Refuzul pârâtului ipj de plată a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa vii la Legea nr. 284/2010, cu ocazia trecerii în rezervă, stabilit în beneficiul personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special

Refuzul pârâtului IPJ de plată a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, cu ocazia trecerii în rezervă, stabilit în beneficiul personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, în raport cu solda funcţiei de bază, este unul justificat întrucât art. 9 din O.U.G. nr. 80/2012 a prevăzut că nu se acordă pentru anul 2012, printre altele, ajutoarele la ieşirea la pensie, art. 2 din O.U.G. nr.  84/2012 a reglementat faptul că art. 9 din O.U.G. nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013, iar art. 10 din O.U.G. nr. 103/2013 a statuat că aceleaşi ajutoare nu se acordă nici în anul 2014. Efectele sintagmei „nu se acordă” utilizată în textele de lege menţionate.

Sintagma „nu se acordă” priveşte efectiv exerciţiul dreptului analizat şi nu existenţa acestuia. Dispoziţiile legale anterior menţionate care au prevăzut că autoarele solicitate nu se acordă pentru anii 2012, 2013 şi 2014, au lipsit instituţia publică în cadrul căreia recurentul şi-a desfăşurat activitatea, de temeiul legal al efectuării plăţii, fără însă ca aceasta să nege existenţa dreptului acordat prin dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010.

Textele de lege care au prevăzut neacordarea ajutorului în discuţie, se aplică tuturor persoanelor care se încadrează în categoriile menţionate de art. 20 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, nefiind astfel identificată o diferenţă de tratament judiciar între acestea.

Neacordarea acestui drept pentru anii 2012, 2013, 2014 echivalează cu suspendarea acordării acestuia, nefiind afectată existenţa sa.

Curtea Constituţională a statuat prin deciziile nr. 1576/2011 şi nr. 291/2013, în analiza art. II art. 9 din O.U.G. nr. 80/2010 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, că aceste prevederi legale „se referă la indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă. Or, aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional”. Aşa fiind, Curtea a constatat că „drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, astfel încât dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale”. Curtea a mai constatat că aceste prevederi de lege „nu creează discriminări între persoane aflate într-o situaţie identică”, reţinând în acest context  că măsurile financiare dispuse prin Legea nr. 283/2011 nu aduc atingere înseşi substanţei drepturilor băneşti vizate, ci doar amână acordarea acestor indemnizaţii pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză.

Domenii speta

Spete similare