Contestație la executare. Excepția tardivității modificării motivelor de contestație la executare. Prescripția dreptului de a cere executarea silită.

E. Excepții procesuale

La termenul din 12.02.2016 instanța a respins excepția tardivității introducerii contestației la executare ca fiind neîntemeiată.

La termenul din 25.03.2016 instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BEJ ”N.”. Instanța a admis la termenul de judecată excepția lipsei calității procesuale pasive reținând că executorul judecătoresc este un simplu participant în executarea silită, ducând la îndeplinire dispozițiile legale, fiind obligat să se supună dispozițiilor instanței de judecată, astfel încât acesta nu are calitate procesuală pasivă în contestația la executare.

Pe cale de consecință instanța va respinge acțiunea împotriva BEJ ”N.” ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește motivele de executare silită, instanța reține că contestatorul, prin avocat, a înțeles să modifice contestația la executare, respectiv constatarea inexistența unui titlu executoriu, depunând în acest sens la dosar înscrisuri, respectiv o hotărâre judecătorească, iar în situația existenței unui contract de cesiune de creanță, acesta fiind titlul executoriu (f. 50).

În temeiul art. 712 alin. 3 C.p.c. instanța a pus în discuție excepția tardivității modificărilor motivelor de contestație în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. 3 C.p.c., unind-o cu fondul, în temeiul art. 248 alin. 4 C.p.c.

II. ÎN FAPT

Prin cererea formulată de către intimata la BEJ la data de 29.09.2015 s-a solicitat punerea în executarea a dispoziţiilor cuprinse în titlul executoriu constând în Contractului de credit nr. 7987739/02.05.2007.

Titlul a fost învestit cu formulă executorie prin Încheierea din 25.08.2015 (f. 53 dosar exe) pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 49306/300/2015.

Executarea silită a fost încuviinţată prin Încheierea din 29.09.2015 (f. 56 dosar exe).

Prin încheierea din 29.04.2015 s-au stabilit cheltuielile de executare (f. 57 dosar exe).

III. ÎN DREPT

A. Reglementări incidente

În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 27.10.2015.

Instanţa reţine prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Codului de procedură civilă : „ Dispoziţiile Codului de procedura civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.”

Instanţa astfel consideră că executarea este începută la data de 29.04.2015, reţinând că aplicabil în procedura de faţă este Codul de procedură civilă 2013.

Totodată, în temeiul aceluiași articol instanța reține că executarea silită a fost începută ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, publicată în M. Of. la 16.10.2014, astfel va fi guvernată de Codul de procedură civilă ulterior modificărilor edictate prin legea respectivă.

B. Soluţia instanţei

B.1. Cu privire la excepția tardivității modificării motivelor de contestație la executare

Conform art. 713 alin. 3 C.p.c. ”Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare”.

În raport de aceste prevederi, instanța reține că modificarea motivelor de contestație realizată la termenul din 12.02.2016 este tardivă, noile motive de contestație învederate fiind contemporane introducerii contestației la executare (f. 50).

Pe cale de consecință, instanța va admite excepția tardivității modificării motivelor de contestație la executare și va respinge respectivele motive ca fiind tardiv formulate.

B.2. Cu privire la pretenţiile principale

Instanţa constată că motivele principale invocate de contestator constau în nerespectarea dispoziţiilor legale privind însăși executarea silită.

Analizând apărările şi cererile contestatorului instanţa le consideră ca fiind întemeiate şi pe cale de consecinţă va admite contestaţia la executare din următoarele considerente.

Potrivit art. 706 alin. 1 C.p.c. ”Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.” La alin. 2 al aceluiași articol se mai consacră : ”Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

Prescrierea dreptului de a cerere executarea silită nu poate curge de la momentul declarării scadenței anticipate a creditului și de a solicita de îndată rambursarea creditului și a dobânzilor, căci acest moment este eminamente subiectiv, dependent de o manifestare de voință exclusivă a creditorului, manifestare care poate fi întârziată o perioadă lungă de timp conducând astfel la o imprescriptibilitate a dreptului de a cerere executarea silită, aspect ce nu se poate admite, fiind în contra interpretării art. 706 C.p.c.

Instanța apreciază că momentul de la care a început să curgă prescripția executării silite este momentul la care neexecutarea obligațiilor debitorului a devenit cunoscută creditoarei.

Pentru identificarea acestui moment instanța a solicitat B. (f. 52), creditoarea cedată, o evidență a tuturor activităților de debitare și creditare a contului său curent, aceasta fiind depusă la dosarul cauzei.

Pe cale de consecință, instanța, reține că momentul la care termenul de prescripție a executării silite a început să curgă a fost luna următoare ultimei activități de debitare/creditare exercitată de contestator.

Pe cale de consecință, instanța reține că momentul la care termenul de prescripție a executării silite a început să curgă a fost august 2007 (f. 57), data ultimei tranzacții fiind 01.07.2007.

Creanța de față a fost cesionată de creditoarea cedată în favoarea intimatei însă aceasta din urma a preluat creanța așa cum se prezenta la momentul cesiunii sale, debitorul cedat putând opune cesionarului prescripția executării silite intervenită chiar anterior cesiunii sau ulterior acesteia, cesiunea creanței neconstituind o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, nefiind prevăzută în enumerarea limitativă de la art. 709 C.p.c.

Neexercitarea dreptului de a cerere executare silită în termenul legal produce efectul extinctiv al prescripției. Prin împlinirea termenului de prescripție, dreptul de a cere executarea silită se stinge și creditorul care n-a cerut executarea titlului său executoriu în termenul legal nu mai poate obține realizarea pretențiilor sale pe calea constrângerii judiciare întrucât dreptul său la acțiune s-a prescris.

Notificarea de cesiune de creanţă ar întrerupe prescripţia dreptului de cere executarea silită, însă numai în cursul unei executări silite începute deja, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 709 pct. 4 C. proc. civ.

În cauza de față, notificarea cesiunii de creanțe a fost anterioară demarării executării silite.

În raport de toate aceste considerente instanța apreciază că termenul de prescripție a dreptului de a cerere executare silită a început să curgă în 2007 și s-a consumat in 2010, mult anterior demarării procedurii de executare silită în 2015 de către intimata-cesionară.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că termenul de prescripție a executării silite fusese consumat la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc și prin urmare întreaga executare silită este nelegală.

Astfel, instanța va admite contestaţia la executare, va anula toate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită având numărul 1233/2015N aflat la BEJ ”N. ”.

B.3. Cu privire la cheltuielile de judecată

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea intimatei la cheltuieli de executare, instanța apreciază incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f rap. la art. 45 alin. 4 din OUG nr. 80/2013. Raportat la aspectul că anumite cheltuieli solicitate de contestator sunt cele referitoare la taxele judiciare de timbru, instanța va dispune restiuirea taxei de timbru aferentă contestației la executare în valoare 1.000 lei către contestator.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin. 1 C.p.c rap la art. 453 alin.1 C.p.c., constatând culpa procesuală a intimatei în ceea ce priveşte prezentul litigiu, instanţa o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 lei reprezentând onorariu avocațial contestator.

Domenii speta

Spete similare