Decizie 2897 din 19.12.2016

Litigii privind funcţionarii publici

- O.U.G. nr. 77/2013

- Decizia Curţii Constituţionale 55/2014

- art. 9 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 554/2004

- art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999

- art. 88 din Legea nr. 188/1999

- art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999

Prin sentinţa civilă nr. 2563 pronunţată la data de 19.11.2015, prima instanţă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ..., a admis excepţia de nelegalitate a deciziei nr. 750/2014 emisă de recurenta pârâtă ... ... şi a dispus anularea în parte a acestui act administrativ, în ceea ce priveşte desfiinţarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, ocupat anterior de recurenta reclamanta. Totodată, prin sentinţa recurată s-a dispus anularea deciziei nr. 94/2013 emisă de ... ... şi reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior, cu plata în favoarea acesteia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcţie şi până la efectiva reintegrare. De asemenea, ... ..., ... şi recurenta pârâtă ... au fost obligate în solidar la plata către recurenta reclamantă a sumei de 1000 de lei cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în esenţă că procedura de reorganizare prin care se impunea reducerea unui post al ... ... a intervenit în baza OUG nr. 77/2013, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55/2014 publicată în MO nr. 136/25.02.2014 şi ulterior respinsă prin Legea nr. 92/07.07.2014. Prin Decizia nr. 750/13.09.2013 s-a aprobat noul stat de funcţii al ... ..., prin care s-a decis reducerea unui post de natura celui ocupat de reclamantă, respectiv consilier asistent în cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări. Individualizarea postului ce urma să fie redus s-a realizat la nivelul ... ..., sub supravegherea şi îndrumarea pârâtei ... ..., care, la fel ca şi reclamanta, era consilier asistent în cadrul ... ..., însă coordona activitatea instituţiei pârâte în baza Deciziei 307/20.05.2013 - modificată prin Decizia nr. 331/24.05.2013 a Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, pe perioada în care directorul executiv se afla în imposibilitatea exercitării atribuţiilor, că între această pârâtă şi reclamantă exista un conflict personal mai vechi, iar pârâta se afla în conflict de interese.

Instanţa de recurs a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în parte.

Astfel, prima instanţă a reţinut în mod corect că procedura de reorganizare, prin care se impunea reducerea unui post în cadrul ... ..., a intervenit în baza OUG nr. 77/2013, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 /2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 136/25.02.2014 şi ulterior respinsă prin Legea nr. 92/07.07.2014, astfel că reorganizarea pârâtei este lipsită de temei şi, în consecinţă, şi decizia de eliberare din funcţie a reclamantei.

Cu privire la aplicarea în speţă a deciziei Curţii Constituţionale nr. 55/2014, Curtea reţine că, potrivit art. 9 alin.1 şi 4 din Legea nr. 554/2004:

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Prin urmare, motivul de recurs privind greşita aplicare în speţă a prevederilor deciziei Curţii Constituţionale este nefondat, persoana vătămată având posibilitatea conferită de lege de a ataca actele administrative emise în temeiul unor ordonanţe declarate ulterior neconstituţionale, în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale. În speţă, acţiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost introdusă în data de 13.03.2014, deci în termenul de un an de la publicarea deciziei nr.55/2014.

În ce priveşte decizia nr. 750/13.09.2013 emisă de recurenta pârâtă ..., de aprobare a statului de funcţii al ... ... privind desfiinţarea în temeiul OUG nr. 77/2013 a postului de natura celui ocupat de reclamantă - consilier asistent în cadrul Serviciului Avize, Acorduri Autorizări, tribunalul în mod legal a anulat în parte acest act administrativ dar în mod greşit a reţinut vinovăţia recurentei pârâte ... în coordonarea procedurii de reorganizare a ... ..., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În consecinţă, Curtea a menţinut soluţia de anulare a deciziei nr. 94/2013 şi de anulare în parte a deciziei nr. 750/13.09.2014 privind aprobarea structurii organizatorice şi a statului de funcţii pentru ... ..., în ce priveşte desfiinţarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, ocupat anterior de reclamantă, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii actului normativ ce a stat la baza emiterii deciziei de aprobare a structurii organizatorice a ... ... şi la baza emiterii deciziei de eliberare din funcţie a recurentei reclamante.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a recurentei ..., instanţa de recurs a constatat că soluţia adoptată de prima instanţă este motivată, posibilitatea introducerii în cauză a persoanelor care au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului atacat, dacă se solicită plata unor despăgubiri, fiind prevăzută de textul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte emiterea actului în litigiu de către recurenta pârâtă ... şi coordonarea de către aceasta a procedurii de reorganizare a ... ..., s-a constatat de Curte că, întrucât pe perioada suspendării raportului de serviciu al reprezentantului legal al ... ..., ..., recurenta ... a fost promovată temporar în funcţia de director executiv al ... ... (23.07.2012-20.05.2013), aceasta avea competenţa să facă propunerea cu privire la noul stat de funcţii, iar emiterea deciziei nr.94/2013 s-a făcut în baza noului stat de funcţii aprobat prin decizia nr.750/13.09.2013, tot de către recurenta ... deoarece, la data de 27.09.2013, aceasta coordona activitatea pârâtei, în baza deciziei preşedintelui ... nr. 307/20.05.2013, modificată prin decizia nr. 331/24.05.2013, (filele29-31, vol. II), decizii prin care s-a realizat o delegare de competenţă.

Calitatea de coordonator al activităţii ... ..., pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, acordă titularului acestei calităţi toate drepturile şi obligaţiile unui director executiv, inclusiv competenţa de a întocmi proiectul de stat de funcţii şi de a aplica prevederile OUG nr. 77/2013 la nivelul ... .... Pe perioada coordonării activităţii unei agenţii de protecţia mediului de către un funcţionar public, acesta răspunde potrivit legii de competenţele, atribuţiile şi responsabilităţile aferente funcţiei de director, de care ia cunoştinţă prin fişa de post cadru aferentă funcţiei publice de conducere de director executiv şi Regulamentul - cadru de organizare şi funcţionare al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului.

În consecinţă, recurenta ..., în calitate de coordonator al activităţii ... ..., avea obligaţia legală de a respecta prevederile O.U.G. nr.77/2013, avea competenţa gestionării resurselor umane şi îşi putea exercita dreptul de apreciere cu privire la aceasta şi, implicit, obligaţia de a pune în aplicare Decizia Preşedintelui ... nr. 750/13.09.2013 de aprobare a noului stat de funcţii al ... ... şi de a emite decizia de eliberare din funcţie pentru funcţionarul public al cărui post a fost desfiinţat.

Prin decizia ... ... nr. 615/08.08.2013 ( filele 19-27) s-au aprobat Procedurile de reorganizare şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea concursului, iar prin decizia ... ... nr. 750/13.09.2013( fil. 15-18) s-a aprobat noul stat de funcţii al ... ..., prin care s-a decis reducerea unui post de natura celui ocupat de reclamantă, respectiv consilier asistent în cadrul SAAA . Decizia nr. 94/27.09.2013 privind eliberarea reclamantei din funcţia publică de consilier asistent a fost emisă deci în cadrul procedurilor de restructurare/reorganizare intervenite în contextul procedurilor de reorganizare impuse prin OUG nr. 77/2013.

Conform prevederilor art. 99 al. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999 “persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri …. autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public”.

Dispoziţiile art. 76 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 stabilesc că răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

În ceea ce priveşte conflictul de interese reţinut de prima instanţă, s-a reţinut de către Curte că recurenta ... nu putea din punct de vedere legal să propună spre desfiinţare propriul post întrucât, conform prevederilor art. 88 din Legea nr. 188/1999, pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul.

Prin urmare, neputând fi redus postul de execuţie ocupat de recurenta pârâtă, în mod greşit a fost reţinută de prima instanţă incidenţa în speţă a prevederilor art. 79 alin.1 lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În privinţa conflictului personal existent între reclamantă şi pârâta ..., reţinut de prima instanţă în temeiul declaraţiilor martorelor ... ( filele 320, 330 vol. I şi 17 vol. II), instanţa de recurs a constatat că acesta nu reprezintă un motiv justificat pentru a se reţine vinovăţia pârâtei în emiterea actului în litigiu, din moment ce, aşa cum ama arătat, acest act a fost emis în baza unor acte administrative superioare.

Prin urmare, nu se poate dispune obligarea acestei pârâte la plata despăgubirilor materiale suferite de reclamantă.

În privinţa reîncadrării reclamantei pe postul deţinut anterior, Curtea a constatat că acesta a fost desfiinţat în temeiul unor acte administrative pe care instanţa le-a constată nelegale, urmare a declarării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia au fost emise, astfel că, urmare a anulării acestor acte se impune revenirea la situaţia anterioară desfiinţării postului, iar apărarea recurentelor pârâte că postul deţinut de reclamantă nu mai există nu poate fi primită, instituţia pârâtă având obligaţia de a proceda la reînfiinţarea postului respectiv şi reintegrarea reclamantei pe acest post.

Prin urmare, în mod legal prima instanţă a dispus reintegrarea reclamantei şi plata de către instituţiile pârâte a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public. Conform dispoziţiilor art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

Acordarea daunelor morale este nefondată însă, prin raportare la neîntrunirea elementelor răspunderii civile. Or, în primul rând, pentru a se solicita şi a se acorda compensaţii de natură pecuniară pentru prejudiciul moral, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă ilicită care în speţă nu există.

Atât recurenta ... cât şi ... şi ... ... au emis actele administrative în litigiu în aplicarea O.U.G. 77/2013.

De asemenea, reclamanta trebuie să facă dovada vătămării pe care a suferit-o, simpla susţinere a prejudiciului moral nefiind suficientă. Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri în acest sens nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta autorităţii, iar aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite în speţă, motiv pentru care instanţa de recurs a constatat că în mod nelegal au fost acordate.

Dosar nr. 1302/111/2014*

Decizia nr. 2897/19.12.2016

Prin Sentinţa nr. 2563/CA/19.11.2016, pronunţată de Tribunalul ..., s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele ... şi ....

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtele ... ... (A.P.M. ...), ... (....), ... şi, în consecinţă:

S-a admis excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 750/13.09.2014 privind aprobarea structurii organizatorice şi a statului de funcţii pentru ... ... şi s-a dispus anularea parţială a acesteia în ce priveşte desfiinţarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, ocupat anterior de reclamantă.

S-a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 615/08.08.2013 emisă de Preşedintele ... privind procedura de reorganizare şi restructurare a agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului ... şi Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului prevăzută de art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 la ... şi instituţiile din subordine.

S-a dispus anularea Deciziei nr. 94/27.09.2013 emisă de pârâta ... ... .

S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinute anterior eliberării din funcţie şi obligarea pârâtelor ... ..., ... la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcţie până la efectiva reintegrare.

Au fost obligaţi pârâţii ... ..., ... şi ... să-i plătească reclamantei daune morale în cuantum de 1000 lei .

S-au respins ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei împotriva pârâtei ... .

S-a luat act că reclamanta şi–a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, au formulat recurs reclamanta ... şi pârâtele ... ... (A.P.M. ...), ... (....) şi ....

Recurenta reclamantă ... a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurate,. în sensul de a se dispune obligarea în solidar şi a pârâtei ... alături de pârâţii ... ... şi ... la plata despăgubirilor materiale acordate şi a se majora cuantumul daunelor morale acordate la care au fost obligaţi în solidar pârâţii ... ..., ... şi ..., menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei primei instanţe.

În motivare, recurenta arată, în esenţă, următoarele:

Arată că prima instanţă a dispus, în mod corect, admiterea cererii privind acordarea daunelor materiale, constând într-o sumă egală cu contravaloarea tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamanta. Tot corect a reţinut şi producerea unui prejudiciu moral şi a dispus repararea acestuia prin acordarea daunelor morale. La fel, a reţinut în mod just responsabilitatea personală a pârâtei de rând 3 ..., funcţionar public responsabil personal de emiterea cu vinovăţie şi rea credinţă a actelor vătămătoare.

Mai arată că prima instanţă a dispus angajarea răspunderii solidare a celor trei pârâţi pentru recuperarea prejudiciului creat - însă a dispus, în mod formal, obligarea în solidar a celor trei doar în ce priveşte prejudiciul moral, în ce priveşte partea materială a acestuia s-a dispus repararea lui prin acordarea daunelor materiale doar în sarcina solidara a ... ... şi ..., cu omiterea pârâtei ....

Având în vedere raţionamentul primei instanţe, faptul că fapta prejudiciantă este unică, că prejudiciul este, de asemenea, unic (având două valenţe faţă de unica persoană prejudiciată, material şi moral) iar răspunderea este de asemenea unică, chiar dacă e solidară pasiv, apreciază recurenta că pare mai degrabă o omisiune a primei instanţe decât o eroare de judecată: din considerente rezultă că urmează a se admite capătul 3 de cerere din acţiunea iniţială aşa cum a fost formulat (mai puţin faţă de pârâta ..., dar aceasta pe un alt temei), însă în dispozitiv nu este menţionată solidaritatea pârâtei ... la repararea întregului prejudiciu - ci doar la aspectul său moral.

În consecinţă, solicită modificarea hotărârii în ce priveşte instituirea obligaţiei solidare de a acoperi şi prejudiciul material în sarcina solidară a tuturor pârâţilor a căror responsabilitate a fost stabilită, inclusiv ....

În ce priveşte solicitarea de a se majora daunele morale, arată că acestea s-au acordat constatându-se existenţa prejudiciului moral doar sub aspectul lezării propriei auto-percepţii a funcţionarului public vătămat. S-a constatat că vătămarea imaginii funcţionarului public s-a produs doar pe plan subiectiv, al prejudicierii respectului faţă de sine însăşi şi că din probe rezultă ca reputaţia şi imaginea publică a funcţionarului nu a fost afectată, în mod obiectiv, de manoperele ilegale ale pârâţilor (constatare care valorează moralmente cât o reparaţie în sine). Daunele au fost acordate, în mod corect faţă de toţi primii trei pârâţi în solidar, corespunzător responsabilităţii lor comune reţinute.

Din acest punct de vedere recurenta critică hotărârea primei instanţe doar sub aspectul cuantumului daunelor acordate pentru prejudiciul moral suferit, considerând cuantumul mult prea redus faţă de gravitatea consecinţelor pe plan psihic ale afectării pe care instanţa a stabilit-o ca existentă.

Faţă de cariera profesională, faţă de vârsta funcţionarului, faţă de brutalitatea inutilă, vindicativă şi ilegală a curmării acestei cariere, îndoielile faţă de propria capacitate, temerile faţă de viitor, dubiile privind posibilitatea de a o lua de la zero la această vârstă, auto-percepţia (chiar şi doar subiectivă) a unui stigmat social, conştientizarea fragilităţii carierei desfăşurate în instituţii conduse prin decizii discreţionare, oculte şi dominate de conflicte de interese, toate acestea crede că nu corespund unei despăgubiri de 1.000 lei daune morale, sens în care, chiar raportat la prejudiciul moral reţinut, ar trebui să fie majorate în cuantum spre concurenţa sumei solicitate în acţiune.

În drept: art. 20 din Legea 554/2004, art.488 pct.8 Cod de procedură civilă, art.16 din Legea 554/2004.

Recurenta pârâtă ... a solicitat admiterea prezentului recurs aşa cum a fost acesta formulat şi motivat şi, pe cale de consecinţă, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, respingerea excepţiei de nelegalitate şi, în consecinţă, menţinerea ca legală şi temeinică a Deciziei nr. 750/13.09.2014 şi respingerea cererii de chemare în judecată în totalitate; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta arată, în esenţă, următoarele:

Arată că înţelege să critice sentinţa recurată având în vedere prevederile art. 16 din Legea 554/2004, coroborat cu art. 79 alin.1 din Legea nr. 188/1999, precum şi prevederile Ghidului ANI în ceea ce priveşte incompatibilităţile, în speţă fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod Procedură Civilă.

II. În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, învederează instanţei următoarele:

Motivarea hotărârii este una din garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care permite justiţiabilului să înţeleagă dezlegarea dată litigiului său şi care facilitează, de asemenea, controlul de legalitate al instanţei ierarhic superioare.

În literatura de specialitate s-a arătat că o hotărâre judecătorească nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 425 alin. 1 lit. b) atunci când motivarea este superficială sau atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar, situaţia de fapt, astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată. De asemenea, este incident motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 Cod de procedură civilă şi atunci când nu se răspunde motivelor de critică sau nu sunt examinate problemele deduse spre analiză.

Astfel că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciază că simpla enunţare a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu poate echivala cu o motivare a respingerii acestei excepţii.

Conform dispoziţiilor art. 76 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Recurenta arată că la momentul emiterii Deciziei nr. 750/2013 a ..., a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, îşi desfăşura activitatea în cadrul ... ... în baza Deciziei 307/20.05.2013 - modificată prin Decizia nr. 331/24.05.2013 a Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Aşadar, coordona activitatea ... ... pe perioada în care directorul executiv al instituţiei se afla în imposibilitatea de a-şi exercita prerogativele funcţiei. Menţionează faptul că la data emiterii deciziilor contestate directorul executiv de la acel moment se afla în perioada de preaviz şi, totodată, în concediu medical.

... ... este o instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în subordonarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, cu statut de serviciu public deconcentrat.

Potrivit dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al ... ..., întocmit în temeiul prevederilor H.G. nr. 1000/2012, directorul agenţiei, printre altele are următoarele atribuţii:

□organizează, coordonează, îndrumă, controlează şi răspunde de întreaga activitate a ..., cu respectarea procedurilor legale utilizate în realizarea acesteia;

□dispune, urmăreşte îndeplinirea şi răspunde pentru măsurile operative necesare în vederea realizării atribuţiilor ce revin agenţiei, conform actelor normative în vigoare şi a deciziilor emise de ...;

□numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul de conducere al ... ..., cu avizul preşedintelui ...;

□numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul de execuţie al ... ...;

□coordonează gestionarea eficientă şi unitară a resurselor umane din cadrul agenţiei.

Coordonarea presupune preluarea şi exercitarea tuturor atribuţiilor specifice unui post unic în situaţia absenţei de la serviciu a titularului postului. De asemenea, o altă componentă a delegării a fost atribuirea competenţei, a autorităţii oficiale (a dreptului de a decide şi de a acţiona) fără de care sarcinile delegate nu ar fi putut fi îndeplinite.

Calitatea de coordonator al activităţii ... ... pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, înseamnă, conform clarificărilor ..., că titularul acestei calităţi are toate drepturile şi obligaţiile unui director executiv, inclusiv competenţa de a întocmi stat de funcţii şi de a aplica prevederile OUG 77/2013 la nivelul ... .... În aceste condiţii arată că este evident faptul că nu putea elibera postul pe care îl ocupa, având în vedere situaţia particulară în care se afla, pe de o parte, iar pe de altă parte serviciul în care îşi desfăşura munca obişnuită a fost reorganizat ca urmare a reducerilor de posturi precedente din cursul anului 2012, precum şi cele anterioare din cursul anului 2013.

Aşadar, apreciază că este fără dubiu faptul că toate acţiunile sale s-au efectuat având în vedere competenţele pe care le avea la acel moment în temeiul raporturilor de serviciu cu ..., pe de o parte şi ... ..., pe de altă parte. Iar semnarea Deciziei nr. 94/2013 de eliberare a reclamantei din funcţia deţinută se încadrează în prerogativele funcţiei deţinute de recurenta pârâtă la acel moment.

În aceste condiţii, raportat la faptul că a procedat în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii deciziei 94/2013, în speţă devine incidentă prevederea art. 76 alin. 3 din Legea 188/2013, respectiv faptul că răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Raportat la primul petit din acţiunea introductivă, învederează faptul că între ea şi reclamantă nu a existat niciun raport juridic sau de altă natură, reclamanta lucrând în cadrul aceleiaşi instituţii publice, iar emiterea Deciziei nr. 94/2013 aparţine ... ... şi nu recurentei pârâte în nume propriu.

În ceea ce priveşte solicitarea de la petitul nr. 2 din acţiunea introductivă, menţionează că, în calitate de angajat al ... ..., nu a avut nicio contribuţie în emiterea deciziei contestate, aceasta aparţinând în întregime ....

Referitor la solicitarea de la petitul nr. 3 din acţiunea introductivă, arată recurenta că, în calitate de persoană fizică, nu poate dispune în niciun mod asupra unei eventuale reintegrări a reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei nr. 94/2013. Nu în ultimul rând, arată că nu are calitate procesuală pasivă nici faţă de petitul nr. 3 teza a II-a, prin care se solicită de către reclamantă plata unor drepturi salariale şi nici a unor daune morale, acordate în mod nelegal de către instanţa de fond, acordare lipsită de temei juridic şi nedovedite de către intimata reclamantă.

III. Cu privire la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, arată următoarele:

1. Cu privire la anularea Deciziei nr. 94/27.09.2013, menţionează că la data de 09.08.2013 ... a transmis ... ..., Decizia nr. 615/2013 (modificată prin Decizia nr. 705/2013, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013) prin care s-a aprobat Procedura de reorganizare şi restructurare a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

Având în vedere că realizarea măsurilor dispuse prin OUG nr. 77/ 2013 a fost condiţionată de adoptarea/emiterea actelor normative/administrative specifice de modificare a structurilor funcţionale şi de stabilire a numărului de posturi, după cum rezultă din formularea imperativă a art. 4, potrivit căruia „instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 1 alin. 1 au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgentă, să adopte/emită actele normative/administrative specifice de aprobare a structurii funcţionale, în conformitate cu măsurile prevăzute la art. 1 - 3, după caz".

Aşadar, apreciază faptul că Decizia nr. 94/2013 a ... este temeinică şi legală, deoarece Decizia nr. 55/2014 a Curţii Constituţionale produce efecte numai pentru viitor în condiţiile art. 147 alin. 4 din Constituţia României care statuează că: „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor." În speţă, Decizia nr. 55/2014 Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 136/25.02.2014.

2. Cu privire la anularea Deciziei nr. 750/2013 a ..., pe calea excepţiei de nelegalitatea arată faptul că un act administrativ trebuie apreciat în funcţie de legalitatea acestuia la momentul emiterii sale.

2.1Deşi soluţia instanţei de fond a fost admiterea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 750/2014 a ... ... şi a dispus anularea în parte a acesteia din urmă în ceea ce priveşte desfiinţarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, în realitate această soluţie reprezintă o îndreptare a actului atacat cu o excepţie de nelegalitate.

Astfel că în condiţiile legii contenciosului administrativ, instanţa are prerogativa de a verifica legalitatea actului administrativ fără a avea însă şi competenţa de a se substitui organului emitent prin modificarea/ îndreptarea actului contestat. În speţă, instanţa de fond a pornit de la un caz particular, iar soluţia pronunţată a fost dată, fără a se analiza consecinţele acesteia asupra întregului act administrativ (situaţia desfiinţării unui post nu poate fi privită separat de reorganizarea întregii instituţii, fiind în strânsă legătură cu aceasta).

2.2În aceste condiţii, la nivelul ... ... s-a decis de către toate persoanele în funcţii de conducere, luând în considerare reducerile anterioare de posturi din reorganizările din cursul anilor 2012 şi 2013 (din Serviciul Monitorizare şi din serviciul ...), că singurul serviciu de unde se putea reduce un post era cel de Avize, Acorduri, Autorizaţii, având în vedere că în statul de funcţii al ... ... figurau doar două posturi de consilier clasa I gr. profesional asistent în cadrul acestui serviciu, iar efectiv lucrau 3 consilieri cu gradul anterior menţionat, printre care şi reclamanta.

Aşadar în vederea aplicării dispoziţiilor legale în vigoare în data de 25.09.2013 în cadrul ... ... s-a organizat examen pentru selectarea funcţionarilor ce urmau a fi reîncadraţi sau eliberaţi din funcţie. În urma acestui examen, comisia de examen numită prin Decizia ... ... nr. 93/18.09.2013 a întocmit la data de 26.09.2013 raportul final al examenului cu nr. 13158. Cu privire la reclamanta din prezenta cauză în dreptul acesteia apare menţiunea respins, ca urmare a lipsei cererii de înscriere. În acest sens, menţionează că cererea reclamantei de înscriere la examen a fost înregistrată la ... ... sub nr. 13177 în data de 26.09.2013, aceasta fiind primită la sediul ... ... după validarea examenului şi emiterea Deciziei de eliberare din funcţie a intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă, deşi avea dreptul legal de a contesta atât selecţia cererilor de înscriere, cât şi desfăşurarea examenului, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 din H.G. nr. 611/2008, care prevede că: "După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face contestaţie, în termen de cel mult 24 de ore de la data afişării rezultatului selecţiei dosarelor, respectiv de la data afişării rezultatului probei scrise ori a interviului, la sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului, sub sancţiunea decăderii din acest drept", arată că nu a făcut nimic nici într-un sens, nici în altul.

Apreciază că este evidentă reaua-credinţă de care a dat dovadă intimata, inclusiv de la modul în care s-a procedat cu această înscriere la examen, respectiv neapelându-se la modalităţile puse la dispoziţie pentru înscrierea la examen şi alegând o variantă neviabilă respectiv înscrierea la concurs prin colet poştal trimis prin Poşta Română din localitatea Salonta, în condiţiile în care intimata s-a aflat la locul de muncă în zilele în care s-au făcut înscrierile pentru acest examen.

Cu privire la modalitatea de organizare a examenului, arată faptul că aceasta a fost stabilită de către ..., ... ... neavând nicio legătură în stabilirea modalităţii, precum nici în stabilirea termenelor de înscriere, susţinere a examenului. În acest context arată că termenele au fost stabilite şi respectate întocmai având în vedere dispoziţiile H.G. nr. 611/2008. Menţionează faptul că aceste termene speciale nu se subscriu termenelor generale de procedură civilă, în care nu se calculează prima şi ultima zi, aşa cum în mod eronat s-a susţinut de către intimată la fondul cauzei.

Mai mult, conform dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din Regulamentul de examen anexa la Procedura de reorganizare, autorităţile publice ierarhic superioare au dreptul să verifice corectitudinea desfăşurării examenelor şi a acordării punctajelor de către comisiile de examen constituite în cadrul autorităţilor publice din subordine Or, atâta timp cât ... în urma consultărilor că desfăşurarea examenului în discuţie s-a făcut în mod legal, ... ... nu putea decât să acţioneze în consecinţă.

2.3 Susţinerea instanţei de fond cu privire la existenţa unui conflict de interese personal bazat pe prevederile art. 79 din Legea nr. 161/2003 este vădit neîntemeiată.

Astfel conform dispoziţiilor art. 79 alin.1 din Legea nr. 161/2003: "Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a)este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

b)participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;

c)interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice."

În aceste condiţii, raportat la reţinerile instanţei de fond cu privire la existenţa unor neînţelegeri de ordin personal existente cu intimata reclamantă, în mod evident acestea nu pot fi catalogate ca un "conflict de interese" în înţelesul prevederilor legale ante-menţionate. Legea nr. 161/2003 prin art. 79 alin. 1 face referire la situaţiile cu caracter patrimonial în care un funcţionar public poate fi în conflict de interese şi în niciun caz la neînţelegerile umane dintre două persoane.

Totodată, subliniază faptul că, propunerea sa privind reorganizarea a fost înaintată Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, iar aceasta, constatând fundamentarea întemeiată şi legală, a solicitat avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi, ulterior, a aprobat structura organizatorică a ... ....

De asemenea, plângerea prealabilă elaborată de apărătorul intimatei-reclamante în urma emiterii deciziei de eliberare din funcţie a acesteia, în care era semnalat şi posibilul conflict de interese, a fost transmisă Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului spre soluţionare, iar răspunsul instituţiei ierarhic superioare a fost că decizia de eliberare din funcţie a reclamantei se menţine, fiind îndeplinite toate condiţiile legale care au stat la baza emiterii ei.

Aşadar, arată recurenta că, având în vedere faptul că nu exista niciun conflict de interese în sensul dispoziţiilor legale, care să atragă obligaţia sa de a se abţine, oricum acest lucru nu era posibil la acel moment, deoarece pe de o parte avea o delegare de competenţe de conducere a ... ..., prin Deciziile Preşedintelui ..., fiind promovată provizoriu în funcţia de director executiv, iar pe de altă parte aşa cum rezultă şi din corespondenţa purtată cu ... o astfel de abţinere ar fi fost cenzurată prin neaprobare.

III. Cu privire la obligarea sa în solidar alături de ... şi ... ... la plata unor daune morale în cuantum de 1000 lei, arată următoarele:

Acordarea daunelor morale este vădit nefondată prin raportare la neîntrunirea elementelor răspunderii civile. Doctrina de drept civil a definit daunele morale ca fiind consecinţa negativă a atingerii adusă unor valori care nu au niciun corespondent patrimonial şi constă, de regulă, în lezarea imaginii, a demnităţii, onoarei, prestigiului. Or, în primul rând, pentru a se solicita şi a se acorda compensaţii de natură pecuniară pentru daune morale, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă ilicită care în speţă nu există.

Conform dispoziţiilor art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ (...) plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

Astfel că, apreciază recurenta, acordarea de daune morale este vădit lipsită de temei legal, în textul legal ante-menţionat neexistând menţionată nicio situaţie în care funcţionarul public poate fi obligat la plata vreunei despăgubiri, cu atât mai mult în ceea ce privesc daunele morale, care nu există menţionate în niciun text legal aplicabil în cauză.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum acesta a fost formulat şi motivat.

În drept: dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în text.

Recurenta pârâtă ... (....) a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei civile recurate şi respingerea în tot a acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurenta arată, cu privire la temeinicia şi legalitatea deciziei nr. 94/27.09.2013, următoarele:

Potrivit art. 8, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Decizia nr. 94/27.09.2013 este un act administrativ care a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare.

Cu privire la declararea ca neconstituţională a O.U.G. nr. 77/2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55/05.02.2014:

Legalitatea deciziei de eliberare din funcţie nu poate fi afectată de prevederile deciziei nr. 55/2014 a C.C.R. întrucât a fost emisă cu mult înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

Decizia nr. 55/2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 77/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din 25 februarie 2014. Potrivit acesteia, constatarea neconstituţionalităţii unei legi de aprobare a unei ordonanţe a Guvernului include şi ordonanţa la care se referă, aceasta încetând să mai producă efecte juridice în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 147, alin. (1) din Constituţie. Decizia a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză a fost emisă în data de 30 septembrie 2013, deci anterior datei publicării Deciziei nr. 55/2014.

Potrivit art. 147, alin. (4) din Constituţia României, Deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor. Prin urmare, acestea nu produc efecte retroactive, asupra actelor emise anterior datei publicării lor în Monitorul Oficial. La data emiterii deciziei de eliberare din funcţie, O.U.G. nr. 77/2013 era în vigoare şi producea efecte de plin drept.

A primi opinia potrivit căreia deciziile C.C.R. prin care au fost declarate neconstituţionale unele acte normative produc efecte asupra tuturor actelor emise în temeiul acestor acte normative, anterior publicării deciziei C.C.R. în Monitorul Oficial, înseamnă a permite deciziilor C.C.R. să producă efecte ex tunc, în flagrant dezacord cu prevederile constituţionale.

De aceea, aplicarea pentru viitor a deciziilor Curţii vizează, în mod primordial, situaţiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit facta praeterita ca urmare a necontestării lor.

Din jurisprudenţa Curţii se desprinde ideea că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus menţionată, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia Curţii Constituţionale, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, în această ipoteză decizia constituind temei al revizuirii.

Prezenta cauză nu se afla pe rolul instanţei la momentul publicării deciziei C.C.R. nr. 55/2014 în Monitorul Oficial, iar decizia de eliberare din funcţie a fost emisă ca urmare a neprezentării reclamantei la examenul organizat în data de 25.09.2013. Există, astfel, un raport juridic civil concret care nu mai poate fi modificat decât prin aplicarea retroactivă a Deciziei C.C.R. nr. 55/2014, ceea ce ar contraveni prevederilor constituţionale. Curgerea termenului de preaviz şi eliberarea efectivă a reclamantei din funcţie sunt efecte pe care le produce decizia de eliberare din funcţie, respectiv reprezintă efectele unui act juridic administrativ. Între un raport juridic şi efectele unui act juridic nu se poate pune semnul egalităţii.

Cu privire la nelegalitatea Deciziei Preşedintelui ... nr. 750/13.09.2013, de aprobare a statului de funcţii al ... ..., în speţa de faţă instanţa este chemată să se pronunţe numai asupra nelegalităţii actului administrativ şi nu asupra oportunităţii emiterii lui, acesta fiind atributul autorităţii publice emitente a acestuia şi care a procedat în conformitate cu legea, respectiv punerea în aplicare a O.U.G. nr.77/2013.

Aşa cum se arătă în literatura de specialitate, această trăsătură este consecinţa ierarhiei în care se constituie normele juridice: în frunte se află Constituţia (legea fundamentală a statului), urmează legile organice, legile ordinare, actele administrative normative ale Guvernului cu putere de lege (ordonanţe).

Autorităţile administraţiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale administraţiei publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice deconcentrate, sunt obligate să respecte dispoziţiile legii.

În concluzie, cele două Decizii contestate de reclamantă, prin invocarea presupuselor aspecte de nelegalitate, atât Decizia Directorului executiv al ... ... nr. 94/27.09.2013, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică de consilier asistent în cadrul ... ..., cât şi Decizia Preşedintelui ... nr. 750/13.09.2013, de aprobare a statului de funcţii al ... ..., sunt temeinice şi legale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii, în baza dovezilor arătate mai sus.

Referitor la susţinerea instanţei de fond conform căreia doamna ... s-a aflat în conflict de interese cu ocazia derulării procedurii de reorganizare, se arată că aceasta nu este justificată din următoarele considerente:

Prin decizia preşedintelui ... nr. 305/20.05.2013, domnului ..., director executiv al ... ..., i-a încetat suspendarea raportului de serviciu, suspendare datorată exercitării unei funcţii de demnitate publică, revenind pe funcţia de director executiv, funcţie ce a fost supusă reorganizării prin HG nr. 1000/2012, în sensul modificării atribuţiilor postului cu peste 50%.

Ca urmare, a fost emisă Decizia nr.306/20.05.2013 prin care domnului ... i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile, urmând, ca la terminarea perioadei de preaviz, să fie eliberat din funcţia publică de director executiv, funcţie ce era prevăzută de HG nr.918/2010.

Conform fişei postului, directorul executiv, pentru perioadele în care acesta nu este prezent la serviciu din cauza concediului de odihnă, concediului medical, alte concedii sau a deplasărilor în ţară sau străinătate, este înlocuit de drept de o persoană din cadrul agenţiei, cu aprobarea preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

Având în vedere că domnul ... nu a înaintat o propunere în acest sens către preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi pentru a se evita disfuncţionalităţi în activitatea ... ..., ... a emis Decizia nr. 307/20.05.2013, modificată prin Decizia nr.331/24.05.2013 prin care doamna ... ... este desemnată să coordoneze activitatea ... ..., pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile.

Dat fiind faptul că pe perioada suspendării raportului de serviciu al domnului ... până la revenirea acestuia pe funcţia director executiv, doamna ... a fost promovată temporar în funcţia de director executiv al ... ... (23.07.2012-20.05.2013), aceasta era cea mai în măsură să facă propunerea cu privire la noul stat de funcţii, întrucât cunoştea întreaga activitate a instituţiei.

Prin această decizie s-a realizat practic o delegare de competenţe.

Acest fapt nu presupune acordarea drepturilor salariale aferente funcţiei de director executiv, deoarece nu pot fi plătite două persoane pe aceeaşi funcţie.

Singurul drept pe care doamna ... nu-l avea în aceste condiţii era dreptul la salariul aferent funcţiei de director executiv.

Drepturile salariale care i se cuveneau acesteia, pe perioada cât a avut calitatea de coordonator al activităţii ... ..., erau cele aferente funcţiei de execuţie de consilier asistent din cadrul Serviciului ... din ... ....

Din acest motiv, consideră că nu ar fi putut reduce această funcţie de execuţie de consilier asistent.

Dacă în proiectul de stat de funcţii şi de structură organizatorică, pe care 1-a întocmit cu ocazia aplicării prevederilor OUG nr. 77/2013 la nivelul ... ..., ar fi propus acest lucru, ... ar fi cenzurat această propunere prin neaprobare.

De asemeni, consideră că, în fapt, doamna ... nu putea să exercite, în calitate de coordonator al activităţii ... ..., şi atribuţiile funcţiei de execuţie de consilier asistent din cadrul Serviciului ... din ... ....

În consecinţă, doamna ... în calitatea de coordonator al activităţii ... ..., avea obligaţia legală de a respecta O.U.G. nr.77/2013 şi implicit de a pune în aplicare Decizia Preşedintelui ... nr. 750/13.09.2013, de aprobare a statului de funcţii al ... ..., din care a rezultat emiterea Deciziei Directorului executiv al ... ... nr. 94/27.09.2013, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică de consilier asistent în cadrul ... ....

Toate actele administrative trebuie semnate de persoana împuternicită să angajeze autoritatea publică emitentă.

Ca atare, în speţă, nu se poate reţine un conflict de interese în condiţiile în care toate actele administrative emise de ... ... trebuiau semnate de doamna ... în calitate de persoană împuternicită să angajeze autoritatea publică emitentă.

Obiectul delegării de competenţă îl constituie însărcinarea unui funcţionar public în interiorul autorităţii publice sau în cadrul unei autorităţi publice subordonate de a acţiona în numele autorităţii, în anumite cazuri determinate.

Astfel, o condiţie esenţială a delegării este ca ea să fie autorizată (în cazul de faţă Decizia Preşedintelui ..., ca instituţie ierarhic superioară ).

Calitatea de coordonator al activităţii ... ... pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, înseamnă că titularul acestei calităţi are toate drepturile şi obligaţiile unui director executiv, inclusiv competenţa de a întocmi proiectul de stat de funcţii şi de a aplica prevederile OUG nr. 77/2013 la nivelul ... ....

De asemenea, doamna ... nu ar fi putut refuza îndeplinirea sarcinilor de serviciu, de parcurgere a procedurilor de reorganizare, decât în condiţiile în care Preşedintele ... ar fi schimbat-o din funcţia de coordonator al activităţii ... ....

Cu privire la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, învederează instanţei următoarele:

Daunele morale sunt acordate cu titlu de sancţiune. Ele sunt despăgubiri menite realmente să-1 penalizeze pe pârâtul vinovat de atingerile grave aduse imaginii reclamantului şi, în acelaşi timp, să se constituie într-un avertisment sever pentru cei care ar intenţiona, în viitor, să aducă atingeri dreptului la imagine al reclamantului.

Această solicitare de daune morale nu a fost în vreun fel dovedită şi nu s-au oferit indicii care să permită o eventuală cuantificare a lor.

De asemenea, reclamanta trebuia să facă dovada vătămării pe care a suferit-o, precum şi dovada daunei care consideră că îi trebuie reparată, prejudiciul trebuie să fie patrimonial, adică susceptibil de a fi exprimat şi compensat în bani, să fie sigur, cert, adică să se fi produs şi să poată fi dovedit, să fie determinat, adică să poată fi stabilit sub aspect pecuniar, să fie direct, adică consecinţa faptei ilicite şi actual, nu viitor.

Or, din toate aspecte de legalitate invocate până acum, reclamanta nu poate face dovada de rea credinţă din partea pârâtelor.

Totuşi, rămâne valabil principiul ca o afirmaţie care nu este dovedită nu există şi în această lumină, în ceea ce priveşte litigiile de muncă, salariatul trebuie să prezinte măcar indicii de fapt cu privire la prejudiciul moral apărut şi legătura sa de cauzalitate cu acţiunile întreprinse de angajator.

În final, învederează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XL din 7 mai 2007, pronunţată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a statuat că daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens iar potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, deciziile pronunţate de Instanţa Supremă în recurs în interesul legii sunt obligatorii.

În drept: dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum şi dispoziţiile art. 483 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurenta pârâtă ... ... (A.P.M. ...) a solicitat admiterea recursului ca legal, casarea sentinţei atacate, pentru considerentele inserate în dispoziţiile art. 488 alin (1) pct. 4, 6 şi 8 Cod de procedură civilă, menţinerea actelor administrative emise de pârâtă ca temeinice şi legale, respingerea sumei reprezentând daune morale.

În motivare, recurenta arată, în esenţă, următoarele:

1. Consideră că instanţa de fond în mod eronat a dispus anularea deciziei de eliberare din funcţie a reclamantei pe motiv că OUG nr. 77/2013 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 5/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 13 6/25.02.2014 şi ulterior respinsă prin Legea nr. 92/07.07.2014, reorganizarea ... ... apărând ca lipsita de temei într-o atare situaţie.

Conform Deciziei ÎCCJ nr. 10 din 11 mai 2015 privind examinarea sesizării formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.752/101/2013, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004): Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Tot prin aceasta hotărâre s-a stabilit că, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie:

"Art. 147: Deciziile Curţii Constituţionale

(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."

Interpretând prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, de exemplu prin Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, şi Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, Curtea Constituţională a statuat că instanţele judecătoreşti vor aplica decizia prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia.

3. În privinţa reîncadrării reclamantei pe postul deţinut anterior, acesta a fost desfiinţat, deci hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, fiind evident că din moment ce postul nu există se poate reîncadra doar pe un alt post.

4. Referitor la susţinerea instanţei de fond cu privire la faptul că doamna ... avea obligaţia să se abţină de la coordonarea procedurii de reorganizare a ... ..., învederează instanţei următoarele:

Doamna ... avea atributul de a coordona activitatea ... ... pe perioada în care directorul executiv domnul ... se afla în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile (concediu medical, concediu de odihnă), în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Decizia Preşedintelui ... nr. 307/20.05.2013 modificata prin Decizia nr. 331/24.05.2013, începând cu data de 20.05.2013.

Prin adresa nr. 3081/TFP/10.11.2015 ... ... arată expres că doamna ... avea competenţa de a întocmi proiectul de stat de funcţii şi de a aplica prevederile OUG nr. 77/2013.

