Civil. Acțiune în constatarea nulității titlului unui terț.

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată că prin sentinţa civilă nr.  din data de Judecătoria  a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul local , Comisia locală  şi Comisia judeţeană  pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a respins şi excepţia prematurităţii formulării acţiunii precizate având ca obiect anulare titlu de proprietate şi anulare ordin de prefect, formulată de reclamanta , precum şi excepţiile lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi de conexitate.

De asemenea, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria oraşului , a respins cu această motivaţie acţiunea precizată formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă şi pe fond a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii de mai sus precum şi cu pârâţii  şi .

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. numita  a înstrăinat reclamantei  o casă de locuit, un grajd, o bucătărie de vară şi un beci, construcţii situate în oraşul , str.  nr. . Terenul aferent construcţiilor, în suprafaţă de 2320 mp, având vecinătăţile: E - str. , V- str. , S- str.  şi N-  şi str.  a trecut în proprietatea Statului Român conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Prin decizia nr. Biroul executiv al Consiliului popular Orăşenesc  a preluat în administrare terenul în suprafaţă de 2320 mp iar reclamantei i s-a atribuit în folosinţă suprafaţa de 100 mp teren.

Prin cererea înregistrată la Comisia locală  sub nr.  reclamanta a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 2320 mp aferentă construcţiilor cumpărate. Prin Adresa din 01.11.2012 i s-a comunicat că cererea a fost soluţionată în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1000 mp teren şi i s-a cerut ca, în vederea eliberării titlului de proprietate, să completeze documentaţia premergătoare.

Întrucât reclamanta nu a completat această documentaţie, nici până în prezent nu i s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa de 1000 mp teren.

Tot de la  pârâtul  a cumpărat printr-un înscris sub semnătură privată suprafaţa de 900 mp teren (5 prăjini) situat în oraşul , cu vecinătăţile N - , V - str. , S -  şi E -, pe care pârâtul şi-a edificat casa de locuit.

De asemenea, prin decizia nr. Consiliul Popular al oraşului  a atribuit pârâtului  în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, suprafaţa de 100 mp teren situat în oraşul , str. , judeţul , cu vecinătăţile: N-, S şi E-  şi V- str. , pe care acesta şi-a edificat casa de locuit conform Autorizaţiei de construire nr..

Consiliul local  a propus atribuirea în proprietate a suprafeţei de 768 mp de pe str.  nr. pârâtului  şi a suprafeţei de 676 mp de pe str.  nr. pârâtului .

Prin Ordinul Prefectului nr. această propunere a fost aprobată şi au fost emise Titlurile de proprietate nr. (pârâtului ) şi nr. (pârâtului ).

Prima instanţă a mai reţinut, din prevederile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 (în forma în vigoare la data emiterii ordinului de mai sus) că terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor, rămânând aplicabile dispoziţiile art. 22 din aceeaşi lege potrivit cărora terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, sunt şi rămân în proprietate privată a cooperatorilor.

Titlul de proprietate este un act administrativ în baza căruia se creează raporturi juridice civile şi, odată intrat în circuitul civil, nu mai poate fi rectificat sau anulat decât de instanţa de judecată.

Conform art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

În cauză prima instanţă constatat că la data emiterii ordinului prefectului pârâţii  şi  erau îndreptăţiţi la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren aferente casei de locuit, astfel că ordinul prefectului şi cele două titluri de proprietate au fost emise cu respectarea legii în vigoare la data emiterii lor.

Din concluziile raportului de expertiză topografică întocmit de expertul  a reţinut şi faptul că din suprafaţa totală de 2320 mp teren, reclamanta stăpâneşte efectiv 1967 mp, pârâtul  stăpâneşte 680 mp şi nu există vreo suprapunere cu suprafaţa de 903 mp teren aflată în proprietatea pârâtului , terenul acestuia învecinându-se în partea de Sud cu terenul în suprafaţă totală de 2320 mp.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Comisiei judeţeană , Comisiei locale  şi Consiliul Local , prima instanţă a constat că nu este întemeiată deoarece pârâtele au calitatea de autorităţi implicate în procedura de constituire a dreptului de proprietate, cele două comisii fiind chemate ca pârâte pentru constatarea nulităţii celor două titluri de proprietate.

Nici excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a lipsei de interes a acesteia nu au fost găsite întemeiate întrucât reclamanta invocă un drept încălcat prin emiterea celor două titluri de proprietate şi a ordinului prefectului, justificându-şi astfel interesul şi calitatea procesuală.

De asemenea, nu au fost găsite întemeiate nici excepţia conexităţii cu dosarul nr., întrucât cele două cauze privesc alte părţi şi au alt obiect, şi nici excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât prin precizarea la acţiune reclamanta a solicitat şi anularea Ordinului Prefectului nr..

A constatat însă că excepţia lipsei capacităţi procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria oraşului  este întemeiată întrucât, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, are capacitate juridică şi patrimoniu propriu numai unitatea administrativ teritorială, primăria fiind, potrivit art. 77 din lege, doar o structură funcţională lipsită de personalitate juridică şi de patrimoniu.

Împotriva sentinţei civile nr.  din data de a Judecătoriei  a declarat în termen legal apel reclamanta , care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât, deşi a stăpânit terenul în suprafaţă de 2320 mp din anul 1984, a achitat impozitul aferent acestuia şi, cu toate că prin cererea înregistrată la Comisia locală  sub nr.  a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafaţă, ea nu a fost nici în prezent soluţionată.

A mai invocat şi faptul că suprafeţele de 768 mp şi de 676 mp teren, pentru care li s-au eliberat titluri de proprietate pârâţilor  şi , fac în realitate parte din suprafaţa de 2320 mp, deşi niciunul dintre ei nu au fost membri cooperatori pentru a beneficia de prevederile art. 22 din Legea nr. 18/1991. Acestora nu le sunt aplicabile nici prevederile art. 35 alin. 3 din lege pentru că nu li s-au preluat terenuri în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974. În speţă există doar decizia nr. a Biroului executiv al fostului Consiliu popular Orăşenesc  prin care s-a preluat de la ea în administrare terenul în suprafaţă de 2320 mp şi i s-a atribuit în folosinţă doar suprafaţa de 100 mp teren.

De asemenea, a invocat faptul că Titlurile de proprietate nr. şi nr. au fost emise în lipsa unui ordin al Prefectului judeţului , Ordinul nr. fiind emis ulterior acestora.

Cum art. 35 alin. 6 din Legea nr. 18/1991 dispune că „Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor”, este evident că cele două titluri de proprietate nu au fost emise în mod legal pentru că suprafaţa de 2320 mp a fost preluată de Statul Român în urma încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. , pe care ea l-a încheiat cu numita , fiind ignorată cererea sa de constituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. .

Mai mult, pârâtul  nu deţine terenul în baza vreunui act translativ de proprietate iar pârâtul  s-a prevalat de o convenţie de vânzare-cumpărare încheiată sub semnătură privată cu autoarea sa, convenţie a cărei autenticitate a contestat-o şi care a fost perfectată printr-o hotărâre judecătorească abia în anul 2012.

Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.

Prin Adresa nr. din data de (f.) intimata-pârâtă Comisia judeţeană  a învederat că îşi menţine punctul de vedere exprimat la instanţa de fond în sensul că acţiunea reclamantei nu este fondată.

Tot astfel, prin Adresa nr. din data de (f.) Prefectul judeţului  a învederat şi el că îşi menţine punctul de vedere exprimat la instanţa de fond în sensul că acţiunea reclamantei nu este fondată.

Intimatul-pârât  a depus întâmpinare (f.) prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică deoarece titlul său de proprietate a fost emis în mod legal, reclamanta dobândind prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. doar construcţiile, nu şi terenul aferent acestora.

Şi intimatul-pârât Consiliul local  a depus întâmpinare (f.) prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă întrucât prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. reclamanta nu a dobândit în proprietate terenul aferent construcţiilor.

La aceste întâmpinări apelanta-reclamantă a redactat un răspuns (f.) în care a reiterat argumentele din cererea de apel privind nelegala emitere a Titlurilor de proprietate nr..

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de motivele invocate precum şi din oficiu, potrivit art. 479 din noul Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 35 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 18/1991, în forma avută la data de, când reclamanta a depus cererea sa de constituire a dreptului de proprietate la Comisia locală , prevedeau că „(3) Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor. (4) Dispoziţiile art. 22 rămân aplicabile.”

Or, art. 22 din lege dispune că „(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexele gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. (2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator.”

Cum prin decizia nr. a fostului Birou executiv al Consiliului popular Orăşenesc  reclamantei i s-a atribuit în folosinţă suprafaţa de numai 100 mp teren din suprafaţa totală de 2320 mp, în mod just Comisia locală  a propus ca cererea nr.  să fie soluţionată în sensul constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de 1000 mp, la care se referă art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.

Abia prin Legea nr. 247/2005 la art. 22 din Legea nr. 18/1991 – devenit între timp art. 23 – s-a introdus alin. 21 în conformitate cu care „În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.” Această completare legislativă ar fi permis soluţionarea cererii de constituire în sensul solicitat de reclamantă însă este de observat că textul menţionat este ulterior eliberării titlurilor de proprietate contestate iar legea civilă se aplică numai pentru viitor, nu şi pentru trecut.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că Legea nr. 18/1991, în forma avută la publicare, şi Regulamentul de funcţionare a comisiilor de fond funciar aprobat prin HG nr. 131/1991 – în vigoare la acea dată – prevăd o procedură specială în materia stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care debutează cu formularea unei cereri adresate comisiei locale de la locul situării terenului solicitat. Această comisie se pronunţă asupra temeiniciei cererii printr-o hotărâre, care este ulterior înaintată comisiei judeţene, însoţită de documentaţia aferentă. Aceasta din urmă validează sau invalidează hotărârea comisiei locale printr-o hotărâre proprie iar în cazul în care soluţia este de validare, autorului cererii i se eliberează un titlu de proprietate.

Reiese că acţiunea în constatarea nulităţii titlului unui terţ este admisibilă numai în condiţiile în care celui care are calitatea de reclamant i s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate pentru un teren ce apare înscris atât în titlul terţului cât şi în propriul titlu sau care în mod greşit nu figurează în titlul său.

În speţă însă reclamanta nu se poate prevala de o constituire a dreptului de proprietate obţinută anterior pentru terenurile litigioase şi nici nu era îndreptăţită să i se recunoască acest drept asupra acestora.

În aceste condiţii, toate criticile formulate la adresa Titlurilor de proprietate nr. şi nr. nu sunt întemeiate, chiar dacă suprafeţele de 768 mp şi de 676 mp ar face parte din suprafaţa totală de 2320 mp teren. Nu prezintă relevanţă faptul că pârâţii nu ar fi fost membri cooperatori pentru că prevederile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 – în forma avută la publicare – dispun că ele se aplică şi persoanelor care nu au avut această calitate, nici dacă pârâţilor le-ar fi fost sau nu aplicabile prevederile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 şi nici împrejurarea că Ordinul Prefectului nr. ar fi fost eliberat ulterior emiterii celor două titluri de proprietate criticate pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, în lipsa constituirii dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu, reclamanta nu justifică un interes în criticarea acestor titluri de proprietate.

Constatând că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală şi temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă instanţa de control judiciar va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta domiciliată în. , str.  nr. , judeţul , împotriva sentinţei civile nr.  din pronunţată de Judecătoria  în dosarul nr. 1841/321/2015, în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi , domiciliat în. , str.  nr., judeţul ,  cu domiciliul în , str.  nr., judeţul , Comisia Locală.  pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Primăria Oraşului. , Consiliul Local al Oraşului , având sediul în. , str., judeţul , Instituţia Prefectului Judeţului  şi Comisia Judeţeană  pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare