Drept procesual civil. Apel declarat împotriva considerentelor. Înlăturarea considerentelor privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă, cu considerente privind respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Sunt întemeiate criticile apelantului privind considerentele greşite pronunţate de prima instanţă şi respingerea acţiunii prin excepţia inadmisibilităţii, deşi în raport de Decizia 956/2012 a Curţii Constituţionale, soluţia  corectă este de respingere a acţiunii ca lipsită de obiect, fiindcă prin Hotărârea 14346/2016 a Comisiei Centrale i s-a admis contestaţia formulată împotriva deciziei 30737/2015 emisă de CJP Dolj şi s-a dispus revizuirea acestei decizii sub aspectul valorificării stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a, deci apelantul a obţinut o soluţie favorabilă în procedura administrativă obligatorie.

În atare situaţie, urmează să se admită apelul în condiţiile art.480 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.461 alin.2 şi 430 alin.2 Cod procedură civilă să se schimbe în parte sentinţa, în sensul înlăturării considerentelor privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă, cu considerentele privind respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Considerentele reţinute de prima instanţă sunt greşite, reflectă constatări care prejudiciază partea, în mod evident, fără un corespondent în dispozitiv, dar interesul rezidă în faptul că acestea ar intra în puterea lucrului judecat şi ar putea prejudicia partea într-un eventual litigiu.

Ca urmare a înlocuirii considerentelor, Curtea constată întemeiată critica apelantului privind omisiunea primei instanţe de a acorda cheltuielile de judecată solicitate de apelant (cheltuieli reprezentând onorariu de avocat) şi urmează a o reţine.

Prin sentinţa civilă nr.1206 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar nr.7870/63/2015, s-a respins acţiunea formulată de contestatorul D.M.F., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele :

Instanţa a analizat cu prioritate excepţia prematurităţii si excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de intimata prin întâmpinare, conform dispoz. art. 248 CPC .

Intimata a invocat excepţia prematurităţii, arătând că reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.30737/08.05.2015, conform dispoz. art 149 din Legea nr.263/2011, contestaţie care se află în curs de soluţionare la Comisia Centrală de Contestaţii.

Se retine că reclamantul contestator a formulat, la data de 13.05.2015, contestaţie împotriva deciziei nr. 30737/08.05.2015 la Comisia Centrală de Contestaţii, conform dispoz. art 149 din Legea nr. 263/2010, iar, deşi în termen de 45 de zile, comisia de contestaţii trebuia să răspundă contestaţiei ce i-a fost adresată, aceasta nu a emis o hotărâre până la data introducerii prezentei acţiuni, hotărâre care în speţă a fost emisă în timpul judecăţii. la data de 22.02.2016.

Luând în considerare termenul foarte lung de la data formulării acestei contestaţii, fiind astfel depăşit termenul de 45 zile pe care legea, în art 151 alin 4 din Legea nr. 263/2010, îl recomandă Comisiei ca fiind rezonabil pentru soluţionarea contestaţiei, şi totodată soluţia dată de Curtea Constituţională în Decizia nr.956/2012, prin care s-a decis că ,,dispoziţiile art.151 alin 2 din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor CCC din cadrul CNPP… nu împiedică accesul la justiţie", instanţa a respins excepţia prematurităţii invocată de intimată.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii, instanţa  a constatat că aceasta este întemeiată.

Astfel, conform art.149 alin.1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional, iar conform alineatului 4, deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.

Totodată, potrivit art.151 alin.2 din Legea 263/2010 „hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare”, fapt menţionat expres în cuprinsul deciziei contestate.

Din prevederile acestei legii, respectiv art.151 alin.2 coroborat cu art.150 alin.3, rezultă că pot fi atacate în instanţă numai hotărârile emise de Comisiile de contestaţii, date în soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor de pensie adresate comisiei, formulate în temeiul art.149 din lege.

Procedura administrativa prealabila in fata Comisiei de Contestaţii este obligatorie, iar în cazul în care această procedură nu a fost urmată, în conformitate cu art.149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensie devine definitivă şi nu poate fi contestată pentru prima dată direct la instanţa de judecată, o astfel de contestaţie fiind inadmisibilă.

Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

În speţă, deşi contestatorul a făcut dovada sesizării Comisiei Centrale de Contestaţii la o dată anterioară formulării prezentei acţiuni civile, respectiv la data de 13.05.2015, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, iar Comisia Centrală de Contestaţii a soluţionat contestaţia în timpul prezentului proces, prin Hotărârea nr. 14346/22.02.2016, prin care s-a admis contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 30737/08.05. 2015 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj si s-a dispus revizuirea acestei decizii sub aspectul valorificării, ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, a perioadei 01.03.1978-14.05.1992, fiind emisă în acest sens decizia nr. 340446/31.03.2016 de către CJP Dolj, prin care s-a admis cererea de pensie anticipată şi s-au stabilit contestatorului drepturile de asigurări sociale  începând cu data de 10.02.2015.

Astfel, contestatorul nu a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr.14346/22.02. 2016, emisă de Comisia Centrală de Contestaţii, întrucât prin această hotărâre i s-a admis contestaţia, aşa încât nu a mai avut interes să conteste această hotărâre.

Instanţa a rămas, deci, investită doar cu cererea privind anularea deciziei nr.30737/ 08.05.2015 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi emiterea unei decizi cu valorificarea activităţii desfăşurate în grupa a II a de muncă în perioada 01.03.1978-14.05.1992, menţionată la poziţia 56 din carnetul de muncă şi în adeverinţa nr. 292/2013 eliberata de SC Metal Lemn SA.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată.

În speţă, contestatorul a procedat la contestarea direct în instanţă a deciziei emisă de CJP Dolj, deşi dreptul său de contestare în instanţă, astfel cum este conferit de lege, s-ar fi născut ulterior comunicării hotărârii Comisiei de Contestaţii şi numai împotriva acestei hotărâri.

Întrucât instanţa de judecată are abilitarea legală de a soluţiona contestaţia formulata împotriva hotărârii Comisiei de Contestaţii, iar, în speţă, această hotărâre nu a fost atacată, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii cererii principală privind anularea deciziei nr.30737/08.05.2015 emisă de Casa Judeţeana de Pensii Dolj si potrivit principiului ,,accesorium sequitur principale", a respins şi cererile accesorii privind obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensie cu valorificarea elementelor din adeverinţa nr. 292/2013 şi a poz.56 din carnetul de muncă, şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii, pe care a admis-o, este de prisos a mai analiza excepţia rămânerii fără obiect, invocata de contestator si de intimata prin concluzii.

Faţă de cele menţionate, instanţa a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D.M. F., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Reclamantul arată că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza prin intermediul excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, ceea ce ar duce la ideea că pe fondul culpei comisiei de contestaţii, care nu a înţeles să se conformeze obligaţiei legale de a răspunde contestaţiei împotriva deciziei de pensionare în termenul stabilit de lege, pensionarul să fie îngrădit în dreptul de a i se stabili în mod corect pensia, pe o perioadă nedeterminată sau să i se soluţioneze pe fond contestaţia.

Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 956/2012 a Curţii Constituţionale s-a statuat că: „în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerinţelor legii de a se adresa comisiei de contestaţii pentru soluţionarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale si a faptului ca termenul legal pentru soluţionarea si comunicarea acestora a fost depăşit, instanţele de judecată, în virtutea rolului lor activ nu ar putea respinge ca prematură ori inadmisibilă acţiunea, ci ar proceda la soluţionarea acesteia pe fond.".

De asemenea, prin aceiaşi decizie, instanţa constituţională a decis că: „dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. (...) sunt constituţionale în măsura în care se interpretează ca nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii. respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Roman de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie.".

Pârâta intimată nu poate fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, de vreme ce, atât anterior procesului cât şi în timpul acestuia, au încălcat o serie de obligaţii legale ce au condus fie la emiterea unei decizii nelegale" "(cazul Casei Judeţene de Pensii Dolj), fie la depăşirea termenului de soluţionare a contestaţiei (cazul Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii).