Referitor la posibilitatea existenţei unui conflict de interese, prin propunerea de nereducere a funcţiei de consilier asistent din cadrul Serviciului ... din ... ..., consideră că nu există această posibilitate de conflict de interese, deoarece în calitate de coordonator al activităţii ... ..., doamna ... avea competenţa gestionării resurselor umane şi îşi putea exercita dreptul de apreciere cu privire la aceasta.

Totodată prin adresa nr. 1/1238/TFP/04.05.2016, ... ... arată că pe perioada coordonării activităţii unei agenţii de protecţia mediului de către un funcţionar public, acesta răspunde potrivit legii de competenţele, atribuţiile şi responsabilităţile aferente funcţiei de director, de care ia cunoştinţă prin fişa de post cadru aferentă funcţiei publice de conducere de director executiv şi Regulamentul - cadru de organizare şi funcţionare al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului.

Având în vedere cele de mai sus, solicită a se observa faptul că ... ... a respectat întocmai atât dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii Deciziei 94/2013 cât şi procedurile de reorganizare transmise de organul ierarhic superior, acţionând conform acestora.

În ceea ce priveşte obligarea la plata daunelor morale subliniază faptul că acestea nu se justifică, în condiţiile în care nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Nu poate fi vorba de o vinovăţie a sa atâta vreme cât în aplicarea procedurii de reorganizare s-au respectat întocmai prevederile legislative în vigoare la acea dată.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă mai degrabă reaua-credinţă a reclamantei care pur şi simplu nu a dorit să se înscrie la examen. Reclamanta ar fi avut posibilitatea să ocupe unul din cele 2 posturi de consilier asistent pentru care s-a organizat examen, având în vedere că a avut timpul suficient să se înscrie la examen în perioada de înscrieri fiind prezentă în instituţie, iar înscrierea presupunea completarea unui simplu formular tip.

Mai mult, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta autorităţii. Cum în cazul de faţă aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, solicita respingerea cererii reclamantei.

În drept, recursul nu a fost motivat.

Prin întâmpinare, ... ... a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta ..., ca netemeinic şi nefondat, pentru următoarele considerente:

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta autorităţii. În cazul de faţă, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite.

Prin întâmpinare, ... a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele considerente:

1. Cu privire la recursul formulat de recurenta ...:

Apreciază ca niciuna din apărările formulate de recurentă nu este în măsură să atragă, din perspectivele invocate, concluzia nelegalităţii sau netemeiniciei hotărârii recurate.

Astfel, sub un prim aspect, în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a recurentei, arată că soluţia adoptată este suficient şi satisfăcător motivată, posibilitatea introducerii în cauză a persoanelor care au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului, dacă se solicită plata unor despăgubiri, fiind prevăzută de textul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Or, faţă de constatarea ca aplicabilă a dispoziţiei legale amintite, în contextul în care se reţine, în cadrul motivării, că recurenta ... a contribuit în mod direct la emiterea Deciziei nr. 94/2013 privind eliberarea din funcţie, nu crede că ar mai fi fost necesare şi alte dezvoltări, cu atât mai puţin în sensul celor pretinse de recurentă.

Sub un al doilea aspect, referitor la aplicabilitatea Deciziei CCR nr. 55/2014, fără a relua considerentele expuse deja în cauză, arată că, deşi prezenta acţiune a fost introdusă la data de 13.03.2014, cauza de faţă era pendinte la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55/2014, (25.02.2014), fiind în procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, declanşată prin plângerea prealabilă înregistrată la ... ... cu nr. 13229/27.09.2013. Or, plângerea prealabilă face parte din procesul de contencios-administrativ dedus judecaţii în faţa instanţelor, fiind o etapă obligatorie şi indispensabilă a acestuia, neîndeplinirea ei constituind un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată. De asemenea, potrivit jurisprudenţei CEDO, durata procedurii prealabile obligatorii se include în durata procesului şi se ia în considerare în aprecierea caracterului rezonabil al acesteia.

Sub un al treilea aspect, arată ca, cadrul procesual nu permite recurentei ... să devolueze cauza sub aspectul excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 750/2013, excepţie discutată strict în contradictoriu cu paratele ... şi .... Prin urmare, apreciază că orice motive ale recursului în acest sens urmează a fi respinse ca fiind în afara cadrului procesual privind pe recurenta.

Sub un al patrulea aspect, în ce priveşte susţinerea că ar fi existat posibilitatea de a se contesta separat rezultatul selecţiei dosarelor, cu indicarea H.G. nr. 611/2008, arată că recurenta face, iarăşi, o confuzie voită între examenul de selecţie şi examenul de promovare în clasă sau concursul reglementate de HG 611/2008.

Face trimitere la art.63 din H.G. 611/2008 face parte din Capitolul III „Desfăşurarea concursului de recrutare" care se referă, evident, la concursul de recrutare, nicidecum la examenul de selecţie. H.G. nr. 611/2008 nu este aplicabilă în speţă, nefiind vorba nici de concurs (de recrutare sau promovare) nici de examen de promovare în clasă, ci de examen de selecţie reglementat de Legea nr. 188/1999 şi Decizia 615/2013 a ..., care nu prevăd căi de atac separate.

În final, în ceea ce priveşte pretinsa inexistenţă a conflictului de interese în cazul recurentei, arată că, în dosarul penal nr. 87/P/2014 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel ..., a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva recurentei pentru mai multe fapte, printre care şi infracţiunea de conflict de interese, ceea ce contrazice orice apărări în aceasta privinţă.

2. Cu privire la recursul formulat de recurenta ... ...:

Prin recursul formulat, recurenta ... ... critică sentinţa atacată sub aspectul aplicabilităţii Deciziei CCR nr. 55/2014 şi al existentei unui punct de vedere al autorităţii tutelare în sensul corectitudinii procedurilor gestionate şi respectării dispoziţiilor legale de recurentă ... la emiterea Deciziei nr. 94/2013.

Apreciază că nici aceste motive de recurs nu pot fi primite având în vedere următoarele:

Sub un prim aspect, în ceea ce priveşte aplicabilitatea Deciziei CCR nr. 55/2014, reiterează cele expuse anterior în sensul că prezenta cauză era pendinte la momentul pronunţării deciziei, fiind în procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce priveşte faptul că autoritatea tutelară ... a emis, post factum, o „adeverinţă" de inexistenţă a conflictului de interese, dincolo de irelevanţa din punct de vedere juridic a acestui document în prezenta cauză, arată că, ulterior, ... a retractat acest punct de vedere, conform adresei nr. 1/1868/1G/13.07.2016.

Sub un ultim aspect, în ceea ce priveşte daunele morale dispuse de instanţa de fond, arată că obligarea recurentei ... ... la plata daunelor morale în solidar cu recurenta ... nu se întemeiază pe culpa ci pe răspunderea comitentului pentru fapta ilicită a prepusului. De altfel, mai arată că este posibil (chiar obligatoriu) regresul instituţiei împotriva funcţionarului vinovat.

