Contestaţie la executare - interdicţia de înstrăinare este o interdicţie cu caracter absolut, vizând atât actele de înstrăinare voluntară, cât şi cele efectuate fără consimţământul proprietarului imobilului, având în vedere că textul nu distinge între mod

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 19.09.2016 sub nr de dosar …… contestatorul S în contradictoriu cu creditorul P.B. şi debitorii M.D. şi M.R. a solicitat instanţei anularea executării silite demarate în dosarul de executare nr. …. aflat pe rolul Bej T.C.A., suspendarea executării silite.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 08.09.2016 li s-a comunicat publicaţia de vânzare imobiliară nr. 168984/30.08.2016 în dosarul nr. …. a imobilului din strada ….. la cererea creditoarei P.B. SA în vederea recuperării unor creanţe privind pe debitorii M.D. şi M.R.., imobilul fiind achiziţionat de debitori în baza contractului de garantare nr. PC5-56543/22.01.2013 prin finanţare garantată în cadrul programului „Prima Casă”, în baza acestuia Statul prin Ministerul Finanţelor dobândind ipotecă de rang 1 asupra imobilului, înscris în CF, odată cu interdicţia de grevare cu alte sarcini pe întreaga perioadă de finanţare şi interdicţia de înstrăinare pe termen de 5 ani de la data dobândirii imobilului finanţat.

Potrivit art. 2 din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului “Prima casă”, “Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A - IFN, denumit în continuare F.N.G.C.I.M.M., garantează, în numele şi în contul tufului, creditele acordate persoanelor fizice pentru achiziţia unei locuinţe în cadrul programului”. În aceste condiţii, F.N.G.C.I.M.M. fiind mandatar al statului, numai în procedura de acordare a garanţiei, nu are atribuţii legate de exercitarea drepturilor procedurale sau de reprezentare în faţa instanţelor de judecată, acest drept revenindu-i Ministerului Finanţelor Publice.

Contestatorul a învederat instanţei faptul că potrivit alin.1, pct.1 al art. 715 din Codul  de procedură civilă contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când „contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă”. Astfel, raportat la cele menţionate, rezultă că în situaţia de faţă, termenul curge de la data de 08.09.2016, data comunicării, de către FNGCIMM către Ministerul Finanţelor Publice a publicaţiei de vânzare.

Contestatorul a formulat cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare formulată şi a învederat faptul că actele de executare au fost emise de către Biroul Executorilor Judecătoreşti T.C.A. în dosarul de executare nr. ….. cu nerespectarea prevederilor legale în materie, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 629 alin.1 şi art. 835 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi OUG nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă”.

În esenţă, executarea silită care face obiectul dosarul de executare în 4285/2015, se efectuează prin scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a unui imobil inalienabil, insesizabil şi asupra căruia Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are drept de ipotecă de rang I. În acest context, în primul rând admiterea cererii de suspendare a executării silite ar înlătura continuarea executării silite şi, mai mult, finalizarea acesteia prin vânzarea la licitaţie publică a imobilului urmărit silit afectat unui regim special, derogatoriu de la cel comun, care îi conferă caracter inalienabil şi insesizabil, şi asupra căruia statul deţine drept de ipotecă.

În contextul expus, suspendarea executării ar permite ca în urma unei proceduri jurisdicţionale şi în condiţii de contradictorialitate să se statueze asupra unor probleme ridicate în acţiunea introductivă de instanţă.

Pe cale de consecinţă, nu este oportun ca executarea silită să fie finalizată înaintea examinării fondului contestaţiei la executare, astfel că a apreciat contestatorul ca fiind imperativ necesară suspendarea executării silite, în caz contrar putându-se aduce un grav prejudiciu Statului şi iremediabil în situaţia admiterii contestaţiei la executare, întrucât repunerea părţilor în situaţia anterioară este imposibilă.

