Subvenție sub forma decontării unei părți din salariu potrivit oug nr.92/2020. Calculul perioadei de 3 luni pentru care se acordă facilitatea

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 22.12.2020, reclamanta SC F. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale – Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani (AJOFM), a solicitat obligarea pârâtei AJOFM să îi achite suma de 778.610 lei, reprezentând subvenția de 41.5 % din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2020.

Pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând, în esenţă, că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr. 92/2020, pentru a beneficia de facilităţile reglementate de acest act normativ.

Prin precizarea orală de la termenul din 25.02.2021 și, ulterior, prin înscrisul depus la data de 26.02.2021, apărătorul reclamantei a arătat că înțelege să conteste și decizia AJOFM Botoșani nr. 1/23.11.2020, prin care pârâta a respins solicitarea de achitare a sumei de 778.610 lei, reprezentând subvenția de 41.5 % din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020.

Prin sentința nr. 148 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Botoșani – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs reclamanta S.C. F. S.R.L.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, curtea a constatat că motivele de recurs se încadrează în  prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă și că recursul este nefondat, pentru considerentele relevate în continuare:

Preliminar, curtea a constatat că norma legală circumscrisă litigiului este reprezentată de OUG nr. 92/2020, art. I alin. 1, cu următorul conținut: „începând cu data de 1 iunie 2020, angajatorii ai căror angajați au beneficiat de prevederile art. XI alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, precum și angajatorii ai căror angajați au avut contractele individuale de muncă suspendate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare și nu au beneficiat de prevederile art. XI din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, în perioada stării de urgență sau alertă, beneficiază, pentru o perioadă de trei luni, de decontarea unei părți din salariu, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, nr. 6/2020, cu modificările ulterioare.” Obiectul dezbaterii judiciare este legat de interpretarea textului amintit, în sensul de a stabili dacă facilitățile reglementate se aplică, începând cu data de 1 iunie 2020, pentru trei luni consecutive sau pentru oricare trei luni ale anului, până la finele anului 2020, în perioada stării de alertă pe teritoriul României.

Contrar susținerilor recurentei, curtea a observat că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că cele trei luni la care se referă legiuitorul în dispoziția legală evocată se calculează începând cu data de 1 iunie 2020 și sunt consecutive.

Instanța de recurs a reținut că în ipoteza în care legiuitorul ar fi dorit ca angajatorii să poată beneficia de facilitățile legale în oricare trei luni, ar fi folosit o sintagmă similară cu „la alegerea angajatorului”, astfel cum este prevăzut în norma cuprinsă în art. 5 din O.U.G nr. 132/2020 (în baza căreia angajatorii au beneficiat, de asemenea, de facilități), care stipulează că „până la 30 iunie 2021, dar nu mai mult de o perioadă de 3 luni, la alegerea angajatorului,...”.

În condițiile în care legiuitorul nu stabilește modalitatea de calcul a termenului de 3 luni, curtea a apreciată că urmează a se apela la regulile prevăzute de art. 2.552 Cod civil, având în vedere că respectiva normă este de aplicabilitate generală, în raport de art. 2 și art. 3 din Codul civil.

Or, potrivit art. 2.552 alin. 1 din C. civ., când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an, ceea ce denotă intenția legiuitorului de a calcula termenul pe luni, prin luarea în considerare, în mod consecutiv, a tuturor lunilor cuprinse în perioada respectivă.

Această modalitate de calcul este aplicabilă și în ce privește termenul prevăzut de art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 92/2020, având în vedere că, prin norma citată, nu s-a instituit o derogare expresă de la normele de drept comun cuprinse în Codul civil.

De altfel, o altă interpretare, cum ar fi cea conform căreia alegerea celor trei luni pentru acordarea facilităților, începând cu 1 iunie 2020,  este lăsată la latitudinea angajatorului, este contrară interpretării teleologice a normei, atâta timp cât facilitățile au fost acordate pe unități de timp (în cazul de faţă pentru 3 luni), fiind dimensionate în funcție de evoluția pandemiei în scopul reducerii pierderilor suportate de operatorii economici din cauza pandemiei Covid-19 în respectivul interval temporal.

Pe cale de consecință, în mod corect a apreciat instanța de fond că termenul de 3 luni se calculează începând cu data de 1 iunie 2020, prin luarea în considerare a 3 luni consecutive.

În concluzie, curtea a constatat că prima instanță a făcut o corectă interpretare a normelor de drept aplicabile în cauză, considerând că angajatorii care îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de lege, pot beneficia de măsura reglementată de O.U.G. nr. 92/2020 pe o perioadă de 3 luni consecutive, începând cu data de 1 iunie 2020, respectiv iunie, iulie și august și, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 496 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare