Diferenţe drepturi salariale poliţişti

Reclamantul solicită plata diferenţelor salariale cuvenite funcţiei ocupate şi gradului profesional deţinut şi respectiv cele rezultate din încadrarea sa în condiţii de muncă speciale, ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale.

Decizia nr. 112/04.02.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. ..., urmare a declinării de competenţă prin sentinţa civilă nr. ... a Tribunalului ..., reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâtul ..., a solicitat obligarea acestuia la acordarea drepturilor salariale cuvenite funcţiei ocupate şi gradului profesional deţinut şi încadrarea sa în condiţii speciale de muncă.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esență, că prin Dispoziţia nr. 1015782/22.07.2017 i s-a diminuat salariul la valoarea minimă a funcţiei ocupate, întrucât a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.

Prin precizările depuse la data de 03.05.2019, reclamantul a arătat că obiectul acţiunii îl reprezintă obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite funcţiei ocupate şi gradului profesional deţinut şi încadrarea sa în condiţii de muncă speciale pentru perioada 22.09.2017 – prezent.

Prin sentinţa civilă nr. ..., Tribunalul ... a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii promovării acţiunii, ca nefondate, şi a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. ..., în termen legal, a promovat recurs reclamantul ..., reprezentat legal de ..., prin reprezentant ..., recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel ... – Secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. ..., solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant susţine că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, conform art. 4 din Cod procedură penală şi conform C.E.D.O.

Mai arată că, potrivit disp. art. 23 alin. 1 din Constituţia României, libertatea individuală nu poate fi restrânsă decât în condiţiile art. 53, condiţii neîndeplinite în cauză.

Recurentul-reclamant precizează că dispoziţiile art. 27 ind. 1 alin. 1 lit. g şi următoarele din Legea nr. 360/2002, precum şi art. 60 alin. 1 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, întrucât îi încălcă prezumţia de nevinovăţie.

În drept, a invocat Constituţia României, Convenţia Organizaţiei Internaționale a Muncii nr. 95/1949, Legea nr. 188/1999, Codul muncii, O.G. nr. 121/1998.

Intimatul ... a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepţie, a invocat nulitatea recursului, întrucât din cuprinsul cererii de recurs nu rezultă critici aduse sentinţei.

Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menţinând legalitatea hotărârii recurate.

Reiterând apărările formulate în faţa primei instanţe, intimatul, după expunerea situaţiei de fapt, subliniază că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, măsura punerii la dispoziţie, în ipoteza începerii urmăririi penale/trimiterii în judecată, nu încalcă prezumţia de nevinovăţie.

Mai arată că, în cazul poliţiştilor puşi la dispoziţie şi care îndeplinesc numai atribuţiile de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii şi care sunt comunicate poliţistului sub semnătură, nu se regăseşte niciuna din formele muncii forţate sau obligatorii, astfel cum sunt prevăzute de art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105/1957, ratificată de România prin Legea nr. 140/1998.

Prin cererea depusă la dosar la data de 10.12.2020, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 27 ind. 23 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 360/2002 şi a disp. art. 60 alin. 1 Anexa VI din Legea nr. 153/2017, solicitând admiterea în principiu şi sesizarea Curţii Constituţionale, precum şi suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea cererii, recurentul arată că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, conform disp. art. 4 C.pr.penală şi C.E.D.O., iar libertatea sa individuală nu poate fi restrânsă decât în condiţiile art. 53 din Constituţia României, condiţii neîndeplinite în cauză.

Mai arată că, potrivit disp. art. 20 alin. 1 din Constituţia României, toate dispoziţiile legislative vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu C.E.D.O., cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte.

Consideră că disp. art. 27 ind. 23 alin. 1 lit. g şi alin. 2 din Legea nr. 360/2002 şi art. 60 alin. 1 Anexa VI la Legea nr. 153/2017 sunt neconstituţionale întrucât îi încalcă prezumţia de nevinovăţie.

Verificând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs, Curtea de Apel reţine următoarele:

Reclamantul ... a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat plata unor drepturi salariale, a căror valoare rezultă din diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiei ocupate şi gradului profesional deţinut şi respectiv cele rezultate din încadrarea sa în condiţii de muncă speciale pentru perioada 22.09.2017 – prezent.

Drepturile salariale solicitate rezultă din diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele încasate efectiv ca urmare a punerii sale la dispoziţia unităţii şi încadrării în condiţii normale de muncă.

Prima instanţă a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 1015782/22.09.2017 emisă de Şeful ..., s-a dispus, începând cu data de 25.09.2017, ca reclamantul să îşi desfăşoare activitatea la biroul administrativ din cadrul Serviciului Teritorial al ..., îndeplinind sarcinile şi atribuţiile stabilite în scris de şeful unităţii, care nu sunt de natură a impieta buna desfășurare a procesului penal şi că, pe timpul punerii la dispoziţie, reclamantul beneficiază de salariul funcţiei minime corespunzător gradului profesional deţinut, de salariul gradului profesional, gradaţia cuvenită conform Anexei I şi se încadrează în condiţii normale de muncă până la definitivarea situaţiei.

Prin sentinţa civilă recurată, prima instanţă, respingând acţiunea ca nefondată, a apreciat că sunt incidente disp. at. 27 ind. 1 alin. 1 lit. a, art. 27 ind. 21 alin. 2 şi art. 27 ind. 23 alin. 1 – 3 din Legea nr. 360/2002 şi art. 60 alin. 1 Anexa VI la Legea nr. 153/2017, întrucât în mod corect reclamantul a fost pus la dispoziţia unităţii şi i s-au stabilit drepturile salariale, fiind pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa pentru comiterea unor infracţiuni în concurs real (constituire de grup organizat, complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, luare de mită în formă continuată).

Recurentul, nemulţumit de soluţia primei instanţe, a înţeles să o critice invocând încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi restrângerea libertăţii individuale.

Excepţia nulităţii recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât din lecturarea motivelor de recurs rezultă că sentinţa este criticată sub aspectul încălcării normelor de drept material, aspect care poate fi încadrat în motivul de nelegalitate reglementat de disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.

Potrivit disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., „Casarea unor hotărâri poate fi cerută  numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

În cauză, recurentul-reclamant este pus la dispoziţia instituţiei intimate-pârâte ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa (dosar nr. 136/D/2014) pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor menţionate mai sus.

Dispoziţia Şefului ... nr. 1015782/22.09.2017, prin care s-a dispus punerea reclamantului la dispoziţia unităţii şi drepturile salariale cuvenite, nu a fost contestată de reclamant.

În privinţa prezumţiei de nevinovăţie, instanţa de recurs reţine că modificarea raportului de serviciu al reclamantului (prin punerea la dispoziţia unităţii) este o măsură legală, prevăzută de art. 27 ind. 21 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, iar drepturile salariale au fost stabilite în conformitate cu disp. art. 27 alin. 3 din acelaşi act normativ.

Aceste măsuri au un caracter provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale. În condiţiile în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile precizate, măsura punerii la dispoziţia unităţii, cu plata drepturilor salariale stabilite prin Dispoziţia nr. 1015782/22.09.2017 nu este în dezacord cu prezumţia de nevinovăţie, ci justifică menţinerea unui echilibru între interesul general al societăţii şi interesul particular al reclamantului. Acesta din urmă beneficiază de un loc de muncă în continuare şi de mijloace de existenţă, ambele raportate la situaţia de fapt şi în acord cu dispoziţiile legale menţionate.

Referitor la invocarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii de către recurent, Curtea reţine că ipoteza recurentului nu se regăseşte în nici una din formele muncii obligatorii sau forţate aşa cum sunt reglementate de art. 1 din Convenţie.

În plus, prin Decizia civilă nr. 187/2017, Curtea Constituţională a României a statuat că „punerea la dispoziţie nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăţia, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuţiilor ce îi revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcţie”.

Referitor la restrângerea libertăţii individuale reclamată de recurent, Curtea reţine că nu există indicii în cauză din care să rezulte aceste aspecte.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi disp. art. 496 C.pr.civ., Curtea de Apel, apreciind că sentinţa a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare