Litigiu privind domeniul public

Sentinţă civilă 1065 din 09.11.2017


R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ………….

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1065

Şedinţa publică din data de 09 noiembrie 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : …………..

GREFIER : …………….

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta COMUNA HĂRMAN PRIN CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI HĂRMAN PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta SC ……………. SRL, având ca obiect litigiu privind domeniul public.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă, au avut loc în şedinţa din 26.10.2017, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 09.11.2017.

T R I B U N A L U L

Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. dos. ………….,  reclamanta  comuna Hărman prin Primar a solicitat instanţei, în contradictoriu cu  pârâta SC ............... SRL să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 238.961,37 lei reprezentând debit şi accesorii.

În motivarea acţiunii se arată că debitul provine din contractul de concesiune nr. 3530/30.05.2008 şi actul adiţional nr. 1 din 6.02.2009. Pârâta a fost notificată în noiembrie 2014 să achite debitul respectiv, urmare angajamentului de plată pe care aceasta l-a încheiat în 30.04.2014. De la data somaţiei, ultima plată efectuată de pârâtă a fost în 17.04.2015, conform desfăşurătorului depus la dosar.

În apărare, pârâta pârâta SC ............... SRL a depus la dosar la data de 5.01.2017 întâmpinare prin care a solicitat  admiterea doar în parte a acţiunii, respectiv pentru suma de 107.435,67 lei.

În motivarea întâmpinării se arată că începând cu anul 2011 societatea s-a aflat într-un impas financiar şi nu a mai reuşit să achite redevenţa anuală, astfel că la nivelul anului 2014 aveau o restanţă de 108.974,20 lei. Prin angajamentul de plată  nr. 2378 din 3.04.2014 a recunoscut această datorie şi s-a angajat să  achite lunar câte 10.000 lei, însă graficul de plată nu a putut fi respectat.

În continuare pârâta arată că în cursul anului 2015 a mai efectuat plăţi în cuantum de 35.000 lei, conform ordinelor de plată depuse în anexe, astfel că la finele anului 2016 datorează suma de 107.435,67 lei.

În drept se invocă disp.  art. 969-970 Cod Civil.

Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă, aceasta a solicitat actualizarea sumei până la data pronunţării şi rezilierea contractului de concesiune.

În şedinţa publică din data de 9.02.2017 instanţa a pus în vedere reclamantei să precizeze acţiunea în sensul indicării perioadei de timp pentru care este solicitat debitul.

În şedinţa publică din data de 23.03.2017 reclamanta a precizat verbal perioada de timp ca fiind anii 2010-2017.

În urma acestei precizări pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune prin nota depusă la fila 118.

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din data de 25.05.2017, când instanţa a rămas în pronunţare asupra acesteia.

 În dovedirea acţiunii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri şi a fost întocmit Raport de expertiză contabilă de către expert A.S..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamanta comuna Hărman prin Primar şi SC …… SRL s-a încheiat contractul de concesiune nr. 3530/30.05.2008 (fila 6) obiectul acestuia fiind reprezentat de o suprafaţă de teren de 3.659.789 mp teren extravilan pentru o redevenţă de 0,00235 euro/mp/an.

Părţile au încheiat un act adiţional nr. 1 din 6.02.2009 prin care contractul a fost „transferat” către pârâta pârâta SC ............... SRL, toate clauzele contractuale fiind păstrate. În esenţă, s-a încheiat un contract de cesiune de creanţă.

 La data de 3.04.2014 pârâta a semnat angajamentul de plată  nr. 2378 (fila 19) prin care a recunoscut datoria acumulată până la acel moment în cuantum de 108.974,20 lei şi s-a angajat să  achite lunar câte 10.000 lei până la acoperirea integrală a sumei restante, la care se adaugă debitul anului curent.

Pârâta a fost notificată în noiembrie 2014 să achite debitul respectiv, urmare angajamentului de plată pe care aceasta l-a încheiat în 30.04.2014 (fila 16).

Însă, cum debitul nu a fost achitat în integralitate, reclamanta a promovat prezenta acţiune în justiţie prin care a solicitat obligarea pârâtei la achitarea debitului.

În soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune instanţa reţine că potrivit art. 66 din OUG nr. 54/2006, soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi nu potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, astfel cum a invocat pârâta, nefiind vorba de creanţe fiscale în sensul acestui act normativ. Cum instanţa nu poate schimba temeiul de drept invocat de pârâtă în susţinerea excepţiei sale, constatând că nu se aplică în speţă disp. Codului de procedură fiscală, instanţa va respinge excepţia invocată.

De altfel, presupunând că am soluţiona excepţia în baza prevederilor Decretului lege nr. 167/1958 invocate de pârâtă, instanţa reţine că prescripţia dreptului la acţiune a fost întreruptă prin recunoaşterea ce a operat prin semnarea angajamentului de plată.

 În soluţionarea pe fond a acţiunii instanţa reţine că potrivit art. 5 din cap. VII al contractului concesionarul este obligat să plătească redevenţa la termenele stabilite.

Astfel cum rezultă din probele administrate în dosar şi din  întâmpinarea depusă, pârâta nu a achitat în întregime redevenţa la termenele stabilite, înregistrând restanţe.

Potrivit Raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert A.S. (fila 117), obligaţiile de plată restante ale pârâtei la data de 24.04.2017 (inclusiv redevenţa aferentă trim I, scadentă la data de 15.04.2017), sunt în cuantum de 118.104,15 lei (fila 133).

Suma de 30.288, 57 menţionată de reclamantă în Notele scrise (fila 146) lei nu va fi inclusă în debit întrucât aceasta este aferentă trim II, III, IV al anului 2017, nefiind scadentă la data întocmirii expertizei.

În ce priveşte accesoriile aferente redevenţei restante, expertul a precizat că pârâta datorează cu acest titlu suma de 51.300 lei pentru perioada 2012-2016, majorările fiind calculate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală în vigoare la data efectuării plăţii, conform art. 4 cap. V din contract.

În concluzie, reţinând că pârâta are obligaţia de plată a redevenţei asumată contractual, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 118.104,15 lei cu titlu de redevenţă datorată până la data de 15.04.2017 şi a sumei de 51.300 lei reprezentând majorări de întârziere datorate până la data de 24.11.2016.

În ce priveşte rezilierea contractului solicitată de către reclamantă instanţa constată că reclamanta nu a indicat în mod expres temeiul contractual al acestei cereri. În lipsa precizării, instanţa va avea în vedere prevederile cap IX- Încetarea contractului, care la art. 10 alin. 4 stipulează că rezilierea de drept a contractului se va putea face în situaţia în care una din cele două părţi se desfiinţează sau se lichidează judiciar, ipoteză ce nu se regăseşte în speţă.

 Prin urmare, în contextul în care pârâta a dat dovadă de bună-credinţă şi a semnat angajamentul de plată, încercând să achite debitul restant, instanţa apreciind că rezilierea contractului nu se impune, această cerere urmând a fi respinsă, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta COMUNA HĂRMAN PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna Hărman, strada Pieţii, nr. 1, judeţul Braşov, în contradictoriu cu  pârâta SC ............... SRL, cu sediul în ………………………., cu sediul procesual ales în …………………, CUI RO………………, ………………, şi în consecinţă:

Obligă pârâta la plata sumei de 118.104,15 lei cu titlu de redevenţă datorată până la data de 15.04.2017 şi a sumei de 51.300 lei reprezentând majorări de întârziere datorate până la data de 24.11.2016.

Respinge cererea de reziliere a contractului de concesiune nr. 3530/30.05.2008 

Cu drept de recurs  ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 09.11.2017, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta