Procesul-verbal de control al Gărzii Financiare şi concluziile acestuia, necontestate de societatea debitoare, fac dovada împotriva reprezentanţilor acesteia în ceea ce priveşte legalitatea înregistrărilor contabile verificate de organul de control finan

Pentru a se dispune antrenarea răspunderii administratorului social în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d  din Legea nr. 85/2006 trebuie îndeplinite mai multe condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate între acestea, faptele fiind de natură să conducă la insolvenţa debitoarei.

Conform art. 10 alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 „Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

Existenţa unui proces-verbal de  control al Gărzii  Financiare în care se concluzionează că societatea a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului, fiind încălcate mai multe acte normative: Legea 571/2003 codul fiscal, OG 92/2003 Codul de procedura fiscală , Legea contabilităţilor  nr. 82/1991, OPANAF nr. 3665/2011 privind decontul de TVA, OPAWAF nr. 3596/2011 privind declaraţia informativă 394, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, necontestat  de debitoare, ci, dimpotrivă, chiar recunoscut şi însuşit, face dovada săvârşirii  de către administratorul social  al debitoarei a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 constând în neţinerea unei contabilităţi  în conformitate cu legea.

Prin sentinţa nr. 584 din  25martie 2014 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia a II-a civilă în dosarul nr.  7924/63/2013/a1  s-a respins  cererea de suportare a pasivului debitoarei, formulată de lichidatorul judiciar CIIOC – desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SCPSRL, împotriva pârâtei  MG.

În considerentele  sentinţei, judecătorul sindic a reţinut că în fapt, deşi a fost notificat de către lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei să îi predea documentele prevăzute de art. 28 Legea 85/2006, pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

S-a constatat că, în speţă nu a fost vorba de un refuz al  pârâtului de prezentare a documentelor solicitate de către lichidator, ci de o imposibilitate determinată de faptul că acestea au fost confiscate de Politia feroviară, făcând obiectul dosarului penal nr.688/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj .

Astfel, potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenţei unui debitor, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de administrare,(..) dacă aceştia au folosit bunurile sau creditele societăţii în interes propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerţ în interes personal sub acoperirea persoanei juridice ; au dispus în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi; au ţinut o contabilitate fictivă, făcând să dispară documente ale societăţii sau  nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea."

Pentru angajarea răspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie îndeplinite mai multe condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existenţa prejudiciului, existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia persoanei care răspunde.

Sarcina probei acestor patru condiţii revine lichidatorului judiciar, titular al acţiunii, conform art. 249 NCPC care prevede că " cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească".

S-a apreciat că, în speţă, lichidatorul nu a produs probe în susţinerea faptei invocate – aceea de a nu se fi ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, arătând că debitorul nu dispune de fonduri pentru plata onorariului de expert.

Împotriva  sentinţei pronunţate de judecătorul sindic a declarat apel  la 25.04.2014 CII OC lichidator al debitoarei  SCPSRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare s-a arătat că prin considerente, instanţa reţine numai că debitoarea nu are sume disponibile pentru expertiză, deşi onorariul era în sarcina pârâtului, fără a analiza nici unul din motivele  acţiunii cu care a fost investită şi nici probele administrate.

Prin procesul verbal nr. 3437/DJ/28.12.2012, GFSJD, reţine,  la pagina 29,  că înregistrările în evidenţa financiar contabilă  a achiziţiilor de bunuri  nu au la baza operaţiuni reale, fiind în fapt operaţiuni fictive. În acest fel a fost  mărit artificial TVA-ul deductibil, prejudiciul fiind de 215.522,70 lei. Prejudiciul total, reţinut prin procesul verbal este de 749.996 lei, fiind  enumerate şi actele normative încălcate.

Este evidentă legătura de cauzalitate între comportamentul culpabil al administratorilor şi falimentul debitoarei.

În drept au fost invocate dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 şi art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991.

L-a dosar  s-a dispus ataşarea, din oficiu, din sistemul ECRIS a încheierii din Camera de Consiliu din 16.04.2013 având ca obiect  deschiderea  procedurii insolvenţei debitoarei.

Analizând cauza prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat apelul fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, lichidatorul debitoarei SCPSRL, CIIOC a solicitat judecătorului sindic antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului social  MG pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1  lit. d din Legea nr. 85/2006.

Invocând constatările cuprinse în procesul verbal nr. 3437/DJ/28.12.2012 al GFSJD s-a arătat că la societatea debitoare nu a  fost ţinută contabilitatea în conformitate cu legea, la dosar fiind depus procesul verbal la care s-a făcut referire.

Deşi, prin încheierea de şedinţă din 28.01.2014, instanţa a pus în vedere pârâtei MG să achite onorariul de expert în valoare de 500 lei, acordând mai multe termene în acest sens şi, deşi prin încheierea de şedinţă din 18.03.2014 decade pârâta  din proba cu expertiza în temeiul art. 254  alin. 4 lit. d C.pr.civ., în motivarea sentinţei instanţa reţine că lichidatorul este cel  care nu a plătit onorariul de expert şi că acţiunea sa nu este dovedită.

Curtea a constatat însă că, la dosar, lichidatorul a depus procesul verbal  de control nr. 3437/DJ/28.12.2012 al GF, iar SRPTC a depus cele 10 volume de acte contabile ale debitoarei  ( adresa la fila 48 dosar fond), înscrisuri cu privire  la care instanţa  nu se pronunţă deloc, deşi au fost invocate şi au constituit temei al formulării acţiunii în răspundere.

Mai mult, instanţa reţine, în mod eronat, că lichidatorul nu a făcut dovada susţinerilor din cererea adresată instanţei.

Pentru a se dispune antrenarea răspunderii administratorului social în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d  din Legea nr. 85/2006 trebuie îndeplinite mai multe condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate între acestea, faptele fiind de natură să conducă la insolvenţa debitoarei.

Fapta ilicită invocată  de reclamant constă în neţinerea contabilităţii conform legii.

Conform art. 10 alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 „Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.

În cazul de faţă însă, în sarcina administratorului social se reţine săvârşirea mai multor fapte, conform procesului verbal de control nr. 3437/DJ/28.12.2012 al Gărzii  Financiare ( filele 11-41 dosar fond), între care:

- „  documentele de achiziţie înregistrate în evidenţa contabilă  a SC PATRIMET SRL (...) prezintă numeroase neconcordanţe cu privire la datele de identificare ale furnizorilor (...)”

- „ pentru niciuna din facturile de achiziţie  nu au fost prezentate documente care să ateste intrarea efectivă în gestiune a  mărfurilor( note de recepţie şi constatare diferite, documente de cântărire)”.

- au fost efectuate retrageri de numerar fără justificare în ce priveşte modul de folosire a bunurilor”.

- „(...) s-a constatat că înregistrările în evidenţa financiar contabilă a achiziţiilor de bunuri taxabile şi netaxabile  declarate de către societatea verificată  nu au la bază operaţiuni reale  aşa cum sunt definite în Legea nr. 571/2003 Codul fiscal (....)”.

- prejudiciul evaluat  prin sustragerea de la plata către bugetul de stat  consolidat este în valoare de 215.572, 70 lei.

- prin înregistrarea în evidenţa contabilă a achiziţiilor de bunuri (taxabile şi netaxabile ) fictive, societatea a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. 12  şi art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003, creând un prejudiciu în valoare de 749.996 lei .

Prin procesul verbal de  control  se concluzionează că societatea SCPSRL a produs un prejudiciu total  de 965.569 lei bugetului consolidat al statului, fiind încălcate mai multe acte normative: Legea 571/2003 codul fiscal, OG 92/2003 Codul de procedura fiscală , Legea contabilităţilor  nr. 82/1991, OPANAF nr. 3665/2011 privind decontul de TVA, OPAWAF nr. 3596/2011 privind declaraţia informativă 394, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.

Acest proces verbal de control al GF nu a fost contestat  de debitoare, ci, dimpotrivă, este chiar recunoscut şi însuşit. Acest lucru rezultă din cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SCPSRL prin administrator MG, care a fost motivată prin  existenţa unui prejudiciu  creat bugetului consolidat al statului.

Cu alte cuvinte, necontestând procesul verbal de control şi recunoscând prejudiciul, rezultă că probele administrate la instanţa de fond ( recunoaşterea, procesul verbal de control şi cele 10 volume ale  înregistrărilor contabile) fac dovada săvârşirii  de către administratorul social  al debitoarei a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 constând în neţinerea unei contabilităţi  în conformitate cu legea.

Administratorul social răspunde pentru  săvârşirea  faptelor  descrise în procesul vebal de control al GF, prejudiciul creat  este cert şi recunoscut de administratorul social chiar prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, între fapte existând şi legătura de cauzalitate aşa cum se reţine prin acelaşi  proces verbal de control.

Tot conform cererii de deschidere a procedurii insolvenţei  şi încheierii de şedinţă pronunţată în Camera de Consiliu  la 16.04.2013 în dosarul nr. 7924/63/2013, această faptă a condus în mod direct la  insolvenţa debitoarei controlul fiind efectuat  la 28.12.2012, iar cererea de deschidere a procedurii fiind  formulată după numai trei luni, la 12.04.2013.

Pârâta MG nu a făcut dovada contrară în cauză, fiind chiar decăzută din proba cu expertiza contabilă.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept  expuse, Curtea a apreciat că  hotărârea instanţei de fond este nelegală, astfel încât  în temeiul art. 480 C.pr. civ. a admis apelul formulat de CII OC, a  schimbat în tot sentinţa în sensul că  a admis  cererea lichidatorului judiciar şi a obligat  pârâta  la plata sumei de 1.408.980 lei reprezentând pasivul debitoarei rămas neacoperit. 

Domenii speta

Spete similare