Partaj bunuri comune/lichidare regim matrimonial

Sentinţă civilă 6325/2018 din 09.10.2018


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. .../211/2016

Operator de date cu caracter personal nr. 3185

prezentul document conţine date cu caracter personal  aflate  sub incidenţa  Legii nr. 677/2001

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 6325/2018

Şedinţa publică de la ….

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ….

Grefier …..

S-a luat în examinare cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P... (fostă V...) AM, în contradictoriu cu pârâtul PVA..., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se constată că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 20.09.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 04.10.2018 şi, ulterior, pentru data de azi.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.03.2016 sub nr. de mai sus, reclamanta VAM..., prin avocat LMM..., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul PVA..., să se constate că părţile au edificat în timpul căsătoriei casa de locuit situată în ...., str. ...., pe terenul atribuit în baza unui contract de concesiune încheiat între Consiliul Local ...., în calitate de concedent şi pârât, în calitate de concesionar, precum şi construcţia situată în ...., str. ...; că aceste imobile, precum şi camioneta second-hand marca Citroen Jumper fac parte din masa partajabilă dobândită în timpul căsătoriei şi să se dispună sistarea comunităţii de bunuri prin atribuirea acestora în favoarea pârâtului, cu obligaţia corelativă a acestuia de a-i achita reclamantei o sultă în sumă de 40.000 de euro în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii (în caz contrar să se încuviinţeze vânzarea bunurilor de către executorul judecătoresc), cu cheltuieli de judecată.

În probaţiune, la cerere au fost anexate copii de înscrisuri (f. 5-25), reclamanta solicitând şi încuviinţarea probei cu interogatoriul, a probei testimoniale şi a probei cu expertiza tehnică de specialitate.

Prin Încheierea din data de 19.05.2016 (f. 48-49) a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă (f. 29-30) şi s-a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 5026,74 lei în 30 de rate lunare egale, în sumă de 167,54 lei fiecare.

La data de 21.07.2016, pârâtul, prin avocat CM..., a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (f. 59-67), prin care a solicitat să se respingă cererea reclamantei de a se constata cota sa de contribuţie de 50% la dobândirea imobilului situat în ...., str. ..... De asemenea, a solicitat respingerea cererii de a se include în masa partajabilă construcţia situată în ...., str. ... şi camioneta second-hand marca Citroen Jumper, iar pe cale de consecinţă respingerea cererii de obligare a pârâtului la plata sultei în sumă de 40.000 de euro.

Pârâtul-reclamant a solicitat să se stabilească că cota de contribuţie a reclamantei la dobândirea construcţiei situate în ...., str. .... a fost de 30%, să se atribuie imobilul în proprietatea sa, cu obligaţia de a-i plăti reclamantei-pârâte sultă conform cotei sale de contribuţie. De asemenea, a solicitat să se constate că creditul contractat de părţi reprezintă datorie comună şi să se dispună preluarea acestuia de către pârâtul-reclamant, cu scăderea obligaţiei de participare de 50% a reclamantei-pârâte la restituirea acestuia din sulta la plata căreia va fi obligat pârâtul-reclamant.

În probaţiune, pârâtul-reclamant a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile (f. 69-118), cu interogatoriul reclamantei şi a probei testimoniale cu doi martori.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu 780 de lei taxă judiciară de timbru (f. 145).

La data de 19.09.2016, reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională (f. 127-131), prin care a arătat că menţine solicitările formulate prin cererea de chemare în judecată, învederând că este de acord cu constatarea calităţii de datorie comună a creditului, însă doar cu privire la diferenţa rămasă neachitată după încheierea căsătoriei, sumă care nu poate fi însă compensată parţial cu sulta.