3. Cu privire la recursul formulat de recurenta ...:

Se arată în cadrul recursului faptul că Decizia CCR nr. 55/2014 nu ar fi aplicabilă în speţă, că recurenta ... nu s-ar fi aflat în conflict de interese cu ocazia derulării procedurilor de reorganizare şi că daunele morale acordate de prima instanţă reprezintă o sancţionare.

Apreciază că nici aceste motive de recurs nu pot fi primite având în vedere următoarele:

Cu privire la problema aplicabilităţii Deciziei CCR nr. 55/2014, face trimitere la apărările expuse anterior, care răspund în mare măsură şi motivelor invocate de recurenta ....

În ceea ce priveşte conflictul de interese al recurentei ..., arată că recurenta ... nu este culpabilă în mod direct, ci doar responsabilă civilmente pentru fapta subordonatei sale, în baza principiului menţionat mai sus.

Conflictul de interese care a avut ca rezultat emiterea Deciziei ... nr. 750/2013 este nu numai evident ci şi constatat ca infracţiune de către organele de urmărire penală competente, care au pus în mişcare acţiunea penală împotriva recurentei ....

În drept: art. 490 alin. 2 din Codul de procedura civilă.

Prin întâmpinare, ... a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta ... ca nefondat.

În motivare, arată, în esenţă, următoarele:

I. Cu privire la solicitarea de includere a sa între cei obligaţi la plata daunelor materiale, arată următoarele:

Solicitarea de includere între cei obligaţi la plata daunelor materiale este vădit neîntemeiată, având în vedere faptul că obligaţia de reintegrare în funcţie şi plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale poate fi impusă numai pârâtelor de gr. I şi II din acţiunea introductivă, solicitarea de a fi obligată în solidar cu acestea este vădit inadmisibilă, raportat la calitatea sa de persoană fizică în prezenta cauză.

Astfel că, apreciază că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de obligare a sa la plată în solidar cu ... şi ... ....

11.1În ceea ce priveşte solicitarea de majorare a daunelor morale, precizează următoarele:

Astfel cum a arătat şi prin recursul formulat în cauză, acordarea daunelor morale este vădit nefondată prin raportare la neîntrunirea elementelor răspunderii civile. Doctrina de drept civil a definit daunele morale ca fiind consecinţa negativă a atingerii adusă unor valori care nu au niciun corespondent patrimonial şi constă, de regulă, în lezarea imaginii, a demnităţii, onoarei, prestigiului. Or, în primul rând, pentru a se solicita şi a se acorda compensaţii de natură pecuniară pentru daune morale, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă ilicită care în speţă nu există.

Aşadar, având în vedere faptul că însăşi acordarea de daune morale este vădit lipsită de temei legal, solicitarea de majorare a acestora nu poate fi decât neîntemeiată.

11.2În ceea ce priveşte presupusul conflict de interese "personal", pentru care a fost obligată în solidar cu ... şi ... ... la acordarea de daune morale, arată următoarele:

În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 946/2005, pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entităţile publice, managerul stabileşte, în scris, limitele competenţelor şi responsabilităţilor pe care le deleagă. Limitele de competenţă ale delegării sale au fost evidenţiate în Fişa de post cadru a directorului executiv, în care se regăseşte şi atribuţia de gestionare a resurselor umane.

Delegatarul (în acest caz, Preşedintele ...) este responsabil în exclusivitate de respectarea regulilor delegării. Una din cerinţele generale prevăzute de actul normativ susmenţionat, care intră în responsabilitatea managerului, este aceea că, delegarea de competenţă se face ţinând cont de imparţialitatea deciziilor ce urmează a fi luate de persoanele delegate şi de riscurile asociate acestor decizii, în concluzie, Preşedintele ... avea obligaţia de a ţine cont de posibilitatea apariţiei unor incompatibilităţi cu privire la gestionarea resurselor umane de către ea.

Mai arată că, prin fişa de post cadru de director executiv, i s-a adus la cunoştinţă că are ca atribuţie gestionarea resurselor umane şi, ca atare, exercitarea dreptului de apreciere asupra acestora. Ţinând cont de responsabilităţile pe care le avea Preşedintele ... cu privire la respectarea regulilor delegării, precum şi a competenţelor conferite de fişa postului de director, se poate concluziona că ..., în calitate de participant la aplicarea OUG nr. 77/2013, care avea puterea de a emite un "consimţământ-opoziţie" excludea din start reducerea postului de consilier asistent ocupat de către ea. Acest lucru reiese şi din punctul de vedere al ... nr. 3227/TFP/18.11.2015. Ţinând cont de prevederile art. 79 alin. c) din Legea 161/2010, potrivit căruia un funcţionar public este în conflict de interese atunci când, în virtutea funcţiei publice pe care o ocupă, ia o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care are şi un interes personal şi având în vedere că reducerea postului său nu intra în discuţie, nu poate intra în discuţie nici un eventual interes personal al său şi, ca atare, elementele unui conflict de interese nu sunt constituite.

Având în vedere modul de aplicare al OUG 77/2013, ... şi ... ... au fost coautori ai efectelor juridice ale reorganizării şi, implicit, ai emiterii Deciziei nr. 94/27.09.2013 privind eliberarea din funcţia publică a doamnei .... Mai mult decât atât, conform dreptului administrativ, în cadrul reorganizării, ... este participantul care avea puterea de a emite un "consimţământ-opoziţie", adică este acel participant care poate determina intrarea în vigoare a actului (puterea de consimţământ) sau se pot opune la aceasta (puterea de opoziţie).

Revocarea unor asemenea acte administrative nu se poate face decât printr-un procedeu simetric.

Astfel că, ... avea calitatea de instituţie superioară ierarhic, care avea dreptul de a decide care este postul care va fi restructurat. Apreciază că propunerea sa nu putea fi influenţată de vreun interes personal, atâta timp cât reducerea postului ocupat nu intra în discuţie, aspect care reiese de altfel şi din punctul de vedere al .... Totodată, apreciază că în cazul în care ... ar fi considerat că postul pe care îl ocupa era supus de asemenea reorganizării, avea obligaţia de a emite o decizie prin care îşi înceta delegarea de atribuţii şi competenţe.

În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.

... (....) nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţi şi a prevederilor legale incidente în speţă, s-au constatat următoarele:

Instanţa de recurs a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în parte.

Cu privire la aplicarea în speţă a deciziei Curţii Constituţionale nr. 55/2014, Curtea reţine că, potrivit art. 9 alin.1 şi 4 din Legea nr. 554/2004:

Prin urmare, nu se poate dispune obligarea acestei pârâte la plata despăgubirilor materiale suferite de reclamantă.

Atât recurenta ... cât şi ... şi ... ... au emis actele administrative în litigiu în aplicarea O.U.G. 77/2013.

Pentru aceste aspecte, în baza art. 496 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta ... şi, în baza art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâţii ... ..., ... şi ... ..., casată în parte sentinţa şi respins ca nefondat capătul de acţiune privind obligarea acestor pârâţi la plata daunelor morale către reclamantă, urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Domenii speta

Salarizare

Litigii privind funcţionarii publici

Domenii speta

Spete similare

Decizie - 24.03.2010

Decizie - 10.11.2021

Decizie - 27.02.2014

Sentinţă civilă - 29.03.2018

Decizie - 17.11.2009