Conflict de muncă. Contestaţie împotriva deciziei angajatorului privind reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de concediere. Caracterului executoriu al hotarârii judecătoreşti pronunţată în prima instanţă în litigi

Sentinţă civilă 19 din 16.01.2020


Prin acţiunea civilă formulată la data de XXXXX, reclamantul XXXXX,  a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul XXXXX, anularea Deciziei nr. XXXXX emisă de pârât.

A solicitat reclamantul şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii arată reclamantul că în fapt, a fost salariatul pârâtului XXXXX până la data de XXXXX, când, prin decizia nr. XXXXX, emisă de acesta, a  fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Arată reclamantul că împotriva acestei decizii a formulat contestaţie, litigiul făcând obiectul cauzei civile nr. XXXXX a Tribunalului XXXXX - Secţia XXXXX, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. XXXXX prin care a fost anulată decizia nr. XXXXX emisă de XXXXX şi s-a dispus reintegrarea în muncă.

Precizează reclamantul că în prezent, pe rolul Curţii de Apel XXXXX, se află spre soluţionare, apelul formulat de  pârâtă împotriva sentinţei civile nr. XXXXX, în cauza civila nr. XXXXX.

In condiţiile în care obiectul litigiului îl reprezintă decizia nr. XXXXX, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă,  susţine reclamantul că decizia nr. XXXXX nu ar produce efecte juridice, contractul de muncă  fiind desfăcut printr-o decizie care a produs efecte juridice.

Susţine reclamantul că a comunicat conducerii XXXXX faptul că decizia nr. XXXXX nu poate să producă efecte juridice în condiţiile în care în prezent, pe rolul Curţii de Apel XXXXX, se află spre soluţionare, apelul formulat în cauza civilă nr. XXXXX, de pârâta XXXXX.

Precizează reclamantul că din decizia de reîncadrare nu reiese  că XXXXX ar fi renunţat la judecata apelului iar sentinţa civilă nr. XXXXX ar fi rămas definitivă şi ar fi intrat în puterea lucrului judecat, pentru a putea fi reîncadrat în funcţie.

Mai mult, până în prezent, XXXXX nu numai ca a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. XXXXX pronunţată de Tribunalul XXXXX dar a solicitat şi suspendarea executării acesteia, în condiţiile în care deşi legea permitea, nu a solicitat punerea în executare a acestei sentinţe, pentru ca pârâta să poată dispună reintegrarea în muncă, se impunea să dea eficienţă juridică sentinţei civile nr. XXXXX şi să renunţe la apelul formulat împotriva acesteia.

În situaţia în care nu a renunţat la apelul formulat împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, decizia de reîncadrarea în muncă nu poate produce efecte juridice, atâta timp cat nu a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. XXXXX, producând efecte, în aceste moment, decizia nr. XXXXX prin care XXXXX a dispus desfacerea disciplinara a contractului de muncă.

Mai mult, susţine reclamantul, emiţând decizia nr. XXXXX şi dispunând reintegrarea în muncă, începând cu data emiterii acesteia,  pârâta a încălcat încă o dată dispoziţiile legale şi a emis o dispoziţie ce nu putea fi dusă la îndeplinire, în condiţiile în care decizia i-a fost comunicată ulterior datei la care a dispus reîncadrarea în muncă, punând-o în situaţia de a nu se putea prezenta la locul de muncă, numai în situaţia în care XXXXX ar fi renunţat la calea de atac a apelului, ar fi putut emite o decizie de reintegrare în muncă, decizie ce trebuia sa producă efecte juridice de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. XXXXX pronunţată de Tribunalul XXXXX.

Mai arată reclamantul că ulterior, paratul XXXXX a comunicat o adresă prin care îl convoacă la cercetare disciplinară, deşi nu este împlinit nici termenul în care se  poate formula contestaţie împotriva deciziei, respectiv XXXXX, motiv pentru care, şi din aceste motive, apreciază  că nu putea fi cercetat disciplinar şi nici decizia nu putea produce efecte juridice de la data emiterii acesteia, aşa cum s-a dispus.

Susţine reclamantul că pentru a reintegra un salariat după ce instanţa a anulat decizia de concediere trebuie mai întâi să existe o hotărâre definitiva şi irevocabilă.

Odată anulata decizia de desfacere a contractului individual de muncă, nu este necesară emiterea unei noi decizii de reintegrare a salariatului în funcţia deţinuta anterior, deoarece acesta rămâne angajatul societăţii şi se bucură de aceleaşi drepturi avute anterior deciziei.

Prin anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă efectele nulităţii retroactivează până la momentul emiterii deciziei, părţile fiind puse în situaţia anterioară, prezumându-se existenţa neîntreruptă a raportului de muncă dintre părţi pe perioada emiterii deciziei şi data reintegrării, angajatorul datorând salariatului drepturile salariale şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă nu ar fi intervenit concedierea,  mai ales că între data desfacerii contractului individual de muncă şi reintegrare s-au acordat astfel de majorări.

Precizează reclamantul că potrivit art. 633 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt executorii hotărârile pronunţate în apel dacă legea nu prevede altfel, deci, în mod cert, o hotărâre definitivă care vizează reintegrarea în muncă nu mai este executorie de drept, după fond, urmând sau, să fie pusă în executare numai după expirarea termenului de exercitare a apelului împotriva instanţei de fond sau după pronunţarea asupra apelului.

În temeiul dispoziţiilor art. 411 alin.2 Cod procedura civila, solicită reclamantul  şi judecata cauzei în lipsă.

În drept îşi întemeiază acţiunea reclamantul pe disp. legale citate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În susţinerea acţiunii depune reclamantul în xerocopie acte-filele 8-15.

Pârâta XXXXX a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând în esenţă că prin decizia XXXXX s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia pe care a deţinut-o anterior emiterii deciziei XXXXX.

Arată pârâta că deşi reclamantul a fost cel care a contestat decizia iniţială de desfacere a contractului de muncă, tot el este cel care contestă şi decizia angajatorului de reintegrare, aşa cum acesta a fost obligat de instanţa de judecată.

Susţine pârâta că pe lângă faptul că reclamantul nu este mulţumit de reîncadrarea sa, nu se prezintă nici la locul de muncă, aşa cum atestă Referatul întocmit de XXXXX, şef reprezentanţă XXXXX, înregistrat sub nr. XXXXX, aprobat de Directorul General al XXXXX în care se menţionează faptul că  numitul XXXXX a fost reintegrat începând cu data de XXXXX, în baza deciziei nr. XXXXX a Directorului General al XXXXX dar nu s-a prezentat la serviciu şi nu a depus niciun document care să susţină neprezentarea la serviciu, astfel că  în consecinţă, în pontajul aferent lunilor XXXXX,  acesta figurează ca „absent nemotivat", începând cu data de XXXXX.

Faţă de cele sesizate, precizează pârâta, s-a dispus convocarea  numitului XXXXX la o nouă cercetare disciplinară prealabilă, prin scrisoarea cu nr. XXXXX din data de XXXXX, transmisă la data de XXXXX, prin curier rapid şi primită sub semnătură de  acesta ,la data de XXXXX, convocarea ce fusese transmisă anterior şi cu poşta la data de XXXXX, dar a fost returnată XXXXX, de poştă ,la data de XXXXX cu menţiunea „avizat/ reavizat, neprezentat, expirat termen de păstrare.

 Mai arată pârâta că, reclamantul a fost reintegrat în funcţia de XXXXX la XXXXX prin Decizia nr. XXXXX a Directorului General al XXXXX emisă în aplicarea dispoziţiilor Sentinţei civile nr. XXXXX, pronunţată de Tribunalul XXXXX în dosarul nr. XXXXX, decizia de reintegrare  fiind comunicată prin poştă salariatului şi primită de acesta sub semnătură la data de XXXXX,  acesta nu s-a prezentat la serviciu, începând cu data de XXXXX, următoarea zi lucrătoare celei în care a primit decizia de reintegrare.

Mai susţine pârâta că decizia civilă nr. XXXXX a Tribunalului XXXXX este definitivă şi executorie de drept pentru ambele părţi ale litigiului de muncă potrivit dispoziţiilor art. 274 din Codul muncii, republicat („Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept"), în cadrul dosarului nr. XXXXX al Tribunalului XXXXX,  reclamantul  solicitând ca instanţa să dispună reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior concedierii.

 Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (2) din Codul muncii, republicat, „la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere", astfel, că, urmare a admiterii contestaţiei formulate de dl. XXXXX şi anulării deciziei de concediere, părţile au fost repuse în situaţia anterioară concedierii,  reclamantul  redobândind calitatea de salariat şi trebuind  să îşi reia activitatea în funcţia de XXXXX la XXXXX la data reintegrării, respectiv de la data de XXXXX.

Faptul că XXXXX a exercitat calea de atac a apelului împotriva Sentinţei civile nr XXXXX a Tribunalului XXXXX nu a avut ca şi consecinţă suspendarea executării acestei hotărâri judecătoreşti,  de altfel, cererea XXXXX de suspendare provizorie a executării acestei sentinţe a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel XXXXX la data XXXXX, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. XXXXX.

Susţinerea salariatului conform căreia R.A.R. ar fi încălcat dispoziţiile legale deoarece a emis o dispoziţie ce nu putea fi dusă la îndeplinire deoarece decizia a fost comunicată ulterior datei la care s-a dispus reintegrarea în muncă, fiind astfel pus în situaţia de nu se putea prezenta la locul de muncă, este nefondată, deoarece în cuprinsul deciziei de reintegrare ( XXXXX) s-a menţionat faptul că produce efecte de la data comunicării.

De asemenea,  arată pârâta că reclamantul a menţionat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că, la data comunicării adresei comisiei de cercetare disciplinară, nu era împlinit termenul în care poate formula contestaţie împotriva deciziei de reintegrare, astfel încât apreciază că nu putea fi cercetat disciplinar. Această susţinere a salariatului trebuie şi ea să fie înlăturată deoarece obiectul cercetării disciplinare prealabile îl constituie lipsa nemotivată a salariatului de la serviciu, ulterior datei reintegrării.

Ca urmare a faptului  că acesta nu s-a prezentat la serviciu începând cu data de XXXXX, acest salariat figurează ca absent nemotivat în pontajul aferent lunilor XXXXX (începând cu data de XXXXX) şi XXXXX.

Susţinerea  reclamantului conform căreia, în prezent, produce efecte decizia nr. XXXXX este nefondată deoarece, prin Decizia civilă nr. XXXXX, pronunţată de Tribunalul XXXXX în dosarul nr. XXXXX, s-a admis contestaţia salariatului împotriva acestei decizii şi s-a dispus anularea acesteia, în prezent, Decizia nr. XXXXX nu îşi mai poate produce efectele deoarece Sentinţa civilă nr. XXXXX a Tribunalului XXXXX este definitivă şi executorie de drept, termenul de "irevocabil" nemaifiind propriu hotărârilor judecătoreşti.

Faţă de susţinerea conform căreia XXXXX încearcă doar să dea dovadă de bună-credinţă, dar în realitate nu a pus în executare dispozitivul Sentinţei nr. XXXXX, arată pârâta  că şi aceasta este doar o afirmaţie nefondată, astfel, că urmare a dispozitivului Sentinţei XXXXX a Tribunalului XXXXX, XXXXX a achitat contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de XXXXX şi până la data reintegrării.

Această prevedere din cuprinsul sentinţei stabileşte despăgubirea la care este îndreptăţit salariatul, plata drepturilor către acesta fiind de natură a acoperi prejudiciul pe care 1-a suferit. Ataşăm în acest sens, dovada plăţii despăgubirii aşa cum a fost stabilită de către instanţă, achitat la data de XXXXX, imediat după reîncadrarea acestuia şi în acest sens  ataşează extras Revisal pentru acest salariat, de unde rezultă operarea tuturor modificărilor.

In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 633 pct. 1 C.P.C,  susţine pârâta că reclamantul ar trebui să aibă, de fapt, în vedere dispoziţiile art. 448 alin. 1 pct. 2 din noul cod de procedură civilă: Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor; alin. 2 al aceluiaşi articol prevăzând că executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.

Sentinţa XXXXX, în baza căreia s-a făcut reintegrarea reclamantului, se încadrează în rândul hotărârilor judecătoreşti prevăzute la punctul 2 al alin.l al art. 448 Noul cod de procedură civilă.

În drept îşi întemeiază întâmpinarea pârâta pe dis part 205 CPC. În susţinerea întâmpinării depune pârâta în xerocopie acte-filele 22-27.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în esenţă următoarele:

Prin acţiunea civilă formulată la data de XXXXX, reclamantul XXXXX,  a solicitat instanţei ,în contradictoriu cu pârâtul XXXXX, anularea Deciziei nr. XXXXX emisă de XXXXX.

A solicitat reclamantul şi cheltuieli de judecată.

Dosarul este venit în rejudecare, după casare, prin decizia civilă nr XXXXX Curtea de Apel XXXXX a admis apelul reclamantului apelant XXXXX împotriva sentinţei civile nr XXXXX pronunţată de Tribunalul XXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât XXXXX, a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Faţă de considerentele deciziei de casare se reţine:

Prin sentinta civila nr XXXXX (filele 13-15) pronunţată de Tribunalul XXXXX în dosarul nr XXXXX, s-a admis contestatia formulată de contestatorul XXXXX, în contradictoriu cu pârâtul XXXXX, s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr XXXXX, emisa de intimată si s-a dispus reintegrarea contestatorului în functia deţinută anterior concedierii precum şi la plata către contestator a  unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta începând cu data de XXXXX, şi până la data reintegrării efective.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta XXXXX a formulat în cauză apel.

Prin decizia civilă  nr XXXXX, Curtea de Apel XXXXX a respins apelul formulat de apelanta XXXXX ca nefondat. A obligat apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata către contestator.

Imediat după pronuntarea primei sentinţe, deşi a formulat apel, pârâta s-a conformat dispozitiilor art 274 din Codul muncii şi, prin decizia nr XXXXX, a dispus reintegrarea contestatorului (fila 25) în funcţia deţinută anterior, respectiv  XXXXX, cu un salariu de baza brut lunar de XXXXX lei, decizie contestată de acesta sub aspectul că soluţia nu este definitivă şi irevocabilă, astfel încât nu se poate trece la punerea în executare a sentinţei de fond.

În cauză ne aflăm în situaţia soluţionării unui conflict de muncă .

În aceasta situaţie devin aplicabile dispozitiile art. 274 Codul muncii, hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.

Deşi, potrivit Codului de procedură civilă numai unele dintre hotararile judecatoreşti pronunţate la fond de către tribunale sunt executorii, dispozitiile Codului muncii nefiind abrogate, textul art. 274 din Codul muncii este aplicabil integral, astfel încât toate hotărârile pronunţate de catre instanţa de fond sunt executorii.

Din corelarea prevederilor art. 214 din legea dialogului social cu art. 433 şi art. 448 alin 1 pct. 10 Cod proc. civ, rezultă că hotărârile pronunţate de către prima instanţă în soluţionarea unui conflict individual de muncă sunt executorii, indiferent de obiectul cererii.

Dispoziţiile Codului muncii referitoare la caracterul executoriu al hotărârilor primei instanţe, fiind destinate să protejeze interesele salariaţilor sunt în vigoare şi aplicabile indiferent de natura dispoziţiilor pe care le conţine.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 448 pct. 10 Cod proc. Civ. care prevăd că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.

Pe de altă parte, reţine instanţa că, Curtea Constituţională faţă de excepţia de neconstituţionalitate a art. 274 din Codul muncii ridicată din perspectiva afectarii dreptului la muncă precum şi din perspectiva alegerii locului de muncă, a statuat că dispoziţiile art. 274 din Codul muncii, fac parte din ansamblul de reguli speciale de procedură aplicabile jurisdicţiei muncii –reglementarea caracterului executoriu al hotarârii judecătoreşti pronunţată în prima instanţă în litigiile de muncă, are ca premisă, necesitatea unei intervenţii jurisdicţionale rapide care să clarifice şi să protejeze drepturile fundamentale al căror exerciţiu  este prilejuit de raportul de muncă fiind avute în vedere atât dreptul la  muncă al reclamantului ce presupune între altele şi dreptul de a fi remunerat pentru munca prestată, văzut ca principal mijloc de asigurare a sumelor necesare traiului, cât şi dreptul de a desfaşura o activitate economică, exercitat de angajator.

O astfel de măsură are un caracter provizoriu, păstrarea ei fiind condiţionată de soluţia hotarârii judecatoreşti provizorii în cauză, rămase definitive.

Prin urmare, din perspectiva salariaţilor aflaţi în ipoteza contestatorului unei decizii de concediere, prevederile  dispoziţiilor art. 274 CM, reprezintă o dispoziţie favorabilă, întrucât asigură reintegrarea în muncă şi plata drepturilor salariale, fără a se aştepta parcurgerea tuturor etapelor până la rămânerea definitive a soluţiei instanţei de judecată.

În concluzie, hotărârile emise de instanţa de judecată sunt executorii de la primul grad de jurisdicţie, obligaţia angajatorului de a reintegra salariatul în baza hotărârii judecătoreşti este de imediată aplicare şi nu necesită formularea unei cereri de reintegrare de către angajatul căruia instanţa i-a dat câştig de cauză.

Din corelarea prevederilor art. 214  din Legea dialogului social cu art. 433 şi art. 448 alin 1 pct. 10 Cod proc. civ, rezultă că hotărârile pronuntate  de către prima instanţă în soluţionarea unui conflict individual de muncă sunt executori indiferent de obiectul cererii.

Dispozitiile Codului muncii, referitoare la caracterul executoriu al hotărârii primei instanţe, fiind destinate să protejeze interesele salariaţilor sunt în vigoare şi aplicabile indiferent de natura dispoziţiilor pe care le conţine .

În acest sens sunt şi dispozitiile art. 448 pct. 10 Cod proc. civ, care prevăd că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.

Pe de altă parte aceste dispoziţii legale trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 38 din Codul Muncii –salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute  prin lege.

Ori prin lege salariatului, în speţă reclamantului, i se recunoaşte dreptul de a beneficia de reîncadrare şi acordarea salariilor cuvenite conform dispoziţiilor legale, chiar de la pronunţarea instanţei de fond, indiferent de faptul că angajatorul pârât a promovat o cale de atac.

În concluzie, hotărârile de fond fiind executorii de drept conform dispoziţiilor legale precitate, în mod corect angajatorul a procedat la punerea sa în executare, nefiind condiţionat de soluţia instanţei de control judiciar, şi nici de solicitarea reclamantului de a o pune sau nu în executare, astfel încât pretenţiile urmează a fi respinse ca nefondate.