Prin urmare, contestatorul a considerat că verificarea legalităţii actelor de executare silită primează în faţa interesului de a executa o eventuală creanţă, apreciind că suspendarea executării până la soluţionarea irevocabilă contestaţiei la executare reprezintă calea care ar produce cel mai mic prejudiciu, dar care poate induce un echilibru între varietatea de interese divergente, ţinând seama că obiectul acestui litigiu determină judecata cu celeritate, nefiind astfel afectată durata procedurilor, în scopul util, de altfel, tuturor părţilor implicate, de a fi în prezenţa unei executări silite conforme cu prevederile legale în vigoare.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, contestatorul a arătat că executarea silită imobiliară care face obiectul dosarului de executare nr. ….. a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 835 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin urmare, deşi legiuitorul a prevăzut în mod expres că „Totodată, executorul va cere biroului de cadastru şi publicitate imobiliară drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit” în vederea informării titularilor acestora de executarea silită imobiliară, contestatorul a solicitat instanţei să aibă în vedere faptul că executorul a trecut peste aceste prevederi, contestatorul nefiind informat oficial de către executorul despre faptul că  imobilul urmează să fie supus urmăririi silite, în condiţiile în care  deţine asupra acestuia un drept de ipotecă de rang I, precum şi alte privilegii instituite în favoarea sa.

Contestatorul a menţionat că a fost sesizat de executarea silită a imobilului mai sus-identificat, prin adresa FNGCIMM, prin urmare, având în vedere că executarea silită se efectuează cu încălcarea procedurilor legale, potrivit prevederilor art. 704 din Codul de procedură,  contestatorul a solicitat instanţei să dispună anularea actelor de executare silită imobiliară, întocmite în dosarul de executare nr. …., de către BEJ T.C.A..

De asemenea, contestatorul a mai susţinut faptul că executarea silită imobiliară care face obiectul dosarului de executare nr. …. a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 629 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Executarea silită reprezintă acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul îşi poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite prin titlul executoriu prin constrângerea patrimonială a debitorului. Această fază procesuală se caracterizează prin existenţa unor norme  procedurale destinate a institui mijloace eficiente pentru realizarea titlului executoriu.

În ceea ce priveşte executarea silită a imobilului precizat mai sus, contestatorul a arătat că  potrivit art. 629 alin. 1 din Codul de procedură civilă fac obiectul executării silite veniturile şi bunurile debitorului, dacă acestea sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea creanţei.

În cauză, imobilul ce face obiectul executării silite a fost achiziţionat prin programul „Prima casă”, astfel că este supus dispoziţiilor speciale ale OUG nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă" şi ale HG nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Prima casă".

Din economia dispoziţiilor invocate rezultă că imobilele care cad sub incidenţa OUG nr. 60/2009 sunt grevate de interdicţia de înstrăinare pe o perioadă de 5 ani de la data achiziţionării imobilului (interdicţia de înstrăinare fiind legală, întrucât ia naştere în virtutea unei dispoziţii speciale a legii, în speţă a OUG nr. 60/2009). Pe cale de consecinţă, în contextul în care imobilul în litigiu este supus unor reglementări speciale care îi conferă caracter inalienabil şi insesizabil, este evident că acesta nu poate face obiectul executării silite efectuate în cadrul dosarului nr…...

Această interdicţie este absolută şi priveşte toate formele de înstrăinare, voluntară sau forţată - prin executare silită, voinţa legiuitorului rezultând în mod expres din dispoziţiile art. 1 alin 7 din O.U.G. nr. 60/2009, care nu distinge între diferitele forme de înstrăinare ale imobilului (vânzare - cumpărare, donaţie, vânzare prin licitaţie publică).

Drept urmare, interdicţia de înstrăinare operează asupra bunului, indiferent de subiectul care intenţionează să procedeze la înstrăinare, deci şi în cazul executării silite efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc T.C.A. în dosarul de executare silită imobiliară nr. …. şi aceasta întrucât are ca scop ocrotirea unui interes public, respectiv al S.R.

În condiţiile în care actele de executare au fost emise cu nesocotirea dispoziţiilor legale invocate, se impune ca acestea să fie sancţionate potrivit art. 704 din Codul de procedură civilă. De asemenea, întrucât orice act de înstrăinare efectuat cu încălcarea acestui interes este lovit de nulitate absolută, şi orice act accesoriu emis în acest scop este supus aceleiaşi sancţiuni.

Pe de altă parte, contestatorul a menţionat că, creditorul intimat nu justifică un interes efectuarea executării prin vânzare a bunului întrucât, ipoteca instituită în favoarea sa, îi conferă un drept de preferinţă în privinţa satisfacerii creanţei sale faţă de creditorul P.B., deci are prioritate la îndestularea creanţei, cum preţul care va fi obţinut din vânzarea la licitaţie publică va fi mai mic decât valoarea soldului finanţării garantate, rezultă în mod evident că nu va mai rămâne nicio diferenţă care să fie distribuită intimatului P.B., astfel că aceasta nu îşi va recupera nimic din creanţă, chiar dacă creanţa statului este afectată de o condiţie suspensivă.

Din aspectele prezentate rezultă că în virtutea dreptului de ipotecă legală de rang I (potrivit art. 10 din HG nr. 717/2009) Statul Român are dreptul să fie despăgubit integral din preţul imobilului ipotecat şi, numai apoi, din ceea ce rămâne, urmează să se despăgubească şi creditorul intimat P.B... Având în vedere că şi finanţatorul U. este un creditor privilegiat, evident că şi acesta se va îndestula prioritar intimatei.

Or, intimatul nu va ajunge să-şi recupereze creanţa, astfel că nu justifică un interes în efectuarea executării silite prin vânzarea imobilului ce face obiectul executării, întrucât nu este de natură să conducă satisfacerea creanţei pentru care s-a demarat executarea silită.

În concluzie, Statul Român este ţinut în virtutea obligaţiei de garanţie la plata soldului finanţării garantate, diferenţa urmând să fie suportată de cel de al doilea creditor ipotecar –U., iar la momentul distribuirii sumei obţinute prin vânzarea la licitaţie publică, preţul va fi împărţit între cei doi creditori ipotecari în cote egale de 50%, proporţional cu procentul de garantare, context în care creditoarea nu va ajunge să-şi recupereze nimic din creanţă, astfel că nu justifică un interes în efectuarea executării silite prin vânzarea imobilului ce face obiectul executării.

Mai mult decât atât, vânzarea la licitaţie publică lezează drepturile Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru următoarele considerente:

Art. 17 alin. 1 din HG nr. 717/2009 stipulează că: „Sumele garantate de FNGCIMM se plătesc finanţatorului de către Ministerul Finanţelor Publice din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni generale, şi se recuperează, prin executare silită, de către organele competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală de la beneficiarii finanţării garantate, persoane fizice, conform reglementărilor legale în materie de colectare a creanţelor fiscale.”

Potrivit dispoziţiilor mai sus citate, în cazul în care beneficiarul programului încetează plata creditului, soldul finanţării garantate este plătit finanţatorului de către Ministerul Finanţelor Publice din bugetul de stat, urmând ca acesta să recupereze respectivele sume prin executarea bunului ce a făcut obiectul garanţiei potrivit O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Or, în speţă, executarea se efectuează deja de către executorul judecătoresc potrivit Codului de procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 867 din Codul de procedură civilă, creanţele garantate se plătesc după achitarea cheltuielilor de executare silită. Or,  preţul care va fi obţinut din vânzarea la licitaţie publică fiind mai mic decât soldul finanţării garantate, prin scăderea şi a cheltuielilor de executare din preţul obţinut, suma ce va fi distribuită statului după vânzarea bunului se reduce considerabil.

Pe cale de consecinţă, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice plăteşte finanţatorului jumătate din soldul finanţării garantate, urmând să-şi recupereze suma achitată din vânzarea efectuată în dosarul nr. …., în condiţiile în care din preţul obţinut executorul judecătoresc reţine cu prioritate cheltuielile de executare, eliberând diferenţa Statului rumân prin Ministerul Finanţelor Publice şi Unicredit, suma de recuperat a acestuia din urmă se diminuează cu suma reprezentând cheltuieli de executare. Practic, în final, cei doi creditori ipotecari ajung să suporte cheltuielile de executare generate de urmărirea îndestulării creanţei creditorului P.B..

