Plângere formulată în baza art. 2781 C.p.p

Hotărâre 425 din 04.09.2013


Plângere formulată în baza art. 2781 C.p.p. Recurs. Instanţă competentă să se pronunţe asupra admisibilităţii căii de atac.

(DECIZIE PENALĂ Nr. 425 din 04 Septembrie 2013

 Dosar nr. 432/204/2013*)

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 268/28.08.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosar 3113/204/2012, în temeiul disp. art. 2781 alin.8 lit. b cod proc.penală s-a respins plângerea formulată de petenta P.E. în contradictoriu cu intimata V. G., ca neîntemeiată.

S-au menţinut Rezoluţiile nr. 3881/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina din 10.04.2012 şi nr.539/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

În temeiul art.192 alin.2 cod proc.penală a fost obligată petenta să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe, petenta a formulat la data de 25.01.2013 contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. 432/204/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 905/22.03.2013 a Judecătoriei Sinaia în temeiul art. 84 C.proc.civ. instanţa a calificat contestaţia formulată ca fiind recurs împotriva s.p. nr. 268/2012 a Judecătoriei Câmpina, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Prahova.

Pe rolul Tribunalului Prahova recursul a fost înregistrat la data de 25.04.2013 sub nr. 432/204/2013, pe rolul Secţiei I Civile.

Prin încheierea din data de 04.06.2013, instanţa a dispus transpunerea cauzei pe rolul Secţiei Penale, unde a fost înregistrat sub nr. 434/204/2013*.

La termenul de judecată din data de 04.09.2013 Tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 C.p.p., hotărârea pronunţată în această materie este definitivă.

Totuşi, pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii unei căi de atac, o instanţă trebuie în mod prioritar să îşi verifice competenţa de soluţionare a cauzei.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 pct. 3 C.p.p., Tribunalul judecă, ca instanţă de recurs, recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a părţii vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 1 pct. 3 C.p.p., Curtea de Apel judecă ca instanţă de recurs, recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa Tribunalului.

Din interpretarea acestor texte legale reiese împrejurarea că instanţa de drept comun în materia judecării recursului declarat împotriva unei sentinţe pronunţată de judecătorie, este curtea de apel.

În plus, şi în situaţia în care prima instanţă ar fi admis plângerea formulată potrivit dispoziţiilor art. 2781 C.p.p. şi ar fi reţinut cauza pentru judecarea în primă instanţă, recursul pronunţat s-ar fi judecat tot de către curtea de apel, faţă de obiectul dosarului, respectiv infracţiunile de ucidere din culpă şi fals material în înscrisuri oficiale.

Pentru a respecta principiul simetriei, având în vedere şi dispoziţiile legale ale art. 281 C.p.p. menţionate anterior, Tribunalul urmează să admită excepţia necompetenţei materiale şi în baza art. 42 rap. la art. 281 pct. 3 C.p.p. să decline competenţa de soluţionare a recursului formulat de recurenta P.E. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Domenii speta