Desfacerea contractului de muncă

Încetare contract individual de muncă pe durata perioadei de probă conform dispoziţiilor art.31 alin.1 şi 3 Codul muncii potrivit cărora ,,Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere; pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia”.

Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr.67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 21.03.2017

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 25.08.2016, contestatoarea TD a chemat în judecată intimata SC PT SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei nr.24/03.08.2016 de încetare a contractul  individual  de muncă şi a  notificării nr.1/03.08.2016, anularea clauzei de la pct. L lit.a din contractului  individual  de muncă  înregistrat sub nr.13/01.06.2016 privind perioada de probă de 90 de zile, reintegrarea pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, contestatoarea a arătat că în perioada 01.06.2016-03.08.2016 a fost angajata intimatei SC PT SRL, iar prin decizia nr.24/03.08.201 s-a dispus încetarea contractului  individual  de muncă, conform art.31 alin.1 şi 3 Codul muncii, decizie pe care  o consideră nelegală şi netemeinică.

A mai arătat că în perioada 2006-02.06.2016 a fost angajata SC IPI SRL, în funcţia de şef staţie P, iar anterior acestei date, a lucrat ca gestionar în cadrul P. Urmare a privatizării şi reorganizării acestei societăţi, a avut loc un transfer de întreprindere, staţia P nr.7, fiind preluată împreună cu întreg personalul de către SC IPI SRL. La data de 01.06.2016 a încetat contractul dintre  PM SRL şi SC IPI SRL, având loc un nou transfer, în sensul prevăzut de Directiva  nr.2001/23/CE şi Legea nr.67/2006, astfel că staţia P nr. 7 împreună cu întreg personal, a fost preluată de societatea intimată.

Contestatoarea a menţionat că, înainte cu aproximativ 3 zile de data de 01.06.2016 a primit o informare transmisă electronic din partea P cu privire la schimbarea de dealer, urmând ca la data de 02.06.2016 să aibă loc inventarul la nivelul staţiei, în vederea predării - preluării Staţiei nr.7 de către noul dealer.

A susţinut că la data de 02.06.2016, cu ocazia predării - preluării staţiei nr.7, la solicitarea administratorului SC PT SRL, a semnat „în alb” contractul de muncă cu noul partener P, primind asigurări că au fost menţinute aceleaşi dispoziţii contractuale, însă la data de 03.08.2016 i-a fost comunicată notificarea şi decizia de încetare a contractului  individual  de muncă emise în baza art.31 Codul muncii.

Contestatoarea a arătat că intimata a încălcat dispoziţiile art.17 Codul muncii care impun angajatorului obligaţia de a informa angajatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice, susţinând că prin introducerea în noul contract de muncă a clauzei privind perioada de probă de 90 zile, au fost încălcate prevederile Directivei 2001/23/CE şi ale Legii nr.67/2006 care interzic modificarea contractului  individual  de muncă  în cazul în care are loc un transfer de întreprindere, aşa cum a fost şi cazul preluării staţiei de carburanţi nr.7 DTS.

A mai precizat că data  noului contract de muncă este 01.06.2016, dată la care a şi început activitatea, în această situaţie fiind toţi lucrătorii din staţia nr.7 DTS, iar contractul individual de muncă cu PI a încetat la data de 02.06.2016, ceea ce dovedeşte că a avut loc un transfer colectiv de personal.

În acest sens, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 3 alin.1 din Directiva 2001/23/CE potrivit cărora „drepturile şi obligaţiile cedentului ce decurg dintr-un contract de muncă sau raport de muncă, existent la data transferului, în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate cesionarului” şi a apreciat că intimata, în calitate de cesionar, avea obligaţia de a prelua toate drepturile şi obligaţiile din fostul contract  individual  de muncă, neavând dreptul să insereze în noul contract  individual  de muncă  nici un fel de clauze referitoare la perioada de probă, inserarea acestei clauze fiind nelegală şi, prin urmare, încetarea contractului individual de muncă în baza notificărilor făcute în perioada de probă este la rândul ei, nelegală.

A arătat că în perioada în care a ocupat funcţia de şef de staţie la IP, a efectuat periodic cursuri de instruire organizate de P, fiind evaluată la fiecare modificare a procedurii de lucru, aspect de care noul angajator avea cunoştinţă.

Prin acţiune s-au invocat dispoziţiile art. 31 alin.1 şi 3 Codul muncii şi s-a arătat că dreptul angajatorului de a denunţa unilateral contractul în perioada de probă este limitat de constatarea inaptitudinilor profesionale ala angajatului, iar constatarea trebuie să se bazeze pe criterii obiective, care, în cazul unui conflict de muncă, pot fi verificate de către instanţă pentru a înlătura eventuale aprecieri abuzive, fără legătură cu relaţia de muncă, în caz contrar s-ar ajunge la situaţia în care notificarea ar avea caracter absolut şi nu ar mai putea fi atacată în justiţie.

De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin.1 Codul muncii care consacră principiul bunei-credinţe în desfăşurarea relaţiilor de muncă, arătându-se că faţă de interdicţia legală de concediere în situaţia în care a intervenit un transfer între întreprinderi noul angajator (societatea intimată) sub umbrela clauzei privind perioada de probă, ce permite denunţarea unilaterală a contractului de muncă, a urmărit să înlăture anumiţi salariaţi, selectaţi de administrator, concedierea fiind interzisă în situaţia unui transfer de întreprindere.

Contestatoarea a arătat că societatea intimată a emis atât notificare, cât şi o decizie de încetare a raporturilor de muncă, ceea ce denotă caracterul abuziv al concedierii.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului muncii, Legea nr. 67/2009 şi Directiva 2001/23/CEE.

În dovedirea susţinerilor din acţiune contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie  conform cu originalul următoarele înscrisuri: decizia contestată nr. 24/03.08.2016, notificarea nr.1/03.08.2016, contractul individual de muncă nr.13/01.06.2016, actul adiţional nr. 13/02.06.2016 la contractul individual de muncă nr.13/01.06.2016, adeverinţa nr. 133/17.08.2016, carnetul de muncă şi listă – concediu de odihnă efectuat în perioada 01.01.2016 – 31.05.2016 Staţia P nr.7.

Conform art.201 alin.1 Cod procedură civilă acţiunea a fost comunicată în copie intimatei  care nu a formulat întâmpinare.

În şedinţa publică din data de 25.10.2016 apărătoarea contestatoarei a depus la dosar o cerere de renunţare la petitul privind reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii.

Din oficiu, instanţa a dispus emiterea unei adrese către intimată cu menţiunea să comunice dacă reclamanta a fost angajată la SC P, pe ce perioadă a fost angajată şi care a fost funcţia şi locul de muncă ale acesteia; dacă urmare a reorganizării SC P personalul de la Staţia P nr.7 a fost preluat de SC IPI SRL; dacă intimata a preluat personalul SC IPI SRL, în caz afirmativ în ce temei şi la ce dată; s-a solicitat ca relaţiile să fie însoţite de înscrisuri justificative şi să se înainteze la dosar copia deciziei nr. 92/02.06.2016 de încetare a contractului individual de muncă al contestatoarei cu SC IPI SRL.

Intimata SC PT SRL, prin avocat, a depus răspuns, la relaţiile solicitate, respectiv note de şedinţă, la care s-a ataşat actul adiţional la convenţia pentru operarea staţiei de distribuţie a carburanţilor 7101R/02.09.2009.

La termenul de judecată din data de 15.11.2016, instanţa, în raport de dispoziţiile art. 406 alin.6 Cod procedură civilă şi art. 139 alin.5 Cod procedură civilă, a disjuns judecata petitului acţiunii referitor la reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii şi a dispus formarea unui dosar separat pentru a se discuta cererea de renunţare la judecată, în cauza de faţă instanţa rămânând învestită cu soluţionarea celorlalte petite ale acţiunii.