Este adevărat că din momentul încheierii contractului de garantare Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice suportă jumătate din riscul garantării adică neplata, parţială sau integrală, de către beneficiar a finanţării garantate (principalului) (art. 5 lit. f din HG nr. 717/2009),  însă nu există nicio dispoziţie legală care să-l oblige la mai mult.

Drept urmare, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice este ţinut cel mult de plata valorii garanţiei, astfel că suportarea cheltuielilor de executare ocazionate de încercarea acoperirii creanţei altui creditor îi lezează în mod evident drepturile şi excede cadrului legal, cu atât mai mult cu cât, astfel cum a arătat anterior, executarea silită nu va satisface în nicio măsură creanţa creditoarei.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 712, art. 690 alin. 1 pct.3 şi art. 882 alin. 1 şi 2, art.712- 718 alin. 1 Cod procedură civilă, precum şi toate dispoziţiile legale invocate în cuprinsul contestaţiei la executare.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Legal citaţi, creditoarea şi debitorii nu au formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 16054/2016 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care la rându-i şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, prin regulatorul Curţii de Apel Bucureşti fiind stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr de dosar 13572/299/2017

Instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din dispoziţia instanţei a fost depus dosarul execuţional nr. …. pe rolul BEJ T.C.A. f.16-148 dosarul JS2.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, imobilul situat în localitatea Bucureşti,strada …. a fost achiziționat de numiţii M.D. şi M.R. prin procedura reglementată de O.U.G. nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului ”Prima casă”.

În acest sens, s-a încheiat Contractul de garantare pentru achiziţia de locuinţe PC5_56543/22.01.2013 a fost încheiat, pe de o parte, între Statul Român, prin mandatar Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N. şi U., în calitate de finanţator, şi, M.D. şi M.R., în calitate de beneficiar, pe de altă parte (fil. 14-16).

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 60/2009, Statul Român a dobândit dreptul de ipotecă de rang I asupra imobilului, drept ce a fost intabulat în cartea funciară la data de 01.02.2013, cu interdicția de înstrăinare pe o perioadă de 5 ani de la data dobândirii și grevare cu alte sarcini pe întreaga durată a finanțării în cotă indiviză de 50% în favoarea sa și în cotă indiviză de 50%  U. (extras carte funciară – fil. 111-112 dosar JS”).

La data de 04.11.2013, a fost încheiat între  M.D. şi M.R. beneficiarii programului ”Prima Casă” și intimatul P.B. contractul de fidejusiune  nr. 13-068686/04.11.2013 f. 128 dosar JS2 restituirea împrumutului acordat fiind garantată cu tot patrimoniul prezent şi viitor al fidejusorilor.

Prin încheierea din data de 11.11.2015 din dosarul de executare silită nr …. (filele 116 din dosarul JS2), a fost admisă cererea intimatului din prezenta cauză și a fost încuviințată executarea silită prin toate formele, inclusiv executare silită imobiliară asupra imobilului situat în localitatea Bucureşti,strada ….., la data de 30.08.2016 fiind emisă publicaţia de vânzare imobiliară f. 63 în dosarul JS2.

 În drept, instanța constată că imobilul împotriva căruia a fost începută executarea silită în dosarul de executare nr. ….. al B.E.J. T.C.A., situat în localitatea Bucureşti,strada ……. a fost achiziționat de numiţii M.D. şi M.R. prin procedura reglementat de O.U.G. nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului ”Prima casă”, fiind grevat de o ipotecă legală în favoarea Statului Român şi unei interdicţii  de înstrăinare, pe o perioadă de 5 ani.

În cauză, instanţa reţine că, Contractul de garantare pentru achiziţia de locuinţe PC5_56543/22.01.2013 a fost încheiat, pe de o parte, între Statul Român, prin mandatar Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N. şi U., în calitate de finanţator, şi M.D. şi M.R., în calitate de beneficiar, pe de altă parte.

