Anulare Dispoziţie de încetare a raprturilor de serviciu cu drept de pensie de serviciu

Efectele juridice ale Dispoziţiei emisă sub aspectul încetării raporturilor de serviciu se produc odată cu aducerea la cunoştinţă a acesteia şi nicidecum de la data emiterii deciziei de pensie de serviciu de către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I..

Actul administrativ contestat dispune numai asupra raporturilor de serviciu ale acestuia, în sensul stabilirii momentului de la care intervine încetarea raporturilor de serviciu, fiindu-i recunoscut totodată şi dreptul la pensie de serviciu.

Încetarea raportului de serviciu este reglementată de dispoziţiile art. 69 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, iar acordarea dreptului la pensie este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Dosar nr. 2262/104/2019

Decizia nr. 789/09.06.2020

Prin sentința nr. 616/2019, din data de 17.12.2019, pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 2262/104/2019, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor şi Personalului Contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Olt, în numele şi pentru membrul de sindicat X, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Olt, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 616/2019, din data de 17.12.2019, pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 2262/104/2019, a formulat recurs reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor şi Personalului Contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Olt, în numele şi pentru membrul de sindicat X.

În motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Dreptul la pensie al recurentului reclamant nu se naște prin emiterea dispoziției ci prin emiterea Deciziei de pensie de către Casa Sectoriala de Pensii. Pe cale de consecință efectele juridice ale actului administrativ atacat nu apar odată cu aducerea la cunoștință a acestuia, ci ulterior prin emiterea Deciziei de pensie, de către Casa de Pensii Sectoriala a MAI. In sprijinul susținerilor sale, arată faptul ca prin disp. art. 61 alin. 2 din Legea nr. 223/2015, interpretate greșit de către instanța de fond, legiuitorul recunoaște oricărui solicitant dreptul de a-si retrage cererea de pensionare depusa in condițiile art. 61 alin. 1 din Lege, pana la momentul emiterii Deciziei de pensionare, ceea ce înseamnă ca norma de drept cuprinsa in art. 61 alin. 2 din Legea nr. 223/2015 este una speciala ce se aplica cu prioritate fata de dispozițiile Legii 360/2002 care reprezintă cadrul general in procedura reglementata de Legea pensiilor militare.

În drept a invocat: art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 pct. 8 C.pr.civ., art. 61 alin. 2 din Legea nr. 223/2015, principiile de drept in materie.

Intimatul pârât Inspectoratul de Poliție Județean Olt a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 din Codul de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Cum în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o reluare a fondului cauzei, ceea ce poate constitui obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate de instanţa de fond.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, Curtea constată că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente.

Potrivit stării de fapt reţinută de instanţa de fond, care nu poate face obiectul analizei în recurs, recurentul reclamant a solicitat Inspectoratului de Poliţie al Judetului Olt, prin raportul personal, încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 15.09.2019, în conformitate cu art. 69 alin. 1 lit. a, art. 73 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 1 lit. b din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Olt cu nr. 877/SRU/BMD/11.09.2019, având în vedere raportul personal al reclamantului prin care a solicitat acordarea dreptului la pensie, cu reducerea vârstei standard de pensionare, începând cu 15.09.2019, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare, i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie de serviciu. Cu aceeaşi dată, i s-a echivalat gradul profesional cu cel militar de plutonier adjutant şef în rezervă, specialitatea „poliţie”.

La data de 16.09.2019, recurentul reclamant a adresat conducerii I.P.J. Olt o cerere înregistrată cu nr. 96098 la data de 17.09.2019, prin care a solicitat retragerea cererii de pensionare depusă la data de 11.09.2019 şi anularea Dispoziţiei Şefului Inspectoratului nr. 877/11.09.2019, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 223/2015.

Prin adresa cu nr. 101670/BJ/SI/19.09.2019, aflată la fila 10 din dosarul de fond, pârâtul a comunicat reclamantului faptul că cererea nu poate fi soluţionată favorabil, întrucât Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 877/11.09.2019 i-a fost comunicată, sub semnătură, a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice de la data de 15.09.2019, iar solicitarea de anulare a dispoziţiei este ulterioară, purtând data de 16.09.2019. Pârâtul a mai menţionat faptul că actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu nu mai poate fi revocat/anulat de către Inspectoratul de Poliţie ca şi instituţie/autoritate emitentă.

Este cunoscut că revocarea reprezintă operaţiunea juridică prin care organul emitent al unui act administrativ sau organul ierarhic superior desfiinţează acel act, ştiut fiind că, atunci când revocarea este pronunţată de organul emitent ea mai este numită şi retractare.

Revocarea reprezintă un caz particular al nulităţii, dar, în acelaşi timp, şi o regulă, un principiu fundamental al regimului juridic al actelor administrative, ce rezultă din art. 21 şi art. 52 din Constituţie, cât şi din dispozitiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. (...).”

Prin această procedură prealabilă, legiuitorul a fundamentat dreptul administraţiei de a reveni asupra actului emis. Principiul revocabilităţii actelor administrative apare ca un efect firesc al trăsăturilor administraţiei publice, al raţiunii însăşi de a fi a actelor administrative, în condiţiile în care structura organizaţională a administraţiei publice se bazează pe anumite reguli, între care şi subordonarea ierarhic administrativă şi, astfel, revocarea actelor administrative apare ca fiind o regulă, un principiu al structurii funcţionale a administraţiei publice.

Spre deosebire de actele administrative normative care sunt întotdeauna şi oricând revocabile, actele administrative individuale sunt, în principiu, revocabile, cu mai multe categorii de excepţii, printre care se regăsesc şi actele administrative care au intrat în circuitul civil şi care au produs efecte juridice, situaţie care se regăseşte în speţă, întrucât actul administrativ contestat a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice.

După depunerea cererii de pensionare de către recurentul reclamant, I.P.J. Olt a emis Dispoziţia de încetare a raporturilor de serviciu, constatând îndeplinite condiţiile necesare pensionării, astfel că Dispoziţia nr. 877/11.09.2019, cu aplicabilitate din data de 15.09.2019, a produs efecte juridice de la data aducerii acesteia la cunoştinţa reclamantului şi nu mai putea fi revocată sau anulată de emitent, aşa cum neîntemeiat susţine recurentul, care a depus cererea de retragere a acesteia la data de 16.09.2019, criticile recurentului pe aceste aspecte fiind neîntemeiate.

Dispoziţiile art. 61 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, invocate de către reclamant, prevăd următoarele: „(1) Pensiile militare de stat se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui sau curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredinţat ori i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal sau prin mandatar desemnat prin procură specială.

(2) Cererea de pensionare, depusă conform prevederilor alin. (1), poate fi retrasă la cererea persoanei îndreptăţite, până la emiterea deciziei de pensionare.”

Interpretarea dată de recurentul reclamant dispoziţiilor art. 61 alin. 2 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, este eronată.

Recurentul reclamant ignoră prevederile art. 69 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care permit angajatorului să emită actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării, ceea ce înseamnă că persoana îndreptăţită îşi poate retrage cererea de pensionare oricând până la data emiterii dispoziţiei de încetare a raporturilor de serviciu.

Astfel, potrivit art. 69 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, conform cărora: „(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: a) la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;”

Recurentul reclamant susţine eronat faptul că dreptul la pensie nu se naşte prin emiterea dispoziţiei de încetare a raporturilor de serviciu, ci prin emiterea deciziei de pensie de către Casa de Pensii Sectorială şi că efectele juridice ale actului administrativ atacat nu apar odată cu aducerea la cunoştinţa acestuia, ci ulterior, prin emiterea deciziei de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I..

Efectele juridice ale Dispoziţiei emisă de pârât sub aspectul încetării raporturilor de serviciu se produc odată cu aducerea la cunoştinţă a acesteia şi nicidecum de la data emiterii deciziei de pensie de serviciu de către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I..

Actul administrativ contestat de către recurentul reclamant dispune numai asupra raporturilor de serviciu ale acestuia, în sensul stabilirii momentului de la care intervine încetarea raporturilor de serviciu, respectiv 15.09.2019, fiindu-i recunoscut totodată şi dreptul la pensie de serviciu.

Încetarea raportului de serviciu este reglementată de dispoziţiile art. 69 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, iar acordarea dreptului la pensie este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Decizia de pensie de serviciu se emite în temeiul art. 64 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în urma examinării actelor din dosarul de pensionare, printre care şi Dispoziţia de încetare a raporturilor de serviciu începând cu data de 15.09.2019, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare, cu drept la pensie de serviciu.

Decizia de pensie emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. este actul prin care, urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare, se stabilesc drepturile băneşti, cuantumul pensiei militare de stat, care se acordă cu începere de la data la care recurentul reclamant a fost trecut în rezervă, cu drept la pensie, respectiv, cu începere de la data de 15.09.2019.

Decizia de pensionare emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. este un act administrativ care cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare, data pensionării, cuantumul drepturilor băneşti cuvenite, precum şi termenul în care poate fi contestat.

Constatând că încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu, a fost determinată de raportul depus în acest sens de către recurentul reclamant, iar cererea de retragere a solicitării de pensionare s-a produs după emiterea şi comunicarea Dispoziţiei de încetare a raporturilor de serviciu, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea constată că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a normelor legale, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurentul reclamant sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondate. (decizia nr. 789 de la 09 iunie 2020 - Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, rezumat judecător Liliana Mădălina Dună)

Domenii speta

Spete similare