In plus, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj prin întâmpinare, s-a opus motivat, atât pe cale de excepţie cât şi pe fondul pretenţiilor, admiterii cererii de chemare în judecată. De la data înregistrării contestaţiei administrative până la momentul finalizării litigiului judiciar, a trecut un an, în interiorul căruia a fost nevoit, aşa cum a arătat, să formuleze contestaţie administrativă, cerere de chemare în judecată şi să angajeze cheltuieli ocazionate de aceste demersuri.

Solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi respingerea acesteia ca rămasă fără obiect, ca urmare a emiterii hotărârii nr.14346/22.02.2016, de către Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, prin care a fost admisă contestaţia administrativă, precum şi a emiterii deciziei de revizuire a deciziei contestate, respectiv decizia nr.340446/31.03.2016, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj, prin care a fost admisă cererea de pensionare, aşa cum a fost formulată. De asemenea solicită acordarea cheltuielilor  de judecată.

Prin decizia civilă nr.4005 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul declarat de contestatorul D.G.M.F., s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul că au fost înlăturate considerentele privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă, şi înlocuite cu considerente privind respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

A fost obligată pârâta CJP Dolj să plătească contestatorului 500 lei cheltuieli de judecată la instanţa de fond, reduse con dorm art.451 alin.2 Cod procedură civilă.

Au fost menţinute restul dispoziţiile privind respingerea acţiunii.

Pentru a decide astfel Curtea a reţinut că apelantul contestator D.M.F. a investit Tribunalul Dolj la data 07.10.2015 cu contestaţie împotriva Deciziei 30737/2015 emisă de C.J.P. Dolj, solicitând instanţei anularea acestei decizii şi emiterea altei decizii cu valorificarea activităţii desfăşurată în grupa a II-a în perioada 01.03.1978-14.05.1992, menţionată la poziţia 56 în carnetul de muncă şi în adeverinţa 292/2013 emisă de SC Metal Lemn SA.

Acesta a parcurs procedura administrativă obligatorie întrucât la 13.05.2015 a contestat decizia de pensie la Comisia Centrală din cadrul CNPP iar la data de 22.02.2016 această comisie a emis Hotărârea 14346/2016 prin care a admis cererea contestatorului împotriva deciziei CJP Dolj nr.30737/2015.

A dispus revizuirea acestei decizii sub aspectul valorificării, ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a în perioada 01.03.1978-14.05.1992, menţionată la poziţia 56 în CM şi adeverinţa 292/2013 eliberată de SC Metal Lemn.

Faţă de faptul că apelantul contestator nu a atacat la instanţă Hotărârea 14346/2016 emisă de Comisia Centrală din cadrul CNPP, tribunalul a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii, reţinând în speţă, incidenţa dispoziţiilor art.149 alin.4 din  Legea nr.263/2010, potrivit cărora în situaţia în care nu se parcurge procedura administrativă obligatorie, decizia de pensie devine definitivă şi nu poate fi contestată pentru prima dată la instanţa de judecată.

Soluţia pronunţată de prima instanţă pe excepţia inadmisibilităţii este greşită, ceea ce conduce la ideea că pe fondul culpei comisiei centrale care nu s-a conformat obligaţiei legale de a soluţiona contestaţia împotriva deciziei de pensionare în termenul legal, contestatorul să fie îngrădit şi în dreptul de a i se stabili în mod corect pensia, pe o perioadă nedeterminată sau să i se soluţioneze pe fond contestaţia.

Prin Decizia 956/2012 pronunţată de Curtea Constituţională s-a statuat că „dispoziţiile art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiei şi necomunicarea în termenul legal a hotărârii Comisiei Central, respectiv al comisiilor de contestaţii, care funcţionează în cadrul MAN, MAI şi SRI nu împiedică accesul la instanţă.

Cu privire la această decizie s-a statuat că „în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerinţelor legii de a se adresa comisiei de contestaţii pentru soluţionarea cererilor  referitoare la drepturile de asigurări sociale şi a faptului că termenul legal pentru soluţionarea ori comunicarea acestora a fost depăşit, instanţele de judecată în virtutea rolului lor activ nu ar putea respinge ca inadmisibilă contestaţia ci ar proceda la soluţionarea cauzei pe fond.

Ori, în  speţă, s-a făcut dovada contestaţiei la Comisia Centrală, s-a depus la dosar Hotărârea nr.14346/2016  a Comisiei Centrale, iar în şedinţa publică din 23.03.2016 la cererea intimatei C.J.P. Dolj s-a acordat termen pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului faţă de răspunsul Comisiei Centrale, fără a se pune în discuţie posibilitatea introducerii în cauză a altor persoane, respectiv a Comisiei Centrale din cadrul CNPP, astfel cum prevăd dispoziţiile art.22 alin.3 Cod procedură civilă. Acest text dă expresie principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului şi reprezintă  o derogare de la principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil întrucât poate fi exercitat chiar în ipoteza împotrivirii părţilor. Persoanele astfel introduse beneficiază însă de dreptul de dispoziţie, având posibilitatea, după caz, să renunţe la judecată sau la dreptul pretins, să achieseze la pretenţiile reclamantului ori să tranzacţioneze.

Deşi prin concluziile scrise (fila 109) contestatorul a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect ca urmare a soluţionării favorabile de Comisia Centrală din cadrul CNPP,aceeaşi poziţie  fiind  adoptată si de pârâtă cu  ocazia dezbaterilor în fond a cauzei , în mod greşit instanţa a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii, apreciind eronat că apelantul contestator a procedat la contestarea direct în instanţă a deciziei emisă de CJP Dolj, fără a ataca şi hotărârea Comisiei Centrale.

Sunt întemeiate criticile apelantului privind considerentele greşite pronunţate de prima instanţă şi respingerea acţiunii prin excepţia inadmisibilităţii, deşi în raport de Decizia 956/2012 a Curţii Constituţionale, soluţia  corectă este de respingere a acţiunii ca lipsită de obiect, fiindcă prin Hotărârea 14346/2016 a Comisiei Centrale i s-a admis contestaţia formulată împotriva deciziei 30737/2015 emisă de CJP Dolj şi s-a dispus revizuirea acestei decizii sub aspectul valorificării stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a, deci apelantul a obţinut o soluţie favorabilă în procedura administrativă obligatorie.

În atare situaţie, urmează să se admită apelul în condiţiile art.480 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.461 alin.2 şi 430 alin.2 Cod procedură civilă să se schimbe în parte sentinţa, în sensul înlăturării considerentelor privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă, cu considerentele privind respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Această soluţie se justifică deoarece apelul a fost declarat împotriva considerentelor decisive , respectiv acele considerente care reprezintă şi susţin soluţia adoptată, iar apelantul a avut o poziţie de parte câştigătoare în proces.

Considerentele reţinute de prima instanţă sunt greşite, reflectă constatări care prejudiciază partea, în mod evident, fără un corespondent în dispozitiv, dar interesul rezidă în faptul că acestea ar intra în puterea lucrului judecat şi ar putea prejudicia partea într-un eventual litigiu.

Ca urmare a înlocuirii considerentelor, Curtea constată întemeiată critica apelantului privind omisiunea primei instanţe de a acorda cheltuielile de judecată solicitate de apelant (cheltuieli reprezentând onorariu de avocat) şi urmează a o reţine.

Curtea va face aplicarea dispoziţiilor arrt.451 alin.2 Cod procedură civilă şi va reduce cheltuielile de judecată  la suma de 500 lei în sarcina pârâtei CJP Dolj, având în vedere că onorariul de 1000 lei este vădit disproporţionat faţă de complexitatea cauzei şi de activitatea desfăşurată de avocat, această reducere neavând nici un efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Faţă de considerentele mai sus expuse, urmează să se admită apelul, să se schimbe parţial sentinţa în  sensul înlocuirii considerentelor pronunţate de prima instanţă cu considerente proprii, să fie obligată pârâta CJP Dolj la plata onorariului de avocat redus şi să se menţină dispoziţiile sentinţei privind respingerea acţiunii.

Domenii speta

Spete similare