La data de 05.10.2016, pârâtul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare (f. 137-141), prin care a reiterat cele susţinute prin cererea reconvenţională, în sensul că imobilul din str. .... şi autovehiculul nu fac parte din masa partajabilă, iar cota de contribuţie a reclamantei-pârâte la dobândirea imobilului din ...., str. .... este de 30%, fiind răsturnată prin probe prezumţia contribuţiei egale la dobândirea comunităţii de bunuri. Cu privire la datoria comună, a precizat că deţine împotriva fostei soţii o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constând în jumătate din ratele lunare ale creditului contractat în comun, achitate de la data finalizării căsătoriei – 12.05.2014 şi până în prezent, care se impune a fi compensată parţial cu sulta.

Prin Încheierea din data de 24.11.2016 (f. 153), a fost încuviinţată proba cu înscrisurile, proba testimonială cu un martor pentru reclamanta-pârâtă şi cu doi martori pentru pârâtul-reclamant şi proba cu expertiza tehnică în specialitatea auto (onorariul provizoriu în sumă de 800 de lei fiind achitat de ambele părţi, chitanţele fiind la f. 160 şi 164 din dosar). La acelaşi termen părţile au învederat că sunt de acord cu valoarea imobilelor indicată în cererea de chemare în judecată.

La termenul din data de 02.02.2017 a fost administrată proba testimonială cu martora DV...., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (f. 168).

 La termenul din data de 16.03.2017 a fost administrată proba testimonială cu martorul MGG...., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (f. 177-178).

La data de 24.04.2017 a fost depus la dosar raport de expertiză tehnică auto (f. 183-190) de către expert VBO.....

La termenul din data de 11.05.2017 a fost administrată proba testimonială cu martorul SF...., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (f. 200-201).

La data de 21.06.2017, s-a depus la dosar de către expert răspuns la obiecţiunile (f. 15-17, vol. II) încuviinţate la termenul din data de 11.05.2017.

La termenul din data de 22.06.2017 (f. 18) s-a încuviinţat onorariul definitiv pentru expert CR...., în sumă de 2.000 de lei, diferenţa fiind achitată de părţi (chitanţele la f. 29, vol. II).

La data de 30.08.2017, BCR S.A. a depus la dosar răspuns (f. 24) la adresa dispusă de instanţă, privind creditul părţilor.

La termenul din 14.09.2017 (f. 30, vol. II) s-a consemnat înţelegerea părţilor privind valoarea autovehiculului ca fiind de 1.500 de euro.

Faţă de divergenţa privind valoarea celor două imobile, la termenul din data de 12.10.2017 (f. 47, vol. II) s-a încuviinţat proba cu expertiza de evaluare imobiliară, onorariul provizoriu în sumă de 800 de lei fiind pus în sarcina ambelor părţi (chitanţele la f. 52 şi 54, vol. II).

La data de 15.03.2018, s-a depus la dosar de către expert CR.... raport de expertiză de evaluare a construcţiilor (f. 73-95, vol. II).

La data de 04.05.2018,  expertul a formulat răspuns la obiecţiunile (f. 109-122, vol. II) încuviinţate la termenul din data de 29.03.2018, iar la data de 25.06.2018 expertul a formulat răspuns la obiecţiunile (f. 130-132, vol. II) încuviinţate la termenul din data de 10.05.2018.

La termenul din data de 10.05.2018 a fost încuviinţat onorariul definitiv pentru expert CR...., în sumă de 2.600 de lei, diferenţa fiind achitată de părţi (chitanţele la f. 136-137, vol. II).

La termenul din data de 20.09.2018 au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, fiind amânată pronunţarea pentru data de 04.10.2018 şi, ulterior, pentru data de azi.

La data de 01.10.2018, pârâtul-reclamant a formulat concluzii scrise, iar la data de 03.10.2018, reclamanta-pârâtă a formulat concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Sentinţa civilă nr. 4899/12.05.2014 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. .../211/2013 (f. 5-8) a fost desfăcută cu titlu definitiv căsătoria dintre reclamanta P... (fostă V..) AM şi pârâtul PVA....

Astfel cum reiese din ansamblul probator administrat în cauză, în timpul căsătoriei soţii au edificat casa de locuit situată în ...., str. ...., ...., pe terenul concesionat de pârâtul-reclamant de la Consiliul Local .... (f. 18-20), pentru care acesta a plătit taxa de concesiune, atât înainte, cât şi ulterior finalizării căsătoriei, astfel cum reiese din chitanţele anexate cererii reconvenţionale (f. 95-97).

Conform raportului de expertiză de evaluare imobiliară şi răspunsului formulat de expert la obiecţiunile părţilor (f. 80, f. 110, f. 130), valoarea de circulaţie a construcţiei din ...., str. ...., luând în considerare faptul că terenul pe care este edificată nu este deţinut în proprietate, ci în concesiune, este de 237.976 de lei.

În vederea construirii acestui imobil, părinţii pârâtului-reclamant i-au remis acestuia suma de 178.000.000 de lei vechi în anul 2001, conform înscrisului sub semnătură privată depus la dosar (f. 69) coroborat cu declaraţiile ambilor martori propuşi de pârâtul-reclamant.

În timpul căsătoriei părţilor, pârâtul-reclamant a achiziţionat mai multe autovehicule (f. 105-106), acesta depunând la dosar şi dovada vânzării unui autoturism Dacia de către tatăl său în 27.08.1998. Martorul MG.... a arătat că pârâtul-reclamant avea un autoturism Dacia înainte de căsătorie, instanţa apreciind că probabil era vorba de autoturismul aflat în proprietatea tatălui său, despre care însă nu există probe că i-ar fi fost donat pârâtului-reclamant şi nici că tatăl pârâtului-reclamant i-ar fi dat acestuia bani pentru a-şi achiziţiona autoturismul Dacia. În orice caz, pârâtul-reclamant a achiziţionat un autoturism Dacia în 10.04.1998, înainte ca autoturismul Dacia aflat în proprietatea tatălui său să fie vândut, în 08.08.1998, deci este neverosimil ca suma de bani obţinută pe autoturismul Dacia 1310 TX să fi fost utilizată pentru achiziţionarea autoturismului Dacia 1310 CL.

Ultimul autovehicul achiziţionat de pârât este cel care face obiectul cauzei, marca Citroen Jumper (f. 106), în valoare de 1.500 de euro, conform înţelegerii părţilor din 14.09.2017.

Referitor la imobilul din ...., str. ..., instanţa reţine că acesta s-a aflat în proprietatea părinţilor pârâtului-reclamant, astfel cum reiese din înscrisurile de la f. 58-62, vol. II şi din declaraţiile martorilor propuşi de pârât, reclamanta nereuşind să facă dovada contrară. Faptul că în anul 2000 s-a instalat contorul de gaz nu are nicio relevanţă, toţi martorii confirmând că părţile au locuit în acel imobil înainte de a se muta în casa din strada ...., însă aceasta nu semnifică faptul că au dobândit în proprietate acel imobil. Nici din declaraţia martorei DV.... nu reiese contrariul, întrucât chiar dacă părţile ar fi efectuat amenajări la anexa gospodărească pentru a putea fi locuită, nu reiese că aceştia ar fi utilizat sume de bani din fonduri proprii.

Conform declaraţiilor martorilor şi având în vedere şi înscrisurile de la dosar (f. 70), instanţa reţine că pârâtul-reclamant a obţinut venituri din muncă pe parcursul căsătoriei şi a participat fizic la edificarea construcţiei, iar reclamanta-pârâtă s-a preocupat cu preponderenţă de gospodărie şi creşterea copiilor, contribuind şi la asigurarea hranei celor care au participat la edificarea casei de locuit şi participând şi ea cu diverse activităţi. Din declaraţiile martorilor propuşi de pârâtul-reclamant reiese şi că părinţii acestuia i-au ajutat cu diverse sume de bani, chiar şi martora DV.... arătând că părinţii pârâtului-reclamant au avut salarii şi apoi pensii, fiind o familie de condiţie mijlocie. Aceeaşi martoră a arătat că părinţii reclamantei-pârâte obişnuiau să le trimită părţilor animale.