În aceste condiţii, instanţa reţine că reclamantul are calitate procesuală activă într-o acţiune întemeiată pe contractul de garantare pentru achiziţia de locuinţe, la care a fost parte, referitoare la imobilul a cărui achiziţie a fost finanţată prin acesta.

Astfel, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 60/2009, instanța reține că Statul Român a dobândit dreptul de ipotecă de rang I asupra imobilului, drept ce a fost intabulat în cartea funciară la data de 01.02.2013, cu interdicția de înstrăinare pe o perioadă de 5 ani de la data dobândirii și grevare cu alte sarcini pe întreaga durată a finanțării în cotă indiviză de 50% în favoarea sa și în cotă indiviză de 50%  U.

În aceste condiţii, instanţa reţine că reclamantul contestator justifică şi interes în formularea prezentei acţiuni, ca urmare a modului în care ipoteca legală instituită în favoarea sa asupra imobilului debitoarilor M. a fost afectată prin actele de executare silită asupra imobilului.

În ceea ce priveşte interdicţia de înstrăinare, instanţa reţine că aceasta este o interdicţie cu caracter absolut, vizând atât actele de înstrăinare voluntară, cât şi cele efectuate fără consimţământul proprietarului imobilului, având în vedere că textul nu distinge între modurile de înstrăinare, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Instanţa constată că imobilul a fost scos la vânzarea prin licitație publică, potrivit publicației de vânzare imobiliară emisă la data de 30.08.2016 în dosarul de executare nr. …. al B.E.J. T.C.A., la cererea creditorului subsecvent P.B.  (fila 119 din dosarul JS2), în baza contractul de fidejusiune nr. 13-068686/04.11.2013 f. 128 dosar JS2.

Procedura de urmărire silită asupra bunurilor imobile constituie tot o modalitate de înstrăinare a dreptului de proprietate, neavând relevanță inexistența consimțământului proprietarului la vânzarea bunului.

Mai mult decât atât, potrivit art. 2329 alin. (2) şi (3) C.Civ., toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt şi insesizabile, adică nu pot fi executate silit, cu condiţia ca acestea să fie înscrise în registrele de publicitate imobiliară, condiţie care este îndeplinită în prezenta cauză.

În cauză, instanța constată că, faţă de programul social inițiat de Guvernul României, supus unei legislații speciale, în baza căreia a fost încheiat Contractul de garantare pentru achiziţia de locuinţe PC4_16297/05.10.2011, asupra locuințelor dobândite prin intermediul acestui program este instituit un regim derogatoriu de la cel de drept comun, ce prevede o interdicție legală absolută de înstrăinare a imobilelor, ce privește toate modalităţile de înstrăinare, inclusiv vânzarea în cadrul executării silite, pe o perioadă de 5 ani.

Acest regim este justificat de garantarea contractelor de credit cu ajutorul cărora beneficiarii legii achiziţionează imobile de către Statul Român, prin Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - I.F.N., aspect care îndreptăţeşte statul la obţinerea anumitor garanţii şi la instituirea anumitor limite ale dreptului de proprietate asupra imobilelor dobândite.

Instanţa reţine că nu era necesar a fi făcută în cauză dovada de către contestator a soldului actual al finanţări, cât timp interdicţia de înstrăinare operează independent de valoare soldului creditului garantat, pe o perioadă de 5 ani (până la data de 22.01.2018).

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, instanța urmează să admită contestația la executare și să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. ….. al B.E.J.T.C.A., cu încălcarea interdicţiei absolute de înstrăinare de 5 ani.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa, faţă de soluţia dată asupra fondului contestaţiei la executare, o va respinge, ca rămasă fără obiect, şi constată de altfel că procedura executării silite a fost suspendată la cererea creditorului conform adresei 3077/20.12.2016 f. 20 dosar JS2.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia la executare privind pe contestatorul S.R. şi pe intimații P.B. SA, M.D. și M.R.

Anulează executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în str. ……

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.05.2017.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare