Anulare dispoziţie emisă de primar. Drepturi salariale ale funcţionarilor publici din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale

Recurs contencios administrativ. Anulare dispoziţie emisă de primar. Drepturi salariale ale funcţionarilor publici din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale

- Legea nr. 71/2015

- O.U.G. nr. 83/2014

- O.U.G. nr. 43/2016

- O.U.G. nr. 57/2015 – art. 31 alin. 11, 12 şi 13 din O.U.G. nr. 20/2016

Prin dispoziţiile revocate (nr. 283 - 285/31.08.2016), emise în temeiul art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 20/2016, a fost stabilit, începând cu data de 01.08.2016, salariul de bază al reclamanţilor la nivelul maxim pentru funcţia, gradul şi treapta specifică încadrării lor. Aceste dispoziţii au făcut obiectul controlului de legalitate exercitat de Prefectul judeţului (...), care, constatând în baza statelor de plată întocmite pentru decembrie 2010 şi iulie 2016 că la nivelul Comunei (...) nu există diferenţe salariale între funcţionarii publici având aceeaşi funcţie, grad/treaptă şi gradaţie, prin adresa nr.(...)/SJ/27.09.2016 a propus revocarea acestora, astfel că intimatul a emis actele administrative în litigiu.

În ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prima instanţă a reţinut în mod corect că, pentru anul 2015, aceasta era reglementată de O.U.G. nr. 83/2014 care prevedea menţinerea în anul 2015 a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, la acelaşi nivel cu cel ce a fost acordat pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Legea nr. 71/2015, de modificare şi completare a O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit că, prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Pentru anul 2016, O.U.G. nr. 57/2015 stabilea că, în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin O.U.G. nr. 20/2016, pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, s-a introdus art.31, alin.1, conform căruia, prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin O.U.G. nr.43/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr.57/2015, la art.31 au fost introduse patru noi alineate, alin. 11, 12 şi 13 având următorul cuprins:

 (1^1) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

 (1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

 (1^3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

Din dispoziţiile legale de mai sus rezultă că nivelul maxim în plată al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare avut în vedere de prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 20/2016 se raportează la personalul din cadrul aceleaşi instituţii sau autorităţi publice, legiuitorul urmărind înlăturarea discriminărilor salariale între funcţionarii aceleaşi entităţi juridice, astfel cum a reţinut în mod corect şi prima instanţă.

Întrucât la nivelul Primăriei comunei (...) nu existau diferenţe de salariu între funcţionarii având aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, nu se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 20/2016, astfel că dispoziţiile nr. 283, 284 şi 285 din 31.08.2016 au fost emise nelegal.

Decizia nr.794/2016 invocată în apărare de recurenţi vizează alte aspecte decât cele reglementate prin Legea nr.71/2015 care condiţionează acordarea salariului la nivelul maxim de desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii, în cadrul aceleaşi instituţii publice.

Prin urmare, întrucât în cadrul autorităţii publice pârâte nu existau funcţionari publici, cu funcţii similare cu cele ale recurenţilor, cu aceeaşi vechime în specialitate şi în muncă, care desfăşoară aceeaşi activitate, dar care să beneficieze de un nivel mai mare al salariului de bază, prima instanţă a constatat netemeinicia acţiunii şi a respins în mod legal acţiunea.

Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 1907 din 7.05.2018

Prin Sentinţa nr. (...) din 12.12.2017 Tribunalul (...) a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii (R1), CNP (…), domiciliat în (...), (R2), CNP (…), domiciliat în (...), şi (R3), CNP (…), domiciliată în (...), cu domiciliul procedural ales în (...) (...), în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI (...), cu sediul în (...), ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs (R1), (R2) şi (R3), solicitând admiterea acestuia şi casarea în tot a hotărârii instanţei de fond şi, după casare, rejudecând fondul dreptului să se dispună admiterea acţiunii.

În motivele de recurs au arătat următoarele :

Judecătorul fondului a pornit analiza dreptului de la dispoziţiile 283 - 285/2016, cele prin care s-a stabilit salarizarea la nivelul maxim pe instituţie, considerând funcţia, gradul şi treapta fiecărui reclamant, precum şi de la împrejurarea că aceste dispoziţii, fiind supuse controlului de legalitate al Prefectului, care a constatat că nu se putea face aplicarea prevederilor art. 3 indice 1 din O.U.G. 20/2016 atâta timp cât nu existau diferenţe salariale între funcţionarii publici aflaţi în aceeaşi situaţie la nivelul Primăriei (...), au fost revocate de primar în mod legal.

Această analiză este superficială, atâta timp cât pretenţia anulării dispoziţiei de revocare a dispoziţiilor 283-285 se fundamentează pe faptul că prin acestea, deşi se pretind a fi emise în temeiul art.3 indice 1 din O.U.G. 20/2016, în realitate, s-a determinat salariul de bază datorat, începând cu data de 09.04,2015, urmare a modificărilor aduse O.U.G. 83/2014 prin Legea nr.71/2015 şi a interpretării date acestor modificări prin Decizia 23/2016 a Î.C.C.J., în sensul că au identificat şi dispus salarizarea la nivelul maxim de salarizare la nivelul instituţiei pentru funcţii similare.

Cu alte cuvinte, instanţa de fond, cu privire la anularea dispoziţiei 323/2016 şi a dispoziţiei 422/2016 trebuia să verifice legalitatea acestora din perspectiva îndreptăţirii beneficiarilor acestora la acordarea nivelului maxim al salariului de bază pe instituţie, faţă de prevederile art. 1 alin. 5 indice 1 din O.U.G. 83/2017, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, în condiţiile în care, prin dispoziţiile art. 3 indice 1 din O.U.G. 20/2016 se reiterează aceeaşi normă, consecinţă a soluţiei pronunţate de Î.C.C.J. prin Decizia nr.23/2016.

Reclamanţii sunt îndreptăţiţi să pretindă şi să obţină obligarea angajatorului la menţinerea nivelului maxim al salariului de bază, inclusiv a reţinerilor salariate făcute, în condiţiile art.1 alin.5 indice 1 din O.U.G. 83/2014, începând cu intrarea în vigoare a modificării aduse acesteia prin Legea nr.71/2015, respectiv cu data de 09.04,2015, precum şi la plata retroactivă a diferenţelor ce vor rezulta dintre drepturile salariale efectiv plătite şi cele la care ar fi fost îndreptăţiţi prin încadrarea lor la nivelul maxim, drept care se continuă şi în anul 2016, atâta timp cât, pentru anul 2016, O.U.G. 57/2015 reglementează că salariul pentru anul 2016 este cel avut la 31 decembrie 2015, or la 31 decembrie 2015 reclamanţii trebuiau să aibă salariul aşa cum a fost stabilit prin art. 1 alin.5 indice 1 din O.U.G. 83/2014.

Instanţa de fond greşeşte atunci când reţine că nu putea fi stabilit dreptul la un alt salariu decât cel avut anterior de reclamanţi, în temeiul O.U.G. 20/2016, respectiv la nivelul maxim pe instituţie, atâta timp cât nu existau diferenţe de salariu între funcţii similare, deoarece nu a considerat următoarele elemente avute în vedere de angajator:

- reclamanţii se aflau în situaţia asupra căreia s-a statuat prin Decizia nr. 32/2015 de I.C.C.J., în sensul că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010;

- reclamanţilor li s-a stabilit nivelul maxim al salariului de bază pe instituţie considerând faptul că la salariul de bază, stabilit după regula impusă în interpretarea art.2 din Legea nr.285/2010 prin Decizia nr.32/2015, trebuiau adăugate creşterile salariale de 15 % dispuse prin art. 1 al acestui act normativ, prin O.U.G. 19/2012 şi prin O.U.G. 83/2014, cu modificările aduse prin Legea nr.71/2015, O.U.G. 27/2015 şi O.U.G. 35/2015, ajungând-se la nivelul maxim stabilit prin Dispoziţiile 283-285;

- prevederile O.U.G. 83/2014 şi cele ale O.U.G. 20/2016 au fost doar pretextul aducerii salariilor de bază la nivelul reglementat de lege.

Considerând faptul că reclamanţii s-au aflat în situaţia unui salariu de bază stabilit pe orizontală în baza Legii nr.330/2010, iar urmare a modului de salarizare reglementat prin Legea nr.284/2010, aşa cum a fost pusă în aplicare prin Legea nr. 285/2010 şi prin actele normative anuale de salarizare, până în anul 2014 inclusiv, nu au mai cunoscut o evoluţie salarială la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcţia, gradul profesional, clasa şi gradaţia în care au ajuns în timpul de normare a noilor acte normative de salarizare, primarul a stabilit salariul de bază maxim datorat acelei funcţii publice, conform grilei de salarizare din legea unică de salarizare, la 2030 lei independent de faptul că la nivel de instituţie nu se afla o funcţie publică similară la acest nivel maxim de salarizare, stabilit conform grilei de salarizare la Legea nr.284/2010.

În ceea ce priveşte pretenţia reclamanţilor de a le fi stabilite şi achitate retroactiv drepturile salariale, începând cu data de 1 august 2016 până la data de 20 decembrie 2016, de la care au intrat sub salarizarea dispusă prin Dispoziţiile 37 - 39/2016, acest beneficiu este consacrat tocmai de aceste acte administrative de salarizare, prin care, în aplicarea Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, a fost identificat nivelul maxim de salarizare pentru categoria profesională din care fac parte reclamanţii şi familia ocupaţională căreia îi aparţin.

A fost solicitat concursul instanţei doar cu privire la obligarea primarului la stabilirea şi plata acestor drepturi de la data la care erau aplicabile normele de drept ce au instituit însăşi dreptul pretins, respectiv prevederile O.U.G. 20/2016, cele care stabilesc obligaţia salarizării, începând cu data intrării sale în vigoare, 01.08.2016, la nivelul maxim, aşa cum este stabilit prin lege şi hotărâri judecătoreşti pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupaţională.

Decizia Curţii Constituţionale este definitivă şi general obligatorie, inclusiv pentru instanţele judiciare şi stabileşte în esenţă trei măsuri:

-până vor fi puse în acord prevederile legislative cu cele ale Curţii Constituţionale, autorităţile şi instituţiile publice, au obligaţia de a aplica în mod direct Decizia nr. 794/2016 în privinţa stabilirii nivelului maxim al salariului de bază pentru fiecare funcţie;

-nivelul maxim al salariului de bază trebuie să includă şi majorările stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile;

-nivelul maxim al salariului de bază trebuie să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat în cadrul aceleaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

Mai multe instituţii din administraţia publică locală s-au raportat, în vederea egalizării, la documente puse la dispoziţie de Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România şi au identificat diverse drepturi stabilite sau recunoscute de instanţele de judecată şi diferite sporuri (15% spor de confidenţialitate, 10% spor de antenă, 15% spor de stabilitate, 15% spor de condiţii vătămătoare, spor pentru suplimentul postului, ş.a.), şi au constatat, că pentru mai multe funcţii, nivelul salariului de bază este mai mic decât nivelul salariului de bază aplicabil pentru aceleaşi funcţii similare în instituţii publice din aceeaşi categorie profesională / familie ocupaţională.

Până la adoptarea unui act normativ prevăzut la pct.37 din Decizia nr. 794/2016 nivelul salariilor de bază ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual se va stabili în mod direct la nivelul maxim în plată pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă, aceleaşi condiţii de studii din cadrul aceleiaşi categorii profesionale de funcţii teritoriale indiferent de instituţia sau autoritatea publică.

În drept a invocat dispoziţiile art. 483 şi urm. Cod de procedură civilă; art. 488 pct. 8 şi urm. Cod de procedură civilă.

Intimatul PRIMARUL UAT COMUNA (...) prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi inadmisibil şi menţinerea prevederilor Sentinţei civile nr.(...)/2017/CA din data de 12.12.2017 pronunţată de către Tribunalul (...) în Dosar nr. (...)/2017.

În drept a invocat prevederile Legii nr. 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de reclamanţi ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile revocate (nr. 283 - 285/31.08.2016), emise în temeiul art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 20/2016, a fost stabilit, începând cu data de 01.08.2016, salariul de bază al reclamanţilor la nivelul maxim pentru funcţia, gradul şi treapta specifică încadrării lor. Aceste dispoziţii au făcut obiectul controlului de legalitate exercitat de Prefectul judeţului (...), care, constatând în baza statelor de plată întocmite pentru decembrie 2010 şi iulie 2016 că la nivelul Comunei (...) nu există diferenţe salariale între funcţionarii publici având aceeaşi funcţie, grad/treaptă şi gradaţie, prin adresa nr.(...)/SJ/27.09.2016 a propus revocarea acestora, astfel că intimatul a emis actele administrative în litigiu.

În ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prima instanţă a reţinut în mod corect că, pentru anul 2015, aceasta era reglementată de O.U.G. nr. 83/2014 care prevedea menţinerea în anul 2015 a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, la acelaşi nivel cu cel ce a fost acordat pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Legea nr. 71/2015, de modificare şi completare a O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit că, prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Pentru anul 2016, O.U.G. nr. 57/2015 stabilea că, în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin O.U.G. nr. 20/2016, pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, s-a introdus art.31, alin.1, conform căruia, prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin O.U.G. nr.43/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr.57/2015, la art.31 au fost introduse patru noi alineate, alin. 11, 12 şi 13 având următorul cuprins:

 (1^1) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

 (1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

 (1^3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

Din dispoziţiile legale de mai sus rezultă că nivelul maxim în plată al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare avut în vedere de prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 20/2016 se raportează la personalul din cadrul aceleaşi instituţii sau autorităţi publice, legiuitorul urmărind înlăturarea discriminărilor salariale între funcţionarii aceleaşi entităţi juridice, astfel cum a reţinut în mod corect şi prima instanţă.

Întrucât la nivelul Primăriei comunei (...) nu existau diferenţe de salariu între funcţionarii având aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, nu se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 20/2016, astfel că dispoziţiile nr. 283, 284 şi 285 din 31.08.2016 au fost emise nelegal.

Decizia nr.794/2016 invocată în apărare de recurenţi vizează alte aspecte decât cele reglementate prin Legea nr.71/2015 care condiţionează acordarea salariului la nivelul maxim de desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii, în cadrul aceleaşi instituţii publice.

Prin urmare, întrucât în cadrul autorităţii publice pârâte nu existau funcţionari publici, cu funcţii similare cu cele ale recurenţilor, cu aceeaşi vechime în specialitate şi în muncă, care desfăşoară aceeaşi activitate, dar care să beneficieze de un nivel mai mare al salariului de bază, prima instanţă a constatat netemeinicia acţiunii şi a respins în mod legal acţiunea.

Pentru considerentele expuse, reţinând că motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art.496 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare