălcate, instanţa constata ca in decizia de sancţionare sunt cuprinse integral dispoziţiile din ROI cu privire la conduita profesionala si disciplina muncii.

In ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 252 alin2 lit.c din Codul muncii, instanţa reţine ca deşi in art. 251 alin.1 din codul muncii se prevede ca  cercetarea disciplinara nu este necesara in cazul  aplicării sancţiunii prevăzute de art. 248 alin.1 lit. a – avertisment scris, totuşi pârâta a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, iar in decizie este reprodus integral  procesul verbal  încheiat  la data de 13.09.2016 cu ocazia efectuării convocării  contestatorului.

Aşadar, întrucât codul muncii nu prevede necesitatea efectuării cercetării disciplinare in cazul aplicării sancţiunii avertismentului scris, instanţa nu poate reţine ca decizia de sancţionare este lovita de nulitate absolută pentru ca in acesta nu sunt cuprinse  motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 252 alin.2 lit. d din Codul Muncii – temeiul de drept in baza  căruia a fost aplicata sancţiunea, instanţa nu o poate reţine deoarece in decizie la art. 2 se precizează ca sancţiunea se  dispune in baza prevederilor Regulamentului Intern si Codului Muncii, iar in cuprinsul deciziei sunt menţionare faptele care constituie abateri disciplinare.

In ceea ce priveşte susţinerea ca decizia de  constituire a comisiei de disciplina nr. 504/05.09.2016 nu este legala deoarece in acesta nu se menţionează  componenta  comisiei, instanţa nu o poate reţine deoarece in  deoarece in Regulamentul Intern se prevede la art. 16.9 ca „Din comisia  de disciplina  vor face parte minim trei persoane, după cum urmează (i) superiorul ierarhic al salariatului cercetat, daca acesta nu este implicat in săvârșirea faptei, (ii) reprezentantul  departamentului resurse umane, (iii) directorul general adjunct..

Intr-adevăr in decizia nr. 504/2016 se dispune  constituirea unei comisii  de disciplina cu rolul de a cerceta, evalua, sancţiona  posibilele abaterile  întâmplate in cadrul Departamentului Calitate, Proiect supervizare autostrada Sebes –Turda, însa in decizia nr. 567/2016 sunt menţionaţi membrii acestei comisii care sunt: M S – coordonator de contract Proiect de supervizare a lucrărilor de proiectare-execuţie autostrada Sebes –Turda, M C – manager Departament dezvoltare urbană si manager de proiect, P.P. – manager resurse umane, astfel ca coroborat cu revederea din regulament care  specifica clar membrii comisiei de disciplină, instanţa apreciază ca pârâta a respectat prevederile din RI.

Aşadar instanţa apreciază ca nu exista nici un motiv de nulitate absoluta a deciziei de sancţionare, aceasta îndeplinind toate cerinţele de forma stipulate de art. 252 din legea nr. 53/2003.

In ceea ce privește  motivele de netemeinicie a deciziei de sancţionare instanţa nu le poate reţine pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 247 din Codul Muncii „(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Din acest text de lege rezulta elementele esenţiale ale angajării răspunderii disciplinare  a salariatului, condiţii fără a căror existenţa cumulată nu  poate exista o atare abatere , si anume: calitatea de salariat, existenţa  unei fapte ilicite, săvârşirea faptei cu vinovăţie, un rezultat dăunător si legătura de cauzalitate între fapta si rezultat.

In ceea ce priveşte prima condiţie, cea de salariat a contestatorului, instanţa constata ca acesta este îndeplinita, reclamantul  având funcţia de inginer in cadrul pârâtei.

In ceea ce priveşte existenta unei fapte ilicite, instanţa reţine ca potrivit art. 247 alin.2  fapta ilicita sub aspect disciplinar consta intr-o  acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

In ceea ce privește abaterea contestatorului - crearea unui situaţii conflictuale la locul de muncă si comportament nepoliticos fata de colegi, instanţa reţine ca la data de 21.07.2016 d-na T. a formulat un internal memo prin care descria comportamentul nepotrivit al contestatorului „sfidări, altercaţii verbale, jigniri nenumărate, expresii vulgare…”, iar in data de 30.08.2016 d-na T. a formulat o noua sesizare  cu un nou incident avut cu contestatorul prin care a făcut-o mincinoasa, ca i-a adus ameninţări.

Contestatorul in cadrul cercetării disciplinare a declarat ca a fost un schimb de replici, însă nu a declarat aşa ceva, menţinându-se  cele declarate in memo-ul din 22.07.2016.

Deşi nu a fost prezenta la incidentul din iulie 2016 martora G G a declarat ca  a aflat imediat  de la coordonatorul de proiect  care i-a spus ca d-na T. vrea  sa facă reclamaţie la Bucuresti si ca este foarte speriata.

Instanţa constata ca martorii propuşi de reclamant nu au fost prezenţi la incidentele din 20.07.2016  si 30.08.2016, însa ambii au declarat ca reclamantul nu era cunoscut ca o persoana conflictuală, ca consumator de băuturi alcoolice, totuşi din înscrisurile aflate la dosar si din recunoaşterea contestatorului  cu ocazia cercetării disciplinare, coroborat cu declaraţia martorei G. care a aflat de incident de la coordonatorul de proiect imediat după ce acesta s-a întâmplat, instanţa apreciază ca a existat un schimb de replici intre contestator si numita T. prin întrebuinţarea unor expresii jignitoare si ameninţări, deoarece d-na T. era foarte speriata, aşa cum a declarat  martora G..

Potrivit art. 14.1 din Regulamentul Intern „Conduita profesională desemnează  comportamentul si atitudinea care reprezintă societatea la nivel de colectiv si salariaţi. Relaţiile interpersonale  la locul de muncă trebuie sa se bazeze  pe încrederea reciprocă si loialitate  fata de colegi si societate. Demnitatea si respectul reciproc  sunt responsabilităţi importante  pe care salariaţii  trebuie sa le dezvolte  unii fata de alţii  precum si fata de societate.”

Art. 14.5 alin.2 din Regulamentul intern  „angajaţii  au obligaţia  de a nu-i aduce atingeri onoarei, reputaţiei si demnităţii altora prin: (i) întrebuinţarea  unor expresii jignitoare, (iv) remarci depreciative, (v) comportament insolent si agresiv.”

Având in vedere aceste considerente, instanţa apreciază ca reclamantul se face vinovat de săvârşirea abaterii disciplinare reţinute in sarcina sa, pârâta dovedind existenta faptelor,  a vinovăției si a  rezultatului dăunător si legăturii de cauzalitate între fapta si rezultat, iar sancţiunea  aplicata  este proporţionala in raportat la gradul de pericol social al faptei, coroborat cu atitudinea  generală  in serviciu a salariatului si împrejurările in care fapta a fost săvârşita.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază  contestaţia neîntemeiata, urmând a o respinge.

Domenii speta

Spete similare