Drepturi bănesti.Obligatia angajatorului de a plati salariatului salariile restante pe ultimii 3 ani.

Dosar nr...R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE SENTINŢA Nr...INSTANŢA Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

La data de 28 aprilie 2016 ,reclamantul BM,a  chemat în judecată pe pârâta S.C. CMI PRIN ADMINISTRATOR VV, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat să-i plătească salariile restante pe ultimii trei ani şi contribuţiile de asigurări sociale aferente pe ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecată.In motivare a arătat că  încheiat cu pârâta un contract individual de muncă ,contract pe durata nedeterminată care nu i-a fost înmânat niciodată .Totodată conform dispoziţiilor generale ale contractului individual de muncă ,reclamantul beneficia de drepturi salariale, minim pe economie. Aceste drepturi urmau să fie plătite integral, în bani, aşa cum ,expres ,este prevăzut în contractul individual de muncă încheiat între părţi.De asemenea a arătat că pârâta pretinzând a fi în imposibilitatea onorării obligaţiilor salariale ale anumitor angajaţi, a amânat nejustificat efectuarea acestor plăţi, mai mult ulterior trecând la ameninţări pe contul de sociale facebook .

Potrivit art.164 din Codul Muncii , reţinerile cu titlu de daune, cauzate angajatorului, nu pot fi  efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă ,ori în cazul de faţă nu exista o astfel de hotărâre judecătorească ,care să confirme susţinerea angajatoarei -pârâte.De asemenea  a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 25000 lei ,cu titlu de despăgubiri dat fiind că a fost vătămat în drepturile şi interesele sale legitime.In drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.82 coroborat cu art.112 şi urm.Cod pr.civilă ,art.274 c.pr.civilă,art.182-291 Codul muncii .In dovedirea acţiunii arată că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.A depus la dosar în copie :cartea de identitate, contractul individual de muncă încheiat între părţi-adresa ITM D.

La data de 31 mai 2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant.In motivare a arătat că este adevărat că între părţi au existat raporturi de muncă contractuale, reprezentate de contractul individual de muncă înregistrat sub nr..., act adus la cunoştinţă de către conducătorul societăţii fostului angajat, care de altfel a semnat acest CIM.De asemenea a arătat că relaţiile contractuale de muncă au încetat odată cu decizia nr..., conform dispoziţiilor art.65 al.1 din Legea nr.53/2003, decizie ce a fost însuşită de către reclamant. De la data încetării raporturilor de muncă, 01.01.2016 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată u trecut 4 luni de zile timp în care fostul salariat nu a comunicat în nici un mod că ar fi avut de achitat restanţe de drepturi salariale ,în condiţiile în care la momentul încetării raporturilor de muncă, salariatul nu a formulat nici un fel de cerere în acest mod.Totodată a arătat că în perioada 01.04.2013-01.01.2016 ,aferentă raporturilor de muncă, salariatul său i-au fost achite drepturile salariale, aferente perioadelor în care acesta a lucrat, existând de altfel şi perioade destul de lungi fără activitate în care societatea din lipsa contractelor nu desfăşura nici un fel de servicii, evident nici salariaţii săi ,dovadă fiind deciziile administratorului de acordare a concediului fără salariu.De asemenea a arătat că din totalul celor 32 de luni aferente perioadei 05.2015- 01.01.2016 ,se scad cele 19 luni neplătite, concediu CFS, rămânând 13 luni de zile efectiv lucrate ,pentru care aceasta a achitat drepturile salariale aferente ,dovadă fiind transferurile bancare în sumă de aproximativ 3000 euro ,adică 13.500 lei.

De asemenea consideră ca fiind lipsită de temei solicitarea fostului salariat având în vedere că i-a achitat toate drepturile salariale.Totodată a arătat că se opune administrării probei cu interogatoriul având în vedere că administratorul societăţii se afla în Franţa.In drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.205-208 din NCPC .In dovedirea acţiunii a depus la dosar: extrase de cont, decizii de intrare în CFS, contractul individual de muncă, acte adiţionale .Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele :Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte pe perioadă nedeterminată, potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr..., fila 32, având un salariu de 840 lei. La data de 1.01.2016 a fost emisă decizia nr. 1, de încetare a raporturilor de muncă, fila 31.Obligaţia principala a angajatorului este cea de plata a salariului, a contraprestaţiei pentru munca îndeplinita de salariat. Sub aspect probatoriu, art. 168 Codul muncii prevede în mod imperativ că plata de către angajator a drepturilor salariale, se dovedeşte prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plaţii către salariatul îndreptăţit, înscrisuri ce se păstrează si se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii si termene, ca în cazul actelor contabile, conform legii.În speţă, reclamantul a dovedit calitatea sa, de salariat al pârâtei, în timp ce aceasta din urma, deşi îi revenea sarcina probaţiunii, în calitate de angajator, nu a produs suficiente probe din care sa rezulte efectuarea plătii drepturilor salariale, în mod integral, către reclamant.Într-adevăr, la dosarul cauzei, pârâta a produs dovezi în sensul unor viramente bancare, privind plata sumei totale de 3000 euro, cu titlu de salarii către reclamant, ( fila 36 suma de 500 euro, fila 34 suma de 1000 euro şi fila 38 suma de 1500 euro). Reclamantul a contestat aceste plăţii, susţinând că sumele reprezintă diurna, dar după cum se poate constata din extrasele de cont, atunci când s-au făcut plăţi cu titlu de diurnă au existat menţiuni în acest sens, fila 37.Prin urmare, instanţa va reţine că pe perioada derulării raporturilor de muncă, pârâta a plătit reclamantului, suma de 3000 euro cu titlu de salariu.Pârâta a susţinut că o perioadă de timp, reclamantul a avut raporturile de muncă suspendate, din lipsă de comenzi, însă această apărare nu este reținută de instanță întrucât deciziile de suspendare depuse la dosar, filele 12-30, nu au fost comunicate contestatorului, iar pe de altă parte nu s-au produs dovezi ale înscrierii în REVISAL al perioadelor de suspendare a raporturilor de muncă, deşi la termenul din 12.12.2016 i s-a pus în vedere să depună un extras REVISAL, în acest sens. Declaraţiile martorilor audiaţi sunt neconcludente sub aspectul suspendării raporturilor de muncă.În raport de aceste considerente, instanţa apreciază că acţiunea reclamantului este întemeiată în parte şi va obliga pârâta la plata drepturilor salariale către reclamant, pe perioada aprilie 2013-decembrie 2015, din care se va deduce echivalentul în lei al sumei de 3000 euro, încasată de reclamant cu titlu de salarii. .Instanţa nu va analiza înscrisurile depuse, după pronunţare, întrucât potrivit art. 394 pct. 3 c.pr.civ., acestea nu vor fi luate în seamă.Instanţa va respinge capătul de cerere "să-mi plătească contribuţiile de asigurări sociale", întrucât aceste contribuţii nu se plătesc reclamantului, ci se virează bugetului de stat, astfel că acest petit este neîntemeiat.Instanţa va respinge şi capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată întrucât dovada existenţei şi a întinderii cheltuielilor de judecată se face până la data închiderii dezbaterilor, art. 452 c.pr.civ. Or, reclamantul până la închiderea dezbaterilor nu a depus la dosar dovezi justificative.Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente .

Domenii speta

Spete similare