Respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 71 vechiul Cod Penal.

Decizie 19 din 06.03.2018


Prin încheierea penală nr.1205 din 14.12.2017, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Alexandria, În temeiul art. 345 c.p.p., a admis excepţiile ridicate din oficiu şi a constatat că în cursul urmăririi penale au fost încălcate dispoziţiile art. 90 lit. a şi b Cod procedură penală

În temeiul art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală s-a constatat nulitatea urmăririi penale şi a actelor de urmărire penală, în dosarul de urmărire penală nr. 2621/P/2012, pentru încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau inculpatului, când asistenţa este obligatorie, a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi în temeiul art. 346 alin. 3 lit. b rap. la art. 346 alin. 4/2 Cod procedură penală a dispus restituirea cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că inculpatul avea 20 de ani la momentul săvârşirii pretinsei fapte şi nu are studii, nici o clasă. În aceste condiţii, este foarte puţin probabil ca inculpatul să ştie să scrie sau să citească şi mai ales să fi ştiut la momentul 06.08.2012, când a fost consemnată declaraţia olografă a inculpatului. Mai mult, declaraţia respectivă înfăţişează un scris cursiv şi corect din punct de vedere gramatical, propriu unei persoane temeinic educate. Pe de altă parte, nu rezultă că declaraţia i-ar fi fost citită acestuia. Astfel, declaraţia nu a fost scrisă de inculpat, dar nici nu rezultă că i-a fost citită. Nu se poate presupune că i-ar fi fost citită, neexistând nici un argument în acest sens. Din contră, o situaţie de îndoială trebuie să profite celui acuzat. Nu a rezultat că inculpatul ar fi beneficiat de apărător la momentul consemnării declaraţiei şi nici că ar fi fost informat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaraţie, respectiv cu privire la dreptul de a avea un avocat.

În ceea ce priveşte înscrisurile de la filele 79-82, cele consemnate au urmat în limba spaniolă. Nu a rezultat că inculpatului i-ar fi fost asigurat un traducător pentru limba română. Pe de altă parte, nu a rezultat că inculpatul este cunoscător al limbii spaniole şi nici că ar avea această obligaţie. Mai mult, este foarte puţin probabil ca un individ fără studii, român, să cunoască la un nivel rezonabil o limbă străină, şi chiar mai puţin probabil să cunoască termeni tehnici juridici, în limba spaniolă. Prin urmare, nu a rezultat cum anume s-a realizat comunicarea între autorităţile spaniole şi inculpat, iar această situaţie trebuie interpretată în favoarea inculpatului. De asemenea, nu a rezultat că avocatul desemnat pentru inculpat ar fi român sau cunoscător de limba română, iar atunci se naşte întrebarea cum anume a comunicat inculpatul cu apărătorul său. În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară a concluzionat că inculpatul nu a beneficiat de o apărare efectivă.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că inculpatul este un bun cunoscător al limbii spaniole, înţelegând inclusiv termeni juridici (deşi este puţin probabil ca acesta să cunoască termeni juridici chiar şi în limba română) nu a rezultat că inculpatului i-ar fi fost aduse la cunoştinţă drepturile prev. de art. 10, art. 83 şi art. 108 Cod procedură penală, ci prevederile art. 118 codul de procedura penala şi art. 24 din Constituţia Spaniolă. Nu a rezultat că inculpatul a fost audiat, atât prin prisma semnelor de întrebare în ce priveşte modalitatea de comunicare cu inculpatul, dar şi prin prisma prevederilor art. 109 Cod procedură penală, conform cărora inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreşte referitor la faptă, după care i se pot pune întrebări.

În cauză, organele de urmărire penală au cunoscut încă din anul 2014 că inculpatul este arestat în Spania, însă nu au desemnat un avocat din oficiu care să îl apere pe inculpat. Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că este clar că inculpatul nu îşi putea face singur apărarea în acest caz. Astfel, vorbim despre un tânăr de 20 de ani, neşcolarizat, cu antecedente penale, arestat în altă ţară, cercetat pentru o infracţiune gravă, tâlhărie calificată – art. 234 alin. 1 lit. c, d şi f, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani(pedeapsa era substanţial mai mare conform vechiului cod penal).

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că este clară încălcarea art. 90 lit. a Cod procedură penală, în condiţiile în care inculpatul era la momentul efectuării urmăririi penale, arestat în altă cauză. Numirea unui avocat în Spania, strict cu privire la comisia rogatorie efectuată, nu poate în nici un caz complini lipsa de apărare a inculpatului pe parcursul urmăririi penale. 

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că s-au încălcat şi prevederile art. 90 lit. b Cod procedură penală,  raportat la circumstanţele reale şi personale regăsite în cauză. Era clar că inculpatul neşcolarizat, în vârstă de 20 de ani, arestat în Spania, nu îşi poate face singur apărarea în cauză, mai ales că acesta este urmărit penal pentru o infracţiunea complexă de tâlhărie calificată – art. 234 alin. 1 lit. c, d şi f Cod penal. De asemenea, era imperativ necesară desemnarea unui avocat din oficiu, şi în lumina art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât interesele justiţie o cer.

Conform art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau inculpatului, atunci când asistenţa este obligatorie.

Întrucât în cursul urmăriri penale au fost încălcate dispoziţiile privind asistarea de către avocat a suspectului sau inculpatului, atunci când asistenţa este obligatorie, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală  privitoare la nulitate.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, la 19.12.2017 a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, care a criticat hotărârea pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că organele de cercetare penală au fost sesizate prin plângere la data de 06.08.2012 de către persoana vătămată C. M.

Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul P. F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin 1, 2, lit. a şi b şi alin 2 ind. 1, lit. c din Cod penal 1968.

La data de 26.02.2016 s-a dispus prin ordonanţă schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin 1, 2, lit. a şi b şi alin 2 ind. 1, lit. c din Cod penal 1968, în infracţiunea de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 223 – art. 224 alin 1, lit. c, d şi f Cod penal.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria din data de 09.06.2015 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului P. F., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 223.- art. 224 alin 1, lit. c, d şi f Cod penal.

Inculpatului P. F. i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile pe care acesta le are, prin comisie rogatorie internaţională, fiind încarcerat pentru alte fapte, în Centrul Penitenciar Brians 1, Barcelona- Spania, fiind de asemenea audiat în calitate de suspect şi de inculpat.

În cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Alexandria a constatat prin încheierea nr. 1205 din data de 14.12.2017, emisă în dosarul penal nr. 4985/740/2016/a1, nulitatea urmăririi penale şi a actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. 2612/P/2012, pentru încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către un avocat a suspectului sau inculpatului, când asistenţa este obligatorie.

în motivarea acestei soluţii, s-a făcut referire la faptul că, inculpatul P. F., cu vârsta de 20 de ani la momentul săvârşirii presupusei fapte, nu este şcolarizat, şi nu avea posibilitatea să îşi facă singur apărarea, încălcându-se art. 90 lit. b Cod procedură penală.

De asemenea, s-a făcut referire lai faptul că, fiind audiat prin comisie rogatorie internaţională, nu rezultă dacă inculpatul a fost sau nu asistat de către un avocat ales sau numit din oficiu în penitenciarul din Spania, nu rezultă dacă acesta cunoaşte sau nu limba spaniolă şi nu rezultă modalitatea de comunicare a inculpatului cu avocatul său.

A considerat procurorul că inculpatului P. F. i-a fost asigurat dreptul la apărare iar soluţia instanţei de constatare a nulităţii urmăririi penale nu este întemeiata.

S-a precizat că inculpatul P. F. nu a fost arestat sau reţinut în cauza ce formează obiectul prezentului dosar penal sau în alt dosar penal aflat pe rolul organelor judiciare române.

Astfel, la momentul săvârşirii faptei (06.08.2012) în cauză, era aplicabil Codul penal 1968 şi Codul de procedură] penală 1969, iar începând cu data de 01.02.2014, în cauză au devenit aplicabile dispoziţiile Noului Cod penal şi a Noului Cod de procedură penală.

Organele de urmărire penală au dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. F. cu respectarea dreptului la apărare, fiind asistat de către avocat de fiecare dată când a fost audiat în calitate de suspect sau de inculpat, prin comisie rogatorie, în conformitate cu dispoziţiile reglementate de Tratatele Uniunii Europene şi Convenţiile privind cooperarea internaţională în materie penală.

In ceea ce priveşte apărarea efectivă de care a beneficiat inculpatul P. F., având în vedere declaraţiile acestuia date în calitate de suspect şi inculpat prin comisie rogatorie, considerăm că, acesta a beneficiat de o apărare concretă în cauză, a înţeles procedura privind audierea sa şi a dat declaraţii în cunoştinţă de cauză, negând săvârşirea faptei pentru care este acuzat.

Examinând contestaţia sub aspectul motivului invocat, dar şi în temeiul art.425/1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman reţine următoarele:

Conform art. 171 alin 2 Cod procedură penală 1969, asistenţa juridică era obligatorie când învinuitul sau inculpatul era minor, internat într-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, când era reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament

medical chiar în altă cauză, ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.

Numitul P. F. nu a fost asistat de către un avocat numit din oficiu la momentul luării declaraţiei olografe, având în vedere că nu era minor la momentul săvârşirii faptei, nu se afla arestat sau reţinut în cauză sau în altă cauză, iar aspectul invocat de către judecătorul de cameră preliminară în sensul că, organele de cercetare penală nu au dispus asistarea numitului P. F. de către un avocat din oficiu, având în vedere că, era o persoană neşcolarizată şi nu şi-a putut face singur apărarea, considerăm că, acest aspect nu poate fi temei pentru constatarea nulităţii actelor de urmărire penală, având în vedere că, numirea unui avocat din oficiu, este lăsată în acest caz la aprecierea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată şi nu poate fi cenzurată sau considerată drept încălcare a unui drept.

Ulterior săvârşirii faptei, numitul P. F. a plecat din localitatea Vităneşti, jud. Teleorman, în urma proceselor verbale aflate la dosarul cauzei constatându-se că, acesta nu se afla încarcerat în penitenciarele din România.(fila 418 şi următoarele)

In ceea ce priveşte actele de urmărire penală dispuse în cauză s-a constatat că, la data de 23.12.2012, prin rezoluţie s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză faţă de numitul P. F., iar prin rezoluţia din data de 23.08.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale faţă de numitul P. F..

Prin ordonanţa din data de 09.06.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin 1, 2, lit. a şi b şi alin 2 ind. 1, lit. c din Cod penal 1968, în infracţiunea de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 223 – art. 224 alin. 1, lit. c, d şi f Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 09.06.2015, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de numitul P. F., care a dobândit calitatea de inculpat.

Prin ordonanţa din data de 16.12.2014, organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria au dispus efectuarea unei comisii rogatorii internaţionale, în Regatul Spania, având drept scop aducerea la cunoştinţa suspectului P. F., încarcerat în Centrul Penitenciar Brians 1 din Barcelona, a drepturilor şi obligaţiilor şi audierea acestuia în calitate de suspect.

Conform traducerii judiciare, numitul P. F. a fost audiat la data de 02.04.2015, în faţa Tribunalului de Instrucţie nr. 4 din Castellón- Spania, ca urmare a comisiei rogatorii dispusă de autorităţile române, fiind asistat de către avocatul D. B.A.

De asemenea, conform înscrisului denumit buletin de citaţie a rezultat că inculpatului P. F. i s-a pus în vedere că are dreptul să fie asistat de către un avocat ales, iar în caz contrar îi va fi asigurat un avocat din oficiu care să îl asiste în cauză.

Totodată, având în vedere înscrisul aflat la fila 171 din DUP a rezultat că organele spaniole au luat în considerare posibilitatea audierii numitului P. F. prin interpret, acesta refuzând posibilitatea audierii prin interpret.

Totodată, în cauză, autorităţile spaniole au aplicat Convenţia Europeană privind asistenţa judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene încheiată la Bruxelles la data de 29.05.2000 şi titlul II al Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală adoptată la Strasbourg la 20.04.1959, fiind respectate reglementării europene în ceea ce priveşte asistarea inculpatului P. F. de către un avocat din oficiu.

În ceea ce priveşte aspectul legat! de modalitatea de relaţionare dintre numitul P. F. şi autorităţile spaniole, fără îndoială inculpatul a înţeles procedura, din moment ce în urma declaraţiei date, acesta rezultă că este coerentă şi de asemenea a rezultat că inculpatul nu recunoaşte fapta, construindu-şi un alibi, verificat de către organele de cercetare penală.

Ulterior, fiind audiat în calitate de inculpat prin comisie rogatorie internaţională la data de 02.05.2016, numitul P. F., fiind asistat de către avocatul A. A.P., şi-a menţinut declaraţia dată în faţa aceluiaşi tribunal.

În atare situaţie se constată că în cauză dreptul la apărare privind pe inculpatul P. F. a fost cu prisosinţă respectat, nefiind încălcată de către organele de urmărire penală nicio dispoziţie legală imperativă în această cauză.

Considerente pentru care, în baza art.425/1 al.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman va admite contestaţia, va desfiinţa încheierea atacată şi rejudecând, în baza art. 346 Cpp va constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 2651/P/2012 din 23.08.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria privind pe inculpatul P.F. (încarcerat în Centrul Penitenciar Brians 1, Barcelona, Spania),  trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificatră, prev. de art.223 – art.234 al.1 lit.c, d şi f Cp, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în cauză şi va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul P. F.

Domenii speta