La termenul de judecată din data de 29.11.2016, instanţa a pus în vedere apărătorului intimatei să completeze înscrisurile în sensul de a depune la dosar convenţia încheiată în anul 2009 între PM SRL şi SC PT SRL pentru operarea staţiei de distribuţie a carburanţilor, înscrisuri din care să rezulte care au fost staţiile preluate de la P, să precizeze dacă au existat relaţii contractuale între societatea pârâtă şi SC IPI SRL, în caz afirmativ în ce s-au concretizat aceste relaţii şi care a fost modalitatea de angajare a contestatoarei la intimată (cerere, participare la concurs, etc), răspunsul la relaţiile solicitate fiind depus la dosarul cauzei la data de 13.12.2016.

De asemenea, s-a pus în vedere apărătorului contestatoarei să depună la dosar copia carnetului de muncă în integralitatea sa, contractele individuale de muncă şi actele adiţionale încheiate de contestatoare cu SC IPI SRL, decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 92/02.06.2016, să facă dovada susţinerilor din acţiune în sensul că a avut loc un transfer de întreprindere, să depună informarea transmisă electronic cu privire la schimbarea de dealer la care se face referire în cererea de chemare în judecată.

La solicitarea instanţei, contestatoarea a depus la dosar o precizare privind motivarea în fapt a petitului privind anularea clauzei de la pct. L, lit. a din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 13/01.06.2016 în registrul de evidență a salariaţilor, privind perioada de probă de 90 zile calendaristice.

La termenul de judecată din data de 31.01.2017 instanţa a pus în vedere apărătorului intimatei să răspundă în scris în ce temei a avut loc predarea patrimoniului Staţiei P nr.7 DTS către SC PT SRL de către SC IPI SRL, dacă odată cu preluarea patrimoniului intimata a preluat şi personalul Staţiei P nr. 7 DTS, dacă s-a încheiat un înscris în acest sens în baza căruia a avut loc predarea/primirea între cele două societăţi, precum şi să depună la dosar o listă nominală cu personalul societăţii la data preluării patrimoniului de către societatea intimată de la SC IPI SRL, respectiv personalul angajat în perioada 01.06.2016-02.06.2016, răspunsul fiind depus la dosar la data de 21.02.2017, respectiv 14.03.2017.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie instanţa constată şi reţine următoarele:

Contestatoarea  TD a fost angajata intimatei SC PT SRL în baza contractului individual de muncă nr. 13/01.06.2016, începând cu data de 02.06.2016 şi a îndeplinit funcţia de şef staţie până la data de 04.08.2016 când i-a încetat contractul individual de muncă, conform art. 31 alin. 1,3 Codul muncii, aşa cum reiese din decizia nr. 24/03.08.2016 emisă de intimată.

Prin contestaţia dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, se solicită anularea deciziei nr. 24/03.08.2016 şi a notificării nr. 1/03.08.2016, anularea clauzei de la pct. L lit. a din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 13/01.06.2016 privind perioada de probă de 90 de zile calendaristice, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu era concediată.

Examinând solicitările contestatoarei în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Din cuprinsul contractului individual de muncă nr. 13/01.06.2016 încheiat între contestatoarea TD şi intimata SC PT SRL reiese că la pct. L lit. a din contract s-a prevăzut o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

Prin notificarea nr. 1/03.08.2016 intimata a adus la cunoştinţa contestatoarei că începând cu data de 04.08.2016 îi încetează contractul individual de muncă nr. 13/01.06.2016 în temeiul art. 31 alin. 1,3 Codul muncii, iar prin decizia nr. 24/03.08.2016 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei TD în temeiul art. 31 alin. 1,3 Codul muncii, începând cu data de 04.08.2016 pentru notificarea nr. 1/03.08.2016 de încetare a contractului individual de muncă în perioada de probă.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. 1,3 Codul muncii ,,Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere; pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia”.

Având în vedere că prin contractul individual de muncă nr. 13/01.06.2016 încheiat între părţi, s-a prevăzut o clauză privind perioada de probă de 90 de zile calendaristice, instanţa constată că intimata a făcut aplicarea dispoziţiilor legale susmenţionate care prevăd posibilitatea încetării contractului individual de muncă la iniţiativa oricăreia dintre părţi, printr-o notificare scrisă, fără preaviz.