Părţile au contractat un credit în sumă de 12.500 de lei în timpul căsătoriei, în anul 2008 (f. 107), după încetarea căsătoriei ratele fiind achitate de pârâtul-reclamant, conform chitanţelor de la dosar (f. 108-117), aspect care nu a fost contestat de reclamanta-pârâtă.

Conform adresei comunicate de BCR S.A. (f. 24, vol. II), la data de 12.05.2014 soldul creditului era în sumă de 4.996,42 de lei cu dobândă curentă de 16,12 lei, acesta fiind închis la data de 01.08.2016.

Conform chitanţelor depuse la dosar (f. 108-112, 114-115), după data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, pârâtul-reclamant a rambursat suma de 6.371,1 lei în contul creditului, nefiind depus la dosar grafic de rambursare şi lipsind chitanţe pentru ratele achitate în lunile martie, iunie şi iulie 2016.

În drept, faţă de dispoziţiile art. 27 şi art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil.

Conform art. 325 alin. 2 Cod civil, (Soţii) „Ei sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel.”

Art. 326 Cod civil prevede că „Munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă o contribuţie la cheltuielile căsătoriei.”

Conform art. 339 Cod civil, „Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.” Iar conform art. 340 Cod civil, „Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ: a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; (…) g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora; (…).”

Potrivit art. 351 Cod civil, „Soţii răspund cu bunurile comune pentru: a) obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; b) obligaţiile pe care le-au contractat împreună; (…).” Iar conform art. 352 alin. 1 Cod civil, „În măsura în care obligaţiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soţii răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plăţii datoriei.”

Art. 357 Cod civil prevede că „(1) În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. (2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală. (3) Dispoziţiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

Conform art. 676 Cod civil, „(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. (2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.”

Conform art. 984 alin. 1 Cod de pr.civ., „Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. (…)”

Potrivit art. 988 Cod de pr.civ., „La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.”

Art. 990 Cod de pr.civ. prevede că „La cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.”

În speţă, instanţa constată cu titlu prealabil că bunurile supuse împărţelii sunt: imobilul casă de locuit situat în ...., str. ...., ...., compus din 1 cameră, bucătărie, cămară de alimente, hol, baie şi mansardă neamenajată şi autovehiculul marca Citroen, tipul Jumper, având nr. de identificare .... şi nr. de înmatriculare .....

Astfel cum s-a reţinut, pârâtul-reclamant nu a făcut dovada incidenţei dispoziţiilor art. 340 lit. g Cod civil cu privire la autovehicul, întrucât din nicio probă administrată în cauză nu a reieşit că acest bun a fost achiziţionat din fondurile sale proprii, obţinute din vânzări succesive ale unor bunuri proprii.

Cu privire la imobilul anexă gospodărească situat în ...., str. ..., instanţa constată că prin probele administrate pârâtul-reclamant a răsturnat prezumţia de comunitate, astfel că acesta nu va fi inclus în masa partajabilă.

În ceea ce priveşte cotele de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţa reţine că se impune a se constata că pârâtul-reclamant a avut o contribuţie superioară reclamantei-pârâte, faţă de cele ce succed.

Astfel cum s-a reţinut, pe toată perioada căsătoriei, numai pârâtul-reclamant a obţinut venituri din muncă, însă cât timp reclamanta-pârâtă a muncit în gospodărie şi s-a preocupat de creşterea şi îngrijirea celor doi copii, având în vedere numai aceste aspecte, instanţa apreciază că trebuie considerată egală contribuţia părţilor.

Totuşi, din probele administrate în cauză a reieşit că părinţii pârâtului-reclamant au sprijinit părţile la edificarea locuinţei comune, prin aceea că i-au donat fiului lor o sumă de bani, care trebuie considerată bun propriu, conform art. 340 lit. a, întrucât în actul depus la dosar nu se prevede în mod expres că banii au fost remişi ambilor soţi. De asemenea, din declaraţiile martorilor a reieşit că pârâtul-reclamant a contribuit la edificarea casei prin muncă fizică, iar părinţii acestuia i-au plătit de mai multe ori pe muncitori şi au ajutat părţile cu diverse sume de bani.

Faţă de aceste aspecte, instanţa va reţine contribuţia pârâtului-reclamant în cotă de 60% la dobândirea bunurilor comune, apreciind că cele reţinute nu pot fi echivalate cu faptul că părinţii reclamantei-pârâte le trimiteau părţilor păsări şi animale.

Întrucât se va reţine o contribuţie diferită a părţilor la dobândirea bunurilor comune, se va reţine aceeaşi contribuţie şi la angajarea datoriei comune reprezentând creditul în sumă de 12.500 de lei contractat de la B.C.R. S.A. În acest sens, având în vedere că pârâtul-reclamant a lichidat datoria comună din fonduri proprii, după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, instanţa apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 352 alin. 1 Cod civil, urmând ca reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata către pârâtul-reclamant a cotei de 40% din sumele de bani restituite cu titlu de principal şi dobândă de către pârâtul-reclamant, după data finalizării căsătoriei. Astfel cum s-a reţinut, debitul principal la data de 12.05.2014 era de 4.996,42 de lei, însă din chitanţele depuse la dosar reiese că pârâtul-reclamant a restituit băncii o sumă mai mare, instanţa apreciind că diferenţa este reprezentată de dobândă, impunându-se ca reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata către pârâtul-reclamant a cotei de 40% din întreaga sumă, datoria fiind angajată global.

Având în vedere că urmează a se dispune sistarea stării de devălmăşie dintre soţi, în baza art. 990 Cod de pr.civ. şi art. 676 alin. 2 lit. a Cod civil, luând în considerare convenţia părţilor pe acest aspect, instanţa urmează a atribui bunurile comune pârâtului-reclamant. În consecinţă, va stabili în sarcina acestuia obligaţia de a-i plăti reclamantei-pârâte o sultă, conform cotei sale de contribuţie, calculată raportat la valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni întocmite de expertul desemnat în cauză, respectiv la valoarea autovehiculului asupra căreia s-au înţeles părţile.

La solicitarea reclamantei-pârâte se va stabili un termen de trei luni până la expirarea căruia pârâtul-reclamant va trebui să-şi îndeplinească obligaţia stabilită în cele ce preced, urmând a fi respinsă cererea ca, în cazul în care această obligaţie nu se va îndeplini în termenul fixat, să se încuviinţeze vânzarea bunurilor de către executorul judecătoresc. Instanţa constată că această posibilitate este prevăzută de art. 991 raportat la art. 989 Cod de pr.civ., în situaţia atribuirii provizorii a bunului prin încheiere, or reclamanta-pârâtă a solicitat atribuirea definitivă a bunurilor comune pârâtului-reclamant prin hotărâre. Acest aspect reiese fără dubiu din modalitatea de formulare a capătului de cerere „pârâtul să fie obligat la plata acestei sulte în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii care se va pronunţa în prezenta cauză.”

Având în vedere datoriile comune ale părţilor care urmează a fi stabilite, instanţa constată că sunt incidente dispoziţiile art. 1617 alin. 2 Cod civil. De la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, creanţele reciproce ale părţilor constând în obligaţia pârâtul-reclamant de plată a sultei şi, respectiv, obligaţia reclamantei-pârâte de plată a cotei de 40% din datoria comună, devin certe, lichide şi exigibile, motiv pentru care instanţa va dispune compensarea parţială a acestor datorii, reţinând şi că acordarea termenului pentru plata sultei nu împiedică compensarea.

Se va respinge cererea pârâtului-reclamant de a se dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate astfel dobândit, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că terenul şi, cu atât mai puţin construcţia, ar fi înscrise în cartea funciară, aspect confirmat şi de contractul de concesiune, în cuprinsul căruia nu s-au completat date de carte funciară ale terenului.

Va fi respinsă şi cererea pârâtului-reclamant de a fi obligată reclamanta-pârâtă la plata în favoarea sa a sumelor achitate cu titlu de redevenţă, cu privire la aceste sume existând prezumţia de comunitate până la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, ulterior aceste plăţi profitându-i pârâtului-reclamant, căruia îi va fi atribuit imobilul în proprietate exclusivă.

În baza art. 453 alin. 2 C.p.c., având în vedere că se va admite în parte atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională, instanţa va dispune compensarea parţială a cheltuielilor de judecată ale părţilor. Se vor compensa în totalitate cheltuielile de judecată reprezentând onorarii avocaţiale, solicitate în sumă de 2.000 de lei de către fiecare parte. Cu privire la celelalte cheltuieli, astfel cum s-a reţinut în mod constant în practica judiciară, se impune ca fiecare parte să le suporte conform cotei sale de proprietate stabilită prin hotărârea de partaj, astfel că va fi obligat pârâtul-reclamant la plata în favoarea reclamantei-pârâte a sumei de 2.837,94 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, după compensarea parţială a sumelor achitate de părţi cu acest titlu (4.942,27 de lei reclamanta, în considerarea imobilelor cu privire la care se va constata calitatea de bunuri comune şi 318,55 de lei pârâtul-reclamant în considerarea datoriei care se va constata a fi comună), precum şi la plata sumei de 460 de lei, cu titlu de onorarii experţi, având în vedere că se va stabili o cotă de contribuţie a pârâtului-reclamant de 60%, iar aceste onorarii au fost suportate în mod egal de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta P... (fostă V..) AM CNP …., cu domiciliul procesual ales la sediul reprezentantului convenţional avocat LMM... în ...., în contradictoriu cu pârâtul PVA... CNP 1cu domiciliul procesual ales la sediul reprezentantului convenţional avocat.....

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant PVA..., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P... (fostă V..) AM.

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:

-imobilul casă de locuit situat în ...., str. ...., ...., compus din 1 cameră, bucătărie, cămară de alimente, hol, baie şi mansardă neamenajată, având valoarea de circulaţie de 237.976 de lei, conform expertizei judiciare şi

-autovehiculul marca Citroen, tipul Jumper, având nr. de identificare .... şi nr. de înmatriculare ...., având valoarea de circulaţie de 1.500 de euro (6.885 de lei la data de 14.09.2017), conform înţelegerii părţilor.

Respinge ca neîntemeiată cererea de includere în masa partajabilă a imobilului - anexă gospodărească, situat în ...., str. ..., com. ...., .....

Constată că părţile au contribuit la dobândirea bunurilor comune în cotă de 60% pârâtul-reclamant şi 40% reclamanta-pârâtă.

Constată că părţile au contractat în timpul căsătoriei creditul în sumă de 12.500 de lei, prin contractul încheiat cu BCR S.A. la data de 22.12.2008.

Constată că suma de 4.996,42 lei rămasă în soldul creditului la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ – 12.05.2014 plus dobânda curentă aferentă reprezintă datorie comună a părţilor, suma fiind restituită în mod exclusiv de pârâtul-reclamant până la închiderea creditului în 01.08.2016.

Dispune sistarea stării de coproprietate devălmaşă dintre părţi.

Atribuie pârâtului-reclamant bunurile comune.

Obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a unei sulte în sumă de 97.944,4 lei, conform cotei sale de contribuţie.

Obligă reclamanta-pârâtă să achite pârâtului-reclamant suma de 2.548,44 lei, reprezentând cota sa de 40% din datoria comună.

Dispune compensarea parţială a sultei la plata căreia este obligat pârâtul-reclamant cu cota de 40% din datoria comună la care este obligată reclamantă-pârâtă, urmând ca pârâtul-reclamant să îi achite reclamantei-pârâte suma de 95.395,96 de lei cu titlu de sultă.

Stabileşte termen pentru plata sultei 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Respinge ca neîntemeiată cererea de a se dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului-reclamant asupra imobilului.

Dispune compensarea parţială a cheltuielilor de judecată ale părţilor şi obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 2.837,94 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru şi 460 de lei cu titlu de onorarii experţi.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-Napoca.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 09.10.2018

Domenii speta