Susţinerea contestatoarei potrivit căreia inserarea clauzei privind perioada de probă este nelegală şi, prin urmare, încetarea contractului individual de muncă în baza notificării făcute în perioada de probă este, la rândul ei, nelegală, nu poate fi primită, atât timp cât contractul individual de muncă a fost semnat de ambele părţi, ceea ce înseamnă că acestea şi-au însuşit conţinutul contractului şi au acceptat clauzele acestuia.

Faptul că, aşa cum arată contestatoarea în acţiune, aceasta a semnat ,,în alb” contractul individual de muncă încheiat cu intimata, nu constituie un motiv de anulare a clauzei de la pct. L lit. a referitoare la perioada de probă, întrucât semnând contractul în această modalitate, salariata a acceptat posibilitatea inserării în conţinutul contractului şi a unor clauze care nu-i sunt favorabile.

Motivarea contestatoarei în sensul că a fost convinsă că este doar o formalitate, nu poate fi primită, având în vedere nivelul de pregătire al acesteia, vechimea în muncă şi faptul că nu s-a aflat pentru prima dată în situaţia de a încheia un contract individual de muncă, astfel că nu se poate susţine că nu avea reprezentarea a ceea ce înseamnă încheierea unor raporturi de muncă cu un angajator.

Referitor la susţinerea contestatoarei potrivit căreia între SC IPI SRL, societate la care a fost angajată pe perioada 29.03.2006-02.06.2016, conform adeverinţei nr. 133/17.08.2016 (fila 14, vol. I) şi societatea intimată SC PT SRL a avut loc un transfer în sensul prevăzut de Directiva nr. 2001/23/CE şi Legea nr. 67/2006, astfel că intimata în calitate de cesionar, avea obligaţia să preia toate drepturile şi obligaţiile din fostul contract individual de muncă, neavând dreptul să insereze în noul contract individual de muncă niciun fel de clauză referitoare la perioada de probă, instanţa constată că este neîntemeiată.

În acest sens se reţine că într-adevăr contestatoarea a fost angajată a SC IPI SRL în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM M sub nr. 101411/43/17.04.2006 (lila 32, vol. II dosar), iar prin decizia nr. 92/02.06.2016 (fila 28, vol. II dosar) i-a încetat contractul individual de muncă cu această societate, începând cu data de 02.06.2016, prin acordul părţilor, în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.

La data de 01.06.2016 contestatoarea a încheiat însă un nou contract individual de muncă înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor sub nr. 13/01.06.2016 cu societatea intimată  SC PT SRL, urmând să desfăşoare activitate în funcţia de şef staţie la această societate, începând cu data de 02.06.2016 la Staţia nr. 7 DTS.

Astfel, conform susţinerilor intimatei (fila 44 vol. I), susţineri dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, în anul 2009 această societate a încheiat o convenţie-contract de agenţie pentru operarea staţiei de distribuţie a carburanţilor 7101R/02.09.2009 cu SC PM SRL în temeiul art.2072-2095 Cod civil (filele 55-225 vol. I), la data de 25.05.2016 a încheiat actul adiţional nr. 7829/25.05.2016 (filele 1-18, vol. II) prin care a fost suplimentat numărul staţiilor de distribuţie a carburanţilor începând cu data de 02.06.2016, iar pentru a desfăşura activitate în noua staţie, societatea a angajat mai multe persoane, printre care şi contestatoarea în baza unor contracte individuale de muncă încheiate în conformitate cu dispoziţiile Codului muncii, intimata menţionând că nu a preluat personalul SC IPI SRL.

De asemenea, prin răspunsul aflat la fila 19, vol. II dosar, intimata a arătat că între SC PT SRL şi SC IPI SRL nu au existat relaţii contractuale, menţionând că în ceea ce priveşte modalitatea de angajare a contestatoarei, acesteia i s-a propus încheierea unui contract individual de muncă cu SC PT SRL, dat fiind faptul că prin extinderea reţelei de distribuţie a societăţii cu încă o staţie, societatea trebuia să angajeze personal pentru a respecta numărul minim de salariaţi, impuşi prin convenţie, ţinând seama şi de necesitatea continuării activităţii.

Din adresa nr. 03/10.01.2016 emisă de SC IPI SRL (fila 26 vol. II) reiese că predarea patrimoniului Staţiei P nr. 7 DTS a fost efectuată în perioada 1-2.06.2016 de către această societate către SC PT SRL sub supravegherea PM SRL, la momentul predării staţiei nr. 7-02.06.2016, fiind întocmite deciziile de încetare a activităţii tuturor  celor 11 angajaţi.

Totodată, din răspunsul intimatei (fila 45, vol. II dosar) reiese că în data de 02.06.2016 s-au încheiat protocoalele de predare primire cu ocazia schimbării de dealeri, aşa cum rezultă şi din decizia privind constituirea deciziei de inventar, iar conform protocolului încheiat cu ocazia predării primirii de la fostul dealer la societatea intimată în calitate de nou dealer al P, intimatei nu i-a fost predat şi personalul angajat al SC PII SRL, între cele două societăţi, neexistând nici o relaţie economică sau de altă natură, menţionându-se totodată, că pentru întreg personalul angajat al SC PT SRL s-au încheiat contracte individuale de muncă.

Prin urmare, având în vedere actele aflate la dosarul cauzei, instanţa  apreciază că este neîntemeiată susţinerea contestatoarei potrivit căreia la data de 02.06.2016 a avut loc un transfer de întreprindere, în sensul prevăzut de  Directiva 2001/23/CE şi Legea nr. 67/2006 şi că Staţia nr. 7 a fost preluată de societatea intimată împreună cu întreg personalul existent la momentul transferului, situaţie ce impunea transferul drepturilor şi obligaţiilor decurgând din contractele individuale de muncă de la data transferului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora „Prevederile prezentei legi reglementează condiţiile în care se realizează protecţia drepturilor de care beneficiază salariaţii, prevăzute în contractele individuale de muncă şi în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, potrivit legii”, iar art. 4 din acelaşi act normativ prevede că în sensul prevederilor prezentei legi, prin transfer se înţelege trecerea din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unităţi sau a unor părţi ale acestora, având ca scop continuarea activităţii principale sau secundare, indiferent dacă urmăreşte sau nu obţinerea unui profit”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 ,,Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”.

Or, raportând dispoziţiile legale sus menţionate la speţa dedusă judecăţii, instanţa constată că din probele administrate în cauză, nu reiese că între SC IPI SRL şi societatea intimată ar fi avut loc un transfer de întreprindere, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea nr. 67/2006.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar reiese că între PM SRL şi SC PT SRL s-a încheiat o convenţie pentru operarea staţiei de distribuţie a carburanţilor, prin actul adiţional încheiat între aceleaşi părţi la data de 25.05.2016 s-a suplimentat numărul de staţii de distribuţie a carburanţilor, iar la data de 02.06.2016 s-a încheiat protocolul de predare primire staţie de distribuţie carburanţi P 7 DTS între SC PM SRL, SC PT SRL şi SC IPI SRL, având ca obiect predarea primirea mijloacelor fixe şi a altor elemente referitoare la staţia de distribuţie carburanţi nr. 7 DTS de la fostul dealer la societatea intimată, în calitate de nou dealer al P.

Aşa fiind, se reţine că este neîntemeiată cererea contestatoarei privind anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă şi a notificării nr. 1/03.08.2016, precum şi a clauzei de la pct.L lit.a din contractul individual de muncă privind perioada de probă.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că este neîntemeiată contestaţia precizată, urmând să fie respinsă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi obligată contestatoarea TD să plătească intimatei SC PT SRL suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în onorariu de avocat, conform chitanţei nr.594/14.11.2016 aflată la dosarul cauzei.

Domenii speta

Spete similare